Curs 03 Capitol 03

3.
MICROMECANICA MATERIALELOR COMPOZITE
3.1. Cuprins Capitol 3

3. MICROMECANICA MATERIALELOR COMPOZITE...................................................1
3.1. Cuprins Capitol 3 ........................................................................................................1
3.2. Introducere .................................................................................................................2
3.3. Notații și definiții..........................................................................................................4
3.3.1. Introducere .................................................................................................................4
3.3.2. Notații pentru gradul de armare al materialelor compozite ..........................................4
3.3.3. Element de volum reprezentativ .................................................................................5
3.3.4. Materiale izotrope și anizotrope ..................................................................................6
3.3.5. Concluzii .....................................................................................................................7
3.4. Caracteristici elastice ale materialelor compozite ........................................................7
3.4.1. Introducere .................................................................................................................7
3.4.2. Restricţii ale constantelor elastice ...............................................................................8
3.4.3. Caracteristicile elastice ale unui strat din material compozit ranforsat unidirecţional ...8
3.4.4. Caracteristicile elastice ale unui strat din material compozit cu fibre continue tocate,
ranforsat aleator .......................................................................................................14
3.4.5. Concluzii ...................................................................................................................15
3.5. Deformații termice şi umflare din cauza absorbţiei de umiditate ................................15
3.5.1. Introducere ...............................................................................................................15
3.5.2. Deformații termice ....................................................................................................16
3.5.3. Umflarea din cauza absorbţiei de umiditate ..............................................................17
3.5.4. Concluzii ...................................................................................................................18
3.6. Caracteristici de rezistență mecanică .......................................................................18
3.6.1. Introducere ...............................................................................................................18
3.6.2. Tensiunea de rupere la tracţiune  1t pe direcţia fibrelor ...........................................18
3.6.3. Tensiunea de rupere la compresiune pe direcţia fibrelor 1c ...................................20
3.6.4. Tensiunea de rupere la tracţiune pe direcţie perpendiculară pe fibre  2t .................22
3.6.5. Tensiunea de rupere la compresiune pe direcţie perpendiculară pe fibre  2c .........23
3.6.6. Tensiunea de rupere la forfecare în planul de ranforsare ..........................................23
1
Prof.dr.ing. Camelia CERBU – Suport de curs Mecanica Materialelor Compozite – Program de studiu IM, an III, IFR
3.6.7. Tensiunea la rupere la forfecare interlaminară ..........................................................24
3.6.8. Concluzii ...................................................................................................................24
3.7. Test de autoevaluare ................................................................................................24
3.8. Rezumat capitol ........................................................................................................26
3.2. Introducere
Micromecanica materialelor compozite studiază materialele compozite
ţinând cont de interacţiunea dintre materialele componente: fibrele şi
Introducere matricea. Având în vedere că, materialele compozite sunt fabricate prin
Capitol 3 combinarea în diverse proporţii, a materialului de ranforsare şi a materialului
pentru matrice, proprietăţile acestora depind de: tipul materialului de
ranforsare; natura materialului folosit ca matrice, de obicei răşini; proporţia
dintre cele două componente; utilizarea unor agenţi chimici care
îmbunătăţesc legătura la interfaţa fibre-matrice.
Scopul principal al acestui capitol constă în prezentarea unor modele de

calcul bazate pe ipoteze și a unor relații empirice pentru caracteristicile
elastice și mecanice ale unui material compozit în funcție de proprietățile
materialelor componente: fibrele și matricea.
În capitolul 3.3 se definesc câteva concepte de bază utilizate în

micromecanica materialelor compozite: raporturi volumice și masice;
element de volum reprezentativ; tipuri de materiale (omogen, heterogen,
izotrop, anizotrop, ortotrop) și caracterizarea elastică a acestora.
În capitolul 3.4 se introduc constantele elastice care caracterizează un

material compozit ranforsat unidirectional cu fibre, restricțiile privind aceste
constante și se demonstrază relațiile de calcul pentru acestea pe baza unor
ipoteze de calcul. Deasemenea, se prezintă relațiile empirice pentru
proprietățile elastice ale unui material compozit ranforsat aleator cu fibre.
Capitolul 3.5 introduce: relația de calcul pentru deformația cauzată de

dilatarea termică și de umflarea cauzată de absorbția de umiditate; relațiile
de calcul pentru coeficienții de dilatare termică și pentru coeficienţii de
umflare cauzată de absorbţia de umiditate.
Capitolul 3.6 introduce modele de calcul relații empirice pentru
2
caracteristicile mecanice ale unui material compozit ranforsat unidirecțional.
Timpul alocat pentru studiul capitolului 3, inclusiv rezolvarea testelor de

auto-evaluare este de circa 6 ore.
Durată medie
de studiu
individual
După parcurgerea capitolului 3, studentul va putea:
- să definească rapoartele masice sau volumice de fibre / matrice,

Obiective
noțiunea de element de volum reprezentativ;
Capitolul 3
- să identifice constantele elastice necesare pentru caracterizarea
unui material izotrop, anizotrop, ortotrop;
- să enumere constantele elastice care caracterizează un material
compozit ranforsat unidirecțional;
- să demonstreze și să scrie relațiile de calcul pentru constantele
elastice care caracterizează un material compozit ranforsat
unidirecțional;
- să descrie metoda de calcul pentru constantele elastice ale unui
material compozit ranforsat aleator cu fibre;
- să scrie relația de calcul pentru deformația cauzată de dilatarea
termică și / sau pentru umflarea cauzată de absorbția de umiditate;
- să scrie relațiile de calcul pentru coeficienții de dilatare termică și
pentru coeficienţii de umflare cauzată de absorbţia de umiditate,
care caracterizează un material compozit;
- să prezinte modelul de calcul pentru rezistența la tracțiune  1t pe
direcția 1 de armare cu fibre;

- să identifice componenta materialului compozit (fibrele sau matricea)
care influențează fiecare caracteristică de rezistență în cazul
materialelor compozite armate unidirectional cu fibre;
- să descrie modurile de rupere cauzate de tensiunile tangențiale care
se dezvoltă în materialele compozite armate unidirectional cu fibre.
3
3.3. Notații și definiții

3.3.1. Introducere
Scopul principal al acestui capitol este de a defini câteva noțiuni de bază
utilizate în micromecanica materialelor compozite: raporturi volumice și
Introducere masice; element de volum reprezentativ; tipuri de materiale (omogen,
Capitol 3.3 heterogen, izotrop, anizotrop, ortotrop) și caracterizarea elastic a acestora.
Aceste concept sunt necesare în demonstrarea relațiilor de calcul
corespunzătoare modelelor matematice care vor fi prezentate în capitolele
următoare.
Timpul alocat pentru studiul capitolului 3.3, este de circa 20 min.
Durată medie
de studiu
individual
După parcurgerea capitolului 3.3, studentul va putea:
- să definească rapoartele masice sau volumice de fibre / matrice,

