Sunteți pe pagina 1din 11

Ciceu Adriana-Giulia, grupa 516, peisagistică

ANEMONE

I. BAZE BIOLOGICE ȘI GENETICE

1.1. Originea și răspândirea

Anemonele sunt plante din familia Ranunculaceae ce cuprind aproximativ 120 de specii de
flori, făcând parte din grupa floricolă a plantelor perene Geofite. Acestea mai sunt cunoscute și sub
numele de „Floarea vântului” sau „Floarea Paștelui”.

Sunt plante originare din zonele temperate și subtropicale ale tuturor continentelor cu excepția
Australiei, Noii Zeelande și Antarctica.

Răspândirea acestora se realizează pe sub pământ prin compensarea bulbilor și se propagă în


mod natural prin auto-însămânțare deasupra pământului. Cea mai largă arie de răspândire a anemonelor
se găsește în emisfera nordică, însă pot fi întâlnite și în pădurile din emisfera sudică.

Pe tot teritoriul planetei putem identifica diferite specii specifice zonelor în care se găsesc,
astfel că în zona Mării Meditarane putem găsi, de exemplu, speciile Anemone Hortensis sau Anemone
Coronaria iar în America de Nord pot fii identificate speciile Anemone Canadensis, Anemone
Caroliniana, Anemone Drummondii, Anemone Multifida, Anemone Parviflora, Anemone Tuberosa; ,
Anemone Virginiana. Anemone Thomsonii este una dintre speciile ce pot fi întâlnite în emisfera sudică,
aceasta fiind găsită exclusiv pe terenurile înalte din Africa de Est.

1.2 Materialul inițial de ameliorare

Anemone Coronaria este în general găsită în forme ameliorate. Cele mai cunoscute ameliorări
sunt tipurile De Caen (provenită din Franța) și St. Brigid (care provine din Irlanda și are flori în dublu
strat). Grupul De Caen include o gamă largă de variații și anume 'Bicolor' (roșu și alb), 'Blue Poppy'
(albastru), 'Mr Fokker' (violet), 'Sylphide' (roz închis) și 'The Bride' (alb).
1.3 Elemente de biologie florală și citogenetică

În trecut, diferențierea filogenetică și clasificarea sistematică a genului Anemone distribuite la nivel


mondial au fost dezbătute de mulți ani. În această lucrare, trei specii de Pulsatilla și Hepatica nobilis au
fost supuse unei analize amănunțite cariotipului cu scopul de a obține noi date citogenetice care să
contribuie la studiile evolutive cariotipale ale tribului Anemoninae.

Rezultatele sunt interpretate într-un context filogenetic, stabilit din distanțierul intergenic netranscris
(NTS) al ADNr-ului 5S și distanțierul transcris intern (ITS) al ADNr-ului 35S. Unul până la trei loci
35S și unul până la trei 5S loci ADNr sunt prezenți în taxonii diploizi și poliploizi. Locii 35S rDNA
sunt localizați terminal pe brațul scurt al cromozomilor acrocentrici, în timp ce pentru 5S rDNA nu
există o poziție cromozomială preferențială, deoarece prezintă poziții terminale, subterminale,
interstițiale sau pericentromerice și este situat fie pe cromozomi acrocentrici, fie metacentrici.

Cariotipul hexaploidului A. baldensis (2n = 6x = 48) este prezentat pentru prima dată, iar A. sylvestris
este propus ca una dintre speciile parentale presupuse. Fuziunea/translocarea cromozomilor este
propusă ca mecanism cheie implicat în reducerea numărului de cromozomi de bază de la 8 în subgenul
Anemone la 7 în subgenul Anemonidium.
Datele citogenetice obținute sunt susținute în principal de filogenia ITS și NTS. Diversificarea
genului Anemone a fost însoțită de o reducere mare a heterocromatinei, de la anemonele mediteraneene
care au cantități mari de heterocromatină până la anemonele Lumii Noi fără blocuri heterocromatice
detectabile.

II. OBIECTIVE DE AMELIORARE

2.1 Culoarea florilor


Anemonele prezintă o gamă coloristică vastă, culorile cel mai des întâlnite sunt: roșu, violet,
albastru, roz și alb. Prin ameliorare se pot obține nuanțele dorite și chiar, în unele cazuri, modele
bicolore.

2.2 Mărimea florilor

Florile anemonelor sunt formate dintr-un rând sau mai multe de sepale, care sunt confundate în
acest caz cu petalele, și stamine, care sunt situate în centru. Mărimea acestora poate varia în funcție de
specie astfel că Anemone Caroliniana prezintă sepale de 1-2 cm lungime și 0.2-0.5 cm lățime în timp
ce la Anemone Hortensis putem identifica o floare mult mai mare, având diametrul de 3-6 cm.

