III.

Forme ale comunicării

1. Comunicarea verbală.
 
2. Comunicare nonverbală.
 
3. Comunicarea paralingvistică.
Comunicarea paralingvistică este foarte puțin sesizabilă în
transferul si
contratransferul informațional. Această formă de comunicare
se referă la tonalitățile
vocii, timbrul vocal, pauzele dintre cuvinte sau dintre cuvinte
si gesturi,
 
4. Comunicarea interpersonală.
Această formă de comunicare poate fi considerată ca fiind un produs rezultat
din
combinarea formelor verbale, nonverbale si paralingvistice
 
Printre efectele cele mai importante pe care le produce
această formă de comunicare se numără si cel denumit Steinzor, care se
manifestă
în grupuri formale si nonformale. Cea mai utilizată formă de comunicare
interpersonală este dialogul.
 
5. Comunicarea intrapersonală.
Comunicarea intrapersonală este, din punctul nostru de vedere, o formă de
transfer informațional cu feed-back. Comunicarea intrapersonală este foarte
importantă în special în procesul de învățare sau memorare a unor texte.
 
6. Comunicarea de grup.
 
individ-grup,
grup-grup,
grup-individ.
 
Comunicarea de grup are efecte foarte benefice în cadrul diferitelor
forme de psihoterapie aplicate în tratarea diferitelor dependențe
 
 
7. Comunicarea mediatizată.
 
  
8. Comunicarea asa-zis de masă.
După cum am afirmat si anterior, comunicarea asa-zis de masă este specifică
mass-media si e o formă de comunicare mediatizată. Caracteristica
fundamentală a
mass-media este că aceasta se adresează unui număr foarte mare de oameni.
Ceea
ce o diferențiază pe aceasta de comunicarea mediatizată, descrisă anterior, este
faptul că foloseste specialisti din domeniul stiințelor comunicării.
 
9. Comunicarea esopică.
Comunicarea esopică e o formă indirectă de transmitere a informațiilor.
Mesajele
sunt transmise receptorilor prin intermediul fabulelor, aluziilor, cugetărilor,
analogiilor,
similitudinilor etc. O formă extrem de inteligentă de comunicare esopică este
dezmințirea.
10. Comunicarea politică si electorală.
În timp ce prima se referă la toate aspectele domeniului politic, cea de-a două se realizează doar în
timpul campaniei electorale.
 
Caracteristica principală comună a celor două forme de comunicare este
Intenționalitatea.
Comunicarea politică are drept scop principal crearea si menținerea imaginii actorului
politic la cote cât mai înalte în preferințele electoratului, precum informarea si
persuadarea alegătorilor prin valori ale unei anumite ideologii. Comunicarea politică
foloseste trei strategii si patru reguli de bază pe care le vom prezenta în continuare:
 
Strategiile comunicării politice :
1. proiectarea,
2. aducerea la cunostința opiniei publice,
3. verbală si nonverbală.
 
Regulile comunicării politice :
1. păstrarea coerenței,
2. adaptarea la prezent,
3. crearea si menținerea unei identități proprii,
4. coordonarea.