Rolul apei in viata omului si in economie

Omul a folosit apa in diferite scopuri, inca din cele mai vechi timpuri. La inceput a folosit apa izvoarelor, a paraielor, a raurilor; cu timpul a folosit apele pentru transport, mergaind initial in sensul curentilor, apoi a invatat sa calatoreasca si impotriva curentului si sa pluteasca pe apa lacurilor, a marilor si a oceanelor. Cu luntrii si plute primitive vechile popoare, cum ar fi polinezienii au impanzit toate arhipelagurile Pacificului.

Apa i-a dat omului si resurse de trai: alge, pesti, mamifere acvatice, unele saruri minerale, pescuitul fiind una dintre primele indeletniciri ale omului. Si astazi mai sunt popoare care au ca baza a hranei de toate zilele resursele oceanice, si mai ales, pestele; de exemplu, japonezii care sunt cu predilectie ihtiofagi (mancatori de peste), ca si populatiile din jurul regiunilor circumpolare.

Omul a folosit forta raurilor, construind la inceput instalatii primitive (mori, joagare,pive). Pentru viata economica este importanta si zapada, deoarece prin topirea ei se inmagazineaza in sol mari cantitati de apa , favorizand agricultura regiunilor de stepa; tot zapada protejeaza culturile de toamna impotriva inghetului.

Apa ca mijloc de comunicatie

Apa raurilor, a lacurilor, a marilor si a oceanelor a constituit pentru om, inca din cele mai vechi timpuri, mijlocul de transport cel mai lesnicios. Transporturile pe apa au mai multe avantaje decat cele pe uscat: au o mai mare capacitate, fiind astfel, avantajoase pentru marfurile grele si voluminoase, sunt mai ieftine si mai sigure. Pe aceasta cale se transporta, de obicei, marfuri grele care nu se altereaza usor (lemn, sare, pietre de constructii, combustibili minerali, fier, minereuri etc.), dar in acelasi timp se fac si transporturi in scop turistic. Cu acest scop, s-au realizat constructii hidrografice, in lume, inca din secolele trecute, pentru a uni marile fluvii cu marile si oceanele ce inconjoara continentele, inlesnindu-se astfel, iesirea la ocean si, totodata, transporturile intercontinentale. De exemplu, in Rusia, prima legatura intre Volga si Marea Baltica s-a facut inca de pe vremea lui Petru cel Mare, in secolul al XVIII-lea, prin canalul Visnovoloski; ulterior, reteaua a fost triplata, prin alte sisteme de canale.

La inceputul secolului al XX-lea, s-au dezvoltat alte planuri hidrografice ample, prin care s-a realizat legatura intre Marea Baltica, Oceanul Arctic, Marea Caspica, Marea Azov si Marea 2 Neagra. Pe teritoriul Germaniei exista o serie de canale ce insumeaza sute de kilometri si pe care se pot transporta marfuri de peste 20.000.000 t. Pe teritoriul Americii, trebuie amintit canalul Erie-Hudson , care leaga Marile Lacuri, pe care circula peste 100 milioane tone spre ocean pana la New-York. In Suedia reteaua este foarte dezvoltata, unul dintre principalele canale fiind Gotaelf-Marile lacuri suedeze. Rolul apei ca mijloc de comunicatie este mult mai important in ceea ce priveste canalele maritime. Canalul Suez, lung de aproximativ 161 km, construit intre anii 18591869 face legatura ditre Orient si Occident, legand Port- Said-ul de la Marea Mediterana cu Suezul de la Marea Rosie. Un alt canal de importanta mondiala este canalul Panama, lung de 81,6 km, care leaga, peste inaltimile istmului Panama, Oceanul Atlantic cu Oceanul Pacific. Un alt exemplu il constituie Canalul Corint, care leaga Marea Ionica de Marea Egee, dar care neputand fi tranzitat de vase de mare tonaj, are o importanta mai redusa.

Ce canal de navigatie s-a construit pe teritoriul tarii noastre ?

Apa ca sursa de energie

Inca din cele mai vechi timpuri, omul a cunoscut forta apelor curgatoare, folosindo la antrenarea rotii hidraulice. In China, Siria, si Egipt, aceasta roata s-a raspandit foarte mult, in scopul irigarii in agricultura. Incepand din secolul al XI-lea, morile de apa se raspandesc foarte mult, iar pe teritoriul tarii noastre, mai ales in Muntii Apuseni ele au fost folosite inca de pe timpul romanilor. Ulterior, aceste mori primitive au slujit ca model pentru turbinele moderne.