2.3. Productivitatea înfloririi

În general, un corm poate produce până la 20 de anemone, fiind unele din cele mai roditoare
flori dintr-o grădină. Prin ameliorare se poate îmbunătăți productivitatea, înmulțindu-se numărul de
flori produse.

2.4. Valoarea ornamentală a florilor

Aceste plante de grădină pot fi cultivate fie în sol, tulpinile putând fi întinse pe pământ sau
erecte, fie în ghivece. Deși pot fi folosite și ca flori tăiate, totuși, viața lor după tăiere este una scurtă, de
doar 4-5 zile.

2.5. Calitatea florilor

Calitatea florilor este dată de rezistența la boli și dăunători. Prin ameliorare, anemonele devin mai
rezistente și se pot evita anumite defecte de creștere. Un alt aspect constitutiv al calității acestora este
acela al longevității perioadei de înflorire, care se poate realiza prin ameliorare.

2.6. Perioada și durata de vegetație și înflorire


În general, anemonele înfloresc în martie-mai sau septembrie-octombrie însă, prin ameliorare,
se poate prelungi perioada de înflorire. Astfel, Anemone x Hybrida prezintă o varietate de sub-specii
care oferă o perioadă extinsă de înflorire, unele chiar din august până în Noiembrie. Durata de înflorire
este cuprinsă între 16 și 65 de zile.

2.7. Rezistența la boli și dăunători

Deși nu sunt probleme serioase privitor la boli, ele pot fi însă invadate de viermi sau larve ce se
hrănesc din interiorul frunzelor. O varietate de pete fungice ale frunzelor, precum Putregaiul alb
(Sclerotinia spp.) care atacă tuberculii, sau Rugina (Puccinia spp.) care atacă frunzele și tulpinile,
apărea pe anemone, deși bolile sunt rareori grave. Prin ameliorare se pot obține rezultate în urma
cărora, speciile rezultate sunt imune acestor boli dar și dăunătorilor.

2.8. Precocitatea

În general durează aproximativ 8-12 săptămâni pentru a înflori însă, prin ameliorare, se poate ca
anemonele să se maturizeze mai rapid decât în mod normal, chiar și la 6 săptămâni de la însămânțare.

2.9. Timpurietatea și perioada de înflorire

Anemonele înfloresc cel mai devreme spre finalul lunii martie, de exemplu Anemone Blanda,
însă prin ameliorare se poate realiza o înflorire mult mai timpurie. Anemone Coronaria poate ajunge
prin ameliorare să înflorească la începutul lunii martie sau chiar să fie păstrată pe parcursul iernii „în
ghiveci sau paturi ridicate și păstrate în sere”. 1

2.10. Lungimea tijelor florale

1
Anemonele nu sunt flori foarte înalte, unele specii putând să aibă chiar și 10 cm înălțime. Prin
ameliorare se pot ajunge la înălțimi mult mai mari. Anemone coronaria poate atinge chiar și 60 cm iar
Anemone canadensis poate atinge uneori 80 cm înălțime. Creșterea tijelor florale conferă florilor un
aspect mai plăcut, fiind mai potrivite tăierii în utilizarea ornamentală. Dezavantajul acestei ameliorări
este că, în timp, florile se vor culca din cauza greutății sau a altor factori externi.

2.11. Epoca și durata de înflorire

Nu se cunoaște cu exactitate de cât timp anemonele există însă cu siguranță existau în perioada
Greciei Antice de unde provine și numele, derivând din ἀνεμώνη (anemone) ce înseamnă „fiică a
vântului”. Prin ameliorare se asigură longevitatea acestor specii de flori, făcându-le rezistente la
substanțele nocive ale vremurilor noastre, prezente fie în atmosferă fie în solul sau în îngrășămintele
folosite la cultivarea plantelor.

2.12. Parfumul florilor

Anemonele nu au niciun miros, particularitatea lor stând în aspectul lor, nu în parfum. Nu


prezintă nici nectar, deci albinele nu sunt atrase de ele (polenizarea lor depinde de intervenția mai mult
accidentală a altor insecte).

2.13. Coeficientul de înmulțire vegetativă

În general, înmulțirea anemonelor se realizează prin bulbi sau semințe ce trebuie plantate
toamna sau primăvara. Prin ameliorare, unele variații ale speciei de plante se pot înmulți cu rapiditate
în mod natural, prin intermediul rădăcinilor subterane. De exemplu Anemone x Hybrida poate deveni,
datorită ameliorării ce-i conferă rădăcini rezistente, invazivă dacă nu este controlată corespunzător.