Obiective
noțiunea de element de volum reprezentativ;
Capitol 3.3
- să identifice constantele elastice necesare pentru caracterizarea
unui material izotrop, anizotrop, ortotrop;
- să enumere constantele elastice care caracterizează un material
compozit ranforsat unidirecțional.
3.3.2. Notații pentru gradul de armare al materialelor compozite

Este evident că, proprietăţile materialului compozit depind de proporţia dintre fibre şi matrice. Ca
urmare, se vor defini relaţiile de calcul pentru raporturile volumice şi masice corespunzătoare celor
două componente principale:
 Raportul volumic al fibrei este definit ca:
volumul fibrelor
Vf  ; Vf  0,1 ; (3.1)
volumul total al materialul ui compozit
 Raportul volumic al matricei
volumul matricei
Vm  ; Vm  0,1 . (3.2)
volumul total al materialul ui compozit
Deoarece volumul total este suma dintre volumul fibrei şi cel al matricei, rezultă:
4
Vf Vm  1 . (3.3)
 Raportul masic al fibrei
masa fibrelor
mf  ; mf  0,1 ; (3.4)
masa totală a materialul ui compozit
 Raportul masic al matricei
masa matricei
mm  ; mm  0,1 . (3.5)
masa totală a materialul ui compozit
Deoarece masa totală este dată de suma dintre masa matricei şi masa fibrei, rezultă:
mf  mm  1. (3.6)
3.3.3. Element de volum reprezentativ

În cadrul acestui capitol se vor demonstra câteva relaţii de calcul pentru caracteristicile materialului
compozit, pe baza proprietăţilor materialelor componente, fibre şi matrice, care se consideră
cunoscute. Pe lângă proprietăţile materialelor utilizate ca matrice şi fibre, micromecanica
analizează materialul compozit în funcţie şi de geometria microstructurii. Se cunoaşte că, în faza
de proiectare a structurilor din materiale compozite, dacă se cunosc caracteristicile elastice şi
mecanice ale straturilor, atenţia se concentrează pe optimizarea formei piesei astfel încât aceasta
să corespundă în final, necesităţilor impuse de condiţiile reale de utilizare în ceea ce priveşte
rezistenţa şi rigiditatea.
Fig. 3.1 – Reprezentarea elementul de volum reprezentativ [2]
Pentru demonstraţia relaţiilor de calcul, micromecanica foloseşte conceptul de element de volum

reprezentativ care este cea mai mică porţiune din materialul compozit care are toate
particularităţile acestuia (fig. 3.1). Volumul ocupat de un element de volum reprezentativ poate fi
înlocuit de un material omogen echivalent fără afectarea stării de tensiune din jurul elementului.
5
3.3.4. Materiale izotrope și anizotrope
Materiale heterogene. Materiale omogene.

Materialele heterogene au proprietăţi care variază de la punct la altul. Considerând o secţiune
transversală a unui arbore, fiecare inel de creştere este diferit faţă de restul. Materialul
corespunzător inelelor de creştere de culoare închisă este mai dur decât cel corespunzător inelelor
de culoare deschisă.
Material izotrop
Materialele izotrope au aceleaşi proprietăţi după orice direcţie. Cele mai multe materiale utilizate la
scară industrială (oţelul, aluminiu, etc), sunt izotrope. Materialele izotrope au un număr infinit de
plane de simetrie, ceea ce înseamnă că proprietăţile sunt independente de orientare.
Caracteristile de elasticitate pentru un material izotrop sunt: modulul de elasticitate longitudinal E;

modulul de elasticitate transversal G; coeficientul lui Poisson . Pentru a caracteriza din punct de
vedere elastic un material izotrop, sunt necesare doar două constante elastice deoarece cele trei
trebuie să satisfacă relaţia:
E
G  . (3.7)
21   
Material anizotrop
Materialele anizotrope au proprietăţi care variază cu direcţia. Materialele anizotrope pot fi
omogene, dar proprietăţile se schimbă în funcţie de direcţia în lungul căreia este măsurată
proprietatea. Un exemplu tipic este lemnul pentru care modulul de elasticitate este mai ridicat pe
direcţia fibrelor şi mai redus pe direcţie perpendiculară pe inelele de creştere. Chiar dacă lemnul
este un material heterogen, când privim o piesă mare de lemn, materialul este considerat omogen.
Din motive de simplificare, particularităţile inelelor de creştere sunt ignorate.
În cazul materialelor anizotrope este nevoie de peste 21 de constante elastice pentru descrierea
lor.
6
Material ortotrop
Fig. 3.2 – Planele de simetrie pentru un material Fig. 3.3 – Planele de simetrie pentru lemn
ortotrop
Un material ortotrop are trei plane de simetrie elastică, care coincid cu planele formate de sistemul
de coordonate. Un compozit ranforsat cu fibre unidirecţionale este considerat a fi ortotrop (fig. 3.2).
Lemnul este material ortotrop (fig. 3.3). În acest caz, sunt necesare doar nouă constante pentru a
descrie complet din punct de vedere elastic, un material ortotrop.
3.3.5. Concluzii
În capitolul 3.3, s-au definit noțiunile de bază necesare în micromecanica materialelor compozite:
elementul de volum reprezentativ; relațiile de calcul pentru raporturile volumice și masice
referitoare la gradul de ranforsare al materialului compozit. Deasemenea, s-au reamintit
principalele tipuri de materiale și numărul de constante elastice necesare pentru caracterizarea
acestora.
3.4. Caracteristici elastice ale materialelor compozite

3.4.1. Introducere
În demonstrarea relaţiilor de calcul din mecanica materialelor compozite,
atât fibra cât şi matricea sunt presupuse a fi materiale izotrope,
Introducere caracterizate fiecare de către trei caracteristici elastice E ,G ,  aşa cum s-a
Capitol 3.4 prezentat mai înainte. Utilizând micromecanica, combinarea celor două
materiale izotrope (fibră şi matrice) este echivalată cu un material anizotrop
şi omogen căruia îi corespund cinci caracteristici elastice:
 E1 - modul de elasticitate pe direcţia 1 a fibrelor;

 E2 - modul de elasticitate pe direcţia 2 perpendiculară pe fibre;
 G12 - modulul de elasticitate transversal în planul de ranforsare;
7
 12 - coeficientul lui Poisson în planul de ranforsare.
Scopul principal al capitolului 3.4 constă în demonstrarea relațiilor de calcul

pentru aceste caracteristici elastice ale unui material compozit ranforsat
unidirecțional cu fibre și introducerea relațiilor empirice pentru constantele
elastice în cazul ranforsării aleatoare cu fibre.
Se vor prezenta deasemenea, restricțiile privind aceste constante elastice.
Timpul alocat pentru studiul capitolului 3.4, este de circa 2 ore și 40 min.
Durată medie
de studiu
individual
- să demonstreze și să scrie relațiile de calcul pentru constantele

Obiective
elastice care caracterizează un material compozit ranforsat
Capitol 3.4
unidirecțional;
- să descrie metoda de calcul pentru constantele elastice ale unui
material compozit ranforsat aleator cu fibre.
3.4.2. Restricţii ale constantelor elastice

