Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Obiectivele cursului:
- caracterizarea materialului hiperelastic în ceea ce privește deformațiile până la
rupere;
- evidențierea diferențelor care există între comportarea unui material hiperelastic și
un material elasto-plastic la încercarea de tracțiune;
- prezentarea valorilor coeficientului lui Poisson în funcție de compresibilitatea
materialelor de tipul elastomerilor;
- definirea modelelor polinomiale utilizate pentru modelarea materialelor hiperelastice
și utilizarea în programele de analiză cu elemente finite.
1
Curs 11 - ANALIZA NELINIARĂ A SOLIDELOR DEFORMABILE
Figura 8.3. Comparație între elastomeri, metale și materialele plastice în ceea ce privește
proprietățile elastice (modul de elasticitate E și coeficientul lui Poisson )[1]
( ⁄ )
(8.1)
( ⁄ )
3
Curs 11 - ANALIZA NELINIARĂ A SOLIDELOR DEFORMABILE
4
Curs 11 - ANALIZA NELINIARĂ A SOLIDELOR DEFORMABILE
modelul Yeoh.
În cazul modelelor de materiale hiperelastice obișnuite, forma polinomială a funcțíei
energiei de deformație este una utilizată în mod curent:
∑ (̅ )(̅ ) ∑ ( ) (8.2)
unde este funcția de energie de deformație; este raportul (factorul) de volum elastic;
̅ ̅ – măsuri ale distorsiunii din material; sunt constante de material care pot fi
funcții de temperatură. Parametrii descriu comportarea la încercarea în plan a
materialului iar parametrii definesc compresibilitatea.
Factorul de volum elastic se definește ca raportul dintre factorul de volum total și
factorul de volum termic :
( )
Invarianții se calculează cu relația:
( )
{
unde este un coeficient de deformare al materialului care se calculează ca raportul
dintre lungimea curentă pe o direcție ( ) și lungimea inițială
Observații:
Dacă materialul este complet incompresibil (o condiție nepermisă în Abaqus /
Explicit), toate valorile sunt setate la zero ( ) iar a doua parte a ecuației
(8.2) poate fi ignorată.
Dacă numărul de termeni , modulul de elasticitate transversal inițial și
modulul volumetric sunt date de:
( ) (8.3)
(̅ ) (̅ ) (8.4)
Această expresie corespunde modelului de material Mooney-Rivlin.
5
Curs 11 - ANALIZA NELINIARĂ A SOLIDELOR DEFORMABILE
Observații
1) În cazul în care , energia de defomație corespunde modelului neo-Hookean.
2) Pentru a defini un material hiperelastic, trebuie să se definească în Abaqus
parametrii de material relevanți. În cazul formei polinomiale aceștia sunt și .
Pentru calculul acestor parametrii se introduc în Abaqus, datele experimentale din
următoarele încercări mecanice: încercarea uniaxială de tracțiune și compresiune,
încercarea echi-biaxială, încercarea de tracțiune sau compresiune în plan (la 45
apare forfecare pură). Abaqus calculează parametrii prin aproximarea cu metoda
celor mai mici pătrate.
8.5. Modele polinomiale
Expresiile matematice ale modelelor polinomiale utilizate în literatura de specialitate:
- Modelul Neo-Hookean este cea mai simplă aproximare:
( ̅ ) ( )
- Modelul Mooney-Rivlin:
( ̅ ) ( ̅ ) ( )
( ̅ ) ( ̅ ) ( ) ( ̅ ) ( ̅ ) ( )
( ̅ )( ̅ )
- Modelul Yeoh propune să nu se utilizeze al doilea invariant , câtă vreme este mult
mai dificil de măsurat iar precizia este mai scăzută când datele de testare sunt
limitate:
( ̅ ) ( ̅ ) ( ̅ ) ( ) ( ) ( )
- Modelul Arruda-Boyce
{ ( ̅ ) ( ̅ ) ( ̅ ) ( ̅ )
( ̅ )} ( )
6
Curs 11 - ANALIZA NELINIARĂ A SOLIDELOR DEFORMABILE
Observații
- Modulul de elasticitate transversal inițial ( ( )) și modulul volumetric
⁄( ( )) se pot calcula în funcție de constantele de material, ca de
exemplu în cazul modelelor de material Neo-Hookean și Yeoh:
și
Modelul polinomial cel mai potrivit se alege în funcție de câteva criterii care se vor
enumera în continuare:
În cazul în care deformația specifică este mai mică decât aproximativ 510%, legea
lui Hooke simplă este suficient de precisă pentru definirea materialului în cele mai
multe aplicații.
Dacă deformația este mai mare dar nu există sau nu sunt disponibile prea multe date
din încercări, atunci se recomandă o estimare brută cu cel mai simplu model – modelul
Neo-Hookean:
- În primul rând, incompresibilitatea poate fi presupusă prin definirea
coeficientului lui Poisson sau foarte aproape de .
