Structuraşiproiectareaconfecţiilortextile II CURS 10.

Criterii de alegere a materialelor pentru produsele de

îmbrăcăminte

La dispoziția proiectanțelor din industria de confecții sta o gamă largă de materii prime,
țesături, tricoturi, nețesute, piele și blană naturală, materiale înlocuitoare a acestora, etc..
Sortimentul acestor materiale se înnoiește și diversifică permanent, apărând materiale cu
caracteristici noi.
Rezolvarea problemelor legate de îmbunătățirea calității produselor, reducerea
consumurilor de materie primă și creșterea eficienței economice a producției de îmbrăcăminte
depinde în mare măsură de cunoașterea și valorificarea deplină a proprietăților materialelor
folosite în construcția și execuția produselor.
Experința industrială a demonstrat că alegerea corectă a materialelor pentru un produs de
îmbrăcăminte (materialul de bază, căptușelile, întăriturile, auxiliarele, etc.) determină în mod
hotărâtor calitatea produsului (aspectul exterior, forma și stabilitatea produsului, comoditatea în
purtare, rezistenșa lui, etc.). Totodată alegerea corectă a materialelor conduce la posibilitățile de
utilizare a tehnologiilor moderne de execuție a produselor de îmbrăcăminte.
La alegerea corectă a materialelor pentru un anumit tip de produs trebuie să se facă o
evaluare complexă a caracteristicilor materialelor necesare construcției și realizării formei
modelului, a comportării materialelor ăn procesul de confecționare și respectiv exploatare a
produsului.
Pornind de la aceste cerințe alegerea materialelor necesare confecționării unui produs de
model dat urmează a se desfășura în 4 etape:

 Prima etapă:- are ca obiect stabilirea caracteristicilor generale ale produsului,

evidențierea particularităților constructive, prezentarea funcțiilor principale ale
produsului în raport cu destinația sa și condițiile de exploatare;
 În a doua etapă:- urmează să se stabileascăcerințele impuse materialelor de către
produsul dat, să se precizeze lista proprietăților principale și criteriilor economice de
utilizare rațională a materialelor;
 Etapa a treia: - cuprinde stabilirea testelor suplimentare la care urmează a fi supuse
materialele, în funcție de destinația concretă și condițiile de exploatare ale produsului și
alegerea propriu-zisă a materialelor care satisfac aceste cerințe;
 Etapa a patra: - se elaborează recomandările privind modul de construcție a tiparelor,
ținând cont de proprietățile specifice ale materialelor alese, și se precizează parametrii
tehnologici pe face de fabricație.
1
Structuraşiproiectareaconfecţiilortextile II CURS 10.

 Detailarea ETAPELOR =>

A. In prima etapă se face o caracterizare amplă a produsului, cu prezentarea
particularităților de ordin constructiv (forma, silueta), a posibilităților de rezolvare
cromatică, desenul și factura materialelor (strat exterior, căptușeli, etc.) și de asemenea
particularitățile tehnologice de execuție a produsului.
În cadrul acestei etape o mare importanță o are definirea proprietăților
caracteristice ale produsului și formularea cerințelor impuse acestuia în fucție de
destinația și condițiile de exploatare concrete.
Se disting astfel proprietăți ale produselor legate de stabilitatea acestora la diferite
acțiuni mecanice (întindere, îndoiri repetate, frecare, etc.) și fizico- chimice (apă, lumină,
radiații solare, căldură, frig, reactivi chimici, etc.).
O importanță deosebită o are precizarea proprietpților igienice și stabilirea
valorilor normative pentru o serie de indicatori cum ar fi: permeabilitatea la aer, apă,
vapori, praf, capacitatea la udare, proprietăți termoizolatoare, masa produsului, etc.. Tot
în cadrul caracteristicilor produsului, trebuie precizate: desenul, culoarea, tipul
materialului, corespunzătoare liniei modei, precum și particilaritățile tehnologice de
execuție a produsului.

B. Etapa a doua este cea mai importantp și de cea mai mare răspundere. În cadrul
acestei etape se stabilesc cerințe generale impuse materialelor și se stabilește o listă a
caracteristicilor principale, în funcție de valoarea cărora se va face alegerea materialelor.
Cerințele impuse materialului pentru un anumit tip de produs pot fi grupate în 5
categorii:
a) Cerințe privind corespondența valorilor principalelor proprietăți ale
materialelor cu datele trecute în documentele normative;
b) Cerințele constructiv- tehnologice;
c) Cerințele igienice impuse materialelor;
d) Cerințele privind rezistența la uzură a materialelor;
e) Cerințele estetice.

a) Cerințele din prima grupă se referă la compararea valorilor concrete înregistrate pentru
principalele caracteristici ale materialelor (compoziție fibroasă, tipul și finețea firelor, desimi,
masa pe m2, sarcina și alungirea la rupere, etc.) cu cele înscrise în documentele normative în
baza cărora s-au livrat materialele. Tot în cadrul acestei grupe se includ verificarea rezistenței
vopsirilor și verificarea defectelor.
Practic,evaluarea caracteristicilor din această grupă se realizează la controlul efectuat la
recepția calitativă a materialelor și conduce la precizarea calității materialelor. Utilizarea în
produsele de îmbrăcăminte a unor materiale de calitate superioară conduce la facricația unor
produse de calitate superioară.

