LEGILE DEFORMARII PLASTICE

Materialele metalice tehnice, ca agregate policristaline cu graunti de diferite forme si dimensiuni, intre care se afla si substanta intercristalina, datorita orientarilor cristalografice diferite proprietatilor fizice si mecanice. Comportarea metalelor si aliajelor in timpul deformarii plastice respecta anumite legi stabilite pe cale teoretica si experimentala. Cunoasterea lor este absolut necesara pentru stabilirea unor masuri practice care sa conduca la prezinta in ansamblu o anizotropie a

realizarea piesei dorite in conditiile unui pret de cost scazut si a unei productivitati mari.

1. Legile de baza ale deformarilor plastice

Analiza in detaliu a proceselor tehnologice de deformare plastica se face in primul rand pe baza legilor care definesc schimbarile geometrice, energetice si structural ale materialelor. Printre acestea se enumera: legea constantei volumului, legea minimei rezistente, legea prezentei deformatiilor elastic, legea tensiunilor suplimentare si legea similitudinii.

1.1 Legea constantei volumului

Prin prelucrarea plastica, volumul materialului supus procesului se deformeaza neomogen. Cu toate acestea, la nivel macro deformatia trebuie conceputa ca o marime care are o anumita valoare, directie si sens fizic.
1

Considerand un semifabricat cu volumul V incadrat de dimensiunile liniare bhl (V=bhl), supus deformarii, lungimile dimensiunilor liniare se vor modifica cu valorile b, h si l. Dupa deformare volumul semifabricatului va fi: V+V = (b+b) (l+l) (h+h) Admitand ipoteza ca volumul materialului supus deformarii plasticve ramane constant (V =0), rezulta ca deformatia relative V/V este nula:
1+ 2+ 3=

In procesele tehnologice de deformare plastica, materialele metalice sunt supuse unor schimbari pronuntate de forma. Datorita acestui fapt in calculi se impune inlocuirea deformarilor relative si
3. 1, 2

si

cu deformarile logaritmice

1, 2

Fig 1. Schimbarea dimensiunilor unui semifabricat prin deformare plastica In practica proceselor de deformare se mai utilizeaza si notiunile de coeficienti liniari ai deformarii notati cu: - Coeficientul latimii: = b1/b0

- Coeficientul alungirii: = l1/l0

2

- Coeficientul refularii: = h1/h0 Pentru exprimarea matematica a legii constantei volumului se admite ipoteza ca volumul semifabricatului inaintea deformarii V0 sa fie egal cu cel dupa deformare V respectiv: V0 = V1 = b0 l0 h0 = b1 l1 h1 = constant Experienta arata ca ipoteza enuntata este valabila numai daca structura supusa deformarii este omogena. Astfel de structuri le au agregatele cristaline deja deformate. La materialele metalice cu structura de turnare care au sulfuri si retasuri, deformarea plastica conduce la micsorarea volumului si marirea masei specifice. In cazul lingourilor de otel, masa specifica are valori in jurul cifrei de 6,9 kg/dm3, in timp ce la piesele laminate sau forjate din otel masa specifica are valoarea de 7,85 kg/dm3. Aceasta schimbare corespunde micsorarii dimensiunilor liniare prin deformare cu aproximativ 12%. Cu toate acestea in calculele tehnice, calculele privind schimbarile formei si dimensiunilor liniare ale semifabricatelor supuse deformarii plastice are la baza valabilitatea legii constantei volumului. Rezolvarea problemei curgerii plastice a materialelor metalice in timpul proceselor tehnologice de deformare depinde de modul cum suprafetele active ale sculelor influenteaza asupra valorilor coeficientilor liniari ai deformarii , Din acest punct de vedere se deosebesc deformarile libere si dirijate. Deformarile dirijate se caracterizeaza prin aceea ca cei trei coeficienti , , sunt definiti si limitati de forma si dimensiunile suprafetelor active ale sculelor de lucru si in mod deosebit de marimea lor. De exemplu, la trefilarea sarmelor sau tragerea barelor cu sectiuni circulare, marimea coeficientilor de deformare este in primul rand definita de diametrul matritei prin care trece materialul. In mod si .

