Sunteți pe pagina 1din 6

1) Obiectivul si importanta lucrarilor de imbunatatiri funciare.

Datorita diversitatii conditiilor de relief, clima, sol si hidrogeologie pe aproximativ doua


treimi din suprafata agricola se manifesta actiunea separata sau cumulata a secetei, excesului
de umiditate si eroziunii solului. In functie de scopul urmarit lucrarile de imbunatatiri funciare se
grupeaza in:
lucrari pentru inlaturarea deficitului de umiditate din sol - lucrarile de irigatii
Lucrari pentru prevenirea si combaterea excesului de apa din sol si de la suprafata solului -
lucrari de desecare si drenaj
Lucrari pentru prevenirea eroziunii solului precum si lucrari pentru prevenirea alunecarilor de
teren - lucrari de combatere a eroziunii solului
Trasaturile lucrarilor de imbunatatiri funciare:
Lucrarile de irigatii, desecari si combaterea eroziunii solului se deosebesc fundamental de
lucrarile agricole obisnuite prin cateva trasaturi caracteristice:
1. Au o durata mare de functionare
2. Necesita investitii mari la hectar
3. Investitia se amortizeaza intr o perioada mare de timp
4. Au un caracter complex

2)Accesibilitatea apei asupra plantelor si asupra solului.

Apa accesibila plantelor este cuprinsa intre capacitatea pentru apa in camp si coeficientul de
ofilire. Intervalul dintre apa in camp si coeficientul de ofilire poarta denumirea de intervalul
umiditatii active.
La nivelul capacitatii pentru apa in camp apa este retinuta cu o forta de suctiune de 1
pana la 3 atmosfere, forta care creste pana la 15 atmosfere la nivelul coeficientului de ofilire.
Acest fapt indica un grad diferit de accesibilitate al apei pentru plante. Datorita acestui lucru s a
introdus notiunea de apa usor accesibila si plafon minim. Plafonul minim marcheaza limita
inferioara a umiditatii solului, iar apa usor accesibila este cuprinsa intre capacitatea pentru apa
in camp si plafonul minim.
Limita inferioara a umiditatii usor accesibile corespunde unei suctiuni de 1-2 atmosfere.
La aceasta suctiune de 1-2 atmosfere se obtine o norma de irigare mica si un numar rational de
udari.
Daca se accepta plafonul minim corespunzator unei succtiuni de 2 atmosfere atunci se
va calcula diferit in functie de textura solului.
calcule---****
Capacitatea pentru apa in camp si coeficientul de ofilire se determina pe adancimea de
1 metru si jumatate.
Reducerea umiditatii solului pana la nivelul coeficientului de ofilire timp de una pana la
doua zile poate reduce productia cu 20% iar la un interval de 6 pana la 8 zile productia se
reduce cu pana la 50%.

3) Norma de irigare reprezinta cantitatea de apa necesara pentru irigarea unui hectar cultivat
cu o anumita planta in perioada de vegetatie. Norma de irigare variaza intre 1500 si 6000 de
metrii cubi pe hectar in functie de zona pedo climatica si de cultura. Pentru exprimarea normei
de irigare se poate folosi ecuatia bilantului hidrologic din perioada de vegetatie.

Norma de udare se noteaza cu (m) se exprima in metri cubi pe hectar sau in mm coloana de
apa si este cantitatea de apa care se administreaza unei culturi la o singura udare. Formula de
calcul este: m neta= 100*H*Da(CC-pmom) (m3/ha). M brut = 1/n lung indice c * H * Da (CC-
pmom)
4) Metode de udare si cerintele generale. Examen cerintele metodelor de udare.
O metoda de udare trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:
1. Metoda de udare sa creeze premise pentru obtinerea de productii mari si stabile
2. Sa asigure distribuirea uniforma a apei la plante
3. Sa permita distribuirea apei cu un randament ridicat, adica sa existe pierderi minime de apa,
pierderi care se realizeaza prin percolare in adancime sau pierderi care se intalnesc la
capatul aval al brazdelor sau fasiilor de udare.
4. Sa necesite un consum minim de energie la distribuirea apei pe teren
5. Sa permita efectuare mecanizata a tuturor lucrarilro agricole
6. De a nu se modifica in sens negativ insusirile fizice, hidrofizice si chimice ale solului
7. Sa permita insusirea cu usurinta a tehnicii de udare de catre muncitorii agricoli