Restricţia asupra valorilor constantelor elastice prezentate mai înainte, derivă din teoria elasticităţii
şi are expresia:
12  21
 (3.8)
E1 E 2
Această relaţie este utilizată în general, pentru calculul coeficientului lui Poisson 21, cunoscând
mărimile 12,E1 şi E 2 .
3.4.3. Caracteristicile elastice ale unui strat din material compozit ranforsat
unidirecţional
Un strat din material compozit, este format dintr-un singur rând de fibre legate printr-o matrice.
Fibrele pot fi continue sau tocate, împletite (ţesute), unidirecţional, bidirecţional sau aşezate
aleator. Un stratificat este format prin suprapunerea în diverse orientări prescrise, a unor straturi
din material compozite, legate între ele cu acelaşi material ca cel al matricei.
8
Un strat din material compozit, ranforsat cu fibre aşezate unidirecţional, este tratat ca un material
ortotrop ale căror plane de simetrie sunt paralele şi transversale pe direcţia fibrelor. Axele naturale
ale sistemului de coordonate sunt paralele şi perpendiculare pe fibre, două dintre ele fiind
conţinute în planul stratului. Proprietăţile de material ale stratului din material compozit, pot
calculate teoretic sau determinate experimental. Abordarea teoretică se face cu metoda de calcul
din micromecanică. Scopul micromecanicii este să stabilească relaţiile dintre proprietăţile
materialelor componente şi proprietăţile materialului compozit (fig. 3.4). În cele ce urmează, se vor
considera cunoscute caracteristicile elastice corespunzătoare materialului fibrei E f ,Gf ,f  ,
precum şi caracteristicile elastice pentru materialul matricei E m ,Gm , m  . Se pune problema
stabilirii unor relaţii de calcul pentru caracteristicile elastice E 1, E 2 ,G12,12 , pentru stratul din
material compozit ranforsat unidirecţional.
+ =
Fibre Matrice Material compozit
E f ,Gf , f E m ,Gm , m E1, E 2,G12,12
f m c
Fig. 3.4 - Relaţiile dintre proprietăţile materialelor componente şi cele ale materialului compozit [1, 6]
Pentru a demonstra aceste relaţii de calcul se admit următoarele ipoteze:
 legătura la interfaţa fibră-matrice este perfectă;

 fibrele sunt paralele şi uniform distribuite ;
 matricea nu are goluri, fisuri şi tensiuni interne iniţiale;
 materialele corespunzătoare matricei şi fibrelor sunt izotrope şi se comportă liniar-elastic
până la rupere, ceea ce înseamnă că respectă legea lui Hooke;
 ipoteza micilor deformaţii;
 forţele aplicate sunt fie paralele, fie perpendiculare pe direcţia fibrelor.
În aceste condiţii se vor deduce următoarele valori pentru:
 modulul de elasticitate longitudinal E1 pe direcţia fibrelor:

E 1  E f Vf  E mVm ; (3.9)
 modulul de elasticitate longitudinal E2 pe direcţie perpendiculară pe fibre:
9
Ef E m
E2  ; (3.10)
E f Vm  E mVf
 modulul de elasticitate transversal G12 în planul de ranforsare:
Gf Gm
G12  ; (3.11)
Gf Vm  GmVf
 coeficientul de contracţie transversală 12 în planul de ranforsare:
12  f Vf   mVm , (3.12)
în care Ef este modulul de elaticitate longitudinal al fibrelor; Em modulul de elasticitate logitudinal al
matricei; Vf - raportul volumic al fibrelor; Vm – raportul volumic al matricei; f - coeficientul lui
Poisson pentru fibre; m - coeficientul lui Poisson pentru materialul matricei; Gf - modulul de
elasticitate transversală pentru fibră; Gm - modulul de elasticitate transversal pentru matrice. În
ipoteza că, materialele fibrelor şi matricei sunt izotrope, relaţiile dintre caracteristicile elastice ale
acestora sunt:
Ef Em
Gf  ; Gm  . (3.13)
21   f  21   m 
Fig. 3.5 – Element de volum reprezentativ solicitat pe direcţia 1 de ranforsare cu fibre
În continuare, se vor demonstra relaţiile de calcul (3.9)-(3.12) corespunzătoare constantelor

elastice ale stratului din material compozit ranforsat unidirecţional.
 Modulul de elasticitate longitudinal E1 pe direcţia fibrelor
Dintr-un strat din material compozit ranforsat unidirecţional, se izolează un element de volum
reprezentativ solicitat la tracţiune pe direcţia 1, de forţa F1 (fig. 3.5). Se obervă că, din cauza
solicitării la tracţiune pe direcţia 1, fibrele, matricea şi elemental de volum reprezentativ se
deformează la fel:
l  lf  lm , (3.14)
10
adică,
1  l  1f  l  1m  l  1  1f  1m . (3.15)

Forţa de tracţiune F1 aplicată pe direcţia fibrelor 1, se împarte pe cele două componente ale
elementului de volum reprezentativ:
F1  F1f  F1m . (3.16)

Forţa F1 acţionează perpendicular pe secţiunea transversală de arie A a elementului de volum. Se
notează cu  1f tensiunea normală care se dezvoltă la nivelul fibrei din elementul de volum
reprezentativ şi care acţionează perpendicular pe suprafaţa transversală a fibrei de arie Af. Analog,
se notează cu 1m tensiunea normală pe secţiunea transversală Am a matricei.
Cu aceste notaţii, relaţia de mai sus (3.16) se poate scrie:
1  A  1f  Af  1m  Am sau 1  1f Vf  1m Vm . (3.17)

În ipoteza că, materialele fibrelor şi matricei se comportă liniar până la rupere şi în consecinţă,
respectă legea lui Hooke, în relaţia (3.17) se pot înlocui valorile tensiunilor:
E 1  1  E f  f Vf  E m   m Vm (3.18)

Înlocuind relaţia (3.15) în relaţia (3.17), se obţine relaţia finală de calcul al modulului de elasticitate
longitudinal E1 pe direcţia 1 de ranforsare cu fibre:
E1  Ef Vf  E mVm . (3.19)
Modulul de elasticitate longitudinal E2 pe direcţie transversală pe fibre
În mod analog, elementul de volum reprezentativ

se consideră solicitat de forţa F2 aplicată pe
direcţia 2, perpendiculară pe fibrele de ranforsare
(fig. 3.6).
În acest caz, forţele care solicită elementul de
volum reprezentativ, fibra şi matricea pe direcţia
2, sunt egale:
F2  F2f  F2m . (3.20)