asemanator pot fi considerate si procesele de laminare in calibre, matritarea sau extrudarea. Deformarile libere se caracterizeaza prin aceea ca unul din coeficienti este definit in primul rand de conturul suprafetei sculelor de lucru in timp ce deformarea liniara din celelalte directii decurge liber. In cazul laminariii benzilor intre cilindrii cu tablia dreapta, distanta dintre cilindrii defineste coeficientul reducerii, in timp ce ceilalti doi coeficienti de pe lungime si latime sunt definiti de o anumita lege a curgerii libere a materialelor

1.2 Legea minimei rezistente

In domeniul deformarilor elastice, relatiile dintre forte si deformari se expliciteaza prin legea lui Hooke. Pentru domeniul deformarilor plastice ar fi necesar sa fie cunoscuta lege dupa care evolueaza in general deformatia spatiala si corelatia acesteia cu tensiunile ce actioneaza asupra materialului. In anumite conditii si ipoteze, fenomenul poate totusi fi formulat matematic pentru anumite procese de deformare cum ar fi de exemplu relatiile intre rezistenta la deformare si deformarile ce au loc in material. In acest scop se utilizeaza legea celei mai mici rezistente prin care se precizeaza faptul ca particulele de materiale dintr-un material supus deformarii se deplaseaza in directia in care intampina cea mai mica rezistenta. Aceasta lege corespunde intrutotul pentru deformarile libere cand particulele material se pot deplasa in diferite directii in spatiu dar in final se deplaseaza numai in sensul in care li se opune cea mai mica rezistenta. Legea minimei rezistente exprima pe langa legea constantei volumului ce adea doua conditie pentru rezolvarea problemelor deformarilor libere.

Fig 2. Punerea in evidenta a legii minimei rezistente prin refularea unei prisme dreptunghiulare Un exemplu concludent asupra modului cum actioneaza legea minimei rezistente rezulta din refularea unui semifabricat prismatic cu sectiunea transversala initiala dreptunghiulara, in conditiile existentei fortelor de frecare intre suprafetele de contact ale materialelor si sculelor de lucru. Insemnatatea practica a acestei legi este evidenta de exemplu si la rezolvarea cazurilor de forjare in matrita sau de laminare in calibre. In timpul deformarii metalelor in matrite deschise , materialul curge mai intai in cavitatea matritei si numai dupa aceea umple interspatiul dintre matrita superioara si matrita inferioara. Acest lucru inseamna ca trebuie create conditii ca rezistenta la curgere in cavitatea matritei sa fie mai mica decat cea din spatiu.

Analizand legea minimei rezistente din punct de vedere al tensiunilor din volumul materialului, rezulta ca respectarea conditiei numai daca se respecta egalitatea :
1 2= 2 1

>

>

este indeplinita

, adica materialul curge pe una din directii numai

daca tensiunea ce se opune deplasarii particulelor are valoare minima

1.3 Legea prezentei deformatiilor elastice

Fig 3. Dependenta dintre tensiuni si deformatii la intindere prin tractiune Analizand comportarea materialelor metalice la deformare se constata ca in prima faza a solicitarii la intindere apare deformarea elastica liniara. Dependent intre tensiunea la care este solicitat materialul sui deformarea elastic liniara este definite in acest caz de legea lui Hooke. Continuand solicitarea si depasind limita de curgere Re a materialului, apare fenomenul de curgere, care se manifesta pana cand materialul cedeaza.
6