5) Alegerea tipului de aspersor trebuie sa se faca in functie de urmatorii factori:


Intensitatea de udare realizata de aspersor la functionarea in schema
Viteza de infiltratie a apei in sol in functie de panta terenului si de gradul de acoperire cu
vegetatie a solului.
Presiunea de lucru disponibila la hidrant.
Finetea ploii aspersate
Intensitatea de udare

6) Metoda de udare prin picurare, conditii de folosire avantaje si dezavantaje.


Aceasta metoda de udare consta in distribuirea apei pe teren in mod lent sub forma de picatura.
Face parte din categoria irigatii localizate, metoda ce se caracterizeaza prin aceea ca apa
distribuita pe teren umecteaza numai o parte din suprafata solului ramanand astfel intervale
neumezite. Prin aceasta metoda apa este distribuita cu un debit redus si o presiune aproape
nula. Apa este distribuita cu ajutorul picuratoarelor sau cu ajutorul microtuburilor perforate.
Eficacitatea apei de irigatie depinde de modul in care se face difuzia in sol. Pe veticala sau pe
orizontala. O data cu apa putem adauga ingrasaminte si insecticide. Metoda foloseste instalatii
alcatuite dintr o retea de conducte din material plastic amplasate la suprafata solului sau
subteran prevazute cu dispozitive speciale de picurare la anumite distante in functie de planta
care se iriga.
Aceasta metoda poate fi aplicata prin mai multe metode:
Din pct de de vedere al distributiei apei:
Pe fiecare planta sau la cate doua.
Pe fiecare rand pe plante care se poate realiza cu picuratoare dispuse uniform distribuite pe o
linie sau chiar 2 linii de picuratoare la un rand.
Din punct de vedere al tipului de echipament:
Echipament fix atunci cand irigam in sere, solarii, plantatii de vv, pomi fructiferi.
Echipament mobil - linii de picurare si conducte secundare.
Avantajele metodelei - nu se creaza depozite saline, nu se inregistreaza o racire brusca a
organelor aeriene ale plantelor , deci nu intervin restrictii in ceea ce priveste programul orar de
aplicare a udarilor, polenizarea se produce in conditii mai bune si productia va fi mai irigata, nu
distruge structura solului, se evita fenomenele de tasare, se evita improscarea plantelor cu sol
micsorand astfel riscurile contaminarii fungice sau bacteriene.
Avantaje in raport cu alte metode de irigare - consum scazut cu apa de irigatii, cheltuieli reduse
cu energia de pompare, se inregistreaza o reducere importanta a pierderilor prin evaporatie,
este putin pretentioasa la conditiile de sol, relief, regim hidrologic, putand fi folosita atat pe
terenuri in panta sau cu nivel freatic ridicat.
Dezavantaje - costuri ridicate cu instalatia, fragilitate ridicata la aplicarea lucrarilor de intretinere,
pericolul infundarii picuratoarelor, pe solurile cu textura grea unde nu se permite o difuzie a apei
pe lateral suficienta, se recomanda inlocuirea metodei de udare prin picurare cu
microaspersiune. In cazul culturii de capsun, in momentul infiintarii culturii metoda de udare prin
picurare nu este suficienta pentru umezirea intregii suprafeti si se foloseste alternativ
aspersiunea si picurarea.

6) Metoda de udare prin scurgere la suprafata.


