Dezbatere filosofie - etică aplicată

Moțiune - ,,Legalizarea prostituției” - contra

1.Definiții
LEGALIZÁ, legalizez, vb. I. Tranz. A atesta autenticitatea; a da formă legală unui act, unui document. ♦ A
da caracter legal unui fapt, unei situații, a face să fie recunoscut în mod oficial. A reglementa prin lege
– Din fr. Légaliser.
Codul penal Art. 213 , al (4) Prin practicarea prostituției se înțelege întreținerea de acte
sexuale cu diferite persoane în scopul obținerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru
altul.

a.PROSTITUȚÍE s. f. Act prin care o persoană consimte să întrețină, în mod obișnuit, raporturi sexuale
cu un număr nedeterminat de parteneri pentru bani sau anumite avantaje. ◊ Casă de prostituție =
bordel. ♦ Viață dusă de o prostituată. ♦ Fig. Înjosire, degradare. – Din fr. Prostitution. (sursa:Dicționarul
Explicativ al Limbii Române , ediția a II a , revăzută și adăugită 2009 )
b.PROSTITÚȚIE (< fr.) s. f. 1. Act prin care o persoană consimte, în mod obișnuit, să întrețină raporturi
sexuale cu un număr nedeterminat de parteneri, în scopul procurării mijloacelor de existență; fapta
comisă de persoana care procedează în acest mod; ocupația persoanei care se prostituează. ♦ Fig. Faptul de
a-și vinde cinstea, de a face concesii de orice fel pentru bani sau alte interese. (conform Dicționarului
Enciclopedic 1993-2009 )
a.PROXENETÍSM s. n. Ocupația proxenetului. ♦ (științe juridice) Infracțiune care constă în îndemnul
sau în constrângerea la prostituție ori înlesnirea sau tragerea de foloase de pe urma practicării ei. – Din
fr. proxénétisme. (sursa : Dicționarul Explicativ al Limbii Române , ediția a II a , revăzută și adăugită
2009 )
b.PROXENETÍSM (< fr.) s. n. (Drept.) Infracțiune care constă în îndemnul sau în constrângerea la
prostituție ori înlesnirea practicării ei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o
persoană, precum și recrutarea unei persoane pentru prostituție ori pentru traficul de persoane în acest
scop. (conform Dicționarului Enciclopedic 1993-2009 )
CONCÉSIE, concesii, s. f. Îngăduință, cedare, renunțare (la ceva) în folosul sau în interesul altuia. – Din fr.
concession, lat. Concessio.
BENEVÓL, -Ă adj. făcut de bunăvoie, nesilit. (< fr. bénévole, lat. benevolus) (sursa : Marele Dicționar
de Neologisme , 2000 )
FORȚÁ, forțez, vb. I. Tranz. 1. A determina cu forța pe cineva la ceva; a sili, a constrânge, a obliga. ♦
Refl. A-și da osteneala, a se strădui, a face un efort. 2. A mânui cu violență un mecanism, o închizătoare etc.,
deteriorându-le; a sfărâma, a sparge. ◊ Expr. A forța ușa cuiva = a intra cu sila în casa cuiva. A forța (cuiva)
mâna = a constrânge (pe cineva) să facă ceva. A forța nota = a întrece măsura în comportarea față de
cineva; a exagera. ♦ A supune la un efort prea mare o mașină, un animal etc. ♦ (Mil.) A trece peste un
obstacol în ciuda rezistenței opuse de inamic. – Din fr. forcer, it. forzare. (sursa : Dicționarul Explicativ
al Limbii Române , ediția a II a , revăzută și adăugită 2009 )
CONSTRẤNGE, constrấng, vb. III. Tranz. A sili pe cineva să facă un lucru; a forța, a obliga; a soma.
[Perf. s. constrânsei, part. constrâns] – Con1- + strânge (după fr. contraindre). Cf. lat. constringere. (sursa :
Dicționarul Explicativ al Limbii Române , ediția a II a , revăzută și adăugită 2009 )
CLAUZA CONTRACTUALĂ, stipulaţie sau prevedere cuprinsă într-un contract. Clauza contractuală
poate produce efecte juridice numai dacă este conformă cu legea, ordinea politică, socială şi
economică, precum şi cu normele de convieţuire socială. Nici o clauză contractuală nu poate fi analizată
izolat, ci ea trebuie să concorde cu obiectul şi celelalte prevederi ale contractului, cu voinţa reală a
părţilor. Clauza contractuală contrară legii este lovită de nulitate, iar dacă a fost determinantă la
încheierea contractului, atrage nulitatea întregului contract.

