5.

MACROMECANICA ȘI RIGIDITATEA ELEMENTULUI DE

PLACĂ SUBŢIRE DIN MATERIAL COMPOZIT

5.1. Cuprins Capitol 5

5. MACROMECANICA ȘI RIGIDITATEA ELEMENTULUI DE PLACĂ SUBŢIRE DIN MATERIAL
COMPOZIT .....................................................................................................................................1

5.1. Cuprins Capitol 5...............................................................................................................1

5.2. Introducere ........................................................................................................................2

5.3. Ecuația constitutivă a elementului de placă subţire din material compozit .........................4

5.3.1. Sisteme de coordonate ..............................................................................................5

5.3.2. Ipoteze în teoria clasică a plăcilor subţiri din materiale compozite ..............................5

5.3.3. Deplasări ....................................................................................................................6

5.3.4. Deformaţii...................................................................................................................7

5.3.5. Relații între eforturi secţionale și tensiuni ...................................................................8

5.3.6. Matricea de rigiditate a elementului de placă din material compozit stratificat ..........11

5.3.7. Concluzii ..................................................................................................................14

5.4. Calculul tensiunilor ..........................................................................................................14

5.4.1. Introducere ...............................................................................................................14

5.4.2. Calculul tensiunilor în coordonate globale ................................................................14

5.4.3. Concluzii ..................................................................................................................16

5.5. Tipuri de configuraţii din materiale compozite ..................................................................16

5.5.1. Introducere ...............................................................................................................16

5.5.2. Codificarea stratificatelor din materiale compozite ....................................................16

5.5.3. Clasificarea stratificatelor din materiale compozite ...................................................17

5.5.4. Stratificate simetrice .................................................................................................17

5.5.5. Stratificate antisimetrice ...........................................................................................19

5.5.6. Stratificate echilibrate ...............................................................................................19

5.5.7. Stratificate cvasi-izotrope .........................................................................................19

5.5.8. Stratificate transversale ............................................................................................21

5.5.9. Stratificate unghiulare...............................................................................................22

5.5.10. Stratificate special ortotrope .................................................................................22

Prof.dr.ing. Camelia CERBU – Suport de curs Mecanica Materialelor Compozite – Program de studiu IM, an III, IFR

5.5.11. Concluzii ...............................................................................................................22

5.6. Proprietăţi elastice ale materialului compozit în coordonate globale ................................23

5.6.1. Introducere ...............................................................................................................23

5.6.2. Relații de calcul pentru proprietăţi elastice în coordonate globale.............................23

5.6.3. Rezumat al problemelor discutate și concluzii ..........................................................27

5.7. Test de autoevaluare.......................................................................................................27

5.8. Rezumat capitol ..............................................................................................................30

5.2. Introducere
În capitolele anterioare, au fost descrise elemente de micromecanica care
stabilesc relaţii între proprietăţile materialului compozit şi proprietăţile
Introducere materialelor componente (fibre şi matrice), variaţia proprietăţilor stratului cu
Capitol 5 orientarea fibrelor. În acest capitol, se va caracteriza rigiditatea unui material
compozit format din mai multe straturi prin introducerea unei aşa-numite
matrice de rigiditate corespunzătoare elementului de placă din material
compozit. Aceasta ţine cont atât de caracteristicile elastice E1,E 2,G12,12 
ale fiecărui strat faţă de sistemul de coordinate de material, cât şi de unghiul
de orientare  al fibrelor în straturi. Având în verere că, un strat din
materialul compozit este mult mai rezistent şi mai rigid pe direcţia de
ranforsare cu fibre, orientarea fibrelor în straturi se stabileşte astfel încât să
se asigure rigiditatea şi rezistenţa necesare pe direcţia sarcinilor aplicate.

Scopul principal al acestui capitol este analiza comportarea mecanică a

elementului de placă din material compozit stratificat.

Astfel, în Capitolul 5.3 se va deduce ecuaţia constitutivă a elementului de

placă subţire din material compozit, care face legătura între eforturile
secţionale (forţe, momente) şi deformaţii şi respectiv, curburi prin
intermediul matricei de rigiditate.

Capitolul 5.4 prezintă relațiile de calcul pentru tensiuni pornind de la

eforturile secționale care se dezvoltă la nivelul elementului de placă din
material compozit stratificat.

Capitolul 5.5 prezintă tipurile de configurații de materiale compozite

2
Prof.dr.ing. Camelia CERBU – Suport de curs Mecanica Materialelor Compozite – Program de studiu IM, an III, IFR

stratificate și particularitățile acestora.

În capitolul 5.6 se deduc relațiile de calcul pentru proprietățile elastice ale

materialului compozit în coordonate globale.

Timpul alocat pentru studiul capitolului 5, inclusiv rezolvarea testelor de

Durată medie auto-evaluare, este de circa 9 ore.
de studiu
individual

După parcurgerea capitolului 5, studentul va putea:

- să enunțe ipotezele de calcul utilizate în teoria plăcilor subţiri din

Obiective
material compozit;
Capitol 5
- să deducă și să scrie relațiile de calcul pentru componentele de
deformație în funcție de deformațiile specifice și curburile din
suprafața mediană;
- să scrie relațiile dintre eforturile secționale și tensiunile care se
dezvoltă la nivelul elementului de placă;
- să demonstreze ecuația constitutivă a elementului de placă din
material compozit;
- să scrie și să definească matricile care compun matrice de rigiditate
a elementului de placă din material compozit;
- să scrie relațiile de calcul pentru componentele de tensiune în
sistemul de coordonate global;
- să enumere tipurile de configurații de stratificate din materiale
compozite;
- să definească, să exemplifice și să enumere particularitățile pentru
fiecare configurație de stratificat din material compozit;
- să demonstreze relațiile de calcul pentru caracteristicile de
elasticitate echivalente care corespund unei plăci ortotrope, fictivă,
echivalentă care se comportă asemenea stratificatului din material
compozit, solicitat la încovoiere.

3
Prof.dr.ing. Camelia CERBU – Suport de curs Mecanica Materialelor Compozite – Program de studiu IM, an III, IFR

5.3. Ecuația constitutivă a elementului de placă subţire din material

compozit
Cele mai multe aplicaţii ale materialelor compozite implică plăci sau
învelişuri stratificate subţiri solicitate la încovoiere şi / sau tracţiune biaxială.
Introducere Chiar şi barele fabricate din materiale compozite pot avea secţiuni din profile
Capitol 5.3 cu pereţi subţiri, compuse din elemente de placă. Astfel, elementul de bază
al unei structuri din material compozit este elementul de tip placă.

Ca urmare, scopul principal al capitolului 5.3 este de a demonstra ecuaţia

constitutivă a elementului de placă din material compozit stratificat.

În acest sens, se vor prezenta mai intâi, sistemele de coordonate și

ipotezele de calcul specifice teoriei plăcilor subțiri din materiale compozite
stratificate. Apoi, se vor deduce relațiile de calcul pentru: deplasări; vector
de deformație   ; relațiile dintre eforturi secționale și tensiuni. Pe baza
acestora, se va deduce ecuația constitutivă a elementului de placă din
material compozit stratificat și matricea de rigiditate corespunzătoare.

Timpul alocat pentru studiul capitolului 5.3, este de circa 4 ore.

Durată medie
de studiu
individual

După parcurgerea capitolului 5.3, studentul va putea:

- să enunțe ipotezele de calcul utilizate în teoria plăcilor subţiri din
Obiective material compozit;
Capitol 5.3 - să deducă și să scrie relațiile de calcul pentru componentele de
deformație în funcție de deformațiile specifice și curburile din
suprafața mediană;
- să scrie relațiile dintre eforturile secționale și tensiunile care se
dezvoltă la nivelul elementului de placă;
- să demonstreze ecuația constitutivă a elementului de placă din
material compozit;
- să scrie și să definească matricile care compun matrice de rigiditate
a elementului de placă din material compozit.