Metoda de udare pe brazda. Conditii de folosire, avantaje si dezavantaje.
Poate fi folosita pentru irigarea culturilor agricole si horticole. Este o metoda traditionala de
udare cu un consum redus de energie la distribuirea apei pe teren. Canalele provizorii de
irigatie au fost inlocuite cu conducte de udare ceea ce a condus la folosirea rationala si eficienta
a apei, la o determinare cu precizie a debitelor de udare si la o durata de udare controlata.
Avantaje:
Regimul eolian nu influenteaza calitatea udarii
Se pot folosi ape uzate
Costul echipamentului mic
Consum redus de energie

Dezavantaje:
Necesita nivelare capitala a terenului
Randament scazut a udarilor in camp
Pierderi mari de apa prin percolare si prin evapotranspiratie
Aplicarea necontrolata a udarilor poate conduce la degradarea solurilor prin eroziune
inmlastinire si salinizare

7) Elementele tehnice ale udarii pe brazda:

Calitatea udarii precum si uniformitatea, randamentul si prevenirea degradarii solului prin


eroziune sunt puternic influentate de elementele tehnice ale udarii.
1. Distanta intre brazdele de udare - dindicebr trebuie stabilita in asa fel incat sa asigure o
umectare uniforma a solului pe distanta dintre randuri. Distanta trebuie stabilita in asa fel
incat sa existe posibilitatea de mecanizare a lucrarilor agricole. Pentru a se realiza o
distribuire uniforma a apei este necesar ca la stabilirea distantei dintre brazde sa se tina
cont de distanta pe care are loc infiltratia laterala a apei pe brazda. Infiltratia apei pe lateral
este influentata de textura solului. O infiltratie redusa conduce la o durata de udare mai
mare, la o marire a normei de udare si la o cantitate mai mare de apa de a lungul brazdei de
udare. Distanta dintre brazdele de udare in functie de textura solului - pe solurile nisipoase
distanta este de 0,5m, pe solurile nisipo lutoase distanta este de 0,6-0,7m, pe solurile
lutoase 0,8m, iar pe solurile luto-argiloase intre 0,8-1m, iar pe solurile argiloase intre 1-1,2m.
2. Sectiunea transversala a brazdelor de udare - deschiderea brazdelor de udare se face
inaintea primei udari si inlocuieste de obicei prima prasila mecanica. Deschiderea brazdelor
se face atunci cand plantele aj o inaltime de maxim 80cm. La deschidere brazdele au
sectiune trapezoidala sau triunghiulara, dar dupa aplicarea primei udari au sectiune
parabolica.
3. Debitul de alimentare - influenteaza in mod direct fenomenul de scurgere, durata udarii si
randamentul. Debitul variaza intre 0,3l/s pana la 4l/s si se stabileste pentru fiecare sola in
parte in functie de panta brazdei si de gradul de erodanilitate al solului. La un debit de udare
prea mic rezultao udare neuniforma si pierderi mari prin percolare. La un debit prea mare
rezulta eroziune de a lungul brazdei si pierderi mari de apa in capatul aval al brazdei.
Debitul optim poarta denumirea de debit maxim neeroziv - Qmn. Debitul maxim neeroziv se
calculeaza in functie de panta brazdei si de textura solului. La udarea pe brazde se
foloseste regimul de irigare variat, respectiv 2 debite de udare. Debitul initial si debitul de
regim. Qi si Qr. Debitul initial are o valoare mai mare, se foloseste in prima parte a udarii
pana cand suvoiul de apa a ajuns la capatul aval al brazdei dupa care se continua udarea
cu debitul de regim care are valoarea mai mica decat debitul initial, respectiv o jumatate sau
o patrime din debitul initial. Debitul de regim se foloseste pana cand se administreaza
intreaga norma de udare.
4. Lungimea brazdei de udare este influentata de panta si de textura si variaza intre 100-
300m.
5. Panta longitudinala a brazdelor de udare care variaza intre 3-15%.

