Obiceiuri de „Lăsatul Secului” din Ţara Bârsei şi obiceiul „Ieşirea cu surla”

Cuvinte cheie: Obiceiuri, tradiţii, „Lăsatul Secului”

I.Motivarea alegerii temei

Prin tema aleasă doresc să aduc în atenţia oamenilor că obiceiurile nu trebuie uitate şi că frumuseţea se naşte
la sat, unde sunt păstrate în general cu sfinţenie aceste lucruri pe care nu are timp să se pună praful.

O viaţă frumoasă este o viaţă în care dansul, muzica şi voia bună se împletesc şi oamenii se simt bine într-o
anumită zi marcată de o anumită sărbătoare.

II.Scop şi obiective

În această lucrare îmi propun să contribui la extinderea frontierelor cunoaşterii obiceiurilor din Ţara Bârsei
de „Lăsatul Secului” şi obiceiul „Ieşirii cu surla”. Consider că această temă legată de obiceiuri, este una
importantă pentru că în ziua de azi nu se mai pune preţ pe aceste valori inestimabile având în vedere că lumea se
modernizează.

Obiectivele lucrării sunt: promovarea obiceiurilor de „Lăsatul Secului” din Ţara Bârsei şi promovarea
obiceiului „Ieşirea cu surla”.

„Lăsatul Secului” reprezintă o sărbătoare care va marca ultima zi înaintea posturilor. Postul care cuprinde
două „Lăsatul Secului” este cel al Paştilor. „Primul „Lăsatul Secului” este pentru carne şi se ţine în Duminica
Înfricoşatei judecăţi, iar celălalt este pentru ouă, peşte şi lactate şi se ţine în Duminica Izgonirii din Rai ai lui
Adam,” precizează site-ul CalendarulOrtodox.ro1.

După spusele profesorului Ion Ghinoiu „prin fixarea Paştelui în raport cu echinocţiul de primăvară şi faza
lunară, cele mai importante sărbători şi obiceiuri păgâne au fost împinse în afara ciclului pascal, la Lăsatul
Secului şi la Rusalii”.

III.Metodologie
Această lucrare promovează obiceiurile de „Lăsatul Secului” din Ţara Bârsei şi obiceiul „Ieşirea cu surla”. În
elaborarea lucrării am abordat o metodă subiectivă, bazată pe obiceiuri concrete. Am utilizat diverse surse care
afirmă conţinutul pe care l-am afişat.

IV.Structura lucrării
Capitolul I: Măscăricii

Măscăricii din Şcheii Braşovului sărbătoresc de „Lăsatul Secului” înnoirea anului agrar, dar şi trecerea de la
perioada obişnuită la perioada Postului de Paşti.

1
Calendarul Ortodox. 2014. „Lăsatul Secului-Tradiţii şi obiceiuri”. https://calendarulortodox.ro/datini-obiceiuri-
traditii/lasatul-secului-traditii-si-obiceiuri/ , accesat la data de 09.05.2022
 În fiecare an de „Lăsatul Secului” oamenii din Şcheii Braşovului sărbătoreau măscăricii. După amiaza, copiii
porneau mascaţi prin Şchei din poartă din poartă, unde erau serviţi cu renumitele croapăne. Croapănele sunt
gogoşi simple făcute cu zahăr.
Seara, şcheienii se costumau cât mai diferit şi cât mai colorat şi mergeau pe străzi din poartă în poartă unde
sunt primiţi cu croapăne şi cu o băutură specială care era făcută cu alcool, chimăn şi zahăr ars, numită
„Krampampuli”. Numele acestei băuturi provine de la o băutură făcută cu ienupăr numită Krambambula (1598)
şi este adusă de Ambrosiuns Vermöllen, de origine olandeză. Era o băutură ieftină, răspândită în centrul
Europei, băutură preferată în special de militari, cărora li se oferea dimineaţa o cană de supă de chimăn, pe care
mulţi o păstrau şi adăugau alcool şi zahăr ars pentru a obţine această băutură şi de studenţi.
Şcheienii se întâlneau la Biserica Sfânta Treime, de unde porneau mascarada.

