Irigaţia prin scurgerea apei la

suprafaţa solului
 Această metodă de irigaţie constă în aducerea apei la
suprafaţa solului pe canale, conducte rigide sau
pliabile şi distribuirea ei prin scurgerea liberă, în care
timp are loc infilitrarea în sol şi deci umezirea stratului
de sol cu rădăcinile plantelor.
 Este astăzi cea mai răspândită metodă de irigaţie din
lume şi poate fi folosită pentru toate culturile agricole,
livezi şi vii,de pe terenurile cu pantă până la 3%.
 Ea are eficienţă economică,deoarece necesită un
consum de energie mecanică sau electrică mai mic
decât aspersiunea şi se obţine o productivitate a
muncii aproximativ egală cu cea a aspersiunii.
 Metoda de irigaţie prin scurgerea apei la suprafaţa solului utilizează
brazde sau fâşii.
 Brazdele sunt nişte canale de 10 – 15 cm adâncime şi de 200 – 600
m lungime, care se deschid cu ajutorul unei rariţe (plug cu 2
coame). Brazdele se fac la o distanţă între ele de 0,40 – 1,5 m.
 Cu cât terenul este mai impermeabil, cu atât fundul brazdei se face
mai lat.
 Pe aceste brazde se dă un debit de 0,5 – 3 l/s, deci foarte mic, şi
pentru ca apa să curgă este nevoie de o pantă a brazdei de 1 – 1,5
‰.
 Pentru vii şi livezi, brazdele se fac la distanţe de 40 – 100 cm de
tulpina pomilor sau viţei de vie, cu o lăţime pe fundul brazdei de 30
– 50 cm. Uneori în livezi se concep brazde care încojoară fiecare
pom în parte pe trei laturi. Pe intervalul dintre pomi se amplasează
3 – 5 brazde, iar la vie 1 – 2 brazde.
 Brazdele sunt alimentate cu apă din canale provizorii sau
rigole, cu ajutorul sifoanelor transportabile şi foarte rar cu
ajutorul brazdei de legătură (desfăcută cu sapa).
 Cu ocazia lucrărilor solului (prăşitul mai ales), brazdele se
distrug şi trebuiesc refăcute.
 Deoarece brazdele pe lungimea lor sunt pline cu apă un timp
inegal, ele umectează inegal solul. Pentru a se obţine o
umectare cât mai uniformă se propun metodele următoare:
 1. la începutul udării se dă un debit practic dublu şi când apa
atinge capătul opus, debitul se reduce la circa 1/3
 2. pe treimea inferioară a brazdei, pe fundul ei, se trece cu un
cuţit scarificator, ceea ce sporeşte solicitarea apei care ajunge
mai repede şi în acelaşi timp se realizează o udare mai
uniformă.
 Rigola este un canal de 200 – 600 m lungime, care
transportă un debit de 20 – 40 sau cel mult 60 l/s, ia apă din
canalul provizoriu şi o dă brazdei.
 Debitul canalului provizoriu este de 20 – 40 – 60 – 80 sau
100 l/s şi, ca rigola şi brazda, el nu se calculează, ci se ia
constructiv pentru a permite scurgerea debitului necesar.
 Toate celelalte canale permanente se calculează, fiecare în
parte, după sarcinile pe care le vor avea şi se
dimensionează pentru sarcina respectivă.
Rigole