8) Excesul de umiditate - surse si factori:

Excesul de umiditate se manifesta pe aproximativ 5 milioane de hectare indiferent de categoria


de folosinta. Se manifesta mai puternic pe terenurile relativ plane cu pante mici sub 1-3% cu
microdepresiuni locale, cu soluri argilo-iluviale, caracterizate printr-un continut mare de argila.
In zona umeda excesul de umiditate poate sa apara si pe versantii cu pante mici in prezenta unor
schimbari de panta pe soluri cu drenaj intern slab si izvoare de coasta. Din punct de vedere tehnic
un sol cu exces de umiditate se considera atunci cand continutul de apa din sol depaseste
capacitatea pentru apa in camp. Inlaturarea apei in exces de la suprafata solului si din profilul de
sol se poate realiza pe cale naturala sau artificiala.

Sursele excesului de umiditate:


Precipitatiile abundente
Apa freatica cu un nivel ridicat
Apa raurilor in perioada de inundatie
Apa de irigatie in exces

Factori:
Naturali
Antropici

Factorii naturali:
Clima - prin elementele sale este un factor natural care sta la baza excesului de umiditate din
profilul de sol si de la suprafata solului.
In functie de acesti factori teritoriul Romaniei a fost impartit in 3 zone climatice - umeda,
subumeda, uscata.
Zona umeda se caracterizeaza printr-un regim hidric excedentar datorita faptului ca
precipitatiile depasesc evapotranspiratia.
Temperatura anuala in zona umeda este de 4-9 grade.
Precipitatiile anuale se incadreaza intre 800-1000mm.
Evapotranspiratia potentiala intre550-700mm.
Zona subumeda: - se caracterizeaza printr-un regim hidric periodic percoltaiv, precipitatiile
depasind evapotranspiratia numai in perioada rece a anului. Temperatura anuala in zona
subumeda este cuprinsa intre 8-11 grade. Precipitatiile anuale intre 450 si 700mm. Valoarea
evapotranspiratiei potentiale intre 650-750mm.
Zona secetoasa - se caracterizea aprintr o cantitate mica de precipitatii, precipitatiile anuale
fiind cuprinse intre 350-550mm. Temperatura anuala fiind cuprinsa intre 10-11,5 grade,
valoarea evapotranspiratiei potentiale intre 700-800mm.

Relieful - zonele afectate cu exces de umiditate sunt zonele cu drenaj extern defectuos
caracteristic luncilor si campiilor joase. La noi in tara in C de V, in unele zone din C Munteniei
si Olteniei,
Reteaua hidrografica prin densitate si adancime influenteaza drenajul natural al terenurilor
vecine si indirect marimea si intensitatea excesului de apa. Reteaua hidrografica putin adanca
colmatata uneori cu patul albiei mai ridicat decat terenurile vecine favorizeaza formarea
execesului de umiditate, situatie intalnita in C de V si podisul Barladului.
Conditiile pedolitologice influenteaza in mare masura drenajul intern astfel cu cat solul este mai
argilos, mai greu cu atat drenajul intern este mai redus.

Factorii antropici:
Actiunile mai importante prin care omul contribuie la excesul de umiditate sunt strans legate de
introducerea irigatiilor in zonele cu nivel freatic ridicat. Aplicarea nerationala a irigatiilor cu
pierderi mari de apa in camp, pe soluri cu drenaj intern slab si fara scurgere la suprafata.
Executarea de acumulari cu caracter agropiscicol care influenteaza infiltratia apei prin si pe sub
dig favorizand astfel inmlastinire sau salinizare.
Pe solurile cu exces de umiditate iau nastere fenomenele de gleizare si stagnogleizare.
Trasarea retelei de desecare drenaj - in trasarea ei se tine cont de panta terenului si de
caracteristicile pedologice ale acestuia. Se incepe prin trasarea canalului de evacuare principal
care se traseaza pe linia cu cea mai mare panta. Canalul are o lungime cuprinsa intre 1500-
3000m. La canalul de evacuare principal se raporteaza canalele colectoare care au lungimea
cuprinsa intre 800-1500m. Canalele colectoare se raporteaza sub unghi de 60 de grade fata de
canalul de evacuare principal pentru a favoriza scurgerea apei. Distanta dintre 2 canale
colectoare este influentata de textura solului. Apa este eliminata intr-un rau, iar la baza raului se
traseaza canalul de interceptie care poate avea o lungime maxima de 1500m. In cazul in care
canalele colectoare nu reusesc sa elimine intreaga cantitate de apa aferenta lor se amplaseaa
drenuri subterane sau se recurge la drenajul biologic cu materialele.

