Cultura de rosii – in gradina si solarii

Tomatele (Lycopersicon esculentum Mill) fac parte din familia botanică Solanaceae alături de

ardei și vinete. Roşia, aşa cum este denumită în general, este o legumă ce îşi are originile în
sudul Americii de Nord şi nordul Americii de Sud. Este o plantă cățărătoare, perenă, anuală, ce
creşte în zone cu climă temperată. În general, atinge între 1 și 3 m înălțime

Când se cultivă roșiile?

Plantarea răsadurilor în câmp poate începe când în sol se menţine, timp de 5-6 zile, o
temperatură de circa 10-12 grade Celsius.

Înfiinţarea culturii se realizează prin răsad repicat în ghivece nutritive sau cuburi nutritive, cu
vârsta de 55-65 de zile. Semănatul în vederea obţinerii răsadurilor se face în perioada 10-15
februarie, folosind 200-250 g sămânţă.

Repicatul (operaţiunea prin care se răsădesc la distanţe mai mari plantele crescute în
răsadniţe) are loc la apariţia primei frunze. Dacă se optează pentru cultura în seră sau solar,
sămânţa trebuie să aparţină cultivarelor hibride recomandate pentru cultura în solarii.
Plantarea răsadurilor în solar se efectuează, în funcţie de zonă şi condiţiile meteorologice, în
perioada 25 martie – 10 aprilie.

Plantarea se realizează manual, în gropi (copci) de dimensiuni corespunzătoare, astfel ca bolul

de pământ să poată fi acoperit cu 1,5 –2 cm de sol.

Plantarea răsadurilor de roșii în câmp

Cultura de tomate timpurii se înfiinţează cu răsad produs la ghivece, în cuburi nutritive ori în
palete alveolare. Epoca de înființare a culturii de roșii din răsad începe când în sol, la 10 cm
adâncime, temperatura este de circa 10-12 grade C. Calendaristic aceste condiții se întrunesc
în jurul datei de 15-25 aprilie, în zonele sudice, şi cu 15-20 zile mai târziu, în celelalte zone.

Epoca de plantare durează 7-10 zile. Plantarea răsadurilor produse la cuburi sau ghivece
nutritive se efectuează manual sau mecanizat. Răsadurile sunt pregătite anterior prin aplicarea
unui tratament fitosanitar.

Pe fiecare strat se amplasează câte două rânduri la distanţa de 50-80 cm, în funcţie de lăţimea
stratului la coronament; între plante pe rând, distanţa variază între 25 şi 30 cm. Se realizează
în felul acesta o densitate de 47-57 mii plante/ha.

Musat George Grupa 1301 USAMV Bucuresti

După plantare, în primele 5-10 zile se iau măsuri de asigurare a densităţii planificate a culturii
şi de protecţie a acesteia faţă de frig. Se efectuează o udare uşoară pe toată suprafaţa (100 –
150 m3/ha) sau 1-2 udări la fiecare plantă în parte, pentru a nu răci prea mult solul, în cazul în
care nu au survenit ploi. După această udare se efectuează completarea golurilor cu răsad de
aceeaşi calitate şi vârstă.

Urmează efectuarea unei praşile mecanice, apoi una manuală, pentru a afâna solul şi a-i asigura
o mai bună aerisire şi încălzire. De asemenea, lucrarea are scopul de a distruge eventualele
buruieni. Aceste praşile mecanice şi manuale se vor repeta de 2-3 ori, pentru ca terenul să fie
permanent afânat şi curat de buruieni.

Plantarea răsadurilor de roșii în sere și solarii

Cultura tomatelor în spații protejate - solarii și sere - se realizează deseori în perioada 25

martie – 15 septembrie. Cultivarea tomatelor în solarii se realizează conform următorului flux
tehnologic: pregătirea construcţiilor, pregătirea terenului, înfiinţarea culturii, lucrările de
îngrijire şi recoltarea.

Culturile de tomate se practică în mai multe cicluri, din punct de vedere al perioadei de
vegetaţie:

 Ciclul I - semănarea se efectuează încă din timpul iernii (ianuarie, februarie) iar
plantarea are loc la începutul primăverii - martie. Recoltarea se poate realiza din luna mai.
 Ciclul II - plantarea se face începând cu luna iunie, recoltarea are loc în lunile august
sau septembrie.
 Poate exista și un ciclu intermediar, cu plantarea în luna mai şi recoltarea în luna iulie.

Schema de înfiinţare a culturii variază în funcţie de tipul de solar, iar densitatea în funcţie de
vigoarea plantelor, de zona de cultură şi de tehnologia care se va aplica în continuare. Pentru
ciclul scurt se folosesc densităţi mai mari (35-45 mii plante/ha), iar pentru ciclul lung, densităţi
mai mici (28-33 mii plante/ha). Plantarea se realizează manual, în gropi (copci) de dimensiuni
corespunzătoare, astfel ca bolul de pământ să poată fi acoperit cu 1,5 –2 cm de sol.

Cum se pregătește terenul?

Pregătirea terenului pentru cultura tomatelor în câmp implică mărunțirea solului pentru
realizarea patului germinativ şi, în mod special, nivelarea lui, astfel încât să fie prevenite
băltirile.