4
Prof.dr.ing. Camelia CERBU – Suport de curs Mecanica Materialelor Compozite – Program de studiu IM, an III, IFR

5.3.1. Sisteme de coordonate

Se va considera sistemul de coordinate
global astfel încât, axele x şi y să se
afle în planul plăcii iar aza z să fie
perpendiculară pe aceasta (fig. 5.1). Se
observă că, sistemul de coordonate de
material sau local are axa 1 pe direcţia
fibrelor în fiecare strat.

Fig. 5.1 - Material compozit cu straturi ranforsate unidirecţional

5.3.2. Ipoteze în teoria clasică a plăcilor subţiri din materiale compozite

Scopul teoriei plăcilor subţiri din material compozit este de a stabili relaţii pentru analiza
comportării mecanice a acestora în funcţie de proprietăţile de material ale straturilor şi de
geometria stratificatului. Pentru a verifica dacă o piesă din material compozit corespunde din punct
de vedere al rigidităţii şi rezistenţei, este important să se cunoască variaţia deformaţiilor şi
respectiv a tensiunilor pe grosimea materialului compozit format din mai multe straturi.

În figura 5.2, se consideră un element dintr-o placă subţire fabricată din material compozit
stratificat, înainte şi după deformaţie. Pentru simplificarea desenului, nu s-au reprezentat şi
straturile. Datorită solicitării de încovoiere, o parte din fibrele plăcii se întind iar altele se scurtează.
Locul geometric al fibrelor care nu îşi modifică lungimea formează suprafaţa neutră a plăcii (fig.
5.2).

Pentru a deduce ecuaţia constitutivă a elementului de placă subţire din material compozit, se
folosesc următoarele ipoteze [2]:

a) fiecare strat este subţire iar materialul acestuia este ortotrop, omogen macroscopic şi se
comportă liniar elastic până la rupere;
b) legătura la interfaţa dintre straturi este perfectă, ceea ce înseamnă că deformaţia este
aceeaşi pentru punctele din două straturi adiacente, situate la interfaţa acestor straturi;
c) se admite ipoteza lui Kirchhoff, adică o dreaptă AD perpendiculară pe suprafaţa mediană a
plăcii înainte de deformaţie, rămâne dreaptă şi perpendiculară pe aceasta şi după
deformaţie (fig. 5.2);
d) mai mult, lungimea segmentului AD din figura 5.2 nu se modifică după deformaţie.

Ipoteza lui Kirchhoff se bazează pe observaţii experimentale şi este valabilă doar pentru plăcile
subţiri. În consecinţă, lunecările xz şi yz sunt constante pe grosimea materialului compozit.

5
Prof.dr.ing. Camelia CERBU – Suport de curs Mecanica Materialelor Compozite – Program de studiu IM, an III, IFR

Faptul că segmentul AD îşi păstrează lungimea după deformaţie, conduce la neglijarea în calcule,

a deformaţiei normale specifice  z  0 pe direcţia z perpendiculară pe placă. Ipoteza este

valabilă din nou, doar în cazul plăcilor subţiri.

a) înainte de deformaţie b)după deformaţie

Fig. 5.2 – Stratificat din material compozit înainte şi după deformaţie

5.3.3. Deplasări
În figura 5.2, se consideră un punct C situat în suprafaţa neutră a plăcii, de coordonate (x, y), a
cărui deplasări pe direcţiile x, y, z, se notează cu u 0 , v 0 şi respectiv, w 0 . Deasemenea, se
notează cu x , y rotirile normalei AD în punctul C. Se consideră că sensul trigonometric

corespunde sensului pozitiv.

Deplasările unui punct oarecare B al plăcii din material compozit stratificat, de pe normala AD,
situat la distanţa z faţă de suprafaţa neutră, se pot calcula astfel:

 w x , y  
ux, y, z   u0 x , y   z  u0 x, y  - zx x , y ; 
x

 (5.1)
 w x , y  
v x, y, z   v 0 x , y   z  v 0 x, y  - zy x , y ,
y 
unde u x , y , z  , v x , y , z  reprezintă deplasările pe direcţiile x şi respectiv, y ale unui punct
oarecare de coordonte (x, y, z), al plăcii din material compozit stratificat.

Utilizând ultima ipoteză (d), la care se adaugă observaţia că valorile rotirilor x şi y sunt foarte

mici, deplasarea wx,y, z  după direcţia z perpendiculară pe placă, a unui punct din placă
(punctual B), este egală cu deplasarea punctului corespunzător aflat în suprafaţa neutră a plăcii
(punctual C):

wx, y, z   w0 x, y . (5.2)

6
Prof.dr.ing. Camelia CERBU – Suport de curs Mecanica Materialelor Compozite – Program de studiu IM, an III, IFR

Faptul că aceste deplasări nu depind de coordonata z, reprezintă caracteristica principală a teoriei

plăcilor subţiri.

5.3.4. Deformaţii
Deformaţiile şi lunecările specifice  x ,  y ,  xy ,  yz şi  xz   corespunzătoare într-un punct

oarecare din placă, sunt funcţii de deplasările u, v şi w respectiv:

u  u v 
 x x , y , z   ;  xy x , y , z    ;
x y x 
v v  w 
 y x , y , z   ;  yz x , y , z    ; (5.3)
y z y 
 u w 
 xz x , y , z    .
z x 
Utilizând relaţiile determinate mai înainte, pentru u, v şi w, deformaţiile şi lunecările specifice devin:

u0 2 w  u 0 v 0  2 w 2 w 
 x x , y , z   z ;  xy x , y , z     z  ;
x x2 y x  y x x y



2 
v  w w 0 w 
 y x , y , z   0  z ;  yz x , y , z    ;  (5.4)
y y 2 y y 
w 0 w 
 xz x , y , z    . 
x x 

Ţinând cont de ipoteza (c), rezultă că lunecările specifice  yz şi  xz sunt independente de

coordonata z (adică, sunt constante pe grosime). Astfel, vectorul deformaţie corespunzător

punctului B situat la distanţa z faţă de suprafaţa neutră, poate fi scris:

  x    x0   x 
   0   
 y    y   z  y  , (5.5)
   0   
 xy   xy   xy 

unde  x0 ,  y0 ,  xy
0 reprezintă deformaţiile corespunzătoare punctului C situate în suprafaţa neutră

şi sunt definite ca fiind:

 u0 v 0  u 0 v 0
 x0  ; 0  ; 0
 xy   . (5.6)
x , y  x y x , y  y x , y  y x

Curburile x, y ale plăcii stratificate din material compozit, datorită solicitărilor de încovoiere şi
curbura xy datorată torsiunii, se calculează cu următoarele relaţii:

2 w 2 w  2 w 2 w 
 x x , y    ;  y x , y    ;  xy x , y      (5.7)
x2 y2  y x x y




7
Prof.dr.ing. Camelia CERBU – Suport de curs Mecanica Materialelor Compozite – Program de studiu IM, an III, IFR

iar lunecările interlaminare se exprimă prin relaţiile:

w 0 w w 0 w
 yz x , y , z    ;  xz x , y , z    . (5.8)
y y x x
Există mai multe motive pentru care este convenabil să separăm deformaţiile în deformaţii în
planul de ranforsare şi curburi. Pentru cele mai multe plăci, dacă sunt aplicate doar forţe în planul
de ranforsare, acestea au ca efect producerea doar a deformaţiilor din acest plan. În schimb, dacă
sunt aplicate asupra plăcii doar momente de încovoiere atunci, este necesar să se calculeze doar
curburile.