- Se pot utiliza câteva relații din literatura de specialitate pentru duritatea Shore
, modulul de elasticitate transversal inițial și modulul de elasticitate
longitudinal inițial (Battermann & Köhler: ; Rigbi:
( )).
- În final, doar cele două constante necesare de material:
⁄ și ⁄
pot fi simplu calculate în funcție de modulul de elasticitate transversal și de modulul
volumetric:
( ( ))
și
( ( )) sau ( ) ( ( )),
Dacă , atunci și astfel, .
- În cazul în care sunt disponibile mai multe date experimentale, atunci este bine să
utilizați comenzile din Abaqus pentru estimarea constantelor de material specific
unui anumit model pentru materialul hiperelastic.
7
Curs 11 - ANALIZA NELINIARĂ A SOLIDELOR DEFORMABILE
Pentru calculul constantelor necesare definirii unui material hiperelastic, Abaqus poate
aproxima datele experimentale prin metoda celor mai mici pătrate, din următoarele
încercări:
- încercarea uniaxială de tracțiune sau compresiune;
- solicitare biaxială echilibrată;
- solicitarea în plan;
- tracțiune și compresiune volumetrică.
Tracțiune Compresiune
a) b)
c) d)
e) f)
g) h)
Figura 8.4. Teste experimentale pentru definirea comportării materialului hiperelastic [1]:
a,b) încercări uniaxiale; c,d) încercări biaxiale; e,f) încercări în plan; g, h) încercări
volumetrice.
Observații
8
Curs 11 - ANALIZA NELINIARĂ A SOLIDELOR DEFORMABILE
Există software (de exemplu Abaqus) care poate determina modelul polinomial pentru un
material hiperelastic pe baza rezultatelor obținute prin încercări experimentale, care sunt
importate în software-ul respectiv.
Calitatea rezultatelor obținute prin simulare utilizând un material hiperelastic, depinde în
mare măsură de datele testelor de material introduse în Abaqus.
Există câteva îmbunătățiri care pot fi făcute pentru a ajuta Abaqus să calculeze cele mai
bune valori posibile pentru parametrii de material.
Pentru a modela cât mai corect un material hiperelastic, parametrii care definesc
comportarea unui astfel de material trebuie să fie corect calculați în Abaqus. În acest scop,
trebuie să se încerce să se obțină datele de testare experimentală de la mai mult decât o
singură epruvetă, ceea ce permite Abaqus-ului să formeze un model de material mult mai
precis și mai stabil. Cu toate acestea, unele dintre testele prezentate în figura 8.3 produc
moduri de deformare echivalente pentru materiale incompresibile:
- tracțiune uniaxială ↔ compresiune echi-biaxială;
- compresiune uniaxială ↔ tracțiune echi-biaxială;
- tracțiune în plan ↔ compresiune în plan.
În plus, modelarea materialului hiperelastic se poate îmbunătăți pe următoarele căi:
Obținerea datelor de test pentru modurile de deformare care sunt mai probabil să
apară în simulare. De exemplu, în cazul în care componenta este încărcată la
compresiune, trebuie ca datele de testare să includă încercări de compresiune mai
degrabă decât de tracțiune.
Sunt permise atât datele de tracțiune cât și cele de compresiune, cu tensiunile și
deformațiile specifice introduse ca valori negative. Dacă este posibil, ar trebui să se
utilizeze fie datele de compresiune fie cele de tracțiune în funcție de aplicație,
deoarece potrivirea unui model unic de material atât cu datele de tracțiune cât și cu
cele de compresiune este mult mai puțin precisă decât pentru fiecare test în parte.
Trebuie să se includă datele experimentale de la testul în plan. Acest test determină
comportarea la forfecare care poate fi foarte importantă.
Furnizați mai multe date la mărimile deformației la care vă așteptați ca materialul să
fie supus în timpul simulării. De exemplu, dacă materialul va avea numai deformații
de tracțiune mici, de exemplu sub 50%, nu introduceți datele de testare la valori
ridicate ale deformației specifice (peste 100%).
Utilizați comanda de evaluare a materialului în Abaqus / CAE pentru a efectua
simulări ale testelor experimentale și pentru a compara rezultatele pe care Abaqus
le calculează, cu datele experimentale. Dacă rezultatele din calcul sunt slabe pentru
9
Curs 11 - ANALIZA NELINIARĂ A SOLIDELOR DEFORMABILE
Bibliografie
1. Roland Jakel, PTC, Analysis of Hyperelastic Materials with MECHANICA – Theory
and Application Examples, Presentation for the 2nd SAXSIM, Technische
Universität Chemnitz, 27th April 2010;
2. Bruce Duncan (1999) - paper CMMT(MN)054: “Test Methods for Determining
Hyperelastic Properties of Flexible Adhesives”, Centre for Materials Measurement
and Technology National Physical Laboratory Queens Road, Teddington,
Middlesex, TW11 0LW
3. www.axelproducts.com
10