UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE INGINERIE ENERGETICA SI MANAGEMENT INDUSTRIAL

Departamentul: TEXTILE – PIELARIE SI MANAGEMENT INDUSTRIAL

FIBRE TEXTILE
(Curs nr.10)

Proprietatile mecanice ale fibrelor textile

Lector:

Ing. MONICA FAUR

 Proprietatile mecanice ale fibrelor textile

Proprietati mecanice

2
 Proprietatile mecanice ale fibrelor textile

3. FENOMENUL DE OBOSIRE

Solicitările repetate au ca efect obosirea fibrei, care în final conduce la

ruperea ei.
Fenomenul de obosire se explică prin cumularea deformaţiilor
ireversibile care se produc în fibră la fiecare ciclu de solicitare. Astfel,
în cazul solicitării la tracţiune cu o forţă mai mică decât cea de rupere,
fibra se deformează cu o deformaţie totală (εt) dată de relaţia:

Sub acţiunea repetată a solicitărilor, deformaţiile plastice se cumulează,

apare fenomenul de oboseală, care poate duce la ruperea fibrei.

3
 Proprietatile mecanice ale fibrelor textile

3. FENOMENUL DE OBOSIRE
În practică, fenomenul de obosire al fibrelor apare în special datorită
solicitărilor repetate de tracţiune, sau de încovoiere şi se apreciază prin:
– rezistenţa la solicitări de tracţiune repetată;
– rezistenţa la solicitări de îndoire repetată.

Ambele rezistenţe se exprimă prin numărul de cicli la care rezistă proba până
în momentul ruperii dependent de mărimea încărcării, durata solicitării şi
durată timpului de relaxare, care alternează între două solicitări succesive.

Rezistenţa la îndoiri repetate a principalelor fibre

4
 Proprietatile mecanice ale fibrelor textile

4. SOLICITAREA DE TORSIONARE

Materiile prime textile (fibrele scurte, filamentele naturale, sau chimice)

trebuie sa fie transformate in fire pentru a putea apoi fi prelucrate în ţesături
sau tricoturi.

Pentru a obţine fire cu o anumită rezistenţă, dintr-o înşiruire de fibre

paralelizate, îndreptate şi orientate în direcţia longitudinală, este necesară
consolidarea acestora, operatie care de cele mai multe ori se realizează prin
torsionare, care presupune aplicarea unei răsuciri în jurul axei înşiruirii de
fibre.

Prin torsionare, în fibre apar tensiuni care pot duce la deformaţii, care la
rândul lor influenţează structura fibrei şi aspectul firului. Dacă în urma
torsionării fibrele se deformează plastic, atunci firele obţinute vor fi mai
compacte.

5
 Proprietatile mecanice ale fibrelor textile

4. SOLICITAREA DE TORSIONARE

Torsionarea este operaţia prin care o secţiune transversală a unei înşiruiri

fibroase este rotită în plan propriu în jurul axei, faţă de o altă secţiune
considerată fixă, situată la distanţa l. Torsiunea (T) unui fir se calculează cu
relaţia:

La torsiuni mari tensiunile interne pot provoca deformaţii accentuate, cu

repercusiuni asupra aspectului şi proprietăţile firului. Pentru a se preîntâmpina
apariţia unor asemenea fenomene trebuie să se cunoască cum se comportă
fibrele la solicitarea de torsionare, ca în funcţie de aceasta să se stabilească cel
mai eficient grad de torsionare al firelor.

6
 Proprietatile mecanice ale fibrelor textile

4. SOLICITAREA DE TORSIONARE

Comportarea la torsiune a fibrelor se poate aprecia prin:

– modulul de torsiune;
– rigiditatea la torsiune;
– valoarea unghiului corespunzător torsiunii de rupere.

Modulul de torsiune (Et) este o caracteristică de material, a cărui valoare, în

cazul fibrelor se poate determina practic cu ajutorul unui pendul.

7
 Proprietatile mecanice ale fibrelor textile

4. SOLICITAREA DE TORSIONARE

Rigiditatea fibrelor (Rt) la torsionare se determină cu relaţia:

Unghiul corespunzător torsiunii de rupere este o mărime frecvent utilizată în

practica textilă pentru aprecierea proprietăţilor torsionale ale fibrelor.
Valoarea acestui unghi se determină prin calcul. Practic se determină numărul de
torsiuni pe unitate de lungimea care provoacă ruperea fibrei.
Determinarea se face cu ajutorul unui torsiometru.

8
 Proprietatile mecanice ale fibrelor textile

5. COMPORTAREA FIBRELOR LA FORFECARE

Sunt puţine situatii în care fibrele sunt solicitate la forfecare. Asemenea cazuri
se întâlnesc la îmbinarea detaliilor prin coasere sau prin lipire, la tăierea
produselor textile şi în special în timpul exploatării produselor. La corpurile
izotrope (care au aceleasi proprietati pe toate directiile), există o corelaţie
între rezistenţa la tracţiune şi rezistenţa la forfecare şi anume:

Fibrele textile, fără excepţie, sunt corpuri anizotrope (nu au aceleaşi

proprietăţi pe toate direcţiile), datorită orientării compuşilor macromoleculari
în direcţia axei longitudinale. De aceea acest raport are valori mai mari de 2.
Valorile acestui raport sunt utilizate pentru aprecierea anizotropiei fibrelor: cu
cât raportul este mai mare cu atât anizotropia este mai accentuată.