Capitolul II Obiceiul Burdioazelor de la Feldioara

În ziua de „Lăsatul Secului” dinaintea Postului Paştelui, la Feldioara, se desfăşoară obiceiul Burdioazelor. În
cadrul acestui obicei, grupuri de tineri din localitate se mascau şi se plimbau prin sat în căruţe cu coviltir. Aceşti
mascaţi erau însoţiţi de fanfară, făcând un zgomot infernal şi strigau „Lele, dă-ne ouă!” mai demult, sau în
ultimul timp strigă „Ouă, ouă!”. La casele gospodarilor, mascaţii erau răsplătiţi cu ouă.
Gazdele care nu le ofereau nimic mascaţilor erau murdăriţi cu funingine. Din ouăle pe care aceştia le primeau,
Burdioazele făceau clătite sau gogoşi pe soba din căruţă, pe care le ofereau şi trecătorilor.

Capitolul III Roata în flăcări de la Şinca Nouă

La trecerea de la iarnă la primăvară, la începerea Postului Paştelui, în Şinca Nouă este un obicei numit „Roata
în flăcări”. Când se lasă întunericul, tinerii se strâng pe culmile dealurilor din apropierea satului, se împart în
două grupuri care „strigă peste sat”, aducând la cunoştinţa sătenilor numele fetelor care se ţin încoronate. Apoi
aprind paiele cu care au fost învelite roţile căruţelor şi le dau drumul la vale. Roata, simbolul solar, semnifică
evoluţia ciclică a timpului, iar focul este elementul purificator 2.
Consider că aceste obiceiuri sunt importante în viaţa rurală dar şi în viaţa urbană deoarece în primul rând
animă zilele localnicilor dar şi reaminteşte de străbuni şi de viaţa care a fost odată.
Promovăm aceste tradiţii pentru a ne cunoaşte identitatea şi pentru a ne aduce aminte că suntem legaţi de
strămoşii noştri datorită cărora suntem liberi astăzi.
În continuare aş vrea să mai scriu şi despre „Ieşirea cu Surla din Şcheii Braşovului” pentru că mi s-a părut un
obicei autentic şi interesant.

Capitolul IV Ieşirea cu surla

2
Consiliul Judeţean Braşov. 2021. „Obiceiuri de Lăsatul Secului de la Feldioara”.
https://web.facebook.com/ConsiliulJudeteanBrasov/posts/2949942101952149?_rdc=1&_rdr , accesat la data
de 07.05.2022
 Buna-Vestire era considerată în Şchei o mare sărbătoare. Ea deschidea şirul mult aşteptat al sărbătorilor, care
aveau, în mod firesc, şi o semnificaţie culinară, ceea ce presupunea, în satul de altădatp, petreceri colective, cu
mâncare şi băutură.3
În ziua de Buna-Vestire, tinerii din Şchei, după ce veneau de la biserică, se adunau în straie de sărbătoare în
Piaţa Unirii. Surlaşul era cel care cânta la surlă, acesta pornea cântând înaintea tuturor junilor.
Junii cântau din gură cântece mai vechi sau mai noi, dintre care unul cu următoarele cuvinte:

„Foaie verde salbă moale!

Colea-n săptămâna mare,
Colţu ierbii creşte tare,
Codru-nfrunzeşte pă poale.
Foaie verde mărăciune!
Înfloreşte coadre ghine, că-z ca mâne într-un tine
Cu mulţi voinicei ca mine./Mai sloboade-ţi poalile,
Să-ni acoperi armile!
Arenile ni-au ruginit,
Dă când nu le-ai coperit.
Până codru frunza-şi ţâne,
Toţi voinicii trăiesc ghine.
Dacă codru frunza-ş lasă,
Pleacă voinicii p-acasă,
La copchii şi la nevastă.”4

Aceste cântece aveau scopul de a arăta că a venit primăvara. Femeile bătrâne din Şchei ascultau cu drag surla
şi se bucurau că au mai trăit o primăvară.

În concluzie aceste obiceiuri fac parte din viaţa noastră, dar din păcate uneori se mai pune praful pe ele şi se
mai schimbă. Obiceiurile sunt foarte imporante pentru noi, pentru a ne face viaţa mai colorată şi pentru a ne mai
detaşa de viaţa de zi cu zi dar şi pentru a ne aminti de originile noastre care sunt foarte valoroase.