(sursa : Site –LegeaAZ )

Detalii: https://legeaz.net/dictionar-juridic/clauza-contractuala
MIJLOC , 1. Ceea ce servește pentru realizarea unui scop; (la pl.) posibilități (materiale sau morale) de care
dispune cineva pentru un anumit scop; p. ext. cale, metodă, procedeu. ♦ (sursa : Dicționarul Explicativ al
Limbii Române , ediția a II a , revăzută și adăugită 2009 )
STAT1, state, s. n. 1. (Jur.) Instituție suprastructurală, instrument principal de organizare politică și
administrativă prin intermediul căruia se exercită funcționalitatea sistemului social și sunt
reglementate relațiile dintre oameni; teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această
organizație; țară. (sursa : Dicționarul Explicativ al Limbii Române , ediția a II a , revăzută și adăugită
2009 )
CONTRAVÉNȚIE, contravenții, s. f. Abatere de la o lege care, având un grad redus de pericol social, este
pedepsită numai prin aplicarea de amenzi sau alte pedepse ușoare. [Var.: (înv.) contravențiúne s. f.] – Din
fr. Contravention. ( sursa : Dicționarul Explicativ al Limbii Române , ediția a II a , revăzută și
adăugită 2009 )
Astfel, chiar dacă singura pedeapsă aplicabilă în cazul unei infracțiuni prevăzute de Codul Penal ar fi
amenda, din punct de vedere terminologic, o faptă incriminată este denumită tot "infracțiune" în
dreptul penal.- LegeAZ
NOUL COD PENAL CAPITOLUL III
Dispoziţii comune Art. 182 Exploatarea unei persoane
Prin exploatarea unei persoane se înţelege:
a) supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat;
b) ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;
c) obligarea la practicarea prostituţiei, la manifestări pornografice în vederea producerii şi difuzării
de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuală;
d) obligarea la practicarea cerşetoriei;
e) prelevarea de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, în mod ilegal
Detalii: https://legeaz.net/noul-cod-penal/art-182

ABÚZ, abuzuri, s. n. 1. Încălcare a legalității; (concr.) faptă ilegală. ◊ Abuz de putere = delict săvârșit de
cineva prin depășirea atribuțiilor sale. Abuz de încredere = înșelăciune care constă din însușirea ilegală,
înstrăinarea sau refuzul de restituire a unui obiect încredințat spre păstrare sau spre utilizare. Abuz de
drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic. 2.
Întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces. ◊ Loc. adv. Prin abuz = abuziv, exagerat. (sursa : Dicționarul
Explicativ al Limbii Române , ediția a II a , revăzută și adăugită 2009 )
LEGÍTIM, -Ă, legitimi, -e, adj. 1. Care este întemeiat pe lege, care se justifică prin lege, care este
recunoscut conform unui drept. (sursa : Dicționarul Explicativ al Limbii Române , ediția a II a ,
revăzută și adăugită 2009 )
STIGMÁT, stigmate, s. n. 1. Urmă lăsată de ceva; spec. urmă rușinoasă, semn dezonorant. Spec. (Înv.)
Marcă, ștampilă, semn care se aplica (cu ajutorul unui fier roșu) pe corpul sclavilor sau al delincvenților.
(sursa : Dicționarul Explicativ al Limbii Române , ediția a II a , revăzută și adăugită 2009 )
A SE DEGRADÁ mă ~éz intranz. 1) A ajunge în stare de declin moral; a decădea; a se corupe; a se
perverti; a se vicia; a se declasa; a degenera. 2) (despre sisteme tehnice sau obiecte materiale) A înceta să
funcționeze normal; a se deteriora; a se strica. 3) (despre terenuri agricole) A-și pierde productivitatea. /<fr.
dégrader, lat. Degradare (Noul Dicționar explicativ al limbii romane , 2002 )

