UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ

BUCUREŞTI
FACULTATE DE HORTICUTLURĂ
 
STUDIUL PRIVIND EVOLUŢIA SISTEMELOR DE IRIGATŢII
DIN ANTICHITATE PÂNĂ ÎN PREZENT
 
 
 Conf. univ.dr. ELENA DOBRIN
 
 Irigaţiile în
antichitate
Cele mai vechi urme ale unui sistem de irigare datează de apx. 5000 de ani î.hr. şi au fost
descoperite în Mesopotamia (pe tritoriul de astăzi al Irak-ului şi al Iran-ului).

Sistem de irigare de pe valea fluviului Eufrat

 Grădinile suspendate ale Semiramidei (Grădinile din Babylon) construite în
anii 600 î.Hr. de către regele Nisus, întemeietorul oraşului Babylon pentru
soţia sa Semiramida.
După informaţiile istoricului Diodor din Sicilia, uriaşele grădini ocupau o
suprafaţă de 1500 m şi se ridicau în patru terase până la 77 m înăţime. Pe
terase erau plantaţi arbori din mai multe specii, unii dintre ei având înălţimi
de 24 m.
Arborii erau udaţi de popmpe cilindrice care urcau apa până la cea mai înaltă
terasă şi, prin cădere liberă, printr-o reţea de canale, apa era distribuită fiecărei
terase. (Diodor din Sicilia, 80 î.Hr – 21 î. Hr., istoric grec, (60-30 î. Hr.)
“Bibliotheca historica”

O altă dovadă a existentei irigatiilor aici, încă din timpuri străvechi, o constituie cotinutul unei inscriptii de pe
mormântul reginei Semiramida, care a domnit cu circa 2000 ani î.e.n. Iată un fragment din această inscriptie :
"Am silit puternicul râu să curgă potrivit vointei mele şi să ducă apa pentru a îngrăşa câmpiile care înainte erau pustii şi fără
locuitori"
 Văile Tigrului şi Eufratului constituie, de asemenea, două dintre regiunile de pe glob unde irigatiile
au cunoscut o largă răspândire încă din cele mai vechi timpuri. Aici există două mari canale de irigatie,
care functionează de mii de ani. Unul dintre ele are adâncimea cuprinsă între 10 şi 16 metri şi lătimea de
130 metri. Aceste dimensiuni sunt de-a dreptul impresionante dacă ne gândim, mai ales, la perioada
când au fost construite.
Buna întretinere şi functionare a sistemelor de irigatie era garantată deoarece erau păzite cu
sfintenie. Astfel, încă în urmă cu câteva mii de ani, în Codul lui Hammurabi (1792 - 1750 î.e.n.) se
scria că, în cazul în care, cineva deschide canalele sale de irigatie pentru a lăsa apa să pătrundă, cauzând
din neglijentă inundarea terenurilor vecinului, el va restitui vecinului cantitatea de grâu ce urma să fie
recoltată de pe terenul inundat (N.Grumeza, 1968).
Sistem de irigații din China

Pe teritoriul Chinei, un sistem de irigaţii

realizat în secolele VI-VIII î.Hr., în
provinchia Sichuan este (cu îmbunătăţirile
de rigoare) functional şi astăzi, inclus în
patrimonial UNESCO în anul 2000.
Este alcătuit din 3 părţi:
Dig cu deversoare
- un dig,
-două deversoare- care asigură scurgerea
surplusului de apă şi menţinerea unui nivel
constant al acesteia
-un canal care traversează un munte prin
care apa este adusă în zona cultivată

Canal de aducțiune
Bazin de stocare a apei în Afganistan
Canal de irigație în Afganistan

Canalul de irigație din

Medeira
 În Egipt, cu 3000 de ani î.Hr. pentru că revărsările Nilului condiţionau ciclul agricol, au fost construite
canale de irigaţii similare celor din Mesopotamia.
Acestea erau controlate printr-o serie de lacuri şi baraje. Cantităţile de apă stocate serveau pentru
irigarea culturilor în perioadele de secetă.
Pe de altă parte, un imens canal (canalul Memphis), construit în paralel cu fluviul Nilul, asugura
traficul unor barje grele ce transportau materialele necesare pentru construirea piramidelor.
Egiptenii împărțeau anul în 12 luni, grupate în trei sezoane/anotimpuri agricole:
Akhet (iunie-septembrie) : Sezonul Devărsării Nilului:odihnă- în acest timp, mulți fermieri lucrau
pentru faraon, contribuind la construirea piramidelor sau templelor
Peret (octombrie-februarie): Sezonul Retragerii Nilului: arat și semănat-în luna octombrie, apele se
retrăgeau, lăsând în urmă un strat de sol bogat, negru. Acest sol fertil era apoi arat și însămânțat.
Shemu (martie-mai): Sezonul Recoltării:recoltare: roadele erau culese și erau reparate canalele gata
pentru inundațiile viitoare
În prezent în SUA se irigă o suprafată de peste 20 milioane hectare. Statele cu
cea mai întinsă suprafată irigată sunt: California, Arizona, Utah, New Mexico,
Colorado, Oklahoma şi Nebraska. Plantele cultivate în conditii de irigare sunt:
porumbul, grâul, sfecla de zahăr, cartoful, bumbacul, orezul, lucerna, ierburile
perene şi alte plante furajere.

Canada irigă aproximtiv 700000 ha.

În Mexic suprafata irigată este de 6,1 milioane hectare.

În America de Sud regiunile aride ce necesită irigatie sunt localizate îndeosebi
pe coasta vestică: în Peru (1,7 milioane hectare), în Chile (1,3 milioane hectare)
şi în sud-vestul Argentinei (1,7 milioane hectare)

În Australia se irigă azi pe o suprafată de peste 2,3 milioane ha.