Brazde de udare
 Fâşiile reprezintă mici suprafeţe pe care apa se scurge la suprafaţa
solului şi se folosesc la irigaţia culturilor agricole ce se seamănă
mai des, cum sunt cerealele, ierburile pajiştilor şi culturile furajere.
 Irigaţia pe fâşii constă în a da plantelor apă sub forma unei fâşii, ce
se scurge spre vale pe suprafaţa terenului, unei parcele de 2 – 8 m
lăţime şi de 80 – 400 m lungime. Se dă atâta apă încât până în
capătul din aval al fâşiei să nu rămână un exces de apă care să
necesite a fi evacuat.
 Lăţimea unei fâşii se ia egală cu lăţimea unei semănători (sau de 2 –
3 ori această lăţime), iar separarea fâşiilor se face cu ajutorul unui
dispozitiv care execută un diguleţ. Dispozitivul se numeşte ridger,şi
se aşează între tractor şi semănătoare.
 Irigaţia pe fâşii este cu atât mai eficientă cu cât fâşiile sunt mai
lungi. Debitul ce se dă unei fâşii este de 3 – 6 l/s. Apa se ia fie din
canalul provizoriu, fie din rigolă prin 2 – 4 sifoane.
 Odată cu amenajarea unui sistem de
irigaţie, ce va uda prin brazde, fâşii sau
rigole, la sfârşitul perioadei de vegetaţie se
face şi nivelarea capitală a terenului,
folosindu-se pentru această lucrare maşini
terasiere grele ca buldozere, gredere şi
screpere. Această nivelare se corectează în
fiecare an, sub forma unei lucrări de
nivelare de exploatare.
 Metoda de irigaţie prin circulaţie
sau revărsare
 Această metodă se foloseşte la irigaţia pajiştilor pe terenuri în
pantă şi frământate.
 Se efectuează prin una din următoarele forme:
 Irigaţia prin rigole.
 Rigolele folosite sunt foarte mici şi transportă debite de 0,5 – 1
l/s·ha provenite din izvoare mici sau pâraie.
 Rigolele pot fi aşezate orizontal (panta de circa 10%), din ele apa
se revarsă peste pajişte şi se scurge pe ea ca o peliculă subţire
 Rigolele se execută de pluguri speciale
 Apa, după ce pătrunde în rigolă şi atinge nivelul maxim, se
revarsă spre aval într-un strat uniform de 2 – 3 cm grosime, pe
întreaga suprafaţă a parcelei. Pe partea laterală, surplusul de apă
este preluat de rigola de evacuare şi transportat pentru evacuare.
- Irigaţia prin planuri irigate. Se foloseşte pe pajişti
cu panta de 5 – 8% şi seamnă cu irigaţia pe brazde,
cu deosebire că în loc de canalul provizoriu se fac
rigole de alimentare. Acestea îşi varsă apa în rigole
orizontale (de circa 50 m lungime şi aflate la 10 – 15
m una de alta), unde apa se ridică şi după ce atinge
nivelul maxim se revarsă spre aval.
 Irigaţia subterană
 Această metodă de irigaţie constă din a umecta solul cu
ajutorul apei care circulă prin conducte îngropate.
 Conductele pot fi făcute din:
 - drenuri de ceramică, când se poate folosi apa
uzată; apa iese pe la rosturi şi se ridică în zona rădăcinilor
prin capilaritate;
 - drenuri cârtiţă, făcute cu drenerul; apa se ridică
prin capilaritate;
 - conducte din plastic prevăzute cu orificii de ieşire
a apei, laterale sau în jos;
 - tuburi poroase, când pot fi folosite ape sălcii, care
ies prin porii conductei şi se deplasează în sol mai ales
prin evaporarea de pe suprafaţa conductei.
 Apa este luată de conductele subterane dintr-un canal
deschis. Pentru a evita colmatarea conductelor
subterane se prevede la gura fiecărui canal, câte un
filtru de pietriş.
 Se preferă ca apa să circule sub o oarecare presiune,
pentru ca umectarea în sus a solului să se facă mai
favorabil.
 Conductele subterane au o pantă de 7 – 15‰ şi o
lungime maximă de 300 m.
 Irigaţia subterană se folosea în sere şi răsadniţe, dar,
în prezent, prin introducerea largă a plugului cârtiţă ca
şi a materialelor plastice, această metodă de irigaţie se
extinde tot mai mult.
 Avantaje:
 un udător poate uşor uda 10 – 15 hectare pe zi;
 pentru amenajarea suprafeţei nu sunt necesare mari lucrări de nivelare;
 se foloseşte puţină energie mecanică sau electrică la hectarul udat;
 terenul nu are nici un fel de limite obligate formate de canale, ceea ce
permite o largă mecanizare a tuturor lucrărilor agricole curente;
 solul umectat de jos, nu i se strică structura şi în spaţiul lui lacunar rămâne
totdeauna aer.
 pot fi folosite larg pentru udări o serie de ape uzate ale centrelor populate
sau ale unor fabrici, fără murdărirea frunzelor sau fructelor plantelor agricole
 Dezavantaje:
 umectarea nu este prea bună şi mai ales la suprafaţa solului;
 sunt foarte mari pierderile de apă prin infiltraţie;
 necesită la amenajarea sistemului de irigaţie multe lucrări de terasamente,
muncă calificată şi o mare precizie în instalarea amenajării.
Se folosesc la această metodă conducte din plastic perforate
sau conducte cu porozitate dorită făcută din bitum,
amestecuri diferite, materiale plastice sau conducte din
plastic, beton şi azbociment găurite lateral şi deschise sau
închise la capete. Apa care intră în conductele poroase
trebuie să fie neapărat decantată. S-a constatat că direcţia de
răspândire a apei din conductele subterane este de 5 ori mai
mare pe orizontală decât pe verticală.
La suprafaţa solului apa ajunge după 20 – 30 de ore de
udare, dacă conductele se găsesc la adâncimea de 80 cm,
motiv pentru care se recomandă să se ude de 4 – 5 ori pe
săptămână, cu o normă de 60 – 80 m3/ha pe zi.
Lungimea conductei de udare nu trebuie să depăşească 130
m, iar distanţa între conducte să fie de 1,2 – 1,5 m.
 Irigarea prin picurare subterană
(sistem subsolier de irigare)
 Linia de picurare este îngropată sub suprafața solului,
alimentând planta cu apă direct la rădăcină,
 sistemul subsolier de irigare prin picurare este cea mai
buna solutie de irigare pe termen lung, 10-15 ANI.
 Adâncimea și distanța liniei de picurare este amplasată in
funcție de tipul de sol și de structura rădăcinii plantei.