2
Structuraşiproiectareaconfecţiilortextile II CURS 10.

b) Cerințele din cea de-a doua grupăse rederă la proprietățile impuse materialelor de
particularițățile constructive și tehnologice prezentate de un anumit tip de produs și model.
Prezintă o importanță deosebită acele proprietăți ale materialelor care influențează
construcția tiparelor și parametrii tehnologici pe etape de fabricație, cum ar fi: contacția,
alungirea, comportamentele deformației totale la întindere, la solicitări mai mici decât sarcina
de rupere, capacitatea de deșirare și de alunecare a firelor, rezistența la străpungere a
materialului de către acul de cusut, rigiditatea la încovoiere, drapajul, nesifonabilitatea, etc..
O importanță deosebită o prezintă proprietățile privind capacitatea materialelor de a
realiza forma îmbrăcamintei, dintre care cele mai importante sunt: rigiditatea la încovoiere,
drapajul și capacitatea de modelare prin tratamente umidotermice.
Pentru aceste proprietăți ar trebui stabilite valori normative pe categorii de produse și
materiale care să permită alegerea materialelor, a combinațiilor de straturi, precum și a
modalităților constructiv- tehnologice de obținere a formei spațiale a produsului de
îmbrăcăminte.

c) În cadrul grupei de cerințe igienice impuse materialelor se includ proprietățile care

determină capacitatea materialelor de a realiza și menține condițiile de confest cerute
produselor de îmbrăcăminte în funcție de tipul de activitate și condițiile de mediu în care se
exploatează produsul.
Aceste proprietăți pot fi grupate în următoarele categorii:
 proprietăți de absorție (a apei, vaporilor, prafului, grăsimilor, etc.);
 proprietăți de permeabilitate (la aer, vapori, apă, praf, radiații, etc.);
 proprietăți termice (coeficientul de conductibilitate termică, rezistența termică, etc.);
 capacitatea de încărcare cu electricitate statică.

d) În grupa următoare sunt cuprinse proprietățile care caracterizează rezistența la uzură a

materialelor.
În funcție de tipul produsului, condițiile de exploatare și de durata de utilizare se
formulează cerințele de exploatare impuse materialelor cum ar fi:
- stabilitatea dimensională la spălare, călcare, la solicitări de întindere și îndoiri repetate,
stabilitatea la acțiunea luminii, la temperaturi extreme, rezistența la uzură prin frecare,
apariția pillingului, capacitatea de curpțare chimică, etc..
Pe baza cunoașterii acestor proprietăți se poate prognoza durabilitatea materialelor în
produsele de îmbrăcăminte din etapa de proiectare a acestora.

e) În ultima grupă sunt precizate cerințele estetice referitoare la caracteristici cum ar fi:
- culoare, desen, tipul materialului sau dimensiunile și culoarea accesoriilor. În stabilirea
acestor cerințe se iau în considerare legile compoziției, criteriile generale de preferințe, sau
tendințele din modă.

3
Structuraşiproiectareaconfecţiilortextile II CURS 10.

Pentru un produs de îmbrăcăminte de un tip determinat, lista se poate particulariza și este

necesar să se precizeze în primul rând, acele caracteristici care au o importanță majoră pentru
produsul dat. Pentru aceasta, cu rol important îl joacă caracterizarea cât mai complexă a
produsului și a cerințelor impuse acestuia în cadrul primei etape.

C. Etapa a treia reprezintă etapa de alegere corectă a materialelor pentru un produs.

Alegerea se face în urma consultării cataloagelor de mostre, listele de prețuri și cimparării
corespondenței materialelor cu cerințele și valorile normative.
În cazul în care nu se cunosc anumite proprietăți importante pentru produs se vor
stabilii și se vor efectua testele suplimentare necesare.

D. În final, în etapa a patra, pe baza informaților obținute se fac recomandările

privind modul de rezolvare constructivă a produsului, patametrii tehnologici ai operațiilor
de execuție și respectiv condișiilor de întreținere și exploatare a produsului.

Aceste criterii de alegere a materialelor sunt in general valabile pentru orice tip de
material folosit în industria de confecții (materiale de bază, întărituri, căptușeli, auxiliare, etc.).
La alegerea corectă a materialelor pentru un anumit tip de produs apar diferențe în ceea ce
privește cerințele impuse produselor și materialelor, lista proprietăților principale, precum și
valorile recomandate pentru acestea.
Alegerea corespunzătoare a materialelor pentru execuția produselor de îmbrăcăminte
garantează fabricația unor produse de înaltă calitate.