In secolul al XVIII-lea, inginerul rus K. D. Frolov construieste o adevarata minune a tehnicii, ridicand un baraj inalt de 18 m, ale carui ape, trecute printr-un sistem de conducte, parcurgeau 3 2200 m, punand in miscare, una dupa alta patru roti hidraulice mari. Sistemul lui Frolov a revolutionat stiinta vremii, depasind asa-numita minune de la Marly, cu care se mandrea, in acel timp regele Frantei (un sistem de 14 roti hidraulice, care puneau in functiune 221 de pompe, pentru a ridica apa la o inaltime de 162 m, in vederea alimentarii fantanilor arteziene din gradinile palatelor Trianon, Versailles si Marly).Pe masura dezvoltarii stiintei, s-a trecut de la roata primitiva la turbina hidraulica, apoi la centralele hidroelectrice. In jurul anului 1900, la noi in tara se construieste una dintre primele hidrocentrale din lume, pe raul Sadu, langa Sibiu. Enumerati alte hidrocentrale construite pe teritoriul tarii noastre:

In S.U.A., cele mai mari hidrocentrale sunt pe raul Colorado si pe raul Columbia. In Rusia adevarati giganti hidroenergetici sunt pe Volga, furnizand energie de peste 2 milioane de kilowati. In Europa, intre tarile electrificate pe baza energiei apelor se pot aminti Elvetia, Suedia, Norvegia, Italia si altele. Cea mai mare hidrocentral din ziua de astzi din lume, Itaipu , de la grania dintre Brazilia i Paraguay, are o capacitate de 14.000 megawai, n timp ce potenialul hidroenergetic al Romniei este de 15.000 megawai (dintre care numai 40% este valorificat).

4 Irigatiile Agricultura are nevoie si ea de cantitati foarte mari de apa, in functie de felul culturii, de perioadele de dezvoltare si de situatia climatica a unei regiuni. Apa pentru diversele sisteme de irigatii (canale, bazine, stropitori) poate fi luata din rauri, lacuri, bazine de retentie, ape subterane). Inceputurile irigatiilor se pot cita inca de acum 4000 de ani, cand se practicau in Egipt si in China, iar mai tarziu, in Mesopotamia si India. Parasirea sistemelor de irigatii din jurul orasului Bagdad a transformat terenurile, foarte productive odinioara, intr-un adevarat desert. Cartagina, altadata infloritoare datorita retelei sale de canale, a devenit astazi un centru situat in zona desertica a Saharei. Pe de alta parte, in unele regiuni ale Pamantului, practicarea irationala a irigatiilor a dus la degradarea solurilor prin saraturare sau prin inmlastinire. De aceea este foarte necesar sa se cunoasca aspectele legate de structura solului si de necesarul de apa al culturii respective, atunci cand se procedeaza la irigarea acestora.

Domeniile de utilizare a apei pe glob Prin resurse naturale sunt intelese mijloace oferite omului de mediul natural sau toate aceleforme si combinatii ale materiei existente in natura care pot fi utile societatii omenesti.Resursele se clasifica dupa mai multe criterii, putand fi descrise mai multe tipuri, dar cele maiimportante sunt resursele inepuizabile, prin care intelegem aerul, apa, diferite radiatii. Hidrosfera este domeniul unora dintre cele mai importante resurse naturale. Dintre acestea,cea mai de pret este apa, considerata ca una dintre resursele fundamentale. Cea mai mare parte aresurselor de apa ale Terrei, 96,5%, sunt concentrate in Oceanul Planetar.Apele Oceanului Planetar dein un imens potenial energetic care poate fi valorificat pentru producerea de energie electric. Principalele surse de energie luate n considerare, cel puin la nivelultehnicii actuale, se refer la: maree, cureni, valuri, diferenele de temperatur ale structurilor de apmarin i hidrogenul. Utilizarea apei o Hidroenergia. Repartitia teritoriala a potentialului hidroenergetic este foarte inegala,iar amenajarilenecesare p en t r u utilizarea sa sunt destul de costisitoare. Se remarca prin potentialul lor h i d r o e n e r g e t i c exceptional, fluviile Congo(Zair), Chang Jiang, Brahmaputra, Parana, Enisei.Insa, hidroenergia are anumite limite de utilizare. In aparenta, potentialul hidroenergetic altuturor fluviilor Terrei ar putea asigura o proportie mult mai mare din necesarul de energie electricaal

