Structura şi proiectarea confecţiilor textile I. CURS 7.

METODE CLASICE SI MODERNE DE CONSTRUCTIE A

TIPARELOR PRODUSELOR DE IMBRACAMINTE

In tehnologia conventionala de obtinere a produselor de imbracaminte, acestea sunt

realizate dintr-un numar definit de repere, croite din materiale plane si asamblate prin diferite
procedee.
Tiparele reprezinta desfasuratele plane ale reperelor produselor de imbracaminte a
caror forma si dimensiuni trebuie corelate cu forma corpului.
Problema fundamentala a constructiei imbracamintei o constituie adaptarea
structurilor textile plane la forma neregulata a corpului omenesc, iar de rezolvarea acestei
probleme, depinde pozitia corecta pe corp a produsului si functionalitatea acestuia.
De-a lungul evoluției îmbrăcămintei s-au conturat câteva metode de obșinere
atiparelor pentru produsele a îmbrăcămintei. Metodele clasice sunt într-o continuă
perfecționare și coexistă cu metodele moderne, bazate pe un bogat aparat matematic și care
utilzează sistemele electronice de preluare a datelor.
Clasificarea metodelor de constructie a tiparelor
1. Cea mai vechi metoda de obtinerea tiparelor este metoda mulajelor de origine
franceza. In principiu metoda consta in aranjarea direct pe corpul purtatorului (sau a
unui manechin,a unei hartii sau panze si trasarea unei inii de contur pe aceasta, cum ar
fi linia umarului, linia rascroielii gatului, linia de imbinare a bratului cu trunchiului)
trecum si fixarea adancimii unor pense, falduri si a unor puncte de control; urmeaza
apoi desfasurarea hartiei sau a panzei in plan. Forma detaliilor se contureaza prin
croire si se definitiveaza prin probe.
Metoda este simpla, constructia nu necesita calcule dar da rezultate numai in
urma probelor si corectiilor sucesive, fiind inaplicabile in conditii de serie.
Actualmente, metoda se mai utilizeaza la obtinerea unor produse pt teatru sau produse
cu un grad mare de drapare,unii specialisti utilizeaza variante perfectionate ale
tehnicii mulajelor, avand la dispozitie manechinele industriale pt diferite categorii de
produse, in special pt modele co forme si croieli originale.
2. Metoda clasica, cea mai raspandita si utilizata inca in mare masura este metoda
geometrica.
3. Dintre metodele moderne se disting metodele analitice de descriere a contururilor
tiparelor, metode care s-au dezvoltat in ultimul timp cu ajutorul tehnicii de calcul iar
acum exista programe speciale folosite pt constructia tiparelor in industria de
confectii.

 PRINCIPIILE METODELOR GEOMETRICE DE CONSTRUCTIE

A TIPARELOR

Metodele geometrice au aparut la inceputul secolului al XIX-lea in Franta, Germania

si Rusia, si au inlocuit treptat metoda mulajelor, devenind in scurt timp cele mai raspandite
metode de constructie a tiparelor.
( Folosite inițial pentru simplificarea muncii croitorilor în atelierele meșteșugărești,
metodele geometrice reprezintă metodele preponderent utilizării la construcția tiparelor
pentru îmbrăcămintea confecționată pe scară industriașă ).
Metodele cunoscute sub numele de sisteme de croiala se intalnesc si sub alte diferite
denumiri cum sunt: metoda de calcul proportional, metoda coordonatelor sau metoda partilor,
1
Structura şi proiectarea confecţiilor textile I. CURS 7.

dar practic reprezinta variante ale uneia si aceleiasi modalitati de constructie geometrica a
tiparelor.
In metoda geometrica, constructia tiparelor se executa pe baza informatiilor despre
dimensiunile corpului si marimea adaosurilor corespunzatoare tipului de produs care se
proiecteaza.
In constructie se porneste de la un nr limitat de dimensiuni ale corpului tip, o serie de
alte dimensiuni care la proiectarea individuala s-ar putea prelua direct pe corp (dimensiuni
secundare) sunt inlocuite cu valori calculate pe baza unor relatii simple, in majoritate de
proportionalitate, in functie de dimensiunile principale. Din acest motiv dimensiunile
calculate pot fi numite si masuri proportionale.
Analizand relatiile de calcul folosite in diferite variante de constructie geometrica, s-a
demonstrat ca toate relatiile pot fi impartite in 3 tipuri :
● Relatii de tipul I:
Dimensiunea unui segment constructiv Y se determina cu ajutorul unui paramentru
antropometric y caruia sa ii corespunda in produs segmentul Y, si in functie de adaosul A
care tine cont de diferenta dintre dimensiunile corpului si cele ale produsului
Y = y+ ¿A
Ca exemplu avem:
LTc=LT + A ¿
Unde:
LTC - este lungimea spatelui pana la talie, segment in tipar(segment constructiv);
LT - lungimea spatelui pana la talie, dimensiunea corpului tip (sau preluata direct pe
corp);
ALT- este adaosul la parametrul antropometric LT care tine cont de curbura coloanei
vertebrale, de gradul de ajustare a produsului pe corp si de moda.

Precizia de determinare a reperelor produselor cu ajutorul acestui tip de relatii

depinde de corectitudinea cu care au fost stabilite adaosurile pe diferite portiuni ale
produsului.

