Structura şi proiectarea confecţiilor textile I. CURS 5.

METODE CLASICE ȘI MODERNE DE MĂSURARE A

CORPULUI UMAN UTILIZATE ÎN ANTROPOMETRIE

Dupa modul in care se pot prelua dimensiunile corpului, metodele utilizate in

antropometrie se pot clasifica in doua mari categorii:
A. Metode clasice sau metode de masurare directa;
B. Metode moderne, metode fara contact direct (metode fotogrametrice).

A. METODE DE MĂSURARE DIRECTĂ

- sau metoda clasica de masurare a fost elaborata de antropologul elvetian Martin la
inceputul secolului XX.
Martin a definit o serie de repere posibil de determinat pe corp si a indicat un
instrumentar variat, adegvat, fiecarei prelevari in parte. Ulterior aceasta tehnica a fost
perfectionata si este tehnica care se utilizeaza curent atat in cercetarile antropologice cat si in
cercetarile aplicate la cerintele industriei de confectii.
Instrumentele folosite in aceasta tehnica sunt relativ simple, sunt usor de transportat si
nu necesita cheltuieli ridicate. Astfel pentru măsurarea dimensiunii rectilinii se folosesc
următoarele instrumente:
Pentru masurarea înălțimi se folosesc: antropometrul portativ tip Martin.
Antropometrul este format dintr-o tijă cilindrică cu lungimea de 2 m și gradator de la 0 la
2000 m începând de la extremitatea de jos, iar de la extremitatea de sus are diviziunile în sens
invers. La extremitatea superioară antropometrul prezintă o riglă fixată la diferite înălțimi, cu
ajutorul unei brățări, o altă riglă.
Această riglă mobilă este dusă la nivelul diferitelor puncte antropometrice a căror
înălțime se poate citi direct pe tija segmentului superior al antrometrului se poate utiliza în
calitate de șubler antropometric pentru prelucrarea unor diametre. Diametrele se mai pot
măsura și cu ajutorul unui compas aantropometric din Martin.

Antropometrul portabil tip Martin Compas antropometric tip Martin

Echer antropometric Șublerul antropometric

1
Structura şi proiectarea confecţiilor textile I. CURS 5.

Dimensiunile curbilinii (lungimea, lățimea, perimetrele și arcele), se masoara pe

suprafata corpului cu ajutorul panglicii gradate (panglica de croitorie), care nu trebuie sa
deformeze tesuturile moi.
 Modul de desfasurare al masuratorilor:
1. Inaintea inceperii masuratorilor se verifica precizia instrumentelor folosite.
2. Fiecare subiect este masurat de o echipa formata din doi specialisti cu aceeasi pregatire
dintre care unul masoara si celalalt noteaza in fisa rezultatele masuratorii.
3. Subiectii trebuie sa fie sumar imbracati, babatii in slip iar femeile in costum de baie.
4. La inceputul masuratorilor se fixeaza pe corp punctele antropometrice cu buline de
contrast.
5. Nivelul liniei taliei care serveste pt preluarea mai multor dimensiuni, se fixeaza cu
ajutorul unui snur elastic cu latimea de max. 1 cm in locul in care trucnhiul are
dimensiunea minima.
6. In timpul masuratorii se urmareste corectitudinea pozitiei instrumentelor folosite.
7. Timpul de masurare al fiecarui subiect trebuie sa fie minim, deoarece o durata mare
conduce la modificarea pozitiei subiectului, ceea ce influenteaza precizia masuratorilor.

 Avantaje:
Metoda de masurare directa este o metoda simpla, iar pentru cercetările de antropetrie
prezinta avantajul ca anchetele antropometrice se pot desfasura fara amenajari speciale și
totodată prezintă avantajul contactului vizual al specialistului cu subiectul, prin care pot fi
facute o serie de observatii referitoare la fizionomia subiectului.
 Dezavantaje:
- în urma anchetei ramane doar o fisa in care sunt trecute valorile unor cote, valori care nu
ofera informatii despre forma si relieful corpului iar dupa terminarea anchetei nu se mai pot
obtine informatii suplimentare și nu se mai pot face corecții asupra eventualelor erori;
- pentru desfasurarea unei anchete de volum mare este necesar de un personal numeros si
bine instruit;
- masurarea unui nr mare de cote imobilizeaza mult timp subiectul care isi poate modifica
pozitia, iar aceasta afecteaza corectitudinea masuratorilor.