Înlocuind forţele în funcţie de tensiuni, se obţine:
 2  l  t   2f  l  t   2m  l  t , (3.21)
Fig. 3.6 - Element de volum reprezentativ solicitat unde l şi t reprezintă lungimea şi respectiv,
pe direcţia 2 perpendiculară pe fibre
grosimea elementului reprezentativ.
Adică:
11
 2   2f   2m . (3.22)
Din punct de vedere al deformaţiilor pe direcţia 2, transversală pe fibre (fig. 3.6), se poate scrie
următoarea relaţie:
b  bf  bm , (3.23)

unde b , bf , bm sunt lungirile pe direcţia 2 corespunzătoare elementului de volum
reprezentativ, fibrei şi respectiv, matricei. Adică:
 2  b   2f  bf   2m  bm   2   2f Vf   2m Vm , (3.24)

în care b ,bf ,bm sunt dimensiunile iniţiale, pe direcţia 2, ale elementului de volum reprezentativ,
ale fibrei şi respectiv, ale matricei.
Utilizând legea lui Hooke atât pentru elementul de volum reprezentativ cât şi pentru cele două
componente, fibra şi matricea, relaţia (3.24) devine:
 2  2f 
 Vf  2m Vm . (3.25)
E 2 Ef Em
Dar, ţinând cont de faptul că tensiunile normale pe direcţia 2 sunt egale, conform relaţiei (3.22),
ultima relaţie se poate scrie:
1 V V Ef E m
 f  m ,  E2  . (3.26)
E 2 Ef E m E f Vm  E mVf
 Coeficientul de contracţie transversală 12
Pentru a determina coeficientul de contracţie transversală 12 se utilizează elementul de volum

reprezentativ din figura 3.5 solicitat în lungul fibrelor. Se admite că, atât elementul de volum
reprezentativ cât şi componentele, fibra şi matricea, au deformaţii normale specifice identice pe
direcţia 1, conform relaţiei (3.15). Deformaţia pe direcţia 2 transversală pe fibre, a elementului de
volum reprezentativ este:
b '  b 2'  b121, (3.27)

'
unde  2   121 reprezintă deformaţia specifică pe direcţia 2, datorită solicitării de tracţiune pe
direcţia 1. Dar
b '  bf'  bm

'
, (3.28)
12
unde b , bf' , bm

' sunt deformaţiile pe direcţia 2 corespunzătoare elementului de volum
reprezentativ, ale fibrei şi respectiv, matricei.
'  b V   
bf'  b Vf  f  1 şi bm m m 1. (3.29)
Înlocuind relaţiile (3.27) şi (3.29), în relaţia (3.28), se obţine în final:
12   f Vf   mVm . (3.30)
 Modulul de elasticitate transversal G12
Se consideră un element de volum reprezentativ aflat în stare de forfecare pură (fig. 3.7, b).
Pentru a deduce o relaţie de calcul pentru modulul de elasticitate transversal G12 corespunzător
planului de ranforsare, se admite că, tensiunile tangenţiale care se dezvoltă la nivelul fibrei şi
matricei, sunt egale cu tensiunea tangenţială 12 corespunzătoare elementului de volum
reprezentativ:
12   f   m . (3.31)
Deoarece modulul de elasticitate transversal Gf corespunzător materialului fibrei diferă de valoarea
lui Gm corespunzător materialului matricei, înseamnă că tensiunile tangenţiale 12 produc lunecări
specifice diferite în fibre şi respectiv, matrice.
Analizând elementul de volum reprezentativ după deformaţie, prezentat în figura 3.7,b, se observă
că:
l  lf  lm . (3.32)
a) Înainte de deformaţie b) După deformaţie
Fig. 3.7 - Element de volum reprezentativ în stare de forfecare pură
13
Conform ipotezei micilor deformaţii, din figura 3.7,b, se poate scrie:
l 
tg 12   12  ;
b 
l 
tg f   f  f ;  (3.33)
bf 
l 
tg m   m  m .
bm 
Înlocuind relaţiile (3.33) în (3.32), se obţine:
b12  bf   f  bm   m sau 12   f Vf   m Vm . (3.34)

Pe baza ipotezei că materialele fibrei şi matricei se comportă liniar până la rupere, din legea lui
Hooke se pot scrie expresiile lunecărilor specifice pentru elementul de volum reprezentativ şi
pentru cele două componente ale acestuia:

 12  12 ;
G12

 m  12 ;
Gm

 f  12
Gf
. (3.35)
Dacă în a doua relaţie (3.34), se înlocuiesc ultimele relaţii (3.35), se obţine expresia:
12 12 
 Vf  12 Vm , (3.36)
G12 Gf Gm
care conduce la relaţia finală de calcul a modulului de elasticitate transversal G12 în planul fibrelor,
corespunzător stratului ranforsat unidirecţional:
Gf Gm
G12  . (3.37)
Gf Vm  GmVf
Exercițiu 3.1: Se consideră un material compozit de tipul carbon / epoxi cu
fracția volumică de fibre de 70 %. Se cunosc caracteristicile elastice ale
Exercițiu fibrelor de carbon E f  379  103 MPa , f  0,22 și deasemenea, cele
corespunzătoare rășinii epoxi E m  3,3  103 MPa ,  m  0,35 .
Calculați caracteristicile elastice E1,E 2,G12,12 ale stratului din material

compozit ranforsat unidirecțional care rezultă din combinația celor materiale.
3.4.4. Caracteristicile elastice ale unui strat din material compozit cu fibre
continue tocate, ranforsat aleator
În practică, acest tip de material compozit este cunoscut în limbajul uzual sub denumirea
prescurtată de mat.
14
Mai întâi, se notează cu E1' , E 2' ,G12

' , '
12 caracteristicile elastice ale unui strat fictiv ranforsat
unidirecţional, având acelaşi conţinut de fibre ca şi stratul ranforsat aleator cu fibre continue tocate
(în practică, se numeşte mat).
Literatura de specialitate [2] propune în acest caz, următoarele formule de calcul pentru
caracteristicile elastice:

E 1'2  4E 1'G12
' '  2E 'E '  8 ' E ' G ' '  4 '2 E '2  4E ' G ' '  E '2 
1 2 12 2 12 12 2 2 12 2 ;
E 
'  ' ' ' '
 3E 1  2 12E 2  3E 2  4G12 ' 
'



E '  212
' E '  E '  4G ' '
 (3.38)
G 1 2 2 12 ;

8' 

E 1'  6 12
' E '  E '  4G ' '
2 2 12 
  , 
3E 1'  2 12
' E '  3E '  4G ' '
2 2 12 
unde '  1   12
'  ' . Se observă că expresiile (3.38) pentru E, G şi  verifică condiţia
21
corespunzătoare unui material izotrop:
E  21   G . (3.39)
3.4.5. Concluzii
În capitolul 3. 4, s-au demonstrat relațiile de calcul pentru constantele elastice E1,E 2,G12,12
utilizate în cazul materialelor compozite ranforsate unidirecțional cu fibre continue lungi.
Deasemenea, s-a prezentat metodologia de calcul bzată pe relații empirice, pentru cele trei
constante elastice E ,G ,  utilizate pentru caracterizarea materialului compozit ranforsat aleator
cu fibre care se consideră a fi zotrop la nivel macroscopic.
3.5. Deformații termice şi umflare din cauza absorbţiei de umiditate