III. METODE DE AMELIORARE


3.1. Selecția

Prin această metodă esențială, se realizează studierea atentă a unui cultivar și reținerea pentru
înmulțire a florilor cu caractere fenotipice valoroase ce se numesc plante elite. După înmulțirea
plantelor elite, selecția continuă până când se obține o nouă populație distinctă, uniformă și stabilă și
care este mai apoi atestată ca un soi nou sau cultivar, în funcție de performanțe.

Prin selecția în masă se reduce variabilitatea populației respective și se obține mai rar soiuri noi,
plantele elite înmulțindu-se în amestec cu generațiile următoare. Aceasta poate fi pozitivă, se aleg și se
înmulțesc plantele valoroase, sau negativă, se elimină plantele nevaloroase sau netipice soiului; simplă,
când se face o singură alegere, sau repetată, alegerea elitelor se face în mai multe generații.

Prin selecția individuală se apreciază valoarea genotipică a elitelor alese prin valoarea
descendenților, ea realizându-se prin alegerea individuală a plantelor elită și urmată apoi de înmulțirea
separată și studierea descendenților. În funcție de materialul biologic folosit și procedurile adoptate,
scopul poate să difere (conservarea soiurilor existente, obținerea unor soiuri noi sau obținerea unor linii
consangvine homozigote).

Din probele 1 (Anemone 'Sylphide') și 2 (Anemone coronaria 'The Bride') s-au ameliorat și a ieșit proba
3 (Anemone de Caen) ce prezintă petale albe cu o dungă circulară roșie.

3.2. Hibridarea

Prin încrucișarea a 2 specii de anemone s-a realizat contopirea în zigot a celor 2 baze ereditare,
de unde a rezultat specia hibridă. Această nouă specie poate manifesta în mod diferit însușirile
provenite de la cele două baze.

Hibridarea este importantă deoarece crește variabilitatea genotipică a anemonelor iar acest
aspect se justifică datorită utilizării intensive a germoplasmei de bază și a epuizării variabilității
naturale existente în cadrul acestora.

Pentru obținerea noilor specii hibride s-a folosit hibridarea artificială, prin intervenția
amelioratorului de-a lungul procesului de dezvoltare, prin polenizare dirijată. Pentru acest proces s-a
folosit în general hibridarea apropiată (intraspecifică), încrucișându-se 2 părinți diferiți din cadrul
aceleași specii (anemone).
Din probele 1 (Anemone hybrida 'Windflower') și 2 (Anemone hupehensis var. 'Japonica
Pamina') s-au ameliorat și a ieșit proba 3 (Anemone hybrida var. 'Elegans').

3.3. Consangvinizarea

Prin fecundarea forțată se urmărește obținerea de genotipuri noi, homozigote, ca urmare a


populației autofecundate în genotipurile componente, astfel că reprezintă o sursă importantă de
variabilitate genetică. Se numește „linie consangvinizată” descendența consangvină timp de mai multe
genereații succesive a unei plante alogame.

Prin consangvinizarea anemonelor se exteriorizează trei efecte principale: reducerea vitalității,


scăderea variabilității în cadrul liniilor consangvinizate și desfacerea populației inițiale în biotipurile
constituente.

Reducerea vitalității se identifică prin creșterea ponderii plantelor nedezvoltate sau a celor cu
defecte fiziologice și morfologice. De asemenea, se poate remarca uneori scăderea taliei florilor, a
mărimii frunzelor și deci scăderea intensității fotosintetice. Cele mai puternice manifestări ale reducerii
vitalității se manifestă în primele generații de consangvinizare, după care acestea se diminuează.
Desfacerea populației inițiale în biotipurile constituente permite izolarea genotipurilor
homozigote valoroase, importante pentru lucrările de ameliorare, dar fără importanță pentru
productivitate.

3.4 Mutageneza

Modificările produse în structura și funcțiile materialului genetic sub acțiunea factorilor


mutageni se transmit de la o generație la alta și nu se datorează segregării factorilor ereditari sau
recombinării genetice.

Deși de multe ori mutațiile afectează negativ plantele totuși ele stau la baza evoluției prin
sporirea variabilității. Mutațiile sunt folosite în special, în ameliorare, la obținerea unei rezistențe la
boli și dăunători.

Se utilizează agenți mutageni fizici sau chimici a căror acțiune se aplică o dată sau de mai multe
ori, la semințe, organe ale plantei sau la planta întreagă. În funcție de specie și scopul urmărit, diferă
momentul de aplicare a agenților mutageni însă în orice situație trebuie avută în vedere doza letală a
agentului mutagen utilizat.