În cazul în care grosimea plăcii este mult mai mică decât celelalte două dimensiuni ale plăcii,
lunecările specifice  xz şi  yz pot fi neglijate. Dacă se consideră  xz   yz  0 , rotirile

corespunzătoare normalei AD la suprafaţa neutră, sunt egale cu pantele suprafeţei mediane:

w w 0 w w0
x   ; y   . (5.9)
x x y y
Curburile pot fi calculate în funcţie de w0, după cum urmează:

2 w 0 2 w 0 2 w 0
 x x , y    ;  y x , y    ;  xy x , y   2 . (5.10)
x2 y2 x y

5.3.5. Relații între eforturi secţionale și tensiuni

În figura 5.3, se consideră un element de placă subţire din material compozit, având structura
simetrică faţă suprafaţa mediană (planul xOy) ceea ce înseamnă că suprafaţa neutră coincide cu
suprafaţa mediană a plăcii. Elementul de placă are dimensiunile dx  1 şi dy  1 . Se observă că,
la nivelul elementului de grosime infinit de mică dz , situat la distanţa z faţă de suprafaţa mediană,

se dezvoltă: tensiunile normale  x şi  y ; tensiunea tangenţială  xy din planul de ranforsare;

tensiunile interlaminare  xz şi  yz .

Între tensiunile care acţionează asupra elementului de placă de grosime dz , din suprafaţa
 
mediană a plăcii şi forţele elementare N x ,N y ,N xy ,Tx şiT y care acţionează în plan şi momentele

 
elementare M x ,M y ,M xz există corelaţii directe.

8
Prof.dr.ing. Camelia CERBU – Suport de curs Mecanica Materialelor Compozite – Program de studiu IM, an III, IFR

Fig. 5.3 – Tensiuni şi eforturi secţionale care acţionează asupra unui element de placă

Pentru a calcula forţele N x ,N y ,N xy ,Tx şiTy  şi momentele M x ,M y ,M xy  rezultante, se

integrează forţele şi momentele elementare pe grosimea plcăcii. Adică, se scriu relaţiile dintre
tensiuni şi eforturile secţionale, după cum urmează:

 Nx  
t  x  
   
 N y    2t   y dz ; 
N     
 zy  2  xy  
t 
T y   yz  
    2t  dz ;  (5.11)
T x    xz  
2 
 Mx  t  x  
    
 M y    2t   y  z dz .
M     
 zy  2  xy  
unde Nx, Ny reprezintă forţe de tracţiune; N xy este forţa de forfecare; Tx şi Ty sunt forţe tăietoare;

Mx, My reprezintă momentele de încovoiere şi M xy reprezintă moment de torsiune. Atât forţele

cât şi momentele corespund unităţii de lungime deoarece acestea acţionează asupra unui element
de placă de dimensiuni egale cu unitatea. Ca urmare, forţele pe unitatea de lungime sunt
exprimate în N/mm iar momentele pe unitatea de lungime sunt măsurate în N.

Integralele din relaţiile (5.11) se referă la întreaga grosime a plăcii, deci pentru toate straturile. Din
acest motiv, integralele se pot transforma în sume de integrale corespunzătoare fiecărui strat în
parte, respectiv

9
Prof.dr.ing. Camelia CERBU – Suport de curs Mecanica Materialelor Compozite – Program de studiu IM, an III, IFR

 Nx  N  x  
  zk   
Ny     y  dz;
 N  i 1 zk 1  


 zy   xy  k 
T y 
N zk  yz  
 
Tx 
   dz; 
zk 1  xz   (5.12)
i 1 k


Mx  N  x  
  zk   
My  
M  i 1
 zk 1 

 y

z d z , 

 zy   xy  k 
unde k reprezintă numărul stratului începând de sus în jos (fig. 5.4); N este numărul total de
straturi; zk este distanţa dintre suprafaţa superioara a stratului cu numărul k şi suprafaţa mediană a
plăcii.

În figura 5.5, se reprezintă eforturile secţionale (forţe şi momente) care acţionează asupra
elementului de placă din material compozit stratificat şi care se dezvoltă la nivelul suprafeţei neutre
a plăcii. Acestea se reprezintă faţă de sistemul de coordonate global.

Fig. 5.4 – Numerotarea straturilor şi coordonatele unui strat

a) forţe b)momente
Fig. 5.5 – Eforturile secţionale la nivelul suprafeţei neutre a elementului de placă

10
Prof.dr.ing. Camelia CERBU – Suport de curs Mecanica Materialelor Compozite – Program de studiu IM, an III, IFR

5.3.6. Matricea de rigiditate a elementului de placă din material compozit stratificat

Deoarece grosimea stratificatului este mică comparativ cu celelalte două dimensiuni, fiecare strat
se află într-o stare plană de tensiune. Din acest motiv, relaţiile tensiune-deformaţie în coordonate
de material deduse în cadrul capitolului precedent, se pot scrie sub forma următoare:

 1  Q11 Q12 0   1  
     
  2   Q12 Q 22 0    2  ;
  0 Q 66  k   
 12 k  0  12 k 
 (5.13)

 23  Q * 0   23  
44
   *    , 
 13 k  0 Q 55  k  13 k 

unde indicele k indică numărul stratului (fig. 5.4). În coordonate globale, relaţiile tensiune-
deformaţie devin:

 x  Q 11 Q 12 Q 16    x  
      
 y   Q 12 Q 22 Q 26    y  ;
   Q 26 Q 66   xy  
 xy k Q 16 k k  (5.14)
Q * *   
 yz  44 Q 45   yz  
   * *   . 
 xz k Q 45 Q   xz k
55  k 
Se cunoaşte de la disciplina Rezistenţa materialelor că, în cazul unei plăci fabricată dintr-un
material omogen şi izotrop, solicitată la încovoiere, atât deformaţia normală ε cât şi tensiunea
normală σ variază liniar pe grosimea plăcii. În cazul unei plăci din material compozit alcătuită din
mai multe straturi cu caracteristici elastice diferite (fig. 5.6), matricea modul de elasticitate

generalizată Q k diferă pentru două straturi adiacente. Ca urmare, la interfaţa dintre două straturi,

cu toate că deformaţia specifică normală  x are aceeaşi valoare, tensiunile  x au valori diferite
conform relaţiei (5.14). În acest caz, deformaţia specifică normală  x variază liniar pe grosimea
plăcii stratificate solicitate la încovoiere, iar distribuţia tensiunii  x este liniară pe porţiuni (fig. 5.6).

Fig. 5.6 – Distribuţia deformaţiilor  x şi a tensiunilor normale  x pe grosimea unui material compozit

11
Prof.dr.ing. Camelia CERBU – Suport de curs Mecanica Materialelor Compozite – Program de studiu IM, an III, IFR

Să se înlocuiască relația (5.5) în prima relație din (5.14) și apoi, să se

înlocuiască în relația (5.12). Se vor obține relațiile de forma:

 0   0 
Aplicație  x0   x0 
 y   y 
Nx   0  Mx   0 
   
Ny   A  B    xy 
 și My   B  D    xy 
.
N   x  M   x 
 xy     xy   
 y   y 
 xy   xy 

Pe baza rezultatelor obținute în aplicația de mai sus, se poate scrie ecuaţia constitutivă a
elementului de placă din material compozit stratificat:

 Nx   A11 A12 A16 B11 B12 B16    x0 

N  A  
 y   12 A22 A26 B12 B 22 B 26    y0 
N xy   A16 A26 A66 B16 B 26 B 66   xy
0   ; T y   H 44 H 45   yz  ; (5.15)
M         
 x  B11 B12 B16 D11 D12 D16    x  T x  H 45 H 55   xz 
My  B12 B 22 B 26 D12 D 22 D 26    y 
    
M xy  B16 B 26 B 66 D16 D 26 D66   xy 
 
unde

N N 
Aij   Q ij k z k  z k 1   Q ij k t k ; i , j  1, 2, 6;
k 1 k 1 
1 N
 2 
2
N

Bij   Q ij k z k  z k 1   Q ij k t k z k ;
2 k 1
 

i , j  1, 2, 6;

k 1
3 
 
N N 
2 tk  
1 (5.16)
3 k 1
  3 3   
Dij   Q ij k z k  z k 1   Q ij k t k z k  ;
12
i , j  1, 2, 6;
k 1   

  3  
5 N * 4 2 t
H ij   Q ij  t k  t k z k  k  . i , j  4, 5. 