● Relatii de tipul II:

Un segment constructiv Y se calculeaza cu ajutorul unui parametru antropometric x
care nu caracterizeaza in mod direct dimensiunea respectiva a reperului si in functie de
adaosul A:
Y =(b 0+b1 x )+ kA
B0 si b1 sunt coeficienti care exprima dependenta intre dimensiunea corpului y si amrimea
antropometrica x, dimensiunea y fiind marimea care conditioneaza in mod direct segmentul
constructiv Y , A-repr valoarea adaosului total iar k-repr. Coeficientul de repartizare a
adaosului pe segmentul Y al tiparului:
b 0+ b1

Ic
Ex. LTC =2,5∙ +1=0,25 Ic +1
10
In care Ltc- repr lungimea spatelui pana la talie ca dimensiune de constructie pe tipar
Ic-repr. Inaltimea corpului
1-Repr. Adaosul care asigura corespondenta segmentului din tipar LTC cu dimensiunea
corpului LT

Precizia stabilirii segmentelor de constructie cu ajutorul relatiilor de tip 2, depinde de

exactitatea cu care s-a exprimat corelatia dintre dimensiunea principala x si dimensiunea 2
Structura şi proiectarea confecţiilor textile I. CURS 7.

secundara y de marimea adaosului si de corectitudinea de repartizare a acestuia pe segmentul

constructiv Y.

● Relatii de tipul III:

Un segment din tipar Y se determina cu ajutorul unui alt segment din tipar Y” calculat
anterior
Y =a ∙Y ±

Unde asi b sunt coeficienti care exprima dependenta dintre dimensiunea ce urmeaza a fi
stabilita Y si cea anterior construita Y”
Ex. l uf =l us −1
In care l uf- este lungimea cusaturii umarului pe tiparul fetei
L lus-este lungimea cusaturii umarului pe tiparul spatelui

Precizia relatiilor de tim III este mai redusa decat cea a relatiilor de tip I sau II ia
depinde pe deoaprte de corectitudinea cu care s-a stabilit corelatia intre cele doua dimensiuni
ale tiparului Y si Y” si pedealta parte de precizia cu care a fost obtinuta anterior dimensiunea
Y”.
Analiza diferitelor variante constructive pt unul si acelasi tip de produs pornind de la
acest mode de diferentiere a relatiilor folosite in dimensionarea segmentelor constructive,
permite aprecierea gradului de precizie oferit de o varianta sau alta, astfel s-a demonstrat ca
precizia relatiilor de tip III este mai mica decat precizia relatiilor de tip II care este mai mica
decat precizia relatiilor de tip I.

In constructiile geometrice se porneste de la urmatoarele date initiale:

1) Dimensiunile corpului tip, acestea sunt in genereal dimensiunile principale care definesc
tipodimensiunea si in functie de metoda inca un numar redus de dimensiuni secundare.
2) Dimensiunile proprii produsului, acestea sunt dependente de tipul produsului, model
sau moda (Ex. Lungimea manecii, ungimea produsului).
3) Adaosurile dintre care in mod deosebit se precizeaza, adaosurile compozitionale pe linia
de baza, pe care se face dimensionarea in latime a produsului si a detaliilor sale.

Pt fiecare categorie de produs, din punct de vedere al suprafetei de sprijin, tiparele

detaliilor principale se pot incadra intr-o retea de linii de baza orizontale si verticale cu
aceeasi semnificatie pt toate produsele din aceeasi categorie, de la un tip de produs la altul,
diferentele vor consta in modul de dimensionare al detaliilor pe liniilor retelelor de baza. In
constructia tiparelor pt orice tip de produs de model dat se urmeaza in general urmatoarea
succesiune:
a) Trasarea liniilor retelei de baza.
b) Definitivarea linilor de contur ale tiparului de baza.
c) Transformarea tiparului de baza in conformitate cu particularitatile modelului.
Pentru a asigura un mod unitar de notare si urmarire a principiilor de constructie a
tiparelor de baza, pt cele doua categorii de produse (prod. Cu spijin pe umeri si prod. Cu
spijin intalie) se adopta un sistem unic de notare a liniilor si punctelor constructive.
In conformitate cu acestea se considera corpul omenesc intersectat de un numar de
planuri trecand prin principalele puncte antropometrice:
 6 planuri verticale sagitale,
 un plan vertical frontal,
 9 planuri orizontale.

3
Structura şi proiectarea confecţiilor textile I. CURS 7.

Principalele planuri antropometrice

Principalele planuri antropometrice intersectate cu corpul dau o retea de linii
imaginare, careia ii va corespunde reteaua de baza pt constructia tiparelor.
Punctele constructive din tipare se noateaza cu doua mazim 3 cifre arabe in care
cifrele au urmatoarea semnificatei:
x y z
In care x- este planul orizontal pe care este situat punctul; y- planul vertical pe care
este situat punctul ; z- numarul de ordine, de obtinere a unui punct constructiv

Ex. - Punctul 31 este punctul situat la intersectia planului orizontal 3 corespunzator liniei
bustului cu planul vertical 1 care trece prin mijlocul spatelui.

Segmentele constructive se vor nota corespunzator cu punctele constructive care le

delimiteaza.
Ex:31´37 este linia bustului unde 37 –este punctul de la intersectia planului orizontal 3 cu
planul vertical 7 care reprezinta mijlocul fetei.