UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE INGINERIE

TEMĂ
la disciplina

MATERIALE UTILIZATE IN
TRANSPORTUL SI
DISTRIBUTIA GAZELOR
NATURALE

Responsabil disciplină:
Prof. univ. dr. ing. MARIUS BIBU

Student: FILIP Valentin

Anul – I – I.M.G.N. – ZI

2022-2023
 Materiale plastice - II - (structuri, încercări)
Materialele plastice sau polimerii sunt materiale organice ce apar sub forma unor
macromolecule obţinute din substanţe mai simple numite monomeri, prin procedee de
polimerizare, poliadiţie sau policondensare.
Materialele plastice se împart în trei grupe principale: termoplaste, duroplaste şi elastomere.
În funcţie de procedeele de elaborare, modul de desfăşurare a proceselor şi aditivii
folosiţi, se pot obţine macromolecule cu diverse structuri de bază.
Termoplastele sunt polimeri care pot fi prelucraţi cu uşurinţă atunci când sunt încălziţi
într-un anumit interval de temperaturi. La răcire, structura se rigidizează, îngreunând deformarea,
dar prelucrarea poate fi reluată în urma reîncălzirii materialului.

Termoplastele sunt polimeri care pot fi prelucraţi cu uşurinţă atunci când sunt încălziţi
într-un anumit interval de temperaturi. La răcire, structura se rigidizează, îngreunând deformarea,
dar prelucrarea poate fi reluată în urma reîncălzirii materialului. [ Figura 1].
Termoplastele au următoarele caracterisitici:
 repetat fuzibile;
 durabile;
 proporţia structurii cristaline determină densitatea si proprietăţile mecanice;
 sub sarcini mecanice mari au tendinţă de fluaj şi de deformare permanentă;
 odată cu creşterea temperaturii scad valorile rezistenţei mecanice;

Figura 1. Molecula filiformă

Duroplastele prin intermediul unei întăriri numită reticulară, lanţurile de polimeri ale
răşinilor duroplaste lichide şi solide se intersectează unele cu altele; structurile astfel întărite ale
duroplastelor nu se pot topi, suda sau modela plastic.
Pentru ameliorarea proprietăţilor mecanice, duroplastele se amestecă cu fibre textile,
fibre de sticlă, fibre de carbon sau alte adaosuri. [Figura 2.]
Duroplastele au următoarele caracteristici:
 nefuzibile;
 nesudabile;
 numărul legăturilor inelare este determinant pentru caracteristicile mecanice;
 se deformează sub sarcini mecanice, reluându-şi forma iniţială după îndepărtarea
acestora;
 nu prezintă comportament elastic decât pe o plajă de temperatură ridicată, fiind practic
stabile la căldură;
 nu pot fi termotransformate decât o singură dată;
 Figura 2. Rețea puternic recticulară-duroplastele

Elastomerii sunt materiale plastice elastice, denumite şi cauciucuri sintetice. Spre

deosebire de duroplaste, reţelele lor reticulare prezintă o dimensiune mai mare a inelelor.
Lanţurile de polimeri sunt reticulate prin intermediul unor agenţii de vulcanizare.
Puterea de vulcanizare a legăturilor transversale ale lanţurilor de polimeri determinată
“duritatea” cauciucului.
Elastomerii sunt foarte elastici, deformabilie, nesudabili, condiţionaţi din punct de vedere
fuzibil (pot fi vulcanizaţi), dar puternic termotransformabili. [Figura 3.]

Figura 3. Reţea puternic reticulată cu ochiuri largi caracteristică elastomerilor

Metodele vizuale de analiză a materialelor plastice se referă la studierea materialelor cu

ochiul liber sau cu ajutorul unor instrumente sau aparate optice, la o temperatură dată, pentru a
determina anumite caracteristici ale acestor materiale, uşurând identificarea lor şi selectarea celei
mai potrivite metode de prelucrare.
Principalele caracteristici ce pot fi determinate astfel sunt: caracteristicile structurale,
caracterul cristalin sau amorf, porozitatea, culoarea, transparenţa, claritatea, gradul de degradare
şi prezenţa unor defecte în material.
Structura vizibilă cu ochiul liber sau la măriri sub 50x se numeşte macrostructură, iar
prin termenul de microstructură se caracterizează aspectele vizibile doar cu la puteri de mărire
de peste 50x.
Examinarea macrostructurii cu ochiul liber sau la o mărire sub 50x constituie analiza
macrostructurală iar examinarea microstructurii cu ajutorul microscopului optic sau electronic,
la măriri mai mari de 50x, se numeşte analiză microstructurală.
 Următoarea imagine prezintă prezintă eşantioane de polipropilenă cu diferite grade de
cristalinitate.
Subcapitol nou - sau explicaţii referitoare la legătura dintre proprietăţile care urmează şi
metodele de analiză vizuală!
În cazul unui ansamblu polimeric în stare granulară sau de pulbere (mediu discontinuu),
proprietăţile fizice ale materialului respectiv sunt influenţate semnificativ de volumul golurilor
existente. Porozitatea sau fracţia de goluri reprezintă raportul dintre volumul golurilor V şi g