3.5.1. Introducere
În capitolul 3.5 introduce relația de calcul pentru deformația cauzată de
dilatarea termică și de umflarea cauzată de absorbția de umiditate.
Introducere
Scopul principal al acestui capitol este de a prezenta relațiile de calcul
Capitol 3.5
pentru coeficienții de dilatare termică și pentru coeficienţii de umflare
cauzată de absorbţia de umiditate în cazul materialelor compozite
ranforsate unidirecțional cu fibre.
15
Timpul alocat pentru studiul capitolului 3.5, este de circa 30 min.
Durată medie
de studiu
individual
- să scrie relația de calcul pentru deformația cauzată de dilatarea

Obiective
termică și / sau pentru umflarea cauzată de absorbția de umiditate;
Capitol 3.5
- să scrie relațiile de calcul pentru coeficienții de dilatare termică și
pentru coeficienţii de umflare cauzată de absorbţia de umiditate,
care caracterizează un material compozit.
3.5.2. Deformații termice
l
Modificarea dimensiunii unui corp  ca urmare a deformaţiei termice , produsă de variaţia
temperaturii T şi a umflării datorită absorbţiei de umiditate m, poate fi aproximată de relaţia

următoare:
l   l0   m   T , (3.40)
unde l0 reprezintă lungimea iniţială,  este coeficient de umflare datorită absorbţiei de umiditate şi
 reprezintă coeficientul de dilatare termică.
Din literatura de specialitate [2], se cunoaşte că, în cazul răşinilor, coeficienţii de dilatare termică
sunt pozitivi (30-100 10-6 / C) şi mai mari decât cei corespunzători aliajelor oţelului (10-20 10-6 /
C). Coeficientul de dilatare termică al sticlei de tip E este redus (5,04 10-6 / C). Fibrele de carbon
au coeficientul termic negativ pe direcţia fibrelor (-0,99 10-6 / C) şi relativ mare după direcţie
transversală pe fibre (16,7 10-6 / C). Aceasta înseamnă că, în funcţie de cantitatea de fibre,
putem modifica coeficientul de dilatare termică, după necesităţi.
Materialele compozite sunt caracterizate de doi coeficienţi de dilatare termică:
Coeficient 1 de dilatare termică pe direcţia fibrelor 1

Comportarea la variaţii de temperatură a materialului compozit pe direcţia 1 de ranforsare cu fibre,
este dominată de comportamentul fibrelor şi coeficientul de dilatare termică pe această direcţie se
calculează cu relaţia [2]:
16
1 
1
 E  V  m E m T Vm .
E 1T  f f T f
 (3.41)
Coeficient  2 de dilatare termică pe direcţia 2 perpendiculară pe fibre

Pe această direcţie, coeficientul de dilatare termică este dominat de comportarea materialului
matricei şi se calculează cu următoarea expresie [2]:
 2  1   f f Vf  1   m mVm  112 . (3.42)
Coeficient q de dilatare termică în cazul unui material compozit ranforsat aleator cu fibre
Deoarece un strat din material compozit, cu orientare aleatoare, se poate considera izotrop în
planul de ranforsare, coeficientul de dilatare termică q corespunzător acestui tip de material
compozit se poate calcula cu următoarea relaţie aproximativă [2]:
 '   2' 1'   2' E 1'  E 2'

q  1
 
  , (3.43)
2 2 E 1'  1  2 21
' E'
2
unde 1' ,  2' ,E 1' ,E 2' , 21

' reprezintă proprietăţile unui material compozit fictiv ranforsat unidirecţional
cu acelaşi raport volumic al fibrei ca şi materialul compozit ranforsat aleator.
3.5.3. Umflarea din cauza absorbţiei de umiditate

Umiditatea este absorbită în primul rând de către matricea polmerică, cu excepţia fibrelor de
aramidă sau a fibrelor naturale care pot absorbi o cantitate considerabilă de umiditate. Absorbţia
este controlată de viteza de difuzie a umidităţii în interiorul materialului compozit. Concentraţia
medie de umiditate dintr-un material compozit se defineşte ca:
masa de umiditate absorbită

mu  . (3.44)
masa materialul ui compozit în stare uscată
În timp ce fibrele organice (fibre de aramid, fibre naturale) absorb umiditate, fibrele anorganice
(sticlă, carbon) absorb o cantitate neglijabilă de umiditate. Conform literaturii de specialitate [2], în
cazul fibrelor anorganice, coeficienţii de umflare cauzată de absorbţia de umiditate, pe direcţia
fibrelor şi pe direcţie perpendiculară pe fibre în cazul materialului compozit ranforsat unidirecţional,
se calculează cu relaţiile:
E m c  E  
1    ; 2  3  1   m   m 12  c  m ,
E 1 m m
(3.45)
 E1  m
unde c este densitatea materialului compozit; m - densitatea matricei;  m – coeficient de
absorbţie de umiditate pentru materialul matricei.
17
3.5.4. Concluzii
În capitolul 3.5, s-au introdus relațiile pentru coeficienții de dilatare termică  i și pentru coeficienții
de umplare i din cauza absorbției de umiditate, atât pentru cazul materialelor compozite armate
unidirecțional cât și pentru cazul materialelor compozite ranforsate aleator cu fibre scurte.
3.6. Caracteristici de rezistență mecanică

3.6.1. Introducere
Scopul principal al capitolului 3.6 este de a demonstra relații de calcul sau
de a introduce relații empirice pentru caracteristicile mecanice ale unui
Introducere material compozit ranforsat unidirecțional. Deasemenea, se prezintă
Capitol 3.6 modurile de rupere cauzate de fiecare componentă de tensiune tangențială.
Timpul alocat pentru studiul capitolului 3.6, este de circa 1 oră și 30 min.
Durată medie
de studiu
individual
- să prezinte modelul de calcul pentru rezistența la tracțiune  1t pe

Obiective
Capitol 3.6 direcția 1 de armare cu fibre;
- să identifice componenta materialului compozit (fibrele sau matricea)
care influențează fiecare caracteristică de rezistență în cazul
materialelor compozite armate unidirectional cu fibre;
- să descrie modurile de rupere cauzate de tensiunile tangențiale care
se dezvoltă în materialele compozite armate unidirectional cu fibre.
3.6.2. Tensiunea de rupere la tracţiune  1t pe direcţia fibrelor
În scopul deducerii unei formule de calcul pentru tensiunea de rupere la tracţiune pe direcţia
fibrelor, s-au acceptat următoarele ipoteze [2]:
 cel mai simplu model pentru tensiunea la rupere a materialului compozit ranforsat cu
fibre, derivă din ipoteza că toate fibrele au aceeaşi tensiune la rupere, egală cu media
distribuţiei (distribuţia Weibull), care se numeşte tensiune normală medie  fm a
fibrei;
 atât materialul fibrei cât şi materialul matricei se comportă liniar până la rupere, ipoteză
care nu este adevărată pentru cele mai multe răşini polimerice din cauză că, acestea
au fie o comportare vâscoelastică, fie vâscoplastică;
18
 materialul fibrelor este mai fragil în comparaţie cu materialul matricei;

 de obicei, fibrele sunt mai rigide decât matricea.
În ipotezele prezentate, materialul compozit se rupe de obicei, când tensiunea în fibre atinge
tensiunea  fm . După ruperea fibrelor, matricea este incapabilă să preia
încărcarea mecanică. Astfel, deformaţia la rupere

 c a materialului compozit este egală cu cea
corespunzătoare fibrei la rupere  fr . La acest
nivel al deformaţiei, matricea nu este distrusă