https://www.youtube.com/watch?v=Oi37HF5RE3E
 Avantaje:
 –  eficienta maxima în cazul suprafețelor cu topografii neregulate, denivelate si in
panta
 Lipsa evaporării face ca apa să fie utilizată de către plantă la maximum.
 Alimentarea directă a rădăcinilor reduce riscul îmbolnăvirii plantelor.
 –  consum redus de apa si energie
 –  asigură producție consistentă
 –  reduce numărul de angajați
 –  operare simpla
 –  mentenanta scazuta
 –  reduce interactiunea cu utilajele agricole
 -Întreținerea sistemului este mult mai ieftină
 -Lucrările manuale agricole pot fi făcute fără a afecta sistemul, etc.
IRIGAŢIA
PRIN
PICURARE
de suprafață

Constă în distribuirea apei pe teren în

mod lent picătură cu picătură.
 Metoda de irigaţie prin picurare îşi are originea în
Israel si Australia (1961-1965)
 Metoda are avantajul de a folosi cantităţi de apă
reduse (cu circa 50% faţă de metoda prin aspersiune)
 Se udă 3 – 4 ore pe zi şi chiar până la 12 ore pe zi.
 Pentru a aplica această metodă, terenul amenajat se
organizează cu o staţie de pomare, care trimite apa pe
conducte, trecând-o printr-un filtru.
 Apa pătrunde în conducte de transport şi din ele în
conducte de udare prevăzute cu găuri în dreptul
fiecărei plante pe lângă care trec.
 Apa ţâşneşte slab din aceste găuri şi picură pe tulpina
plantei cât mai jos posibil, umectând astfel solul.
 Conductele de transport au un diametru de 38 – 50 mm,
iar cele de picurare de 12 – 20 mm şi chiar de 6 – 10 mm
şi lungimi până la 40 m.
 Se fac circa 30 de găuri pe fiecare cm2 sau se fac mici
pante ca apa să formeze picături cu diametrul de 2 mm.
 Toate conductele se aşează deasupra solului.
 Între conductele de picurare este o distanţă 0,8 – 6 m.
 În găuri se fixează un dop care se înşurubează-
deşurubează
 Debitul picăturii este de 3,8 l/ha.
 La hectar sunt necesare circa 3 – 10 km de conducte.
Irigarea prin picurare este solutia cea mai folosita pentru
irigarea culturilor de legume in solarii si in camp, pentru
gradini de flori sau ghivece, culturi de vita de vie si pomi
fructiferi.

https://www.youtube.com/watch?v=6RL2y5Z6MM0
Componente principale ale sistemului de irigare prin picurare
Componente principale ale sistemului de
irigare prin picurare
1. sursa de apa
2. sistemul de filtrare- obligatoriu si este dimensionat in functie de calitatea apei si de
suprafata irigata;
3. sistemul de ferilizare;optional;
4. Conducte de transport (parte fixă) (magistrală), confecţionate din material plastic rigid
PVC (pentru conductele subterane) sau PVC plastifiat pentru conductele aşezate la
suprafaţă; acestea au rolul de a alimenta cu apă conductele (furtunurile) de udare;
5. Conductele de udare, acestea reprezentând partea activă a instalaţiei de irigare prin
picurare. Acestea sunt confecţionate din polietilenă şi sunt prinse pe conductele de
transport. Distanţa dintre orificiile aflate pe conducta de udare poate fi diferită (10 cm,
20 cm, 30 cm), în funcţie de distanţa dintre plante pe rând.
Distanţa dintre conductele de udare pe conductele de transport se
poate stabili în funcţie de distanţa dintre rândurile de plante. (la viță
de vie și pomi).
La legume distanța este de 1,4-3 m la castraveți, tomate, fasole, varză și de 1.6-1.8m
la salată, ridichi, ceapă, verdețuri.
SISTEM AUTOMAT DE IRIGARE PRIN PICURARE ALIMENTAT DE LA PANOURI
FOTOVOLTAICE
 Avantaje:
 - economie de apă
 - pierderile prin evaporație și infiltrație sunt mici datorită ariei mici umezite de la
suprafața solului
 - economie de forță de muncă;
 - distribuția apei poate fi automatizată
 - permite aplicarea îngrășămintelor odată cu apa de irigare și chiar a tratamentelor
fitosanitare
 - poate fi folosită pe terenuri cu pante mari și cu texturi extreme
 se reduce riscul de apariție a bolilor criptogamice (produse de ciuperci ex:
 mana (Plasmopara viticola), fainarea (Uncinula necator) si putregaiul cenusiu al
strugurilor (Botrytis cinerea Pers.) deoarece frunzele plantei nu sunt udate.
 - poate folosi la irigare apă cu grad ridicat de mineralizare
Dezavantaje:

 Investiții mari pentru sistemul de irigații

 Dificultăți în exploatare datorită înfundării
picurătoarelor
 Fragilitatea instalației (pericolul ca
rozătoarele să înțepe sistemul)
 Pericolul apariției sub picurător a a
excesului de apă și levigarea substanțelor
nutritive în adâncime
 Materiale folosite la
irigarea prin picurare

Pentru montarea sistemelor de irigare prin picurare

se folosesc o gama variata de accesorii si fitinguri.
Cele mai importante sunt:
 Start conector cu filet pentru instalatia de irigare

Piesa de legatura intre teava de apa si instalatia de picurare.

Acest conector poate fi cu filet sau cu inel.
Acest tip de conectori se utilizeaza pentru instalatia de irigare prin
picurare tip banda.
 Robinet (minivalve)

Se utilizeaza ca piesa de legatura intre teava de apa si instalatia de

picurare.
Pot fi utilizati pentru instalatie de irigare prin picurare tip
banda dar si pentru cea instalatie de irigare prin picurare tip TUB.
Avantajul utilizarii robinetului in montarea sistemelor de
irigare prin picurare este ca poate fi oprita complet irigarea pe
randul respectiv.
 Mufă îmbinare tub picurare

- Mufa de legatura este piesa utilizata pentru unirea a doua parti

de instalatie de irigare prin picurare.(Se foloseşte la îmbinarea capetelor
tubului de picurare)
- Sunt prevăzute cu inel de siguranţă care impiedică desprinderea tuburilo
- Se utilizeaza atunci cand se doreste marirea randului irigat
sau in cele mai multe cazuri atunci cand instalatie este deteriorata
din diverse motive (taiate, zgaraiate, muscate de coropisnite sau alte
animale, etc).
 Racord 16mm x 3/4 cu filet exterior.

 Face legătura între conducte, benzi de udare

Teu 16x16x16

Se foloseşte la ramificarea tubului de

picurare de 16mm.
 Dopul

 Este piesa montata la capatul liber al benzii sau

tubului de irigare prin picurare pentru a impiedica
curgerea apei.
 Dopul poate fi cu inel sau cu filet
 Cu cat banda este mai intinsa cu atat dopul este
mai bine prins, se desface foarte usor permitand
golirea benzii de nisip si alte impuritati
 Garnitura


Se utilizeaza pentru etanseizarea

punctului de legatura dintre teava de apa si
conector sau robinet.

Filtru cu sita Picurător

 Injector Ventouri

 Utilizat pentru introducerea

Fertilizatorilor in instalatia de irigat
Banda picurare 5mill S10-10,6lh/m 3962ml/rola

Caracteristici:
Diametrul este de 16.1 mm
Distanta intre picuratori de 10 cm
Rata de scurgere este de 1.2 l/ora la 0.7 bar
Presiunea de lucru este de 0.6 bar
Lungimea bobinei este de 3962 metri.

Banda picurare 8mil S15(2300m)

Caracteristici:
Diametrul este de 16.1 mm
Distanta intre picuratori de 15 cm
Rata de scurgere este de 1.2 l/ora la 0.7 bar
Presiunea maxima este de 1 bar
Lungimea bobinei este de 2300 metri.
Tub picurare de 16mm
 CARACTERISTICI:
 Tubul de picurare cu compensare de presiune
este recomandat a se utiliza in zonele cu
diferente mari de nivel si unde sunt necesare
lungimi mari de rand.

 Acesta asigura un debit unform in fiecare

punct al sistemului.

 Constructia speciala a pastilelor cu

compensare de presiune nu permite
depunerea sedimentelor in interiorul acestuia.

 Presiunea de utilizare a furtunului este intre

0.5 si 4bar.