9 ) Metode de desecare-drenaj

Reprezinta complexul de lucrari tehnic si agroameliorative prin care se elimina apa in in exces
de la suprafata solului sau din profilul de sol .
In functie de provenienta exesului de umiditate si tehnicile de eliminare metodele de desecare-
drenaj se clasifica in :

1) Desecarea apei in exces de la suprafata terenului si favorizarea scurgerii la suprafata


2) Drenarea apei in exces din stratul radicular al fantelor
3) Drenarea de suprafata prin canale deschise combinat cu drenaj subteran
4) Drenarea prin colmatarea zonei cu exces de umiditate
5) Drenajul frontal unde se regleza nivelul apei freatice cu ajutorul puturilor de captare
10 ) Tipuri de desecare-drenaj
Prin modul de colectare si evacuare a apei intalnim :
- Drenajul orizontal
- Drenajul vertical
- Drenajul mixt
a) Drenajul orizontal se clasifica in functie de materialele folosite si avem
- Drenaj orizontal cu material locale
- Drenaj cu tuburi din ceramic beton plastic
- Drenaj cu material special
Drenajul orizontal consta in amplasarea drenurilor absorbante si colectoare la o adancime de
1.5-1.8 m .
b) Drenajul vertical se compune dintr-o serie de puturi absorbante si de colectoare care
asigura reducerea nivelului de apa freatica
c) Drenajul mixt se pot folosi atat drenuri absorbante cat si de colectare cat si puturi forate

11) Drenajul orizontal

Drenajul orizontal cu tuburi ceramic sau din material plastic se foloseste pe scara larga deoarece
aplicarea acestuia n u este strans legata de imdeplinirea unor conditii pedohidrologice .
Un system de drenaj orizontal este alcatuit din drenuri absorbante , colectoare, contructii specific
retelei de drenaj .

Schema longitudinala: se preteaza pt terenurile a caror panta este <4 % deoarece drenurile li se
asigura o panta de scurgere a apei grevitatioanala. Drenurile absorbante se amplaseaza parallel cu
linia de cea mai mare panta , iar drenurile colectoare se amplaseaza aproximativ parallel cu
directia generala a curbelor de nivel.
Pentru a asigura o panta de scurgere a apei se poate recutge sila modelarea terenului pe directia
de scurgere a apei sau asigurarea unei pante din constructii a drenurilor prin marimea adancimii
spre aval a acestora.

Schema transversala: se foloseste pe terenurile a caror panta depaseste 4-10 % drenuri


absorbante se amplaseaza parallel cu directia generala a curbelor de nivel , iar drenul collector se
aplaseaza pe directia de cea mai mare panta .

Schema intermediara : se foloseste pentru terenurile cu panta intre 4- 8 % , amplasarea retelei


de drenuri se face sub un unghi de 30 -60 de grade fata de directia generala a curbelor de bnivel
,iar drenul collector se amplaseaza pe linia de cea mai mare panta.

11) Elementele tehnice ale drenajului


12) Eroziunea de suprafata :
- se defineste ca fiind procesul de desprindere antrenare si transport a particulelor de sol roca la
distante relative mari in raport cu locul de origine.