omenirii. Dar , o parte este foarte greu de amenajat, o alta parte necesita foarte mari transformariale mediului (dezafectarea unor localitati, inundarea unor terenuri arabile, etc.), iar anumite tari nuau resurse financiare si tehnologice pentru construirea de hidrocentrale. Astfel se dovedeste cahidroenergia este oresursa limitata. o In agricultura. A p a i n d ep l i n e s t e i n a g r i c u l t u r a f u n c t i i c o m p l e x e : i n t r a i n c o n s t i t u t i a s o l u l u i , p l a n t e l o r , vehiculeaza materia si energia in sol. Dupa cum este cunoscut, necesarul de apa al plantelor nu esteidentic, variind de la o categorie sistematica la alta, unele plante fiind iubitoare de umezeala, altele putandu-se adapta unor conditii aride. Astfel, plantele de stepa si cele mediteraniene au un consumspecific de apa relativ redus. Plantele tropicale au, in schimb, un consum specific mult mai mare(trestia de zahar, orezul).Sistemele de irigatii actuale sunt de dimensiuni mari, dotate cu tehnici moderne si suntconcepute in combinatie cu alte tiputi de lucrari, in special cu cele hidroenergetice(sistemele de pe N i l - A s s u a n , H u a n g - H e s i sistemele care beneficiazade apa acumulata in lacurile marilor hidrocentrale de pe Volga, Parana, Columbia, Sacramento, Colorado, Rio Grande) o In industrie Dupa agricultura, cotata drept cea mai mare consumatoare de apa, se situeaza industria.Industria moderna tinde sa devina un consumator din ce in ce mai mare si mai exigent de apa.In functie de profilul lor, diversele ramuri industriale au cerinte proprii, inegale intre ele, fapt careeste adesea hotarator asupra tipului de amplasare a unitatilor respective, la distante corespunzatoarefata de sursele de apa.In ceea ce priveste necesarul de apa, consumuri specifice mari sunt caracteristice pentruindustria hartiei si celulozei, industria firelor ssi fibrelor sintetice, a cauciucului sintetic si a lanii.C o n s u m u r i s p e c i f i c e m e d i i a u i n d u s t r i a b u m b a c u l u i , a i n u l u i , a a m o n i a c u l u i , i n d u s t r i a siderurgica, a acidului azotic, a produselor sodice, a zaharului, a aluminiului. Consumuri specificemici au industria cuprului, a zincului, a cositorului, spalarea carbunilor, industria cocsului, a aciduluisulfuric, industria farmaceutica, a sapunurilor, laptelui, uleiului, carnii, conservelor, alcoolului situtunului.

Foarte mari consumatoare de apa sunt uzinele termoelectrice, in special in contextul actual alutilizarii pe scara din ce in ce mai larga a turbinelor cu aburi in locul motoarelor cu ardere interna.Centralele nucleare consuma foarte multa apa, ceea ce limiteaza posibilitatile amplasarii lor.In cazul centralelor atomo-electrice construite pana acum, consumul specific il depaseste de 2 ori pecel al termocentralelor clasice, cu turbine cu abur. Aceasta necesitate a si impus amplasarea lor perauri sau fluvii cu debite mari si relativ constante, combinate cu instalatii de desalinizare a apei, careasigura si consumul propriu. Cu cat profilul unei zone industriale este mai diversificat, mai bogat, cuatat necesitatea de apa este mai mare si se poate ajunge la epuizarea resurselor locale si la necesitateaaducerii apei de la distante mereu mai mari.U n a s p e c t a l u t i l i z a r i i a p e i i n i n d u s t r i e e s t e a c e l a a l o b t i n e r i i e n e r g i e i h i d r a u l i c e s i a l convertirii ei in alte forme de energie. In vederea producerii de energie electrica, dupa cum se stie, potentialul hidroenergetic al fiecarui rau este o functie directa de debitul sau si de "caderea" pe careo are. La randul lor acumularile care asigura permanenta cantitatii necesare de apa nu se pot realizad e c a t p r i n b a r a r e . A s t f e l ,