încă pentru că este mai flexibilă şi ca urmare,
poate să se deformeze mai mult (fig. 3.8). În
aceste condiţii, în lucrarea [2] se consideră că,
tensiunea la rupere pe direcţia fibrelor  1t se
Fig. 3.8 – Diagramele    pentru fibră şi
calculează cu relaţia: matrice [2]
* 1 V ,
1t  fr Vf   m f (3.46)
* este tensiunea din matrice în momentul ruperii fibrelor:
unde  m
*  Em
m fr . (3.47)
Ef
Înlocuind relaţia (3.47) în (3.46), se obţine:
 E 
1t  fr Vf  m 1 Vf  . (3.48)
 Ef 
Această ecuaţie admite că, deformaţiile fibrei şi matricei, au aceeaşi valoare ceea ce este adevărat
doar în ipoteza că legătura fibră-matrice este perfectă. În momentul ruperii fibrelor, materialul
matricei nu ajunge la deformaţia limită deoarece fibrele sunt mai fragile decât matricea. Însă, în
cazul materialelor compozite cu conţinut ridicat de fibre de ranforsare, matricea nu mai poate să
preia toată încărcarea mecanică şi materialul compozit se consideră că este distrus.
În cazul în care raportul volumic de fibre V f este redus, sarcina mecanică este preluată doar de
matrice care conţine goluri rezultate în urma ruperii fibrelor. Rezultă că, tensiunea la rupere pe
direcţia fibrelor  1t se calculează cu relaţia:
1t   mr 1 Vf  . (3.49)
19
În figura 3.9 sunt reprezentate ambele relaţii ale

tensiunii de rupere  1t , atât pentru conţinut mare
de fibre (valori mari ale raportului volumic de fibre
Vf ), cât şi pentru conţinut redus de fibre. În
ipoteza că, materialul compozit trebuie să aibe
caracteristici de rezistenţă superioare faţă de
materialul matricei neranforsat, se poate calcula
valoarea minimă a raportului volumic Vf min de
fibre. Aceasta se obţine egalând tensiunea la
rupere corespunzătoare materialului matricei cu
Fig. 3.9 - Reprezentarea relaţiilor pentru tensiunea tensiunea la rupere  1t pe direcţia fibrei
la rupere  1t [2] corespunzătoare unui material compozit:
  m *
Vf min  mr . (3.50)
*
 fr   m
În figura 3.10, se prezintă rezultatele încercarilor experimentale pentru un material compozit
ţesătură de sticlă E/răşină poliesterică Colpoly 7233 [5] înregistrate în: încercarea de tracţiune;
încercarea de încovoiere în trei puncte.
a) Curbele -Ɛ –încercarea de tracţiune b) Curbele F-v –încovoiere în trei puncte
Fig. 3.10 - Rezultatele încercarilor experimentale pentru un material compozit ţesătură de sticlă E / răşină
poliesterică Colpoly 7233
3.6.3. Tensiunea de rupere la compresiune pe direcţia fibrelor 1c
Se cunoaşte că tensiunea la rupere la compresiune a răşinilor polimerice ranforsate cu fibre

continue este mai scăzută decât tensiunea la tracţiune fiind egală cu jumătatea acesteia sau chiar
20
mai mică [2]. Starea limită a materialului compozit din cauza compresiunii pe direcţia fibrelor
depinde de micro-flambajul fibrei în interiorul matricei (fig. 3.11).
Modul de flambaj în fază (forfecare) b) Modul de flambaj în contrafază (întindere)
Fig. 3.11 - Micro-flambarea fibrei în interiorul materialului compozit [2]
Pierderea stabilităţii fibrelor este cauzată şi de forma ondulată a acestora încă din procesul de
fabricaţie, formă produsă prin înfăşurare pe bobine şi apoi, depozitare până la fabricarea
materialului compozit. Din această cauză, fibrele tind să se onduleze atunci când se potrivesc în
matriţa de formare a piesei din material compozit.
Mai mult, uneori sunt înfăşurate mănunchiuri de fibre pe o bobină şi din această cauză, fibrele
înfăşurate spre exterior sunt mai lungi iar cele din interior mai scurte. Când se desface mănunchiul
de fire de pe bobină, fibrele din exterior fiind mai lungi, formează aşa-numitele micro-catene.
Prima formulă de calcul pentru tensiunea de rupere la compresiune, a fost propusă de către Rosen
[2] care a considerat că distrugerea la compresiune pe direcţia fibrei, este determinată de micro-
flambajul fibrei. Când fibrele îşi pierd stabilitatea semiundele formate de fibre pot fi în faza (fig.
3.11, a) sau în contrafază (fig. 3.11, b). S-a putut demonstra [2] că, modul de flambaj în fază se
întamplă întotdeauna la sarcină de compresiune redusă pentru materialele compozite cu matrice
polimerică ranforsate cu fibre continue care au valori obijnuite ale raportului volumic de fibre.
Prima aproximare a problemei, se bazeză pe ipoteza că forţa de flambaj a fibrelor constituie

valoarea limită pentru tensiunea de rupere la compresiune a materialului compozit ranforsat
unidirecţional. Pentru a calcula forţa critică de flambaj, Rosen a efectuat o analiză a stabilităţii
fibrelor drepte sprijinite lateral de matrice. În plus, relaţia tensiune tangenţială – deformaţie,
  G12   , a fost presupusă a fi liniară. În realitate, materialele compozite cu matrice polimerică
au o lege neliniară tensiune-deformaţie. Chiar dacă fibrele sunt ondulate, în modelul Rosen ele
sunt presupuse a fi drepte. Forţa critică de flambaj este calculată pe sistemul perfect şi se
presupune că, în cazul sistemului imperfect (fibre ondulate), capacitatea de încărcare este mai
21
redusă decât sarcina critică de flambaj pentru sistemul perfect. În această idee, tensiunea critică
de flambaj se calculează cu relaţia [2]:
Gm
1c   G12 . (3.51)
1 Vf
3.6.4. Tensiunea de rupere la tracţiune pe direcţie perpendiculară pe fibre  2t
Tensiunea de rupere la tracţiune pe direcţie perpendiculară pe fibre  2t depinde de tensiunea de