9
 Proprietatile mecanice ale fibrelor textile

5. COMPORTAREA FIBRELOR LA FORFECARE

Valorile forţelor de forfecare, pentru principalele fibre textile

10
 Proprietatile mecanice ale fibrelor textile

6. COMPORTAREA FIBRELOR LA FRECARE

Frecarea este fenomenul care apare între două corpuri aflate în contact la
mişcarea, sau tendinţa de mişcare relativă a unuia faţă de celălalt.

Fenomenul se manifestă prin apariţia unei forţe, care se opune mişcării,

numită forţă de frecare. Această forţă efectuează un lucru mecanic rezistent,
care se transformă în căldură, având ca efect scăderea randamentului
mişcării.

Mărimea forţei de frecare nu depinde de mărimea suprafeţelor de contact. Ea

depinde de mărimea forţei normale de apăsare pe suprafaţa de contact şi de
alţi factori (natura corpurilor, starea suprafeţelor, prezenţa sau absenţa
lubrifianţilor etc.) a căror influenţă este înglobată în valoarea coeficientului
de frecare.

Mărimea forţei de frecare se poate determina prin măsurarea forţei minime

capabile să scoată corpul din repaus.
11
 Proprietatile mecanice ale fibrelor textile

6. COMPORTAREA FIBRELOR LA FRECARE

Se consideră o fibră de masă M

aşezată pe o suprafaţa orizontală şi
care se află sub acţiunea forţei P.

În acest caz, asupra fibrei

acţionează:
– forţa P, care are tendinţa să
deplaseze, sau chiar deplasează
corpul în raport cu suprafaţa
orizontală;
– forţa de frecare F, care se opune
deplasării;
– forţa normală N, care este de
aceeaşi valoare cu greutate fibrei,
dar de sens contrar.
12
 Proprietatile mecanice ale fibrelor textile

6. COMPORTAREA FIBRELOR LA FRECARE

13
 Proprietatile mecanice ale fibrelor textile

6. COMPORTAREA FIBRELOR LA FRECARE

In cazul fibrelor, valoarea coeficientului de frecare este determinat de o serie

de factori dintre care se menţionează:

– natura compusului macromolecular;

– structura de suprafaţă, respectiv prezenţa sau absenţa de pe suprafaţa

laterală a fibrelor - a asperităţilor, denivelărilor etc.;

– conţinutul de umiditate – conţinutul de substanţe însoţitoare din fibre

(ceruri, grăsimi etc.);

– poziţia fibrelor în momentul frecării (perpendiculară sau paralelă cu

direcţia de deplasare).

14
 Proprietatile mecanice ale fibrelor textile

6. COMPORTAREA FIBRELOR LA FRECARE

Coeficientul de frecare al fibrelor influenţează foarte multe caracteristici ale

produselor textile, cum ar fi:

– rezistenţa la tracţiune a firelor filate;

– stabilitatea dimensională a semifabricatelor din filatură (a vălului de la
cardă, a benzilor, a semitortului etc.);
– stabilitatea dimensională a produselor finite, respectiv a ţesăturilor,
tricoturilor şi a materialelor textile neconvenţionale;
– stabilitatea îmbinărilor realizate prin coasere – durata de utilizare a
produselor etc.

15
 Proprietatile mecanice ale fibrelor textile

6. COMPORTAREA FIBRELOR LA FRECARE

Valoarea coeficientului de frecare poate fi modificată, în sensul reducerii, prin

tratarea fibrelor cu diferite substanţe de uleiere, sau de avivare.
De regulă aceste tramente se aplică înainte de introducerea fibrelor în
procesele de fabricaţie din filatură.

În procesele de prelucrare, sau pe parcursul folosirii produselor, coeficientul de

frecare al fibrelor poate suferi modificări datorită modificării structurii de
suprafaţă, sau a conţinutului de substanţe însoţitoare. În timpul purtării,
datorită uzurii, sau a deformaţiilor plastice pe direcţie transversală, suprafaţa
laterală suferă modificări, ceea ce are ca efect modificarea coeficientului de
frecare. Pentru toate procesele tehnologice specifice industriei textile,
cunoaşterea modului de comportare al fibrelor şi al produselor din fibre la
frecare prezintă o deosebită importanţă atât pentru stabilirea destinaţiei cât şi
pentru adoptarea celor mai adecvaţi parametri de lucru. Frecarea dintre fibre
face obiectul multor cercetări atât sub aspectul modificării valorii
coeficientului de frecare cât şi sub aspectul metodelor pentru determinarea
valorii acestui coeficient.
16
Bibliografie

V. Gribnicea si L. Bordeianu, “Fibre textile – Proprietati generale”, Ed. Performantica, Iasi, 2002,
ISBN 973-8075-40-8

L. Bordeianu, “Fibre textile”, Ed. Universitatii din Oradea, 2005, ISBN 973-613-776-7

I. Vlad, “Fibre textile”, curs predate la Facultatea de Textile-Pielarie, Iasi, 1986

Manualul inginerului textilist I, Ed. Agir, Bucuresti, 2002

I. Ionescu- Muscel, “Fibre textile la sfarsit de mileniu”, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1990

O. Malcomete - “Fibre textile”, curs lito I.P. Iasi, 1994

17