Agenții mutageni fizici produc o frecvență relativ mare de mutații, acționând asupra acizilor
nucleici în stare de repaus. Acești agenți sunt reprezentați de radiații (ionizante sau neionizante),
variațiile de temperatură și ultracentrifugarea.

Agenții mutageni chimici prezintă o serie de avantaje precum: frecvența mutațiilor pentru unii
mutageni chimic este de 5-10 ori mai mare, aplicarea se face mai ușor, procentul de supraviețuire este
mai mare, etc.. Doza de tratare nu poate depăși totuși anumite limite datorită nocivității lor dar și pentru
că substanțele sunt puțin solubile.

3.5. Heterozisul

Fenomenul acesta apare, ca urmare a unor interacțiuni genetice, în prima generație hibridă și se
manifestă prin sporirea accentuată a capacității de producție a hibridului față de genitori printr-o
capacitate de adaptare a plantei la condițiile de mediu.
Această metodă de ameliorare este considerată a fi una extrem de valoroasă și benefică pentru
sporirea producției.

Cel mai ridicat procent de heterozigotie se realizează la hibrizii simplii, astfel având și cea mai
înaltă capacitate de producție în prima generație. La încrucișarea între linii consagvinizate sau între
soiuri intensitatea heterozisului este foarte mare însă scade la încrucișarea între forme cu grad ridicate
de heterozigotie.

Intensitatea variază în timp, de la o generație la alta, amploarea maximă fiind în prima


generație, în timp ce în a doua generație, intensitatea se reduce considerabil ca mai apoi să dispară
complet în generațiile următoare.
BIBLIOGRAFIE

1. https://www.interflora.co.uk/page/flower-types/anemones
2. https://www.horticultorul.ro/flori-de-apartament-gradina/anemone/
3. https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Anemone
4. https://ro.scribd.com/doc/277862418/Anemone
5. https://ro.useful-plants.net/6880830-anemone-de-caen-the-florists-anemone
6. https://www.homestratosphere.com/types-of-windflowers/#Types_of_Windflower
7. https://en.wikipedia.org/wiki/Anemone
8. https://en.wikipedia.org/wiki/Anemone_coronaria
9. https://en.wikipedia.org/wiki/Anemone_hortensis
10. https://en.wikipedia.org/wiki/Anemone_caroliniana
11. https://en.wikipedia.org/wiki/Anemonastrum_canadense
12. https://en.wikipedia.org/wiki/Eriocapitella_%C3%97_hybrida
13. https://education.teamflower.org/learn/growing/ssl/anemone-growing-tips
14. https://www.wise-geek.com/what-is-a-windflower.htm
15. https://gardenerspath.com/plants/flowers/grow-grecian-windflowers/
16. https://garden.lovetoknow.com/wiki/Windflower
17. https://www.thespruce.com/growing-anemone-flowers-1316064
18. https://gardenseason.com/how-to-grow-anemones/
19. https://fafard.com/best-spring-anemones/
20. https://www.gardenia.net/plant-variety/anemone-coronaria-poppy-anemone
21. https://gardenerdy.com/anemone-flower-meaning-other-facts/
22. https://www.gardenguides.com/12501550-the-10-interesting-facts-about-anemone-flowers.html
23. https://www.renovat.ro/anemonele-cultivarea-ingrijirea-si-inmultirea-lor-p-1095/
24. https://www.qdidactic.com/didactica-scoala/botanica/hibridarea-plantelor483.php
25. https://homeguides.sfgate.com/grow-windflowers-22795.html
26. https://www.americanmeadows.com/wildflower-seed-planting-instructions
27. http://www.agriculturaromaneasca.ro/produse/efectele-consangvinizrii-i-baza-lor-genetic-60-
t6.html
28. https://www.rasfoiesc.com/educatie/biologie/botanica/MUTAGENEZA-IN-AMELIORAREA-
PLAN41.php
29. https://www.creeaza.com/afaceri/agricultura/HETEROZISUL-IMPORTANTA-LUI-IN-
494.php
30. https://www.rasfoiesc.com/educatie/biologie/botanica/METODELE-DE-AMELIORARE-A-
PLANT27.php
31. https://www.istockphoto.com/
32. https://www.citychickens.co.uk/2017/09/19/japanese-anemone/
33. https://casepractice.ro/soiuri-de-anemone-si-ingrijirea-lor/
34. https://www.pinterest.com/pin/

35. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/22188120/

S-ar putea să vă placă și