V.Cuprins

-Citate:

1.”Orice dialog cu participanţii de azi ai obiceiurilor se limitează la prezentarea temporală şi estetică a

manifestării, fără a cunoaşte înţelesul genetic al cestuia şi acesta, pentru că prin practicarea din vremuri
străvechi s-a moştenit obiceiul prin anularea unor elemente sau îmbogăţirea unora, încât sâmburele de adevăr
este greu de perceput.” (1)

2.”Ca enciclopedie a vieţii populare, folclorul, prin bogatul repertoriu de rituri, obiceiuri şi ceremonialuri,
practicate şi azi, oglindeşte în forme multiple şi variate sentimentele, gândurile, năzuinţele şi credinţa unei
populaţii în diferite etape ale dezvoltării.” (2)

3
Reproducem în linii mari descrierea obiceiurilor după G.I. Pitiş, Sărbătoarea junilor la Paşti, din „Revista
nouă”, II, 1889, şi I. Muşlea, Cercetări etnografice şi de folclor, II, Bucureşti, 1972
4
Alexandru Surdu, Şcheii Braşovului, Editura Kron-Art, Braşov 2010, p. 27
3.”Pe bună dreptate, se recunoaşte azi că orice datină este o cristalizare a vieţii colective în jurul unui sâmbure
de mit.” (3)

4.”An de an, în Şcheii Braşovului, o dată cu învierea naturii şi a sărbătorilor Sfintelor Paşti, asistăm la un aspect,
a cărui manifestare depăşeşte de mult înţelesul îngust al unui simplu obicei, cumulând în desfăşurarea lui
elemente de mit, rit, ceremonial şi magie, subordonat celor trei aspecte alcătuitoare: primăvăratic, pascal şi
eroic.” (4)

5.”Totuşi o privire atentă asupra obiceiurilor, în care trebuie luate în cosiderare mărturiile transmise sporadic de
martori oculari ai vremurilor trecute, îngăduie cu uşurinţă să constatăm elementele preistorice ale obiceiului şi
prin aceasta să înţelegem legătura prin care românii o au cu diverse locuri scăldate de legende şi mituri.” (5)

-Parafrazări:

1.Conform scriitorului dialogurile cu cei prezenţi şi cu persoanele care participă la obiceiuri în ziua de azi sunt
limitate la prezentarea estetică şi de timp a obiceiului, fără a fi cunoscută originea acestuia, pentru că prin
practicarea de demult s-a moştenit obiceiul prin reducerea unor elemente sau adăugarea altora, astfel încât nu se
mai înţelege esenţa. (1)

2.Potrivit autorului folclorul, ca enciclopedie a vieţii populare, prin repertoriul său bogat de ceremonialuri,
obiceiuri şi rituri, practicate şi azi, dezvăluie în diferite forme şi sentimentele, credinţa şi gândurile unui popor în
etape diferite ale dezvoltării. (2)

3. Conform scriitorului azi se recunoaşte, pe bună dreptate, faptul că orice obicei este o limpezire a vieţii
colective în jurul unei legende. (3)

4.Conform autorului dată cu învierea naturii şi a sarbătorilor pascale, an de an în Şchei, asistăm la un aspect care
depăşeşte înţelesul simplu al unui obicei, cumulând în desfăşurarea lui elemente de mit, magie şi ceremonial,
fiind subordonat unor aspecte care îl alcătuiesc: primăvăratic, eroic, pascal. (4)

5.Potrivit autorului dacă privim atent asupra obiceiurilor unde trebuie luate în considerare cele spuse de cei care
au fost prezenţi şi în vremurile trecute la diverse obiceiuri, putem constata elementele preistorice ale obiceiului
care ne subliniază legătura pe care românii o au cu diverse locuri încărcate de mituri şi legende. (5)

VI.Referinţe

1.Internet

1. Calendarul Ortodox. 2014. „Lăsatul Secului-Tradiţii şi obiceiuri”.

https://calendarulortodox.ro/datini-obiceiuri-traditii/lasatul-secului-traditii-si-obiceiuri/ ;
2. Consiliul Judeţean Braşov. 2021. „Obiceiuri de Lăsatul Secului de la Feldioara”.
https://web.facebook.com/ConsiliulJudeteanBrasov/posts/2949942101952149?_rdc=1&_rdr ;

2.Bibliotecă

1. Alexandru Surdu, Şcheii Braşovului, Editura Kron-Art, Braşov 2010;

2. I. Muşlea, Cercetări etnografice şi de folclor, II, Bucureşti, 1972;

3. G.I. Pitiş, Sărbătoarea junilor la Paşti, din „Revista nouă”, II, 1889;
4. Vasile Oltean, Junii din Șcheii Brașovului, monografie istorică, editura Libris Editorial, 2017