rupere a matricei, de rezistenţa legăturii fibră-matrice şi de defectele din matrice cum ar fi golurile
şi microfisurile. Tensiunea la rupere la tracţiune pe direcţie perpendiculară pe fibre poate fi mai
ridicată sau mai scăzută decât tensiunea la rupere a matricei. Poate fi mai ridicată deoarece multe
defecte, cum ar fi goluri şi fisuri, sunt prezente în matrice ceeea ce face ca ea să apară ca un
material fragil şi cu rezistenţă mecanică redusă. Când se fabrică materialul compozit, defectele din
matrice, printre fibre, pot fi mai puţine decât în matricea ca semifabricat, datorită spaţiului mic
dintre fibre, care nu lasă loc formării de goluri. Dar, în funcţie de condiţiile de fabricaţie, pot apărea
defecte, goluri. Pe de altă parte, fibrele sunt de obicei, mult mai rigide decât matricea şi ca urmare,
ele conduc la apariţia concentratorilor de tensiune în matrice ceea ce poate cauza ruperea
prematură. În acest caz, tensiunea la rupere a materialului compozit poate fi mai scăzută decât
cea a matricei neranforsate.
Nici unul dintre modelele analitice din literatura de specialitate, nu poate să calculeze cu acurateţe,
tensiunea de rupere pe direcţie transversală pe fibre. În continuare, se prezintă două formule
empirice. Formula empirică propusă de Nielsen [2] este:
 1
 E
 2t   mr Cv 1 Vf 3  2 , (3.52)
  Em
 
unde Cv reprezintă un coeficient care depinde de volumul (proporţia) golurilor;  mr - tensiunea de
rupere la tracţiune a materialului matricei; E2 - modulul de elasticitate pe direcţie perpendiculară pe
fibre, corespunzător materialului compozit; Em - modulul de elasticitate longitudinal al materialului
matricei.
Coeficientul Cv s-a determinat experimental şi a rezultat următoarea formulă empirică [2]:
4V g
Cv  1  , (3.53)
 1 Vf 
unde Vg este raportul volumic al golurilor.
O altă relaţie empirică bazată pe acelaşi coeficient din relaţia (3.53), a fost propusă de Chamis [2]:
22
  E 
 
 2t   mr Cv 1  Vf  Vf 1  m  ,
E f 
(3.54)
 
unde Ef este modulul de elasticitate longitudinal al materialului fibrei. Cu ambele relaţii prezentate
mai sus, se obţin de obicei, valori mai mici decât tensiunea la rupere pentru materialul matricei.
Efectul golurilor este în detrimentul mărimii tensiunii de rupere la tracţiune pe direcţie
perpendiculară pe fibre.
3.6.5. Tensiunea de rupere la compresiune pe direcţie perpendiculară pe fibre

 2c
Se consideră şi în acest caz, comentariul prezentat în cadrul secţiunii precedente. Din nou sunt
disponibile doar formule empirice care nu sunt foarte exacte. Tensiunea la rupere la compresiune
pe direcţie transversală la fibre  2c se poate calcula cu relaţii empirice, prezentate anterior, în
care se înlocuieşte  m cu  mc (tensiunea la rupere la compresiune a materialului matricei).
3.6.6. Tensiunea de rupere la forfecare în planul de ranforsare

Trebuie să se facă o distincţie clară între
efectele produse de diverse tipuri de
tensiuni tangenţiale (fig. 3.12). Primul
indice al tensiunii tangenţiale reprezintă
direcţia normală la planul în care
acţionează tensiunea. Al doilea indice
reprezintă direcţia axei paralele cu direcţia
tensiunii în planul secţiunii. Ambele
tensiuni 12 şi 13 solicită fibrele la
forfecare şi conduc la ruperea acestora.
În figura 3.12,b normala la planul
considerat este în lungul axei 3. Ambele
tensiuni  31 şi  32 produc fisuri în matrice
fără forfecarea fibrelor. În figura 3.12,c,
ambele tensiuni  21 şi  23 produc
deasemenea, fisurarea matricei fără
forfecarea fibrelor.
Tensiunile  21 şi 12 sunt întotdeauna
egale ca valoare, conform legii parităţii
Fig. 3.12 – Tensiuni tangenţiale care se dezvoltă în
materiale compozite ranforsate unidirecţional [2] tensiunilor tangenţiale.
23
3.6.7. Tensiunea la rupere la forfecare interlaminară

Tensiunile tangenţiale interlaminare  23 şi  32 (fig. 3.12, b şi c) produc doar fisuri doar în matrice,
fără forfecarea fibrelor şi sunt egale conform legii dualităţii tensiunilor tangenţiale. În acest caz,
secţiunile transversale ale fibrelor pot fi considerate ca incluziuni circulare care conduc la apariţia
unor concetratori de tensiune în matrice.
Se poate observa că tensiunea tangenţială  31 (fig. 3.12, b) conduce la dezvoltarea unor fisuri în
matrice, fisuri care sunt paralele cu direcţia fibrei. Astfel, tensiunea la rupere interlaminară depinde
de rezistenţa legăturii fibră-matrice. În practică, valorile pentru tensiunile  23 şi  31 se consideră
egale cu tensiunea la rupere la forfecare a materialului matricei neranforsate cu fibre.
3.6.8. Concluzii
În cadrul capitolului 3.6, s-au prezentat câteva aspecte legate de rezistența la tracțiune și
compresiune atât pe direcția 1 a fibrelor de armare cât și pe direcția 2 perpendiculară pe fibre.
Deasemenea, s-au arătat modurile de rupere produse atât de componentele de tensiune normale
cât și de componentele de tensiune tangențială. Acestea din urmă se împart în tensiuni tangențiale
care conduc la ruperea fibrelor prin forfecare și tensiuni tangențiale interlaminare care conduc la
dezvoltarea fisurilor în matrice.
3.7. Test de autoevaluare

1. Definiția “Element de volum reprezentativ care este cea mai mică
porţiune din materialul compozit care conține atât fibre cât și matrice”
este:
a) Adevărată;
Teste de
b) Falsă.
autoevaluare
2. Câte constante elastice caracterizează materialul compozit ranforsat

unidirecțional cu fibre?
a) 21; b) 3; c)9; d)2.
3. Care din următoarele relații reprezintă restricţia asupra valorilor

constantelor elastice în cazul materialului compozit ranforsat aleator cu
fibre:
 21 12    E
a)  ; b) 12  21 c) 12  2 d)12   21. .
E1 E 2 E1 E2  21 E1
4. Care din următoarele relații reprezintă relația de calcul pentru modulul de
24
elasticitate transversal G12 în planul de ranforsare cu fibre?
Gf Gm Gf Gm
a) G12  ; b) G12  ;
Gf Vf  GmVm Gf Vm  GmVf
1V V 1 V V
c)  m  f ; d)  m  f .
G12 Gm Gf G12 Gf Gm
5. Care din următoarele relații reprezintă relația de calcul pentru modulul de
elasticitate longitudinal E 1 pe direcția 1 a fibrelor de ranforsare?
Ef E m
a) E 1  ; b) E1  E f Vf  E mVm ;
E f Vf  E mVm
Ef E m
c) E1  E mVf  E f Vm ; d) E 1  ;
E f Vm  E mVf
6. Care din următoarele relații reprezintă relația de calcul pentru
coeficientul 12 de contrac’ie transversală în planul de ranforsare cu
fibre?
a) 12  f Vf   mVm ; b) 12  f Vm   mVf ;
1   f  m
c)  f  m; d) 12  .
12 Vf Vm  f Vm   mVf
7. Care este relația de calcul pentru rezistența la tracțiune 1t pe direcția 1