volumul total V al materialului din acea zonă spaţială:

polipropilenă amorfă
polipropilenă parţial cristalină

polipropilenă cristalină
 În cazul unui ansamblu polimeric în stare granulară sau de pulbere (mediu discontinuu),
proprietăţile fizice ale materialului respectiv sunt influenţate semnificativ de volumul golurilor
existente. Porozitatea sau fracţia de goluri reprezintă raportul dintre volumul golurilor V şi
g

volumul total V al materialului din acea zonă spaţială.

Încercările mecanice ale materialelor plastice se efectuează în scopul identificării

principalilor parametri.
Principalii parametri sunt:
 Rezistenţa la tracţiune
 Modulul de elasticitate
 Rezistenţa la încovoiere
 Încercarea la compresiune
 Determinarea caracteristicilor de încovoiere ale materialelor polimerice rigide
 Determinarea rezistenţei la încovoiere prin şoc (CHARPY), pentru materiale
polimerice rigide
 Încercarea la flexiune
 Încercări de duritate ale materialelor polimerice
 Verificarea ţevilor din PVC neplastifiat la presiune interioară
 Determinarea uzării la abraziune, prin metoda cilindrului abraziv
 Încercarea la fluaj la tracţiune
 Încercarea de rigiditate la răsucire

Rezistenţa la tracţiune reprezintă sarcina de tracţiune pe unitatea de suprafaţă, a
secţiunii drepte iniţiale a sectorului calibrat al epruvetei şi se exprimă în de N/cm 2.

Modulul de elasticitate (E) reprezintă raportul dintre rezistenţa la tracţiune şi alungirea

corespunzătoare, în limita unei solicitări maxime pe care o suportă materialul fără a se abate de
la proporţionalitatea sarcină - alungire. Modulul de elasticitate se exprimă în daN/cm 2.
Modulul de elasticitate este raportul dintre variaţia tensiunii şi variaţia alungirii elastice
relative, adică:
(4.1)
în care: F este încărcarea totală, în N;
S - secţiunea epruvetei, în m ;
2

ΔL - alungirea sub efectul variaţiei de sarcină dF, în m;

L - lungimea epruvetei, în m.
Aparatul utilizat este elastometrul Rolland - Sorin, care se bazează pe principiul
"pendulului simpatic" (fig.4.1) şi utilizează o epruvetă având dimensiunile l00xl0x3 (mm).
Epruveta este fixată între falcă şi traversă. Pe traversă sunt sprijinite două pendule. În
momentul punerii în mişcare a unui pendul (cel cu lupă) se porneşte cronometrul, iar în
momentul când se opreşte, se opreşte şi cronometrul. În momentul, opririi primului pendul, cel
de-al doilea, care a fost antrenat datorită mişcării primului (prin "simpatie"), atinge
amplitudinea maximă. Timpul marcat de cronometru este un parametru care intră în calculul
modulului de elasticitat.

Încercarea la compresiune se face între planele unei prese. Se calculează tensiunea de

curgere, respectiv de rupere, cu relaţiile următoare:

în care F respectiv F sunt sarcinile de compresiune pentru cele două limite.

r, c
 Determinarea caracteristicilor de încovoiere ale materialelor polimerice rigide
Epruveta se plasează pe două reazeme şi este apăsată de un poanson, la mijlocul distanţei dintre
punctele de sprijin (fig. 4.2). Tensiunea de încovoiere se calculează cu relaţia:

în care, în afara notaţiilor precizate în figură, mai apar: b şi h care sunt lăţimea, respectiv
grosimea epruvetei, în m.
Modulul de elasticitate la încovoiere se poate calcula cu relaţia:

în care f este săgeata (în m).

Calculul se face pentru minim 5 puncte (în lungul epruvetei).
Pentru materialele polimerice rigide celulare, tensiunea la încovoiere se determină în
acelaşi mod.

Determinarea rezistenţei la încovoiere prin şoc (CHARPY), pentru materiale

polimerice rigide rezistenţa la încovoiere se determină prin calcularea raportului dintre lucrul
mecanic consumat şi secţiunea dreaptă transversală, adică:

sau
relaţii în care: σ este tensiunea la şoc, în N/m ;
ş
2

A şi A - lucrul mecanic consumat în cazul epruvetei fără, respectiv cu crestătură, în N;

n k

b - lăţimea epruvetei;
h şi h – grosimea epruvetei fără, respectiv cu crestătură.
k

Valorile b, h, h se introduc în m.
k

Determinarea lucrului mecanic se face cu ciocanul, pendul (fig.4.3 - aparatul Dynstat).