4 k 1 k  t2  12 
 
 

În relaţiile de mai sus, z k reprezintă distanţa dintre suprafaţa mediană a stratului k (fig. 5.4) şi
suprafaţa mediană a plăcii. Termenii Aij sunt termeni de rigiditate la întindere, Bij sunt termeni de
rigiditate de cuplare încovoiere-întindere, Dij sunt termeni de rigiditate la încovoiere, Hij sunt
coeficienţi de forfecare interlaminară iar t este grosimea totală a plăcii din material compozit
stratificat.

Matricea de rigiditate de dimensiuni 6 x 6 este simetrică şi este compusă din trei submatrici
simetrice [A], [B] şi [D], fiecare având dimensiunile 3 x 3. Coeficienţii Aij, Bij şi Dij depind de
grosimea, orientarea fibrelor în strat şi proprietăţile de material corespunzătoare straturilor. Fiecare
matrice din relaţiile (5.16) are un rol particular în analiza stratificatului din material compozit, rol
care va fi descris în continuare

12
Prof.dr.ing. Camelia CERBU – Suport de curs Mecanica Materialelor Compozite – Program de studiu IM, an III, IFR

 Matricea [A] se numeşte matrice de rigiditate în plan deoarece ea relaţionează în mod direct,

deformaţiile  x0 ,  y0 ,  xy
0 din suprafaţa mediană, de forţele N , N , N din acelaşi plan.
x y xy

 Matricea [D] reprezintă matricea de rigiditate la încovoiere pentru că face legătura între vectorul


curburilor  x0 , y0 , xy
0 T şi momentele de încovoiere (M , M ) şi cel de torsiune M .
x y xy

 Matricea [B] face legătura dintre deformaţiile din planul de ranforsare  x0 , y0 , xy

0 şi momentele

(Mx, My, Mxy). Deasemenea, aceasta relaţionează vectorul curburilor  x0 , y0 , xy

0  T de fortele din

suprafaţa mediană (Nx, Ny, Nxy). Din acest motiv, matricea [B] se numeşte matrice de cuplare
încovoiere-întindere.

 Matricea [H] face legătura dintre deformatiile de alunecare (yz, xz) şi forţele tăietoare (Ty, Tx).
Aceasta se numeşte matrice de rigiditate transversală de forfecare.

Relaţiile dintre deformaţii, curburi şi eforturile secţionale, se obţin prin inversarea matricii de
rigiditate:

 0   12 16 11 12 16   N x  

 x0   11   
 y  12  22  26 12  22  26   N y  
 0   
 xy  16  26  66 16  26 66  N xy  
   ;
 x   11 12 16 11 12 16   M x  

   12  22  26 12  22  26   M y   (5.17)
 y     
  xy   16  26 66 16  26  66  M xy  


 yz  h 44 h 45  T y  
    . 
 xz  h 45 h55  T x  
În cazul în care stratificatul este simetric faţa de suprafaţa mediană, toţi coeficienţii Bij de cuplare
încovoiere-întindere şi toţi coeficienţii ij sunt nuli. Astfel, ecuaţiile (5.17) se pot separa sub forma
următoare:

  0     0  
x 11 12 16   N x  x 11 12 16   M x 
 0       0    
  y   12  22  26   N y  şi   y   12  22  26   M y  . (5.18)
 0      0    
 xy   16  26 66  N xy   xy   16  26  66  M xy 

Relaţiile de mai sus arată că, se produc doar deformaţii ale suprafeţei mediane atunci când
elementul de placă subţire este solicitat doar de forţe care lucrează în această suprafaţă.
Deasemenea în acest caz, momentele de încovoiere produc doar curburi.

13
Prof.dr.ing. Camelia CERBU – Suport de curs Mecanica Materialelor Compozite – Program de studiu IM, an III, IFR

Dacă stratificatul nu este simetric, matricea de cuplare încovoiere-întindere [B] şi inversa acesteia,
matricea [], nu sunt nule.

5.3.7. Concluzii
Relația (5.15) care reprezintă ecuația constitutivă a elementului de placă din material compozit,
împreună cu relația (5.16) care exprimă componentele matricei de rigiditate, vor fi foarte utile în
capitolul 8 când se va prezenta calculul plăcilor din material compozite, solicitate la încovoiere.

În capitolul 5.4 se va arăta că o parte din componentele matricei de rigiditate corespunzătoare

elementului de placă subțire din material compozit stratificat, se vor anula și acest lucru va
conduce bine-înțeles, la simplificarea calculelor.

5.4. Calculul tensiunilor

5.4.1. Introducere
Scopul principal al capitolul 5.4 este de a prezenta metodologia de calcul
pentru componentele de tensiune pornind de la relația (5.17) dintre deforma
Introducere țiile specifice  x0 ,  y0 ,  xy
0 
și curburile  x0 , y0 , xy
0 T de la nivelul suprafeței
Capitol 5.4
mediane și eforturile secționale care se dezvoltă la nivelul elementului de
placă. Așa cum s-a văzut deja, această relație se obține din ecuația
constitutivă a elementului de placă din material compozit stratificat, prin
inversarea matricei de rigiditate.

Timpul alocat pentru studiul capitolului 5.4, este de circa 30 minute.

Durată medie
de studiu
individual

După parcurgerea capitolului 5.4, studentul va putea:

- să scrie relațiile de calcul pentru componentele de tensiune în

Obiective
sistemul de coordonate global.
Capitol 5.4

5.4.2. Calculul tensiunilor în coordonate globale

S-a văzut în subcapitolul precedent că, dacă se cunosc matricile [A], [B], [C] şi [D]

corespunzătoare materialului compozit stratificat, atunci se pot calcula deformaţiile  x0 ,  y0 ,  xy

0 şi

14
Prof.dr.ing. Camelia CERBU – Suport de curs Mecanica Materialelor Compozite – Program de studiu IM, an III, IFR


curburile  x0 , y0 , xy
0 T la nivelul suprafeţei mediane, prin utilizarea relaţiilor (5.17). Acestea se
calculează pentru anumit punct C (fig. 5.2), de coordonate (x, y), din suprafaţa mediană, la nivelul
căruia se cunosc eforturile secţionale. Particularizând relaţia (5.5), se poate calcula vectorul de
deformaţii (x, y, xy) corepunzător oricărui punct B (fig. 5.2) de coordonate (x, y, z) din stratul k,
aflat pe normala la suprafaţa mediană în punctul considerat C (x, y), la distanţa z faţă de aceasta,
cu relaţia:

 x   0   x 
   x0   
 y    y   z  y  . (5.19)
   0   
 xy k  xy   xy k
Din relaţia (5.19), se observă că, deformaţiile normale  x ,  y şi lunecarea  xy sunt funcţii liniare

care depind de coordonata z, în timp ce deformaţiile de lunecare interlaminară  yz şi  xz , se

obţin direct din relaţia (5.17) şi rămân constante pe grosime în cazul plăcilor subţiri din materiale
compozite.