Musat George Grupa 1301 USAMV Bucuresti

Primăvara se aplică lucrările pentru pregătirea patului germinativ în câmp. Mobilizarea
superficială a solului se realizează prin două lucrări cu grapa cu discuri, efectuate aproximativ
perpendicular una pe cealaltă.

De asemenea, odată cu aceste lucrări de pregătire a terenului se realizează şi o fertilizare cu

îngrăşăminte complexe. Urmează modelarea terenului în straturi înălţate cu lăţimea la
coronament de 94 sau 104 cm. Pregătirea terenului la cultura de tomate în sere și solarii se
realizează în două etape: toamna şi primăvara. Toamna se efectuează lucrările generale de
pregătire a terenului cunoscute.

Este de menţionat faptul că fertilizarea de bază se realizează cu 50 – 100 t/ha gunoi de grajd
descompus sau chiar semidescompus, 300 – 500 kg/ha superfosfat şi 250-300 kg/ha sulfat de
potasiu. Ultima lucrare de pregătire a terenului este modelarea acestuia şi marcarea rândurilor.

Întreținerea culturii de roșii

Lucrările de îngrijire a culturii de roșii în câmp  încep prin completarea golurilor, care se
realizează, de regulă, în primele 5-10 zile de la plantare. Praşilele, manuale sau mecanizate, se
efectuează de 5-7 ori.

 Palisarea este o lucrare obligatorie pentru a se asigura o bună etalare şi conducere a

plantelor pe verticală şi care permite o mai bună iluminare şi aerisire. Pentru cultura în
ciclul scurt, palisarea se realizează pe spalier de 40-50 cm, plantele fiind conduse orizontal
pe sârma spalierului.
 Copilitul are o importanță deosebită, eliminându-se lăstarii care concurează cu tulpina
principală pentru sursele de apă, nutrienți și lumină.
 Cârnitul (ruperea vârfurilor de creștere) se efectuează la 3-5 inflorescenţe, pentru
culturile realizate în ciclul scurt sau la 8-10 inflorescenţe, în cazul culturilor din ciclul
prelungit. Scopul lui este stimularea polenizării şi grăbirea maturării fructelor.
 Defolierea constă în îndepărtarea frunzelor îmbătrânite sau bolnave de la baza
plantelor. Lucrarea se efectuează treptat, până la nivelul inflorescenţei la care începe
maturarea primelor fructe.

Lucrările de îngrijire a culturii de roșii din sere și solarii  sunt deosebit de complexe şi pot
fi cu caracter general sau cu caracter special. Se începe prin completarea golurilor care în
cazul serelor și solariilor se recomandă a se efectua în decursul unei perioade de până la 30 zile
de la plantare.

 Conducerea plantelor şi palisarea se efectuează folosindu-se sistemul de susţinere

special amenajat în seră/solar.
 Afânarea solului, acolo unde este cazul, se face ori de câte ori este nevoie, manual şi
mecanizat, înainte de mulcire.

Musat George Grupa 1301 USAMV Bucuresti

 Mulcirea se efectuează cu materiale specifice (paie, turbă, diferite amestecuri
organice, folie de polietilenă, agrotextile etc.).
 Copilitul se efectuează săptămânal, concomitent cu dirijarea plantelor pe sfoara de
susţinere.
 Defoliatul constă în eliminarea frunzelor îmbătrânite, aflate sub etajul de fructe, care
au început să se matureze.
 Polenizarea suplimentară se efectuează mai ales în perioada când lumina este deficitară
şi umiditatea relativă a aerului este prea ridicată.
 Cârnitul are rolul de a opri creşterea plantelor prin suprimarea vârfului tulpinii după 2-3
frunze de la ultima inflorescenţă, cu scopul de a limita perioada de recoltare, de a grăbi
creşterea şi maturarea fructelor şi de a îmbunătăţi calitatea acestora. Lucrarea se execută
cu circa două luni înainte de data ultimei recoltări.
 Dirijarea factorilor de mediu este o lucrare care se efectuează permanent, de la
înfiinţarea culturii până la ultima recoltare, şi are ca scop aducerea la nivelul valorilor
optime a factorilor: lumină, temperatură, umiditate şi aer.

Irigarea și fertilizarea

La culturile de tomate în câmp deschis irigarea se efectuează ori de câte ori este nevoie, astfel
ca umiditatea din sol să fie de 50-60% din IUA (Intervalul Umidității Active), de la plantare
până la apariţia fructelor, şi de 60-70% din IUA, în perioada fructificării. Norma de irigare
pentru ciclul scurt este de circa 4.000 m3/ha, distribuită cu 10-12 udări, şi de circa 6.000
m3/ha, în ciclul lung, distribuită în 15-20 udări.

Fertilizarea fazială se efectuează în funcţie de gradul de aprovizionare a solului cu elemente

nutritive şi sistemul de cultură (ciclul scurt sau ciclul lung). În ciclul scurt se aplică două
fertilizări: prima, cu îngrăşăminte complexe 200-300 kg/ha, iar a doua, cu azotat de amoniu
200 kg/ha. În ciclul lung se aplică 2-3 fertilizări la sol, primele două ca la culturile în ciclul
scurt, iar a treia fertilizare o repetă pe a doua, când leagă fructele în a cincea inflorescenţă.

Musat George Grupa 1301 USAMV Bucuresti