 Debitul nomial este de 2.1lph.

Lungimea maxima de rand intre 60 si 130ml
(in functie de presiune).
Grosimea de perete 1.05mm (0.44mil).

Tub orb Dn16mm
CARACTERISTICI
-Este recomandat a se utiliza in
situatiile in care avem nevoie de
mai mult de 30cm distanta intre
picuratoare.
-Pe acest tub se pot monta
picuratoare cu debite de la 2 la 8l/h.
- Presiunea de utilizare a furtunului
este intre 1 si 3bar.
- Grosimea de perete 0.9mm .
Tub picurare D16-33cm-4l
CARACTERISTICI
- Poate fi utilizat  la irigarea
florilor, pomilor, gazonului,
legumelor etc.
- Diametrul interior este de 16mm
- Grosimea tubului este de 0.9 mm
- Rata nominala de scurgere este
de 3.6 litri/ora la o presiune de
lucru de 1 bar
- Presiunea de lucru minim 1 bar,
maxim 3 bari
- Distanta intre picuratoare este
de 33 cm
- Bobina are lungimea de 400 m
https://www.youtube.com/watch?v=YbSUntR29bw
Montare sistem irigare
Pentru 150mp de grădină sunt necesari:

- 100ml banda picurare cu pastila Ø16mm,

cu distanta dintre picuratoare de 30cm
- 15ml tub Ø20mm
- 1buc dop Ø20
- 1buc cot Ø20
- 10buc robinet Ø16
- 1buc regulator presiune 3/4"
- 1buc racord Ø20x3/4"
- 1buc robinet FI 3/4"
- 1buc unealta de gaurire
- 4buc mufa Ø16
 In grădini şi parcuri se utilizează
ţevi de picurare cu perete mai
gros de 0,8-1,1mm.
 Se folosesc mai ales la arbuşti,
arbori mici pentru o irigare de
precizie
 Unele ţevi de picurare se pot şi
îngropa.
Observații:
 Picurătoarele, pentru a realiza udări de calitate trebuie să îndeplinească
condițiile:
 - să realizeze debite mici și constante
 - să fie rezistente la înfundare.
 Numărul de picurătoare la o plantă se stabilește în funcție de consumul de
apă al plantelor, de densitatea de plantare și de felul culturii:
 Pentru vița de vie se pun 1-4 picurătoare la butuc-2 buc frecvent
 Pentru pomi se pun 1-10 picurătoare la pom- 4 buc frecvent
 - picurătorul se amplasează la o distanță = cu raza de umectare a lui față de
tulpina plantei
 - debitul picurătorului este 1-8-12 l/h și se alege în funcție de textura solului
pentru evitarea băltirii
 Distanța între conductele de udare:
1.4-1.8 m, flori, la pomi, d= distanța
dintre rânduri
 Lungimea conductei de udare:50-
100m, astfel încât, diferența de
presiune de la primul picurător până la
ultimul să fie mai mică de 10%.
Ciuperci cu picurătoare:
 Ciuperci de picurare:
Se folosesc mai ales in sere si solarii la culturi
fara sol, culturi in ghiveci cu irigare individuala.
- 1 ciuperca de 2-3 l/h cuprinde: 60-80 cm tub
capilar + tepus cu ghiara cu scurgere libera.

- 1 ciuperca de 4l/h cu ramificatie dubla sau

ciuperca de  8 l/h cu ramificatie in patru cuprind:
60-80 cm tuburi capilare + tepuse cu labirint
(2l/h)

- Ciupercile sunt antiscurgere; in pozitia de baza

când sunt inchise retin apa la o diferenta de
nivel de 0,8-0.6m. La pornirea sistemului datorita
presiunii apei se deschid toate in acelas timp si
la oprire se inchid toate in acelasi timp
 Ciuperca de picurare are un debit reglabil intre 0-100 l/h si un
picior de sustinere ce se imppanta in pamant pentru fixarea
ciupercii de irigare in locul dorit.
 Conexiunea la coloana de transport a apei de irigat se
realizeaza printr-un microtub spaghetti Ø5 care intr-o parte
se conecteaza la adaptorul prevazut pe piciorul de fixare a
ciupercii de picurare iar cealalta parte se introduce cu
ajutorul unui adaptor, in coloana de transport a apei de
irigat.
 Este utilizata la confectionarea instalatiilor de irigare la:
trandafiri, arbusti, plante ornamentale si in general tuturor
culturilor la care distante sunt inegale intre plante sau
distante sunt mai mari decat cele ale furtunelor de picurare
sau, de asemenea, se doreste reglarea debitului de irigat.