În final, se pot reprezenta grafic distribuţiile de tensiuni pe grosimea plăcii din material compozit
unui strat, prin reprezentarea variaţiei tensiunilor pe fiecare strat în parte. În acest scop, se
reamintesc relaţiile (5.14) dintre tensiuni şi deformaţii corespunzătoare stratului k, după cum
urmează:

 x  Q 11 Q 12 Q 16    x  
      
 y   Q 12 Q 22 Q 26    y  ;
      
 xy k Q 16 Q 26 Q 66 k  xy k  (5.20)
Q * *  
 yz  44 Q 45   yz  . 
     
* * 
 xz k Q 45 Q 55   xz k
k 
Componentele vectorului de deformaţie calculate cu relaţia (5.19) variază liniar pe întreaga
grosime a stratificatului în timp ce tensiunile variază liniar doar pe grosimea unui strat iar la
interfaţa dintre două straturi apar salturi în diagrama tensiunilor (fig. 5.6). Cauza o reprezintă
modificarea proprietăţilor de material la trecerea de la un strat la altul.

Pe baza competențelor dobândite după parcurgerea capitolului 4, să se

scrie relațiile de transformare a tensiunilor din relația (5.20) din coordinate
globale xOy în coordonate de material 12.
Aplicație

15
Prof.dr.ing. Camelia CERBU – Suport de curs Mecanica Materialelor Compozite – Program de studiu IM, an III, IFR

5.4.3. Concluzii
În cadrul acestui capitol, s-a prezentat metodologia de calcul pentru componentele de tensiune din
relația (5.20) prin înlocuirea relației (5.19) a componentelor vectorului de deformație  
corespunzător unui punct oarecare din grosimea plăcii compozite, care este exprimat în funcție de
0 
vectorul deformațiilor specifice  și vectorul curburilor   din suprafața mediană a plăcii.

5.5. Tipuri de configuraţii din materiale compozite

5.5.1. Introducere
Scopul acestui capitol este de a prezenta clasificarea stratificatelor din
materiale compozite și apoi, de a exemplifica fiecare tip de configurație
Introducere împreună cu particularitățile corespunzătoare în ceea ce privește
Capitol 5.5 componentele matricei de rigiditate.

Timpul alocat pentru studiul capitolului 5.4, este de circa 1 oră și 30 minute.

Durată medie
de studiu
individual

După parcurgerea capitolului 5.5, studentul va putea:

- să enumere tipurile de configurații de stratificate din materiale

Obiective
compozite;
Capitol 5.5
- să definească, să exemplifice și să enumere particularitățile pentru
fiecare configurație de stratificat din material compozit.

5.5.2. Codificarea stratificatelor din materiale compozite

Straturile unui stratificat sunt numerotate începând de sus, iar unghiurile după care sunt orientate
fibrele sunt indicate pentru fiecare strat în ordinea numerotării acestora. De exemplu, un stratificat
cu două straturi poate fi notat cu [30/-30], unul cu trei straturi [-45 / 45 / 0], etc.

Dacă stratificatul din material compozit este simetric, de exemplu [90/0/90/90/0/90], se poate utiliza
o notaţie simplificată în care este indicată doar jumătate din secvenţa de aşezare. În acest caz,
pentru a indica simetria se foloseşte indicele S, de exemplu [90/0/90]S.

16
Prof.dr.ing. Camelia CERBU – Suport de curs Mecanica Materialelor Compozite – Program de studiu IM, an III, IFR

În cazul în care straturile sunt de grosimi diferite, structura plăcii din material compozit se specifică
indicând grosimea pentru fiecare strat în parte: [t1 /  t 2 / t1 ] unde t 1 reprezintă grosimea

straturilor 1,3 iar t 2 este grosimea stratului 2.

5.5.3. Clasificarea stratificatelor din materiale compozite

Ecuaţiile constitutive ale celor mai generale tipuri de stratificate sunt date de relaţiile (5.15) în care
matricile de rigiditate au 21 de termeni diferiţi.

Primele şase ecuaţii depind de termenii matricilor [A], [B] şi [D], dar ele nu au nici o legătură cu
celelalte două ecuaţii legate de forfecare. Dacă cei 18 coeficienţi din matricile [A], [B] şi [D] sunt
nenuli, atunci aplicarea unei singure sarcini în suprafaţa mediană (de exemplu, Nx) conduce la
deformaţii diferite de zero. Pentru a elimina o parte din termenii matricilor de mai sus, se utilizează
unele tipuri particulare de stratificate (fig. 5.7).

Fig. 5.7 – Tipuri de stratificate din materiale compozite

5.5.4. Stratificate simetrice

Un stratificat este simetric dacă straturile din acelaşi material, cu aceeaşi grosime şi orientare, sunt
aşezate simetric faţă de suprafaţa mediană a stratificatului.

17
Prof.dr.ing. Camelia CERBU – Suport de curs Mecanica Materialelor Compozite – Program de studiu IM, an III, IFR

Pentru un stratificat simetric, există o

valoare negativă z k pentru fiecare

valoare pozitivă z k (fig. 5.4), care

corespunde la un strat cu aceleaşi
proprietăţi de material. Din acest
motiv, perechile de termeni din
expresia lui B ij din a doua relaţie din

(5.16), care corespund straturilor

dispuse simetric faţă de suprafaţa
mediană, se anulează reciproc.
Rezultă că, în cazul simetriei, termenii
Fig. 5.8 - Material compozit cu structură simetrică
Bij sunt nuli.

De exemplu, stratificatul [20 / 0 / 0 /

60] este simetric, iar stratificatul notat
cu [20 / -60 / -60/60] este simetric şi
echilibrat.

Prima relaţie din (5.16) indică faptul

că, nu există nici o legătură între
forţele din plan N x ,N y ,N xy şi
curburi (x, y, xy) în cazul în care
matricea [B] este nulă. Deasemenea,
nu există legătură între momentele de
încovoiere şi deformaţiile din planul
Fig. 5.9 - Material compozit cu structură simetrică echilibrată
suprafeţei mediane.

În aceste condiţii, simetria stratificatului este foarte importantă în timpul procesului de fabricaţie
deoarece operaţia de tratament termic a materialului compozit conduce la dezvoltarea de tensiuni
termice şi deci, forţe Nx şi Ny. În cazul în care stratificatul nu este simetric, aceste forţe ar produce
curburi (x, y, xy) în piesă.

Stratificatele simetrice sunt cel mai des utilizate datorită faptului că, se simplifică mult calculele
matematice pentru analiza comportării mecanice a acestora. În acest scop, nu este nevoie să
inversăm întreaga matrice de rigiditate a elementului de placă, de dimensiuni 6 x 6. Primele trei
ecuaţii din relaţiile 5.16, pot fi rezolvate în mod independent de ultimele trei ecuaţii. Pentru a

calcula deformaţiile  x0 ,  y0 ,  xy
0 din planul suprafeţei mediane, se inversează matricea [A] de

18
Prof.dr.ing. Camelia CERBU – Suport de curs Mecanica Materialelor Compozite – Program de studiu IM, an III, IFR

dimensiuni 3 x 3 şi se obţine matricea []. Inversând matricea [D] se obţine matricea [] şi apoi, se


calculează vectorul curburilor  x0 , y0 , xy
0 T .
5.5.5. Stratificate antisimetrice
Un stratificat antisimetric are perechi de straturi cu orientare diferită dar alcătuite din acelaşi
material şi cu aceeaşi grosime dispuse antisimetric faţă de suprafaţa mediană a stratificatului. De
exemplu, [30/-30/30/-30/30/-30/30/-30] este un stratificat unghiular antisimetric (fig. 5.10). În cazul
stratificatelor antisimetrice, termenii: A16 = A26 = D16 = D26 = 0; B16  0; B26  0.

