DESCRIEREA

Descrierea este un mod de expunere bazat pe surprinderea unui aspect real sau imaginar –
obiect, fenomen, peisaj, persoană, stare sufletească, etc. – din perspectiva subiectivă a unui
autor, prin intermediul procedeelor stilistice adecvate realității prezentate.
TRĂSĂTURI:
 Descrierea artistică este textul literar care are la bază acest mod de expunere. El poate fi de tip tablou
(surprinde peisaje, anotimpuri, clădiri, localități, străzi, încăperi, etc.) sau de tip portret.
 Portretul literar este descrierea unei persoane reale sau imaginare, din perspectiva subiectivă a unui
privitor, în scopul individualizării trăsăturilor morale și/ sau fizice ale acestuia.
 La nivel morfologic, într-o descriere predomină adjectivele și substantivele care au rolul de a
particulariza realitatea prezentată (formă, culoare, dimensiune, etc.).
 Dintre figurile de stil, specifice descrierii sunt enumerația și epitetul, însă pot apărea și altele.
 Indicii de timp și de spațiu au rolul de a contextualiza descrierea.
 Verbele sunt, în general, la timpul prezent sau imperfect, întrucât descrierea are, de cele mai multe ori,
caracter static. În cazul descrierilor dinamice, alegerea și asocierea verbelor în structuri expresive asigură
specificul stilistic al respectivului text.
 Nuanțarea raportului întreg – parte – detaliu sau insistența pe un element anume ține de perspectiva
celui care realizează descrierea.
 Într-o descriere subiectivă se evidențiază, implicit, punctul de vedere al celui ce observă realitatea
surprinsă.
 Descrierea inserată într-un text narativ sau dialogat poate avea diverse funcții: explicativă, poetică,
persuasivă, utilitară, etc..
 În literatura de specialitate se vorbește despre etapele sau pașii unei descrieri artistice: > ancorarea
(numirea obiectului descrierii și decuparea acestuia din realitate) > aspectualizarea (fragmentarea
întregului în părți și evidențierea trăsăturilor acestora) > reformularea (recompunerea întregului, sub
forma unei concluzii implicite).
 Dintre tehnicile specifice descrierii, cele mai frecvente sunt: detaliul, contrastul, basorelieful, sugestia,
analogia, focalizarea.
 TEXT DESCRIPTIV LITERAR

Textul descriptiv literar este un text, în versuri sau în proză, în care se prezintă sugestiv un
colț/ aspect din natură, un obiect sau o persoană, prin intermediul figurilor de stil și a imaginilor
artistice.

Trăsăturile textului descriptiv literar

 prezintă un colț/ aspect din natură, un peisaj, o persoană;
 sunt exprimate sentimente în legătură cu cele descrise;
 exprimă o viziune subiectivă asupra aspectelor descrise;
 apare descrierea ca mod de expunere;
 limbajul este artistic, expresiv;
 descrierea este realizată cu ajutorul figurilor de stil și a imaginilor artistice;
 la nivel stilistic, predomină enumerația și epitetul;
 scopul său este de a impresiona, a sensibiliza cititorul;
 cromatica este sugestivă, iar culoare poate conferi tabloului descris o notă de melancolie,
luminozitate și mister;
 permite mai multe interpretări – cititori diferiți pot interpreta textul în mod diferit;
 sunt folosite cuvinte vechi (arhaisme), regionalisme, cuvinte populare;
 apar cuvinte cu forme neliterare sau cu sensuri neobișnuite.
 predomină structura substantiv și adjectiv.

!!! De citit textele

 Unde-am greșit de Alex Moldovan
 Omul de zăpadă care voia să se întâlnească cu soarele de Matei Vișniec
Temă:
1. de făcut rezumatul celor două texte
2. pag. 116 ex 11 (compunerea II)
termen: luni 23.03 ora 12.
 TEXT DESCRIPTIV NONLITERAR

Textul descriptiv nonliterar este textul care prezintă caracteristicile unui aspect din natură, unei persoane,
unui fenomen, oferind date exacte, concrete, cu scopul de a informa cititorul.
Trăsăturile textului descriptiv nonliterar
 autorul este obiectiv, nu se implică emoțional;
 scopul său este de a informa cititorul;
 prezintă informații precise, reale;
 prezintă realitatea în mod obiectiv, detașat – se folosește doar persoana a III-a;
 nu se folosesc cuvinte cu sensuri deosebite, neobișnuite;
 cuvintele sunt folosite cu sens propriu;
 predomină neologismele și aspectul îngrijit al limbii;
 sunt folosite cuvinte ce aparțin unui domeniu științific (termeni tehnici și științifici)
 tonul folosit este unul neutru;
 stilul este clar, simplu, precis;
 se face doar în proză.

RECENZIA DE CARTE
Recenzia de carte este un text nonliterar predominant narativ, în care sunt prezentate impresiile
de lectură, la apariția cărții.
Într-o recenzie, pot fi surprinse următoarele aspect:
 prezentarea fișei cărții, cu toate datele de pe pagina de titlu: autor, subtitle, prefață, postfață,
editură, localitate, an;
 prezentarea conținutului cărții, aprecierile critice, adică spectele reușite și mai puțin reușite ale
cărții, pasajele memorabile, explicații ale unor aspect regăsite în carte;
 originalitatea lucrării în biografia autorului.
Temă: pag. 173 ex.: 1,2,3
Pag. 174 ex. 10
termen: marți 24.03 ora 12.