a fibrelor de ranforsare?
* 1 V ;  E 
a) 1t  fr Vf   m f b) 1t   fr Vf  f 1 Vf ;
 Em 
 E 
c) 1t   fr Vf  m 1 Vf  d) 1t  fr Vf   m 1 Vm .
 Ef 
8. Ce fel de moduri de rupere produc tensiunile tangen’iale  31 şi  32 ?
a) ruperea fibrelor;
b) fisuri în matrice;
c) ruperea fibrelor și fisuri în matrice;
d) nici un tip de deteriorare.
[1]. ALĂMOREANU, Elena; CHIRIŢĂ, R. - Bare şi plăci din materiale

compozite, Editura Tehnică, Bucureşti, 1997;
[2]. BARBERO, E., J. - Introduction to composite materials design, CRC
Publisher, USA, 1998, ISBN 978-1560327011;
25
Bibliografie [3]. BERTHELOT Jean-Marie – Mechanical behaviour of composite

materials and structures. Course, Institute for Advanced Materials and
Mechanics, Le Mans, France,
http://www.compomechasia.com/spip.php?rubrique19;
[4]. CERBU Camelia; CURTU Ioan – Mecanica şi rezistenţa materialelor
compozite, Editura Universităţii Transilvania din Braşov, 2009, 250
pagini, format B5, ISBN 978-973-598-614-8.
[5]. CERBU, Camelia; CIOFOAIA V., CURTU I. - The effects of the
immersion time on the mechanical behaviour in case of the composite
materials reinforced with E-glass woven fabrics, Revista de Materiale
Plastice (ISI), Bucuresti, 2009, vol. 46, nr. 2, 2009, ISSN 0025 - 5289;
3.8. Rezumat capitol

În Capitolul 3 s-au prezentat noțiunile de bază specifice materialelor
compozite ranforsate unidirecțional cu fibre continue lungi sau armate
aleator cu fibre scurte. S-au demonstrat relațiile de calcul pentru
Rezumat
proprietățile elastice și pentru unele caracteristici mecanice ale unor astfel
de materiale compozite. Pentru unele caracteristici mecanice s-au prezentat
doar relații empirice de calcul.
26
Aspecte privind micromecanica materialelor compozite
27

Curs 03 Capitol 03

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 03 Capitol 03

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

3.

MICROMECANICA MATERIALELOR COMPOZITE

3.1. Cuprins Capitol 3

3.1. Cuprins Capitol 3 ........................................................................................................1

3.2. Introducere .................................................................................................................2

3.3. Notații și definiții..........................................................................................................4

3.3.1. Introducere .................................................................................................................4

3.3.2. Notații pentru gradul de armare al materialelor compozite ..........................................4

3.3.3. Element de volum reprezentativ .................................................................................5

3.3.4. Materiale izotrope și anizotrope ..................................................................................6

3.3.5. Concluzii .....................................................................................................................7

3.4. Caracteristici elastice ale materialelor compozite ........................................................7

3.4.1. Introducere .................................................................................................................7

3.4.2. Restricţii ale constantelor elastice ...............................................................................8

3.4.5. Concluzii ...................................................................................................................15

3.5. Deformații termice şi umflare din cauza absorbţiei de umiditate ................................15

3.5.1. Introducere ...............................................................................................................15

3.5.2. Deformații termice ....................................................................................................16

3.5.3. Umflarea din cauza absorbţiei de umiditate ..............................................................17

3.5.4. Concluzii ...................................................................................................................18

3.6. Caracteristici de rezistență mecanică .......................................................................18

3.6.1. Introducere ...............................................................................................................18

3.6.2. Tensiunea de rupere la tracţiune  1t pe direcţia fibrelor ...........................................18

3.6.3. Tensiunea de rupere la compresiune pe direcţia fibrelor 1c ...................................20

3.6.4. Tensiunea de rupere la tracţiune pe direcţie perpendiculară pe fibre  2t .................22

3.6.5. Tensiunea de rupere la compresiune pe direcţie perpendiculară pe fibre  2c .........23

3.6.6. Tensiunea de rupere la forfecare în planul de ranforsare ..........................................23

3.6.7. Tensiunea la rupere la forfecare interlaminară ..........................................................24

3.6.8. Concluzii ...................................................................................................................24

3.7. Test de autoevaluare ................................................................................................24

3.8. Rezumat capitol ........................................................................................................26

Scopul principal al acestui capitol constă în prezentarea unor modele de

În capitolul 3.3 se definesc câteva concepte de bază utilizate în

În capitolul 3.4 se introduc constantele elastice care caracterizează un

Capitolul 3.5 introduce: relația de calcul pentru deformația cauzată de

Capitolul 3.6 introduce modele de calcul relații empirice pentru

caracteristicile mecanice ale unui material compozit ranforsat unidirecțional.

Timpul alocat pentru studiul capitolului 3, inclusiv rezolvarea testelor de

După parcurgerea capitolului 3, studentul va putea:

- să definească rapoartele masice sau volumice de fibre / matrice,

direcția 1 de armare cu fibre;

3.3. Notații și definiții

Timpul alocat pentru studiul capitolului 3.3, este de circa 20 min.

După parcurgerea capitolului 3.3, studentul va putea:

- să definească rapoartele masice sau volumice de fibre / matrice,

3.3.2. Notații pentru gradul de armare al materialelor compozite

 Raportul volumic al fibrei este definit ca:

 Raportul masic al fibrei

3.3.3. Element de volum reprezentativ

Fig. 3.1 – Reprezentarea elementul de volum reprezentativ [2]

Pentru demonstraţia relaţiilor de calcul, micromecanica foloseşte conceptul de element de volum

3.3.4. Materiale izotrope și anizotrope

Materiale heterogene. Materiale omogene.

Caracteristile de elasticitate pentru un material izotrop sunt: modulul de elasticitate longitudinal E;

3.4. Caracteristici elastice ale materialelor compozite

 E1 - modul de elasticitate pe direcţia 1 a fibrelor;

 12 - coeficientul lui Poisson în planul de ranforsare.

Scopul principal al capitolului 3.4 constă în demonstrarea relațiilor de calcul

Se vor prezenta deasemenea, restricțiile privind aceste constante elastice.

- să demonstreze și să scrie relațiile de calcul pentru constantele

3.4.2. Restricţii ale constantelor elastice

Fibre Matrice Material compozit

E f ,Gf , f E m ,Gm , m E1, E 2,G12,12

Pentru a demonstra aceste relaţii de calcul se admit următoarele ipoteze: