Structuraşiproiectareaconfecţiilortextile II CURS 8.

PROIECTAREA INDUSTRIALĂ A NOILOR MODELE DE

PRODUSE VESTIMENTARE
MODALITĂȚI DE OBȚINERE A TIPARELOR ÎN CORESPONDENȚĂ CU
PARTICULARITĂȚILE MODELELOR

I. Procesul de creație a produselor de îmbrăcăminte:

În industria de confecți, ca și în alte ramuri producătoare de bunuri de larg consum, locul

creatorului se află la începutul procesului de pregătire a fabricației.
Procesul de creație are menirea de a asigura întroducerea în fabricație a unor sortimente
corespunzătoare sub aspect estetic și funcțional pentru satisfacerea cerințelor mereu crescânde
ale consumatorilor.
Diversificarea produselor nu este un scop în sine ci necesită o orientare rațională,
conștientă, care să urmărească stabilirea sortimentelor necesare populației și gama optimă de
variante.
Procesul de creație a noilor modele de produse îmbină în mod organic elemente artistice,
ergonomice și tehnice ale construcției îmbrăcamintei.
Elaborarea artistică a noilor modele de produse industriale presupune o strânsă colaborare
a unui grup larg de specialiști: artist- designeri, inginer- proiectant constructor, specialiști în
psihologia și fiziologia omului, inginer tehnolog, economiști, etc..

1. Moda și influențează acesteia asupra creației de produse vestimentare.

Moda este considerată acel fenomen de schimbare a formelor în artele aplicate, cu

manifestare puternică în vestimentație, care decurge din tendința oamenilor către forme noi,
legate de dezvoltarea societății omenești și continua schimbare a cerințelor de ordin estetic. Ca și
alte obiecte ale artelor aplicate, produsele de îmbrăcăminte se caracterizează printr-o unitate
deplină între formă și conținut.
Pe mărusa dezvoltării societății omenești, datorită creșterii nivelului de cultură și
civilizație, se modifică și cerințele de ordin estetic, concepția privind valoarea de întrebuințare a
produselor vestimentare, și odată cu aceste modificări de conținut apare și modificarea formelor,
proces numit modă.
Moda determină apariția, apoi predomina o perioadă de timp determinată, a unor noi
forme de îmbrăcăminte, noi materiale, accesorii, etc..
Devalorizarea valorilor estetice ale unor forme, prin apariția formelor noi impuse de
modă, se numește convențional uzură morală.
Alături de acest efect negativ de respingere a vechiilor forme, moda are un puternic
caracter de stimulare a industriilor producătoare, în direcția găsirii de noi materiale, noi finisaje,
produse noi și noi metode de prelucrare.
Trăsăturile de bază ale modei sunt: schimbarea și noutatea.
Moda actuală prezintă următoarele trăsături principale:
1- a pierdut caracterul îngust de clasă, pe măsura dezvoltării industriei;
2- moda se definitivează când primește asentimentul maselor largi de cumpărător;
3- trăsaturile esențiale rămân: schimbarea și noutatea;
1
Structuraşiproiectareaconfecţiilortextile II CURS 8.

4- moda actuală permite coexistența unor stiluri diferite, în care se manifestă o tendință
constantă pentru găsirea celor mai fucționale forme, corespunzătoare proporțiilor reale ale
corpului;
5- moda constituie un mijloc de educație estetic de dezvoltatre a gustului pentru frumos al
fiecărui purtător.
Creatorii prin mijloacele de expresie artistică pe care le au la dispozișie sunt cei care
subliniază linia modeo în funcție de destinația concretă a fiecărui tip de produs.

2. Etapele procesului de creație.

Procesul de creație se desfășoară în următoarele etape:

a- pregătire procesului de creație;
b- formularea temei de creație;
c- elaborarea noilor soluții oentru rezolvarea temei;
d- analiza soluțiilor propuse și selectarea variantelor;
e- elaborarea prototipului de produs;
f- experimentarea și optimizarea prototipului de produs industrial.

2
Structuraşiproiectareaconfecţiilortextile II CURS 8.

3
Structuraşiproiectareaconfecţiilortextile II CURS 8.

a) Pregătirea procesului de creație – începe cu necesitatea creării unui produs. Înainte de a

trece la creația propriu-zisă este necesară o informare asupra soluțiilor constructiv-
funcționale existente. Urmează sistematizarea informaților și analiza soluțiilor cu evidețierea
performanțelor, respectiv a lipsurilor generale ale acestora.
Documentarea se poate face prin cercetarea directă a soluțiilor existente, prin
valorificarea unor cercetări de marketing și prin consultarea diferitelor publicații, cataloage
de mostre, reviste de modă, cataloage de produse, albume de artă vestimentară, brevete de
produse, etc..

b) Formularea temei de creație – în cadrul acestei etape se stabilesc condițiile concrete pe care
va trebui să le satisfacă noul model. Astefl se vor preciza particularitățile grupei de purtători
cărei îi este destinat produsul ( vârstă, sex, conformație, tip de activitate), și condițiile de
mediu, în care se poartă produsul.
Se indică de asemenea grupele de materiale din care trebuie realizat produsul și
procedeele tehnologice recomandate, fară a se da soluții concrete.

c) Elaborarea noilor soluții – constituie practic prima etapă a procesului propriu-zis de creație.
În această etapă este esențial să se propună cât mai multe variante de solușii pentru o temă
dată.
Capacitatea de a propune un număr mare de soluții se numește creativitate și este o
condiție atât a creației artistice cât și a celei tehnico-științifice.
Dezvoltarea creaticității presupune cunoașterea unui număr cât mai mare de produse
similare realizate anterior și capacitatea de a produse idei noi cât mai bine adaptate temei. Un
rol deosebit revine astfel etapei de pregătire a procesului de creație.
Variantele de soluții pentru o temă de creație se pot elabora prin mai multe metode, cele
mai frecvent folosite fiind următoarele:
– metoda analogiei;
– metoda de marketing;
– metoda structurătii modelului din elemente componente.

În metoda analogiei, creatorul se inspiră din modele cunoscute, existente pe piață sau
prezentate în diferite publicații, iar modelele noi propuse, preiau unele soluții analoage de pe
modelele de referință.
Metoda de marketing se bazează pe consultarea gustului cimpărătorului la deficiențele
produselor similare existente pe piață și respectiv la preferințele beneficiarilor.
Metoda structurii modelului din elemente compinente, presupune defalcarea produsului în
elemente componente și găsirea soluțiilor optime pentru fiecare dintre acestea. Din diferitele
combinații ale soluțiilor adoptate pe elemente, rezultă o varietate mare de rezolvări a temei
de creație dată. Această metodă este deosebit de eficientă și permite perfecționarea
procesului de creație- proiectare a produselor de îmbrăcăminte.
La elaborarea variantelor este necesar să fie corelate cerințele funcționale și estetice ale
produsului cu cele tehnico- economoce, care să facă eficiență execuția prototipului pe scară
industrială.

d) Analiza soluțiilor propuse și selectarea variantelor - criteriile de comparare a soluțiilor

propuse în scopul selectării variantelor trebuie să se bazeze pe indicatorii folosiți în
4
Structuraşiproiectareaconfecţiilortextile II CURS 8.

aprecierea calității globale a produselor de îmbrăcăminte, indicatori de apreciere a calității

din punctul de vedere al utilizatorului și respectiv al producției.
La analiza noilor soluții se are în vedere:
● actualitatea rezolvării formei – (concordanța formei modelului cu orintarea modei,
expresivitatea materialelor alese, concordanța diferitelor elemente ale produsului între ele,
etc.);
● concordanța formei cu destinația – (corespondența ergonomică a produsului cu corpul în
statică și dinamică, concordanța dimensiunilor produsului cu cele ale corpului);
● actualitatea rezolvărilor tehnice – (gradul de unificare și tipuzare a construcților, posibilitatea
de utilizare viitoare a unor noi rezolvări constructive, nivelul de utilizare a tehnoliilor
perfecționate, etc.)
În mod ideal ar trebui alese acele variante care la toate criteriile impuse prezintă
indicatori cu valori optime, dar de cele mai multe ori condițiile optime vor apărea distribuite
la diferite soluții propuse (de ex: un model cu o realizare funcțional- estetică înaltă este mai
puțin eficient din punct de vedere al consumurilor de materie primă).
De aceea este necesar ca pentru fiecare tip de produs, în funcție de destinație și condițiile
de exploatare , să fie precizate criterii prioritare la care trebuie să răspundă noua soluție și în
baza acestora să formuleze decizia de adoptare a variantelor.

e) În continuare variantele de modele selectate vor fi materializate prin execuția prototipului,

etapă în care se stabilesc tehnologiile și utilajele necesare și se poate calcula costul noului
produs.

f) Înainte de propunerea prototipurilor pentru producția de serie ar fi necesară verificarea

practică prin experimentarea eficienței funcționale și tehnico- economoce a noului produs.
Cu ocazia acestor experimentări care vizează verificarea valorii de întrebuințare a
produsului, precum și a indicilor tehnico- economici estimați, se pot propune li unele soluții
de optimizare referitoare la modul în care noul produs își îndeplinește funcția prioritară, sau
la cheltuielile de producție.
Colecțiile de modele analizate și validate de o comisie tehnico- econmică, sunt supuse
omologării, și apoi prezentate pentru contractările cu comercianții.
Prototipurile de produse contractate cu beneficiarii devin modele etalon și pe baza
acestora se elaborează și dirijării proceselor de fabricație pentru noile modele.