Epruveta este supusă la şoc prin izbirea cu ciocanul pendul ridicat la un anumit unghi,
măsurat pe pendul, şi lăsat să cadă liber. Energia de şoc se alege între 0,5...1 Nm sau 4...15 Nm.

Încercarea la flexiune pentru această încercare se foloseşte aparatul cu ciocan - pendul

modificat în mod corespunzător. Pendulul este ridicat la înălţime, cu ajutorul melcului 6,
măsurându-se unghiul la care epruveta se rupe. Lucrul mecanic la care se rupe epruveta şi care
dă mărimea rezistenţei la flexiune a materialului, se calculează cu relaţia:

O altă metodă utilizează rezemarea epruvetei la capete şi aplicarea unei încărcări

progresive la mijlocul distanţei dintre punctele de sprijin. Pentru încărcare se utilizează aparatul
pentru încercări la tracţiune sau un dinamometru.
Tensiunea se calculează cu relaţia:

în care: P - este valoarea încărcării, în N;

D - distanţa dintre reazeme, în m;
b şi h - lăţimea, respectiv grosimea epruvetei, în m

Încercări de duritate ale materialelor polimerice încercări de duritate ale materialelor

polimerice. Una din metodele utilizate este metoda Brinell, cunoscută de la metale. Măsura
durităţii este dată de sarcina aplicată, raportată la aria urmei lăsată de o bilă.
în care: D - diametrul bilei, în mm;
P este mărimea sarcinii aplicate, în N;
h - adâncimea urmei, în mm.
Verificarea ţevilor din PVC neplastifiat la presiune interioară tronsoanele de ţeavă
sunt verificate la presiune constantă pe o durată de timp şi la temperatură definite: Verificarea se
face în baie termostatată. Lungimea epruvetei este L = 3d , dar minim 0,25 m (unde d este
e e

diametrul exterior al ţevii). Încercarea la 20°C se face pe trei epruvete, iar la 60°C se încearcă 10
epruvete. Presiunea de probă este:

- la 20°C

- la 60°C
în care: g este grosimea nominală,
σ - tensiunea tangenţială, N/m ;
2

g - grosimea minimă a peretelui. Valorile lui g şi g se introduc în mm.

min min

Determinarea uzării la abraziune, prin metoda cilindrului abraziv epruveta cilindrică

(Ø16±0,2 mm, cu înălţimea de 10...20 mm) este supusă abraziunii cu ajutorul unui cilindru
abraziv rotit mecanic. Hârtia abrazivă se pregăteşte în mod special, fiind necesar şi cunoaşterea
consumului de abraziv. Relaţia de calcul este:

în care m şi m sunt masele iniţială şi finală a probei, în kg;

1 2

a - aria probei supusă abraziunii, în cm ;2

p - densitatea materialului, în kg/mm ;

3

m şi m - masele de material abraziv la începutul, respectiv la sfârşitul ciclului, în kg.

3 4

Încercarea la fluaj la tracţiune deformaţia lentă în timp sub sarcină constantă la o

temperatură oarecare, care este definiţia fluajului, este mare pentru materialele
polimerice.
Aparatul prezentat în figura 4.6 permite aplicarea unei tensiuni constante epruvetei şi
trasarea curbei de variaţie a deformaţiei funcţie de timp (fig.4.7).
Alungirea specifică este:

,
în care L este lungimea epruvetei la temperatura de încercare, în m
L - lungimea iniţială a acesteia, în m.
0

Încercarea de rigiditate la răsucire pentru PVC plastifiat se poate determina modulul

aparent de rigiditate funcţie de temperatura (sub 0°C).
Epruveta paralelipipedică, plasată într-un amestec refrigerator este supusă la răsucire,
momentul având valori de 0,01...0,12 Nm. Relaţia de calcul a modulului aparent de rigiditate
este:
 BIBLIOGRAFIE
1.Marius Bibu, Materiale speciale utilizate în construcția de mașini, Editura Universității
”Lucian Blaga” din Sibiu 2017

2.Marius Bibu, Materiale speciale utilizate în construcția de mașini, Editura Universității

”Lucian Blaga” din Sibiu 2018

3.https://ro.scribd.com/document/502852487/Metalurgie-Tratamente-termice-conexe-sudarii-
prin-topire-a-otelurilor-Vol-2-V-Miclosi

4. https://ro.scribd.com/doc/263259672/Taierea-Termica-a-Materialelor-Metalice

5. https://www.energoinstalgaze.ro/materiale-si-echipamente-utilizate-sectorul-gazelor-naturale/