Pentru construcția corectă a îmbrăcămintei nu sunt suficiente numai dimensiunile

diferitelor segmente ale corpului, ci sunt necesare și informații cu privire la forma suprafeșei
corpului, ținuta acestuia și conformația corpului, informații pe care antropometria clasică nu
le poate furniza. Ca urmare au fost dezvoltate o serie de metode perfecționate de antrometrie,
dintre care un loc înseamnat îl ocupă metodele fotogrametrice de măsurare a corpului uman.
 Metoda de fotogrametrică plană:
- succesivă;
- simultană;
- tridimensională (cu oglinzi).
 Metoda de fotogrametrică în spațiu:
- metoda stereofotogrametrică
- metoda fotostereotomică – principiul cartografic.
 Metoda de fotogrametrică cu laser.

B. METODE FOTOGRAMETRICE FOLOSITE ÎN ANTROPOMETRIE

Metodele moderne de cercetare antropometrica fara contact, se bazeaza pe
fotografierea subiectului de masurat. Problema principala a metodelor fotogrametrice consta
in determinarea dimensiunilor si formei subiectului pe baza imaginilor sale. Astefel se
deosebesc doua metode: metoda de fotografiere plana si metode de fotografiere in spatiu.

2
Structura şi proiectarea confecţiilor textile I. CURS 5.

I. Metode de fotografiere plana:

In aceste metode subiectul de masurat, pe sauprafata caruia au fos marcate pozitiile
punctelor antropometrice, este fotografiat in mai multe pozitii, obtinandu-se astfel imagini
plane ale acestuia. Se cunosc urmatoarele tipuri de metode :

a. Fotografierea succesiva
- in aceasta metoda, subiectul este fotografiat succesiv in cateva pozitii (fata, profil
dreapta, spate, profil stanga);
- aceste fotografii servesc la preluarea diferitelor dimensiuni ale corpului si cunoscandu-
se scara de realizare a fotografiilor se obtin valorile reale ale diferitelor marimi
antropometrice;
Avantaje:
 metoda este relativ simpla;
 impobilizeaza subiectul in timp minim;
 fotografiile reprezinta documente care pot fi utilizate pt diferite cercetari.
Dezavantaje:
 exista posibilitatea de modificare a pozitiei subiectului intre doua fotografieri;
 necesita lucrari laborioase de tehnica fotografica si se consuma mult material
fotografic.

b. Fotografierea simultana
- subiectul este fotografiat simultan din mai multe pozitii cu ajutorul a trei sau patru
aparate fotografice;
Avantaje: - este ca in acest fel corespondenta dintre punctele antropometrice fixate pe
diferite imagini este asigurata si se reduce durata de imobilizare a subiectului.
Dezavantaje:- consta in necesitatea unei echipe mari de tehnicieni, aparatura suplimentara,
iar preluarea fotografiilor obtinute este si in acest caz suficient de laborioasa.

c. Fotografierea tridimensionala
- pentru aceasta metoda este necesara o
instalatie care se compune dintr-un podium
incadrat in spate ,lateral si sus de cate un
plan(p1, p2, p3);
- planul lateral (P2) și cel superior (P3)
formeaza cu planul orizontal un unghi de 45.
- in fiecare dintre cele trei plane este fixata cate
o rigla gradata în centimetri;
- planul superior si in cel lateral sunt fixate
oglinzile O1 și respectiv O2;
- subiectul este asezat pe podium si este
fotografiat din fata cu ajutorul unui aparat de
fotografiat;
- astfel printr-o singura declansare se
inregistreaza pe aceeasi pelicula atat imaginea
din fata a subiectului cat si imaginile acestuia
din oglinzile O1 si O2;
- dimensiunile subiectului se preiau din cele 3 imagini fixate pe o singură fotografie cu
ajutorul unui distanțier, distanțele fiind apoi plasate pe imaginea riglelor gradate;
- din oglinda O2 se pot măsura chiar și anumite perimetre cu ajutorul centimetrului.

3
Structura şi proiectarea confecţiilor textile I. CURS 5.

Avantaje: - este ca intr-o singura fotografiere apare imaginea subiectului intr-un spatiu
tridimensional, asigurandu-se astfel o corespondenta ridicata intre punctele antropometrice.
Dezavantaje: - consta in costul ridicat al instalatiei, dificultatea de transportare a acesteia si
necesitatea asigurarii unui spatiu corespunzator pt desfasurarea anchetei.

