Zeul Apollo - la greci , zeul luminii,al artelor,protector al poeziei si al muzicii;Simboluri -

arcul,lira,laurul
Opera lirică
​

Autorul transmite prin text trăiri, sentimente, o viziune subiectivă, originală despre lume și
ființă. Cititorul unui text literar trăiește plăcerea estetică.
Textul liric transmite în mod direct​ idei, gânduri, sentimente, propria viziune asupra
lumii
Este genul subiectivității, al exprimării directe a sinelui, el confesiunii;

Aspectele formale Instanțele Organizarea Specii lirice

comunicării lirice specială a limbajului
 - vers, strofă; - eul liric; - limbaj artistic; - idila/ egloga;
- rima, ritm, măsură - personaje lirice( - figuri de stil; - pastelul;
lirică a măștilor/ a - valoarea expresivă - meditația;
vocilor) a elementelor - poemul( istoric,
lingvistice filozof);
- imnul;
- oda;
- elegia etc.

​Mărcile lexico- gramaticale ale prezenței ​eului liric:

- forme verbale și pronominale de persoana întâi și a doua;
- cuvinte cazul vocativ;
- verbele la imperativ;
- interjecțiile afective;
- diminutive;
- semne de punctuație cu valoare expresivă( !,...,?);
​Modul de expunere specific m ​ onologul confesiv;

Elementele operei care reflectă​ viziunea și atitudinea scriitorului față de realitate​ sunt :
tema, motiv, ideea poetică.
Tema​ = ​aspectul general ​tratat într-o operă literară ( despre ce este vorba in textul literar)
ex: iubirea,natura,cunoasterea,timpul,istoria etc
Motiv​ = particularizare/ concretizare a temei;
- vegetale ​( Teiul, codrul, salcâm, floare)
- acvatice( ​apa, Izvorului, mare, la)
- ​muzicale​( buciumul, lira, violina, clavirul, muzica sferelor)
- cosmice (​ luceferii, stele, lună, soare, călătoria astrală)
- ​filozofice( ​carpe diem, fortuna labilis, vanitas vanitatum ,omnia vanitas, timpul ,omul
de geniu)
- mitice( I​car, Orfeu,Oedip, Prometeu, Apollo)
- afective​( plânsul, amintirea ,râsul, țipătul)
Simbolul​ = desemnează u​n obiect, o persoană, o situație, o idee, un sentiment ​printr-un
semn concret​( are caracter concret accentuat; transparența
= O imagine artistică poate deveni simbol, ​dacă revine cu insistență.​ Astfel,
procesul normal este cel de ​dezvoltare a imaginilor în metafore și al metaforelor în
simboluri( R.Wellek,A.Warren,Teoria literaturii)
Ideea poetică ​= centrul ideatic de structurare a sensibilității creatorului, a viziunii sale

Elemente structurale ale textului liric:

a.) ​construcția exterioară​ ↗ ​titlul;

↘ incipitul (unitate introductivă în opera lirică- vers, cuvânt,
sintagma);
↘ împărțirea pe versuri, strofe
b.) ​ construcția lingvistică:​ m
​ etrică, ritmul, rima;
c.) ​construcția internă ​↗​Imagini poetice;
↘ secvențele lirice, înlănțuirea și gradarea lor;
↘ relațiile de simetrie, de recurență;
↘ relațiile de opoziție( antiteza, oximoronul)
Relația de simetrie​ - ​reluarea​ unui element din incipit în finalul textului, sub forma unei
concluzii, a unui​ refren ​sau a unui ​laitmotiv​, în organizarea strofelor în jurul aceluia​ simbol:
lumina ​la Blaga,​ luna ​la Eminescu, ​ploaia​ la Bacovia, ​plecarea​ la Minulescu etc.;
​Relația de opoziție:
- la nivel compozițional, implică existența a ​două planuri poetice aflate în contrast​(
raport de tipul materie/ spirit, teluric/ cosmic, etern/ efemer, viață/ moarte, real/ ireal,
apolinic/ dai o etc;
- la nivel lexico- semantic, e redată prin ​câmpuri semantice opuse;
- d.p.d.v. stilistic, prin ​antiteză​ și ​oximoron;
- d.p.d.v. morfosintactic, opoziția e marcată, în general, prin ​conjuncții adversative​:
dar, iar, însă,ci
mijloace de expresivitate artistică:
1.-​ imagini artistice
​Imaginea artistică​ = în sens obișnuit, este reprezentarea concretă sau mentală a realității
înconjurătoare pe baza impresiilor primite prin simțuri( vizuale, olfactive, tactile, auditive).
= în sens artistic, este o reflectare inedită a realității; nu este un simplu
clișeu al aspectului de viață prezentat,ci o recreare , o transfigurare artistică realizată prin
prisma autorului;
2.- ​figuri de stil