Seminar 9

Fișă de lucru

Grupele 350/351

Tehnici de argumentare

Argumentări pozitive
1. Raportarea unui caz particular la o propoziție generală acceptată
de auditoriu (raționamente deductive)
-silogismele din figura I și figura II

Exemple:
Argumentare pozitivă

Forma: AAA-1
1. Toți F sunt G.
2. Toți A sunt F.
3. Toți A sunt G.

Exemplu 1:

1. Toți oamenii trebuie să aibă dreptul la vot.

2. Femeile sunt oameni.
3. Așadar, femeile trebuie să aibă dreptul la vot.

Exemplu 2:

1. Toți oamenii trebuie să aibă dreptul de a se căsători.

2. Persoanele homosexuale sunt oameni.
3. Așadar, persoanele homosexuale trebuie să aibă dreptul de a se
căsători.

Argumentare negativă
Forma: AOO-2
1. Toți F sunt G.
2. Unii A nu sunt G.
3. Așadar, unii A nu sunt F.

Exemplu 1:

1. Toți oamenii normali doresc să aibă cât mai mulți bani.

2. Filosofii nu doresc să aibă cât mai mulți bani.
3. Așadar, filosofii nu sunt oameni normali.
Exemplu 2:

1. Toți câinii își iubesc stăpânii.

2. Animalul meu de companie nu mă iubește.
3. Așadar, animalul meu de companie nu este un câine.

2. Sprijinirea unei aserțiuni generale pe exemple particulare ce i se

subsumează (raționamente inductive)
Forma:
Caz particular 1
Caz particular 2
Caz particular 3
.
.
.

Aserțiune generală

Exemplu:
1. Dacă cineva lovește tare, atunci lovitura primită de către cel lovit va fi
tot tare.
2. Dacă cineva dă foc unui obiect, atunci obiectul arde precum este făcut
să ardă.
3. Dacă cineva face o tăietură mare, atunci tăietura aflată pe obiectul tăiat
va fi tot mare.
4. Așadar, felul acțiunii determină felul efectului.

3. Tehnica invocării de exemple paralele (raționamentul prin analogie)

Forma:
1. X are proprietatea p.
2. X este precum Y.
3. Așadar, Y are proprietatea p.

Exemplu:

1. Agricultorul nu își abandonează meseria după un an neroditor.

2. Navigatorul pleacă pe mare chiar și după ce a văzut un naufragiu.

3. Așadar, prietenia nu trebuie necultivată după o dezamăgire.1

1 Exemplu preluat din Stoianovici, D. (2005) Argumentare şi gândire critică. Editura Universității
din București, Cap. VII, pp. 70
4. Tehnica eliminării alternativelor la teza propusă

Forma:

AvBvC

~A

~B

Exemplu:

"Dacă ne întrebăm pentru ce a fost făcută lumea, vom spune oare că

pentru arbori, pentru plante, care fără a avea simțire, se numără totuși
printre lucrurile pe care natura le face să subziste? Pare absurd. Pentru
dobitoace? Nu-i mai probabil ca zeii să se fi ostenit pentru niște făpturi
mute și negânditoare. Atunci pentru cine? Fără doar și poate că pentru
ființele raționale, adică pentru zei și pentru oameni, care sunt de bună
seamă cele mai desăvârșite dintre ființe, dat fiind că nimic nu egalează
rațiunea. Este, așadar, de crezut că lumea, cu tot ce ea cuprinde, a fost
făcută pentru zei și pentru oameni." (Cicero, De natura deorum, partea a
doua, cap. LIII)

5. Argumentarea care pune în joc relații cauzale (raționamentele

inductive sau metodele lui Mill)
- existența sau non-existența unei relații cauzale face obiectul
argumentării

6. Argumentul autorității (utilizare non-sofistică)

- sporește încrederea auditoriului într-o teză, dar nu dovedește adevărul

ei

Exemplu:

"Nu sunt de părerea celor care de curând au început să susțină că sufletul

piere odată cu corpul și că moartea nimiceste totul. Are mai mult preț în
ochii mei autoritatea celor vechi, fie a strămoșilor noștri, care ne-au
impus față de cei morți îndatoriri atât de sfinte, ceea ce desigur n-ar fi
făcut dacă ar fi crezut că aceasta nu are nici o importanță; fie a învățaților
care au trait în această zonă și care, prin principiile și învățăturile lor, au
cultivat Grecia Mare, dispărută acum, ce-i drept, dar pe atunci în
înflorire; fie a aceluia care a fost socotit de Apollo drept cel mai înțelept
om și care nu spunea în cele mai multe chestiuni când una, când alta, ci
mereu același lucru: că sufletele oamenilor sunt divine și că, după ce au
ieșit din corp, reîntoarcerea la cer le e deschisă și cu atât mai ușoară cu
cât cineva a fost mai bun și mai drept; de aceeasi parere era și Scipio."
(Cicero, Despre prietenie)

7. Argumentul a fortiori

-i se arată auditoriului că devreme ce acceptă X trebuie să accepte și Y

Exemplu 1:

"E absurd să consideri că e de rușine pentru un om să nu fie în stare să se

apere cu membrele lui și să nu consideri de rușine când nu e capabil să se
apere folosind discursul rațional, știut fiind că folosirea acestuia e mai
distinctivă pentru ființa umană decât folosirea mâinilor și a picioarelor."
(Aristotel, Retorica)

Exemplu 2:

Dacă primești amendă pentru că circuli cu 50 de km pe oră, atunci cu

siguranță vei lua amendă dacă circuli cu 70 de km pe oră.

Exemplu 3:
Dacă științele umaniste sunt de domeniul trecutului, atunci, a fortiori, și
filosofia este de domeniul trecutului.

Argumentări negative (polemice)

8. Reducerea la absurd a opusului tezei

- asumarea poziției adversarului dintr-o argumentare pentru a infera o

contradicție sau o absurditate sau o inconsistență

Forma:

A
~A

Exemplu:

"Există gânditori care cred ca adevărul unei teorii poate fi inferat din
caracterul ei neinfirmabil. Evident însă că aceasta este o greșeală, având
în vedere că pot să existe două teorii incompatibile dar ambele
neinfirmabile - de exemplu, determinismul și indeterminismul. Or, de
vreme ce două teorii nu pot fi ambele adevarate, faptul că ambele sunt
neinfirmabile arată că din neinfirmabilitate nu poate decurge logic
adevărul." (K. R. Popper, Despre statutul știintei și al metafizicii)

Reformulare:
1. Presupunem că orice teorie neinfirmabilă este adevărată.

2. Există teorii neinfirmabile care se exclud între ele: determinismul și

indeterminismul.

3. Așadar:

Determinism

~Determinism

Prin urmare, nu orice teorie neinfirmabilă este adevărată.

9. Operarea de distincții conceptuale în chip de contra-argument

~(a=b)
Exemplu:

Teză: Folosirea forței fizice este întotdeauna ceva rău.

Respingerea tezei: Folosirea forței fizice nu este în sine ceva rău sau bun.
Moralitatea sau imoralitatea ei se stabilește în funcție de context.

"Dat fiind că forța fizică în sine nu este ceva rău, caracterul moral sau
imoral al utilizarii ei se stabilește în fiecare caz în parte, în funcție de
intenția persoanei și de esența cauzei [căreia îi slujeste utilizarea ei]; o
forță fizică rațional întrebuințată pentru binele real, moral și material, al
aproapelui constituie un mijloc bun și nicidecum rău, iar o asemenea
întrebuințare, departe de a fi interzisă, este de-a dreptul prescrisă de
principiul moral. Există probabil aici o delimitare subtilă, dar absolut
exactă și clară, între utilizarea morală și utilizarea imorală a forței fizice.
Totul depinde de cum ne raportăm la răufacator, împotrivindu-ne răului:
ne menținem atitudinea morală față de el? Avem în vedere propriul lui
bine? Dacă răspunsul la aceste două întrebări este afirmativ, atunci, fără
îndoială, violența

noastră nedorită nu va presupune nimic imoral, nici o urmă de razbunare

sau chinuire; ea va fi o condiție în fond indispensabilă a ajutorului
nostru, aidoma unei operații chirurgicale sau privării de libertate a unui
nebun violent." (V. Soloviov, Îndreptățirea binelui)

10. Folosirea de cazuri paralele în chip de contra-argument

-dacă raționamentul ar fi aplicat în alte contexte similare, ar eșua

Exemplu 1:

Argument: Este lipsit de noimă să se facă un film în continuarea seriei

”Matrix”, deoarece în mod inevitabil se va baza pe elemente nostalgice
ale seriei originale și va refolosi personaje care și-au încheiat povestea
deja.
Contra-argument: Același argument, dacă ar fi aplicat la alte exemple de
continuări ale unor serii de filme de succes, nu ar ține. De pildă, seria
Blade Runner a avut o continuare și, deși s-a bazat pe elemente
nostalgice și pe personaje deja cunoscute, a fost un film reușit și
nicidecum lipsit de noimă.
Exemplu 2:

Argument: Ar trebui interzisă pornografia, deoarece aceasta poate

provoca dependență în rândul consumatorilor.

Contra-argumentul: Este bine cunoscut și despre alte produse precum

țigările sau băuturile alcoolice sau jocurile de noroc că pot provoca
dependență și totuși nu considerăm că ar trebui interzise. Dacă interzici
pornografia pe temeiul că poate produce dependență, atunci trebuie să le
interzici și pe acestea.

Materiale de studiu:
Stoianovici, D. (2005) Argumentare şi gândire critică. Editura
Universității din București, Cap. VII