i n d i r e c t , p o t e n t i a l u l h i d r o e n e r g e t i c d e p i n d e s i d e p a r t i c u l a r i t a t i l e morfologice si litologice ale vaii, care pot fi favorabile sau nu construirii barajelor. Printre zonele cu posibilitati naturale cele mai bune pentru asemenea constructii sunt defileele sapate in roci dure si pragurile glaciare.De importanta secundara pentru industrie, dar deloc neglijabila, este prezenta in unele ape desuprafata a unor concentratii exploatabile de saruri, care se folosesc ca materii prime.Un aspect de anvergura industriala il are si alimentarea cu apa , nu numai a populatiei, ci si aasezarilor urbane, legat de multiplele activitati desfasurate de om in cadrul lor. Aceasta problemadevine mereu mai complicata, deoarece necesarul de apa al oraselor creste aproape continuu. o In navigatie Reteaua hidrografica si lacurile constituie cai de transport a caror orientare ested e t e r m i n a t a i n m o d n a t u r a l , u n e o r i n u d e m o d u l c e l m a i u t i l p e n t u o m . P e n t r u a c e s t m o t i v interventiile in sensul reorientarii sau crearii unor cai noi sunt frecvente. In general, capacitatea detransport a apelor continentale este mult mai restransa fata de cea a oceanului, ea permitand numaitonaje relativ mici. O serie de caracteristici hidrologice, ca si unele particularitati ale morfologieivailor fluviale sunt mai putin favorabile pentru navigatie. Debitele solide mari influienteaza negativnavigatia, in special in cursul inferior al raurilor si fluviilor si cu pregnanta deosebita in cadruld e l t e l o r , u n d e p r i n d ep u n e r e a c o n t i n u a a u n o r a l u v i u n i b o g a t e s e f o r m e a z a o s t r o a v e d e m a r i dimensiuni, care functioneaza ca adevarate bare, impiedicand navigatia.In ciuda dificultatilor ridicate de specificul climatic ca si de tehnica rudimentara, la inceput,marea a reprezentat intotdeauna calea cea mai usoara de transport. Configuratia bazinelor oceanice simaritime, prezenta peninsulelor sau a insulelor ca puncte de sprijin, atunci cand nu se naviga inca inlarg, explica dezvoltarea economica timpurie a anumitor zone.R e t e l e l e h i d r o g r a f i c e c u d e b i t e l i c h i d e m a i m i c i s e u t i l i z e a z a c u r a n d a m e n t b u n p en t r u practicarea flotatiei, mai ales in zonele cu vegetatie forestiera de rasinoase, cu lemn putin dens siusor flotabil.Apa mai este utilizata deasemenea pentru alimentarea centrelor populate , folosindu-se celemai variate resurse:apele subterane (freatice si de adancime):orasele Manchester (Anglia), Detroit (SUA), Milano(Italia)etc; -lacurile naturale : Chicago se alimenteaza din Lacul Michian, Berlin din L a c u l Myel,Stuttgart din Lacul Boden,etc.lacurile de acumulare: orasul New Yorkse alimenteaza din lacurile de baraj sin MutntiiApalachi, iar orasele din bazinul Ruhr-ului, din masivul Renan. Importanta economica a apelor continentale. Desi in rezerve mult mai reduse fata de cele ale Oceanului Planetar, apele continentale suntmult mai intens utilizate. Fenomenul se explica, in principal, prin caracterul de necesitate absoluta a prezentei apei in cadrul fiziologiei umane, vegetale si animale (circuitele interne ale organismelor vii, fotosinteza, transpiratia. etc,) Desigur, utilizarea aceasta intensa vizeaza sursele de apa libera,nelegata chimic(apa de constitutie sau de cristalizare), fizic sau biologig, mai usor exploatabile.Adancimea apelor freatice are o deosebita insemnatate pentru economia agricola, stiut fiindfaptul ca tipurile de culturi depind, intre altele, si de adancimea apei.Multe strate de ape captive din zonele aride sunt lipsite de alimentare actuala, avand uncaracter fosil, ceea ce face ca, prin captare si utilizare debitul lor sa fie in continua scadere.Foarte capricioase ca mod de raspandire, debit si tip de scurgere sunt apele subterane dincarst. Desi reprezinta adesea rezerve apreciabile, ele sunt destul de greu detectabile.Alaturi de apele subterane, dar depasindu-le considerabil ca proportie de utilizare, se situeazaapele de suprafata, necesare in existenta societatii nu numai sub aspectul ciclului biologic, ci si subacela al productiei de bunuri materiale. Dintre toate ramurile acestei productii cea mai sensibila simai strans legata de ape ramane agricultura.