TEXTUL LIRIC

CARACTERISTICI
 Clasa a VII-a

 Propunător: profesor VASIU DANIELA-GRAȚIANA

 ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 4 MEDIAȘ
 
Textul liric este opera literară în
care autorul îşi exprimă
sentimentele şi trăirile în mod
direct, creând imagini artistice cu
ajutorul figurilor de stil.
 LIRISMUL
 Transmiterea de emoții, sentimente și stări într‑o operă
artistică se numește lirism.
 Textul liric exprimă stări, sentimente intense, idei și
aspirații, fiind caracterizat prin subiectivitate, pentru că
autorul inventează un univers ficțional care reprezintă o
percepție individuală asupra lumii, o comunicare de sine.
 Acest text dezvăluie complexitatea lumii interioare a
autorului și viziunea despre lume a acestuia.
 Textul liric este subiectiv, întrucât ține de domeniul
confesiunii și al autoexprimarii.
Eul liric este o voce care comunică - prin textul poetic - idei,
gânduri, sentimente și filtrează realitatea prin propria sensibilitate.
Vocea care enunță discursul poetic este ficțională, existând numai
în interiorul textului și reprezentând un sine imaginar.
Această voce nu este a autorului ca persoană cu existență reală, ci
reprezintă o ipostază umană: îndrăgostitul, copilul, geniul,
inadaptatul, contemplatorul naturii, revoltatul, meditativul,
nostalgicul, observatorul, gânditorul, căutătorul unui ideal etc.
Eul creator îşi exprimă în mod nemijlocit stările sufleteşti,
emoţiile, reacţiile faţă de fenomenele lumii exterioare şi faţă de
propriile metamorfoze interioare, modul de comunicare fiind
exprimarea directă a ideilor şi a sentimentelor.
Obs.: Eul liric nu se confundă cu autorul unui text poetic. Acesta
reprezintă o individualitate artistică, în timp ce autorul este o
personalitate biografică.
 Subiectivitatea este vizibilă în utilizarea pronumelor,
adjectivelor pronominale şi a verbelor la persoana I, singular,
care exprimă impresii personale, dar și a persoanei I, plural,
care sugerează ideea de cuplu sau de colectivitate.
 Persoana a II‑a, singular și plural, presupune comunicarea
unor sentimente și idei individuale.
 Când textul este la persoana a III‑a, subiectivitatea se observă
în exclamații și interogații la care nu se așteaptă răspuns, în
cuvinte care exprimă senzații, emoții, sentimente (interjecţii
afective, diminutive ).
 Eul liric îşi manifestă prezenţa prin mărci lexico-
gramaticale:

-pronume, adjective pronominale şi verbe la persoana I,

a II-a și a III-a;
-dativul posesiv şi dativul etic;
-interjecţii, vocative, adresare directă;
-forme diminutivale şi augumentative;
-exclamaţii şi interogaţii retorice;
-puncte de suspensie ( punctuația dobândește valențe
expresive).
 Moduri de expunere

monologul liric descrierea;

(adresat sau nu);
Este valorificată muzicalitatea limbajului,
realizată prin elemente de prozodie (ritm,
rimă, măsură), dar şi prin figuri sintactice
(repetiţii, refrene) sau de sunet (aliteraţii,
asonanţe).
 Limbaj expresiv

 Limbajul expresiv, artistic, figurat, conotativ care

constă în utilizarea figurilor de stil care sunt mijloace
artistice caracterizate prin diversitate şi forţă expresivă,
menite să nuanţeze stările sufleteşti şi să contureze
imaginile artistice.
 Așadar, ideile și sentimentele sunt transfigurate prin
mijloace expresive.
 Figuri de stil Imagini artistice:

 Comparația
 Epitetul  vizuale
 Personificarea  auditive
 Metafora
 Hiperbola
 olfactive
 Enumeraţia  dinamice
 Repetiţia  tactile
 Aliteraţia
 Asonanţa
 Inversiunea
Textul liric se caracterizează prin:
 exaltarea subiectivă  evocarea stărilor
( entuziasm, încântare, interioare;
înflăcărare);  muzicalitatea discursului;
 confesiunea emoţională  realitatea este filtrată prin
( mărturisire a unor fapte, a prisma sensibilităţii şi a
unor gânduri sau sentimente fanteziei.
personale);