Caracteristicii limitei de rupere Rm ii corespunde o deformatie totala a materialului

t

. Cu toate acestea masuratorile efectuate asupra elementelor geometrice ale

p

epruvetei dupa rupere pune in evidenta faptul ca deformatia are doar valoarea mai mica decat deformatia totala
t t

masurat pe diagrama. Astfel rezulta ca diferenta dintre masurata pe aparatul inregistrator si deformatia plastic
p

masurata pe epruveta justifica faptul ca pe parcursul procesului materialul a suferit o deformatie elastica
e= tp

Prezenta deformatiei elastice poate fi pusa in evidenta in orice punct din intervalul AB al diagramelor materialelor elasto-plastice si tenace neputand insa fi pusa in evidenta in cazul materialelor perfect plastice.

1.4 Legea tensiunilor suplimentare

Materialele metalice sub forma de semifabricate pot fi deformate atat uniform cat si neuniform. Asa de exemplu o refulare cu deformare uniforma presupune o egalitate intre schimbarile relative ale pozitiilor oricaror puncte material aflate in volumul semifabricatului in directia refularii, schimbari care sa fie identice si cu schimbarea relativa a inaltimii semifabricatului. Daca se noteaza cu z coordonata pe directia matritarii a unui punct material oarecare aflat in interiorul semifabricatului si cu h inaltimea semifabricatului, atunci refularea cu deformare uniforma trebuie sa fie indeplinita conditia: dz /z = dh /h

Cum insa, procesele reale de deformare se realizeaza nu numai sub influenta unor forte exterioare, care pot actiona uniform pe suprafata de contact dintre
7

semifabricat si sculele de deformare, ci si prin intermediul unor forte suplimentare de frecare, la care se adauga neomogenitatea chimica si structural a materialului, orice deformare se realizeaza practic neuniform. Acest lucru inseamna ca deformarea din diferite zone se prezinta la valori diferite, care de exemplu pentru refulare inseamna matematic: dz /z > dh /h Altfel spus, sub influenta neuniformitatii deformatiei atat straturile individuale de material cat si particulele material din interiorul volumului semifabricatului vor suferi schimbari ale pozitiei si formei lor, schimbari influentate de straturile invecinate si de tensiunile interioare care iau nastere in conditiile specificate. Tensiunile suplimentare ce apar datorita miscarilor relative ale particulelor si respectiv straturilor se pot echilibra reciproc ramand in material si dupa terminarea deformarii. Aceste tensiuni pot fi: intre straturile individuale ale materialului intre grauntii individuali ai stratului intre componentele structural ale materialului

Toate aceste tensiuni suplimentare se pot manifesta: ca tensiuni interioare remanente care micsoreaza deformabilitatea, inrautateste rezistenta chimica si actioneaza in sensul modificarii formei pieselor ajunse in exploatare; ca tensiuni care actioneaza in planele de alunecare si care conduc la aparitia micro si macrofisurilor, influentand calitatea produselor.

Printre factorii ce concura la aparitia neuniformitatii starii de tensiuni se enumera frecarea dintre scula si materialul supus deformarii, formele

semifabricatului initial, intermediar si a piesei obtinuta prin deformare, forma si gradul de prelucrare a suprafetelor active ale sculelor de deformare precum si gradul de neuniformitate a proprietatilor fizice si mecanice ale materialului.

1.5 Legea similitudinii

Pentru acelea i condi ii de deformare a dou corpuri geometrice

asemenea care au marimi diferite, presiunile specifice de deformare sunt egale intre ele, raportul fortelor de deformare este egal cu patratul raportului marimilor liniare, iar raportul lucrului mecanic cheltuit pentru schimbarea formei este egal cu cubul raportului marimilor liniare ale corpului deformat.

http://www.csaisc.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=737%3Ainterzicereatemporar-a-activitii-salve-broker-de-asigurare&catid=40%3Adeciziicsa&Itemid=179&lang=ro

http://reformasanatatii.net/pozearticole/userfiles/file/contract-cu-cod-zona.pdf