Fig. 5.10 - Material compozit stratificat antisimetric echilibrat

5.5.6. Stratificate echilibrate

Într-un stratificat echilibrat (fig. 5.10), pentru fiecare strat cu orientarea fibrelor + există un alt strat
cu fibrele orientate la un unghi -, cu aceeaşi grosime şi structură de material. Pentru fiecare strat
cu fibrele orientate la 0 există un alt strat cu fibrele orientate la 90, care are deasemenea,
aceeaşi grosime şi material. S-a constatat că, pentru staturile cu + şi - există următoarele relaţii
între coeficienţii omologi [2]:

Q 16    Q 16   ; Q 26    Q 26   . (5.21)
În ceea ce priveşte termenii matricii de rigiditate, un stratificat echilibrat are următoarele
particularităţi: A16 = A26 = 0; D16  0; D26  0. Desigur, dacă stratificatul este şi simetric atunci
termenii Bij = 0.

5.5.7. Stratificate cvasi-izotrope

Stratificatele cvasi-izotrope au fost proiectate în ideea de a creea un material compozit format din
straturi subţiri (lamine) care să se comporte din punct de vedere mecanic, asemenea unei plăci
izotrope. Comportarea la solicitări în plan (solicitarea biaxială) a stratificatelor cvasi-izotrope din

19
Prof.dr.ing. Camelia CERBU – Suport de curs Mecanica Materialelor Compozite – Program de studiu IM, an III, IFR

materiale compozite este similară cu cea a plăcilor izotrope. În schimb, comportarea la încovoiere
este complet diferită faţă de plăcile izotrope.

În acest tip de material compozit stratificat, unghiul de orientare al fibrelor în stratul k se calculează
cu următoarea relaţie:

k  180
k   0 , (5.22)
N
unde N reprezintă numărul total de straturi (lamine);  0 reprezintă un unghi arbitrar iniţial. Când se
 ' 
scrie secvenţa de aşezare, orice unghi k  90 se înlocuieşte cu k  k  180 .


Dacă se consideră unghiul inițial  0  30 și numărul de straturi N  6 , se
poate configura stratificatul cvasi-izotrop [60 / 90/ 120 /150/180/210] care
Exemplu de poate fi rescris ca: [60/90/-60/-30/0/30].
realizare a unui
stratificat Această configurație de stratificat cvasi-izotrop este prezentată în figura

cvasi-izotrop 5.11. Straturile pot fi aranjate în altă ordine şi stratificatul rămâne în

continuare, cvasi-izotrop.

Fig. 5.11 – Material compozit stratificat cvasi-izotrop

Stratificatele cvasi-izotrope sunt în general nesimetrice, dar ele pot fi transformate în stratificate
simetrice prin dublarea numărului de straturi şi dispunerea simetrică a acestora.

Stratificatele cvasi-izotrope nu se comportă exact ca plăcile izotrope. În cazul plăcilor izotrope,

matricea [A] de rigiditate în plan şi matricea [D] de rigiditate la încovoiere pot fi scrise în funcţie de
grosimea t a plăcii. Acestea depind doar de două caracteristici elastice (modul de elasticitate E şi
coeficientul lui Poisson ):

20
Prof.dr.ing. Camelia CERBU – Suport de curs Mecanica Materialelor Compozite – Program de studiu IM, an III, IFR

  1 
 1  0  0 
Et 3 
A   Et 2  1 0  ; D  
1 
0 0
1 

  1
12 1   2 
0 0
0 .
1 
(5.23)

 2  2 
Pe de altă parte, pentru stratificatul cvasi-izotropic se pot scrie următoarele matrici:

 A11 A12 0   D11 D12 D16 

A   A12 A11 0  ;
 D  D12 D22 D26  . (5.24)
 0 0 A66  D16 D26 A66 

Se observă că stratificatele cvasi-izotrope au termenii A11 = A22, la fel ca plăcile izotrope. Dar în
acest caz D11  D22, D16  0 şi D26  0, ceea ce face ca acestea să se comporte diferit din punct de
vedere mecanic, comparativ cu plăcile izotrope. Se poate proiecta un material compozit cu
configuraţie de stratificat cvasi-izotrop, astfel încât caracteristicile lor să se apropie de cele ale
plăcilor izotrope: termenii D11  D22; termenii D16 şi D26 să fie cât mai mici.

Fig. 5.12 - Material compozit stratificat antisimetric transversal

5.5.8. Stratificate transversale

Un stratificat transversal are doar straturi orientate la 0 şi 90. Dacă în plus, aşezarea straturilor
este antisimetrică faţă de suprafaţa mediană, stratificatul este numit transversal antisimetric. Figura
5.12 prezintă un astfel de exemplu de stratificat cu structura [0/90/0/90/0/90/0/90].

Datorită faptului că toate straturile din stratificat sunt caracterizate de Q 16  0 şi Q 26  0 rezultă

că, termenii A16 = A26 = D16 = D26 = 0. Din acest motiv, stratificatele transversale nu au nici o
legătură între lunecare şi forţele de tracţiune prin intermediul matricii [A]. Deasemenea, nu au
legătură între termenii de torsiune şi momentele de încovoiere prin matricea [D].

21
Prof.dr.ing. Camelia CERBU – Suport de curs Mecanica Materialelor Compozite – Program de studiu IM, an III, IFR

5.5.9. Stratificate unghiulare

Stratificatele unghiulare sunt construite cu perechi de straturi din acelasi material si cu aceeasi
grosime, orientate la . De exemplu, [30/-30/30/-30]s este un stratificat unghiular simetric iar [30/-
30/30/-30/30/-30/30/-30] este un stratificat unghiular antisimetric.

Stratificatul unghiular simetric are particularităţile: A16 = A26 = 0; Bij = 0; D16  0; D26  0. În
schimb un stratificat unghiular antisimetric este caracterizat de: A16 = A26 = 0; D16 = D26 = 0; B16 
0; B26  0.

5.5.10. Stratificate special ortotrope

Fiecare strat din material compozit ranforsat cu fibre este ortotrop în sistemul de coordonate al
materialului, ceea ce rezultă din Q16 = Q26 = 0. Un strat se numeşte special ortotrop dacă este
orientat la 0 sau la 90 şi din această cauză, termenii Q 16  Q 26  0 . Un strat ranforsat cu
material sau ţesătură bidirecţională este deasemenea, special ortotrop dacă cantitatea de ţesătură
după ambele direcţii ( ) este aceeaşi. În acest caz, ţesătura se numeşte echilibrată. Efectele
fibrelor orientate după unghiul +, asupra termenilor Q 16 şi Q 26 , anulează efectele fibrelor

orientate la - deoarece Q 16   Q 16  .

Un stratificat special ortotrop este format din straturi special ortotrope şi nu sunt limitate doar la
stratificate transversale. Ele pot să includă la fel de bine, ţesături echilibrate . Avantajul
stratificatului special ortotrop este că în cazul acestuia:

A16  A26  16   26  0;


B16  B 26  16  26  0; (5.25)
D16  D26  16   26  0.

5.5.11. Concluzii
Aspectele prezentate în cadrul acestui capitol sunt foarte utile în aplicațiile de calcul ale structurilor
din materiale compozite. Particularitățile prezentate în cazul unor configurații din materiale
compozite stratificate, simplifică foarte mult modelul matematic de calcul acestora, așa cum se
întâmplă de exemplu pentru stratificatele simetrice.

22
Prof.dr.ing. Camelia CERBU – Suport de curs Mecanica Materialelor Compozite – Program de studiu IM, an III, IFR

5.6. Proprietăţi elastice ale materialului compozit în coordonate

globale
5.6.1. Introducere
În capitolul 5.6 se deduc relațiile de calcul pentru proprietățile elastice ale
materialului compozit în coordonate globale.

Introducere
Scopul principal al capitolului 5.6 este de a defini un set de caracteristici de
Capitol 5.6

elasticitate echivalente E x , E y ,G xy ,xy  în cazul materialelor compozite
simetrice echilibrate, care corespunde unei plăci ortotrope, fictivă,
echivalentă care se comportă asemenea stratificatului.

Timpul alocat pentru studiul capitolului 5.4, este de circa 3 ore.

Durată medie
de studiu
individual

După parcurgerea capitolului 5.6, studentul va putea:

- să demonstreze relațiile de calcul pentru caracteristicile de

Obiective
elasticitate echivalente care corespund unei plăci ortotrope, fictivă,
Capitol 5.6
echivalentă care se comportă asemenea stratificatului din material
compozit simetric echilibrat, solicitat la încovoiere.

5.6.2. Relații de calcul pentru proprietăţi elastice în coordonate globale

În cazul materialelor compozite simetrice echilibrate, se poate defini un set de caracteristici de
elasticitate echivalente E x ,E y ,Gxy ,xy  care corespunde unei plăci ortotrope, fictivă,

echivalentă care se comportă asemenea stratificatului, în cazul solicitării în planul suprafeţei

mediane a acestuia [2, 3]. Se cunoaşte că, în cazul unui stratificat simetric echilibrat solicitat doar
de forţe care acţionează în suprafaţa mediană, termenii 16 = 26 = 0 din relaţia (5.17), iar aceasta
se reduce la:

 0    0   Nx 
 x0   11 12  
 y   12  22 0   N y . (5.26)
 0   0 0 66  N xy 
 xy   
Dacă nu există solicitări de încovoiere, atunci toate curburile sunt egale cu zero iar tensiunile sunt
constante pe grosimea plăcii:

23
Prof.dr.ing. Camelia CERBU – Suport de curs Mecanica Materialelor Compozite – Program de studiu IM, an III, IFR

   0   x    x0 
 x   x     0 
0
 y    y   z  y    y . (5.27)
   0     0 
 xy   xy   y   xy 

În cazul unei plăci din material omogen şi ortotrop, solicitată în plan, tensiunile sunt constante pe
grosime:

 Nx 
  t

 x 
   Ny 
 y  . (5.28)
   t 
 xy   N xy 
 t 

Înlocuind relaţiile (5.27) şi (5.28) în relaţiile tensiune-deformaţie pentru placa ortotropă, se obţine:

 1  xy   1  xy 
  0    0 
 0   Ex Ex  x   Ex Ex   Nx 
 x0    xy 1     xy 1  1  
 y    0  y    0   Ny  (5.29)
 0   Ex Ey     Ex Ey  t N 
 xy   1   xy   1   xy 
 0 0
G xy   0 0
G xy 
 
Comparând relaţiile (5.26) şi (5.29), se pot calcula caracteristicile elastice echivalente [2] ale
materialului compozit format din mai multe straturi:

1  A A  A12 2

 11  tE ;  E x  1  11 22 ;
 x  t11 tA22
    xy  2
 12
; E  1  A11A22  A12 ;
tE x  y
 1   t 22 tA11 (5.30)
  22  ;  1 A66
 tE y  G xy  t 
t
;
 1  66
 66  ;  A
tG xy
  t12E x   12  12 .
  xy 11 A22
Formulele de calcul (5.30) se pot utiliza doar în cazul solicitărilor în plan şi ca urmare, nu se pot
utiliza în cazul solicitării de încovoiere.

Se pot deduce deasemenea, relaţii de calcul pentru caracteristicile elastice ale stratificatului
simetric echilibrat solicitat la încovoiere, neglijînd termenii D16 şi D26 . Oricum, aceşti termeni se
anulează doar dacă toate straturile sunt special ortotrope. În cazul stratificatului antisimetric,
termenii D16  D26  0 dar termenii matricii B  sunt nenuli şi ca urmare, relaţiile de calcul
matematic sunt complexe.

24
Prof.dr.ing. Camelia CERBU – Suport de curs Mecanica Materialelor Compozite – Program de studiu IM, an III, IFR

În cazul unui stratificat simetric, special ortotrop, solicitat doar la încovoiere, curburile se
calculează cu relaţia:

 0   M x  11 12 0   Mx 
 x0  1    
  y   D   M y   12  22 0   M y 
 (5.31)
 0  M   0 0  66  M xy 
 xy   xy  
În cazul în care placa este solicitată doar la încovoiere, vectorul de deformaţii într-un punct
oarecare situat la distanţa z faţă de suprafaţa mediană a plăcii, se calculează cu relaţia:

   0   0   0 
 x  x x x
    0 
 
 0 
 
 0 
.

 y 
  y    z 
 y   z 
 y  (5.32)
   0   0   0 
 xy
  
  xy 
  xy
 
  xy
 


În cazul plăcilor plane de grosime t, solicitate doar la încovoiere, momentele sunt:

 Mx   x 
  t / 2 
My   t / 2   y   z dz . (5.33)
M   
 xy   xy 
în care se înlocuiesc relaţiile tensiune-deformaţie pentru placa ortotropă:

1
 1  xy 
  0 
 Mx   Ex Ex   x 
  t / 2  xy 1   
 M y   t / 2  0   y   z dz . (5.34)
M   Ex Ey   
 xy   1   xy 
 0 0
G xy 
 
Înlocuirea relaţiei (5.32) în (5.34), conduce la:

25
Prof.dr.ing. Camelia CERBU – Suport de curs Mecanica Materialelor Compozite – Program de studiu IM, an III, IFR

1 
 1  xy 
  0  
 Ex Ex   0  
 Mx  x 
  t / 2  xy 1   
 M y   t / 2  0   z   y0   z dz  
M   Ex Ey   0  
 xy   1   xy  
 0 0  
 G xy  

1 
 1  xy 
  0  
 Ex Ex   0 
x

  xy 1   0  t / 2 2  (5.35)
  0    y 
t / 2
z dz  
 Ex Ey   0  
 1  
 xy  
 0 0 
G xy  
 
1 
 1  xy  
  0  
 Ex Ex   0 
x 
t 3   xy 1   0  
  0    y  
12  E x Ey   0  
 1   xy  .
 0 0
G xy   
 

Ultima relaţie se poate scrie sub forma

 1  xy 
  0 
 0   Ex Ex  M x 
 x0  12   xy 1  .
 y   3  0  M y  (5.36)
 0  t  Ex Ey  M 
 xy   1   xy 
 0 0
G xy 

În final, cu ajutorul relaţiilor (5.31) şi (5.36), se pot calcula caracteristicile elastice [2] ale plăcii
fictive din material ortotrop, echivalentă cu materialul compozit cu structură de stratificat simetric,
special-ortotrop, solicitat doar la încovoiere:

11 
12
;

 E 
12


12 D11D 22  D12 2
;



xi
t 3Exi  t 311 t 3D 22 
 22 
12
; 
 12 
12 D11D 22  D12 2 
 
t 3E yi 
E yi 
3

3
;

  t  22 t D11  (5.37)
12 xy i
12   ; 12 12D66 
G xy i   ;
t 3E xi  3
t  66 t 3 
12  
 66  ;  t 312E xi 12 D12 
t 3G xy   xy i     ,
 12 11 D 22 
în care indicele i indică faptul că, relaţiile de echivalenţă de mai sus sunt valabile doar în cazul
solicitării de încovoiere. În cazul în care stratificatul are termenii matricii de rigiditate

26
Prof.dr.ing. Camelia CERBU – Suport de curs Mecanica Materialelor Compozite – Program de studiu IM, an III, IFR

D16  0, D26  0 , atunci relaţiile (5.37) vor conduce la un calcul aproximativ.

Un coeficient adimensional rN [2] care să indice măsura în care se poate aproxima materialul
compozit stratificat cu o placă ortotropă echivalentă, este dat de mărimea coeficienţilor A16, A26,
D16 şi D26:

2 2
A  A 
rN   16    26  , (5.38)
 A11   A22 
pentru sarcini aplicate în planul stratificatului. Pentru solicitarea de încovoiere, coeficientul
adimensional este:

2 2
D  D 
rM   16    26  . (5.39)
 D11   D 22 
Un coeficient adimensional rB [2], referitor la anti-simetria stratificatului poate fi calculat în funcţie
de termenii matricii B  , respectiv:

rB 
3
 
A11  A22  A66  t i j
Bij 2 . (5.40)

Coeficienţii adimensionali rN, rM şi rB pot fi utilizaţi pentru a estima calitatea aproximării obţinute,
folosind modulele calculate cu relaţiile (5.30) sau (5.37). Cu cât valoarea acestor coeficienţi este
mai aproape de zero, cu atât modulele de elasticitate echivalente stratificatului sunt mai exacte iar
răspunsul stratificatului poate fi determinat cu acurateţe.

5.6.3. Rezumat al problemelor discutate și concluzii

În cadrul capitolului 5.6, s-au definit un set de caracteristici de elasticitate echivalente
E x ,E y ,Gxy ,xy  care corespund unei plăci ortotrope, fictivă, echivalentă care se comportă

asemenea stratificatului.

Se remarcă faptul că relațiile (5.30) pentru aceste caracteristici sunt valabile doar pentru cazul
solicitării în planul suprafeței mediane a unui stratificat compozit simetric echilibrat. Deasemenea,
relațiile (5.37) se utilizează doar în cazul structurii de stratificat simetric, special-ortotrop, solicitat la
încovoiere.

5.7. Test de autoevaluare

1. Ipoteza lui Kirchhoff este valabilă în cazul:
a) oricărui tip de placă;
b) plăcilor subțiri;

27
Prof.dr.ing. Camelia CERBU – Suport de curs Mecanica Materialelor Compozite – Program de studiu IM, an III, IFR

Teste de c) plăcilor groase;

autoevaluare d) barelor solicitate la încovoiere.

2. În teoria plăcilor subțiri din materiale compozite stratificate, sunt

valabile următoarele ipoteze referitoare la straturi:
a) materialul straturilor este ortotrop;
b) materialul straturilor este omogen la nivel macroscopic;
c) materialul straturilor este izotrop;
d) legătura la interfaţa dintre straturi este perfectă.

3. Relația generală de calcul pentru vectorul deformaţiilor   în planul

plăcii, corespunzător punctului B situat la distanţa z faţă de suprafaţa
neutră, este:

a)
 x y  
 xy T   x0  y0 0
 xy T  z  x y  xy T ;
 x y  xy T   x0  y0 0 T  z 
 xy y  xy  ;
T
b) x

c)  x y 
 xy T  z  x  y  xy T ;
d)  x y  
 xy T   x0  y0 0
 xy   z  x y  xy T .
4. În cazul unei plăci din material compozit, alcătuită din mai multe
straturi cu caracteristici elastice diferite:
x x
a) deformaţia specifică normală și tensiunea normală variază
liniar pe grosimea plăcii;

b) la interfața dintre două straturi adiacente graficul tensiunii normale

 x are un salt dacă interfața nu coincide cu planul neutru al plăcii;

c) tensiunea normală  x variază liniar pe grosimea fiecărui strat;

d) deformaţia specifică normală  x variază liniar pe grosimea plăcii.

5. Matricea B  se numește:

a) matricea de rigiditate la încovoiere;

b) matrice de rigiditate în plan;

c) matrice de cuplare încovoiere-întindere;

d)
matrice de rigiditate la tracțiune.

28
Prof.dr.ing. Camelia CERBU – Suport de curs Mecanica Materialelor Compozite – Program de studiu IM, an III, IFR

6. Stratificatele simetrice au următoarele particularități:

a) fiecărui strat îi corespunde un strat simetric așezat față de suprafața

mediană, cu același unghi de orientare pentru fibre;

b) straturile din acelaşi material, cu aceeaşi grosime şi orientare, sunt

aşezate simetric faţă de suprafaţa mediană a stratificatului;

c) următorii termeni ai matricilor de rigiditate se anulează: A16 = A26 =

D16 = D26 = 0;

termenii Bij ai matricei de rigiditate B  , sunt nuli.

d)

7. Stratificatul [0/90/0/90/0/90/0/90/0/90/0/90] care conține straturi din

același material și având aceeași grosime, este:

a) transversal;

b) simetric;

c) antisimetric;
d)
echilibrat.

8. Caracteristicile elastice

12 12 12 t 312E xi
E xi  ; E yi  ;G xy i  ; xy i  
t 311 t 3 22 t 3 66 12

corespund următoarelor cazuri:

a) placa din material compozit stratificat este solicitată doar în plan;
b) placa din material compozit stratificat este solicitată doar la
încovoiere;
c) placa este din material compozit antisimetric;
d) placa este din material compozit simetric, echilibrat.

[1]. ALĂMOREANU, Elena; CHIRIŢĂ, R. - Bare şi plăci din materiale

compozite, Editura Tehnică, Bucureşti, 1997;
[2]. BARBERO, E., J. - Introduction to composite materials design, CRC
Publisher, USA, 1998, ISBN 978-1560327011;
Bibliografie
[3]. BERTHELOT Jean-Marie – Mechanical behaviour of composite
materials and structures. Course, Institute for Advanced Materials and
Mechanics, Le Mans, France;
[4]. CERBU Camelia; CURTU Ioan – Mecanica şi rezistenţa materialelor
compozite, Editura Universităţii Transilvania din Braşov, 2009, 250
pagini, format B5, ISBN 978-973-598-614-8.

29
Prof.dr.ing. Camelia CERBU – Suport de curs Mecanica Materialelor Compozite – Program de studiu IM, an III, IFR

5.8. Rezumat capitol

În cadrul acestui capitol, s-au abordat probleme legate de mecanica
elementului de placă din material compozit stratificat. În acest context, s-a
dedus ecuația constitutivă a elementului de placă compozită care exprimă
Rezumat
legătura dintre vectorul eforturilor secționale și deplasările și curburile
corespunzătoare suprafeței neutre, prin intermediul matricei de rigiditate.

Deasemenea, s-a arătat metodologia de calcul a componentelor vectorului

de tensiune atât față de sistemul de coordonate global xOy cât și față de cel
de material cu axele 1, 2 .

Apoi, s-au prezentat configurațiile stratificatelor din materiale compozite și s-

au arătat particularitățile acestora.

În final s-au dedus relațiile de calcul pentru caracteristicile de elasticitate


echivalente E x ,E y ,G xy ,xy  care corespund unei plăci ortotrope, fictivă,
echivalentă, care se comportă asemenea stratificatului pentru două cazuri
de solicitare: în planul plăcii; doar la încovoiere.

30
Noțiuni de macromecanica elementului de placă subţire din material compozit

31