II. Metode de fotografiere in spatiu:

Prin dezvolatrea acestor metode s-a urmarit posibilitatea de obtinere cu precizie inalta,
atat a informatiilor despre dimensiunile si forma corpului cat si proiectii si contururi ale unor
sectiuni ale corpului cu planuri verticale sau orizontale in scopul reproducerii prin machete a
formei corpului. Dintre aceste metode cele mai cunoscute sunt:

a. Metoda stereofotogrametrica
- fotogrametrie spațialăconsta in fotografierea simoltana a corpului cu ajutorul unui
cuplu de aparate de fotografiat stereoscopice;
- cele doua fotografii preluate din unghiuri diferite, privite cu ajutorul unui
stereocomparator, refac imaginea spatiala a corpului fotografiat.
- de pe imaginea obiectului realizata astfel numita si stereomodel, se pot masura cu
precizie coordonatele oricarui punct de pe suprafata acestuia;
- efectul stereoscopic spatial artificial, care se realizeaza cu aceasta metoda se bazeaza
pe principiul vederii binoculare sau efectul stereoscopic natural;
- vedera stereoscopica (binoculara) este un efect natural datorat inregistrarii de catre
cei doi ochi a imaginilor obiectelor observate si a localizarii in spatiu a acestora;
Avantaje:
 subiectul este fotografiat in 30-40 secunde;
 fotogramele sunt documente care atesta particularitatile morfostructurale ale
subiectului masurat;
 datele obtinute sunt folosite la preluarea dimensiunilor corpului, la studiul
suprafetelor corpului, precum si la realizarea unor sectiuni necesare constructiei
manechinelor industriale.
Dezavantaje:
 aparatura scumpa si prelucrare dificila;
 datele obtinute se pot utiliza numai pt cercetari de antropometrie statica,;
 nr destul de mare de fotografii;
 costuri foarte ridicate.

b. Metoda fotostereotomica
- se bazeaza pe un principiu preluat din cartografia;
- ”Daca asupra unui corp cu relieful neregulat, se proiecteaza o retea de linii
echidistante si ortogonale, planurile de proiectie a acestor linii se vor intersecta cu
suprafata corpului, dupa anumite curbe asemanatoare curbelor de nivel de pe o harta”;
- forma curbelor rezultate prin intersecția planurilor de proiectie a liniilor rețelei si
suprafata, depinde de relieful corpului, astfel că pe baza lor se poate face
reconstituirea formei corpului;
- aplicarea acestui principiu in antropometrie se reduce la fotofrafierea subiectului cu
reteaua proiectata pe el in mai multe pozitii iar imaginile astfel obtinute pot fi supuse
masuratorilor in vederea reproducerii formei reale a corpului;
- instalatia cu ajutorul careia se realizeaza fotografierea este compusa din doua familii
de benzi ortogonale intre care este plasata o platforma care se poate roti cu 90 de
grade pe care se aseaza subiectul;

4
Structura şi proiectarea confecţiilor textile I. CURS 5.

- in exteriorul fiecarei grile este plasat cate un blitz care lumineaza lateral subiectul
dupa ce pe corpul acestuia au fost fixate punctele antropometrice cu buline de
contrast;
- Fotografierea se face dintr-o directie perpendiculara pe directia fluxului luminos
(directia de proiectie a blitzurilor);
- Se executa 3-4 fotografii pt care platforma se roteste cu 90 de grade in intervalul
dintre doua fotografieri.
Clișeele astfel obtinute se proiecteaza pe un geam mat, la o anumita scară si apo se
preiau prin masurare pe ecran diferite cote antropometrice.

Schema instalației utilizat în metoda fotostereatomică

Anataje:
 eliminarea efortului fizic si scurtarea timpului de desfasurare a unor anchete de volum
mare;
 conservarea documentelor care atesta particularitatile de tinuta si conformatie a
subiectilor, documente care permit multiple investigatii.
Dezavantaje:
 necesita aparatura greu de transportat si un spatiu destul de mare pt desfasurarea
fotografierii;
 masurarea cotelor de pe imaginile proiectate pe ecran se desfasoara destul de lent;
 modul de aproximare a perimetrelor este defectuos si confera o imprecizie in
exprimarea dimensiunilor curbilinii.

III. Metoda de fotografiere cu laser:

Face parte din categoria metodelor fara contact direct, si oferă informații complete
despre dimensiunile și forma spațială a corpului.
Această metodă este foarte scumpă și din acest motiv este folosită foarte puțin în
practica antropometrică. Domeniul în care este folosită această merodă îl constituie
investigarea și reconstituirea operelor de artă.