Textul liric

Textul liric este textul literar în care sentimentele, ideile şi gândurile autorului sunt
exprimate în mod direct prin intermediul procedeelor artistice.
Eul liric reprezintă ,,vocea" care exprimă în text gândurile, sentimentele poetului. Este o
instanţă abstractă a comunicării poetice, care nu se confundă cu autorul, persoana reală care a creat
un text poetic (eul empiric, concret).
Mărcile lexico-gramaticale ce demonstrează prezenţa eului liric într-un text sunt: verbele şi
pronumele (personale, reflexive sau posesive) la persoana I singular sau plural, la persoana a II-a
singular, dativul etic, dativul posesiv, indici ai spaţiului şi ai timpului ordonaţi prin raportare la
vorbitor, valoarea afectivă a unor derivate lexicale (diminutive, augmentative), substantive la
vocativ, superlative stilistice ale adjectivului, topica afectivă.
Tipuri de lirism: subiectiv şi obiectiv.
Lirismul subiectiv se caracterizează prin implicare afectivă şi caracter confesiv, fiind
definit prin prezenţa mărcilor gramaticale ale subiectivităţii.
Lirismul obiectiv refuză exprimarea directă a sentimentului, anulând mărcile prezenţei
eului liric. E un tip de discurs poetic în care contactul autor-cititor este mediat de personaje (măşti
lirice, surprinse cu trăirile şi emoţiile lor. T.Vianu defineşte un astfel de discurs poetic ,,lirica
rolurilor", ,,lirica măştilor".)

Nivelurile textului poetic

Nivelurile textului poetic sunt: fonetic, lexical, morfosintactic, stilistic, al imaginilor

artistice, prozodic, al semnelor de ortografie şi punctuaţie.

a) Nivelul fonetic presupune comentarea unor aspecte fonetice, a unor figuri de sunet.
b) Nivelul lexical are în vedere prezenţa urmǎtoarelor aspecte: categorii lexicale (arhaisme,
regionalisme, cuvinte populare, neologisme, elemente de jargon, argou, termeni ştiinţifici); clase
semantice (sinonime, antonime, omonime, paronime, pleonasm, tautologie); mijloace de formare a
cuvintelor: derivarea, compunerea, conversiunea.
c) Nivelul morfosintactic urmăreşte: frecvenţa anumitor părţi de vorbire (verbal conferă dinamism,
adjectivul e des utilizat în descriere); moduri şi timpuri verbale, persoana verbelor şi a pronumelor
etc.
d) Nivelul prozodic ia în considerare elementele de versificaţie: ritmul (trohaic, iambic, dactilic
etc.), măsura, rima (rimă împerecheată (1-2; 3-4); rimă încrucişată (1-3; 2-4); rimă îmbrăţişată
(1-4; 2-3); rimă variată/complexă (versurile rimează fără nicio regulă); monorimă (1-2; 2-3);
rimă înlănţuită (1-2-1, 2-3-2, 3-4-3); versul (un rând dintr-o propoziţie cu unitate ritmică şi cu
sens. Poate fi: alb - fără rimă; liber - fără rimă şi ritm, având măsura variabilă), strofa (reprezintă
gruparea versurilor. Tipuri de strofă: monovers -1 vers; distih - 2 vesuri; terţină - 3 versuri;
catren - 4 versuri; cvinarie - 5 versuri; sextină - 6 versuri; septimă - 7 versuri; octavă - 8
versuri; nonă - 9 versuri; decimă -10 versuri. Unele poezii nu au versurile grupate în strofe:
astrofice sau continuative)
Ingambamentul – separarea unei unităţi lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri
diferite; valorificat cu efecte estetice inedite în lirica modernă. Constă în continuarea ideii poetice
începută într-un vers în versul următor, scris cu literă mică, asigurându-se astfel cursivitate ideii
poetice.
e) Nivelul stilistic sau al figurilor de stil
f) Nivelul semnelor ortografice şi de punctuaţie