 În Europa, datorită conditiilor climatice mai putin aride decât în alte zone ale
globului, amenajările pentru irigatii, cu mici exceptii, sunt de dată mai recentă.
De altfel, chiar şi în cele câteva ţări (Italia, Portugalia, Spania) unde unele
amenajări pentru irigatie au fost făcute încă de pe timpul romanilor, progresul
înregistrat în timp, în acest domeniu, a fost destul de lent.
Suprafete întinse s-au amenajat în:
Bulgaria (800 mii ha)
Albania (340 mii ha)
Olanda (550 mii ha)
Ungaria (210 mii ha)
Polonia (100 mii ha)
Germania (475 mii ha
Romania (3,1 milioane hectare).
 Irigaţiile şi evolutia suprafeţelor irigate in Romania

Raportul EUROSTAT a identificat 8 regiuni care reunesc cele 41 de judeţe împărţind

suprafeţele în funcţie de sursa de apă: apă de suprafaţă şi apă din subteran –foraje
Nr. Regiunea Total Suprafeţe Suprafeţe
crt. suprafaţă irrigate cu apă irrigate cu apă
(ha) din subteran de suprafaţă
(ha) (ha)
1 Bucureşti 10081 934 9,147
2 Centru 13131 778 12,353
3 Nord-Est 76860 772 76,088
4 Nord-vest 13457 2,941 10,516
5 Sud 668,742 115,754 552,994
6 Sud-Est 826545 46,068 780.467
7 Sud-Vest 498053 52.789 445.264
8 Vest 43,038 5766 37273
TOTAL 2,149,903 225,801 1,924.102
 Agricultura reprezintă o povară grea şi crescândă asupra resurselor hidrografice ale
Europei, ameninţând cu penurie de apă şi pagube aduse ecosistemelor.
Pentru a asigura o utilizare durabilă a apelor, agricultorii au nevoie permanent de tehnici
de irigare având consumuri foarte reduse de apă.
 Tipuri de irigare

Irigarea de aprovizionare – se aplică în perioadele secetoase, când umiditatea solului scade sub limita
coeficientului de ofilire;
Irigarea pentru asigurarea răsăriri uniforme, când se execute după semănat, când solul nu este
sufficient de umed;
Irigarea în cursul perioadei de vegetaţie, care completează norma de apă a plantelor legumicole în
diferite faze de creştere şi fructificare;
Irigarea de răcorire – se aplică în perioadele de arşiţă cu scopul scăderii temperaturii prin intensificarea
transpiraţiei şi creşterea umidităţii atmosferice;
Irigarea de fertilizare , care completează nevoia de hrană a plantelor în cursul vegetaţiei, folosindu-se
îngrăşăminte sub formă de soluţii (se aplică de cele mai multe ori prin metoda de irigare prin picurare);
Irigarea de spălare se aplică în sere şi solarii, unde se folosesc contităţi mari de îngrăşăminte (culturi
superintensive) favorizând sărăturarea solului.
 Metode de irigare

IRIGAREA PE BRAZDE

Lungimea brazdelor de udare variază între 50-200 m, sau

chiar mai mult, putând ajunge până la 600 m.
 IRIGAREA PRIN ASPERSIUNE

În condiţii normale (fără vânt puternic) aspersiunea permite realizarea unor udări mai
uniforme decât irigarea prin brazde. Prin corelarea intensitătii ploii cu capacitatea de absorbţie a
solului se evită scurgerea la suprafaţă.
 IRIGAREA PRIN ASPERSIUNE

Irigarea prin aspersiune a câştigat în ultimele decenii tot mai mult teren, datorită unor avantaje pe care
le are faţă de alte metode de udare.
Având în vedere posibilităţile de dirijare a intensităţii ploii şi de aplicare a unor norme de udare bine
stabilite, irigaţia prin aspersiune se recomandă să se folosească la toate culturile de câmp (cu exceptia
orezului) şi, în special, în cazul solurilor foarte permeabile, cu pante mari, cu microrelief accidentat, cu apă
freatică la mică adâncime sau supuse tasării.
Irigarea prin picurare
Primele încercări de irigare prin picurare, în condiţii de seră, s-au făcut începând din jurul
anului 1940, în Anglia, dar metoda s-a răspândit pe scară largă abia din 1950, după
promovarea ei la culturile de câmp în Israel .
 Caracteristica principală a metodei constă în distribuirea treptată, lentă, a apei sub formă de picături,
în imediata vecinătate a rădăcinilor plantelor, umectând doar o parte a solului. Datorită acestei
particularităţi, metoda se încadrează în categoria sistemelor de irigare localizată, fiind cea mai răspândită
dintre acestea.
Viitorul irigatiilor

Platforme plutitoare cu sere de legume irigate cu apa desalinizata

Firma Agricel din Dubai a descoperit un substrat pentru cultura plantelor in sera
Pe acest substrat din polineri solubili in apa si hydrogel, plantele consuma cu 90%mai putina apa si cu
80% mai putine ingrasaminte
Dispozitiv de captare a apei din aer,inventie Uimitoarele canale de colectare a apei- Nazca , Peru.
premiata in 2011
 Apartamentele anului 2025, decorate cu plante
Gradinile suspendate ale Semiramidei
In antichitate se pretuia fiecare picatura de apa! Astazi, cu toate avertizarile oamenilor de stiinta,
Apa avea zei și zeițe ! avem tendinta sa risipim si sa distrugem aceasta
resursă naturală, dificil de regenerat, fară de care
am disparea!