Abordarea Prostituției
Țări
Aboliționism România ,Spania , Porugalia , Marea Britanie ,
prostituția este legală, dar activități organizate, cum ar Danemarca , Polonia , Bulgaria ,Italia , Estonia
fi borderulile și proxenetismul sunt ilegale; prostituția , Belgia , Slovacia , Slovenia , Macedonia ,
nu este reglementată. Cehia , Cipru, Bosnia și Herțegovina
Neo-aboliționism Islanda , Irlanda , Franța , Norvegia , Suedia
e ilegal să cumperi sex și pentru implicarea de terți,
legal să cumperi sex
Legalizare Olanda (Țările de Jos ) ,Germania , Luxemburg
prostituția e legală și se supune legilor , Ungaria , Grecia , Turcia , Austria , Letonia ,
Elveția
Prohibiție Rusia , Ucraina , Rep. Moldova , Serbia ,
(prostituția e ilegală ) Lituania, Croația , Muntenegru , Kosovo ,
Abania , Belarus
Legalitatea variază în funcție de legile locale.

În țările în care prostituția și proxenetismul sunt legale, există din ce în ce mai multe dovezi care arată
deficiențele acestui sistem. În 2007, guvernul german a admis că legea privind legalizarea prostituției nu a
redus infracționalitatea, iar peste o treime dintre procurorii germani au constatat că legalizarea prostituției „a
făcut activitatea lor de urmărire penală a traficului de ființe umane și a proxenetismului mai dificilă”(4). În
Țările de Jos, în 2003, primarul Amsterdamului a declarat că legalizarea prostituției nu a prevenit traficul și
că „pare imposibilă crearea unei zone sigure și controlabile care să nu fie deschisă abuzurilor din partea
criminalității organizate”. Conform Oficiului ONU pentru droguri și criminalitate, Olanda este în prezent
destinația de predilecție a victimelor traficului de persoane. (sursa parlamentul european )
TITLUL I CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE A UNIUNII EUROPENE
DEMNITATEA
Articolul 1
Demnitatea umană
Demnitatea umană este inviolabilă. Aceasta trebuie respectată și protejată.
Articolul 3
Dreptul la integritate al persoanei
(1) Orice persoană are dreptul la integritate fizică și psihică.
(2) (c), interzicerea utilizării corpului uman și a părților sale, ca atare, ca sursă de profit;
Articolul 5
Interzicerea sclaviei și a muncii forțate
(1) Nimeni nu poate fi ținut în sclavie sau în servitute.
(2) Nimeni nu poate fi constrâns să efectueze o muncă forțată sau obligatorie.
(3) Traficul de ființe umane este interzis.

Articolul 20
Egalitatea în fața legii
Toate persoanele sunt egale în fața legii.
Articolul 31
Condiții de muncă echitabile și corecte
(1) Orice lucrător are dreptul la condiții de muncă care să respecte sănătatea, securitatea și demnitatea sa.

ARTICOLUL 16
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
ARTICOLUL 22
(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.
ARTICOLUL 23
(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.
ARTICOLUL 26
(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.
(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea
publică sau bunele moravuri.
ARTICOLUL 30
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici
dreptul la propria imagine.
ARTICOLUL 34
(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.
ARTICOLUL 41
(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului
de muncă este liberă.
(2) Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor,
regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal,
concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională,
precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.
ARTICOLUL 42
(1) Munca forţată este interzisă.
ARTICOLUL 47
(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure
cetăţenilor un nivel de trai decent.
ARTICOLUL 49
((3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune
în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise

ARTICOLUL 56
(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.
(3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale.

Scrie Kant: „deci moralitatea este condiția exclusivă pentru ca o ființă rațională să poată fi finalitate,
scop în sine, pentru că numai în baza acesteia această ființă se poate constitui ca membru legislativ
al domniei scopurilor. Iată de ce numai moralitatea, şi umanitatea capabilă de moralitate, pot avea
demnitate” (I. Kant, Fondazione della metafisica dei costumi, BA 77-78). Noțiunea de demnitate, la
Kant, pare deci să definească, cel puțin la prima vedere, capacitatea morală a omului, care se exprimă
în faptul de a fi legislator al lui însuşi, adică autonom. Şi tot Kant a legat aceste atribute de noțiunea
de persoană.

Garantarea şi respectarea demnităţii umane presupune protecţia tuturor drepturilor inerente dezvoltării
personalităţii umane; încălcarea oricăruia dintre drepturile personalităţii echivalează cu încălcarea
dreptului la demnitate.