UNIVERSITATE DE ȘTIINȚE AGRICOLE

ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI REGELE

,,MIHAI I AL ROMĂNIEI’’ DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
PROGRAM DE DE STUDII;AGRICULTURA IFR

Materie: Botanica

Referat:

STUDENT...BÎZGAN ALIN EMIL

AN I (GR 1 )
AMBROZIA(Ambrosia)
Cea mai răspândită dintre speciile de buruieni aparținând genului Ambrosia o
reprezintă specia ambrosia artemisiifolia, cunoscută sub denumirea populară de
iarba de paragină, iarba pârloagelor sau floarea pustei, în funcție de zonă.
Ambrozia (Ambrosia) este un gen de plante erbacee, sau de arbuști, aparținând
din punct de vedere botanic încrengăturii Spermatophyta; subîncrengătura
Angiosperme; clasa Dicotyledonate; subclasa Asteride; ordinul Asterales; familia
Asteraceae (Compositae); subfamilia Tubiflorae,genul Ambrosia, provenind din
America de Nord și America de Sud, de unde s-a răspândit prin Europa. Genul
acesta cuprinde aproximativ treizeci de specii de plante anuale sau perene, care
cresc în special în regiunile plate, sărace în apă și nisipoase. Varii specii de
Ambrosia produc cantități mari de polen, care, prin diseminare anemocorică,
este unul dintre principalii declanșatori ai rinitei alegice („febra fânului”).
Din punct de vedere morfologic și al plasticității ecologice, Ambrosia
artemisiifolia este o plantă anuală, răspândită în toată Europa, cu areale invazive
concentrate, în special, în partea centrală a acesteia.
Ambrosia artemisiifolia este o plantă cu talia semiînaltă de 50 -100 cm înălțime,
uneori chiar mai înaltă la maturitate, rădăcina plantelor de ambrozie este
pivotantă, această caracteristică fiind semnificativ influenţată de textura şi
structura solului pe care planta se dezvoltă. Astfel, pe psamosoluri s-a constatat
că plantele de ambrozie dezvoltă o rădăcina pivotantă - fusiformă,puternic
fasciculată în partea superioară pe o porţiune de 20-30 cm.
Pivotul penetrează solul ajungând la adâncimi de peste 1,5 m, ceea ce îi asigură
o bună rezistenţă faţă de caracteristicile pedologice ale acestor tipuri de sol. La
plantele crescute pe alte tipuri de sol, rădăcina este pivotantă, puternic
ramificată, dezvoltându-se în general până la 50-60 cm, rareori depăşind această
adâncime.

Specia Ambrosia artemisiifolia se caracterizată printr-o tulpină principală,

erectă, sclerificată lemnoasă, acoperită de o pubescenţă deasă pe toată
suprafaţa. Tulpina este de regulă dreaptă şi rotundă, uneori cu muchii
longitudinale, subţiată de la bază spre vârf , în prelungirea căreia se dezvoltă
întotdeauna un racem spiciform, care găzduieşte calatidiile bărbăteşti.
Pe tulpini se găsesc frunzele, de două ori penat sectate, care spre bază sunt
dispuse diametral opus, apoi apar aşezate altern neordonat. La baza fiecărei
frunze începând de la vârful tulpinii spre bază se dezvoltă câte o ramură de
ordinul I, care împreună cu tulpina formează întotdeauna un unghi ascuţit.
Aceste ramuri se pot dezvolta atât numai în jumătatea superioară a tulpinii, cât
şi pe întregimea acesteia până la bază. Frunzele sunt penat-sectate, alungite și
ascuțite la vârf, lobate, având pețiolurile cu aripi de culoare griverde argintie
dinspre partea superioară spre partea inferioară. Frunzele sunt dispuse opus la
baza tulpinii și alterne pe partea superioară și pe ramificații.

Florile, purtătoare de polen, formează inflorescențe situate în vârful ramurilor,

având forma alungită și compactă asemănătoare unui spic.
Specia Ambrosia artemisiifolia face parte din familia Asteraceae. Caracteristică
pentru unitatea acestei familii botanice este gruparea florilor în inflorescenţă
calatidiu sau antodiu. La ambrozie calatidiile sunt nutante, situate pe ramuri dar
şi pe tulpină.
În partea superioară a fiecărei ramuri dar şi a tulpinii, sunt dispuse calatidiile
polenifere (bărbăteşti), cu flori tubuloase şi foliole bracteale numite involucru
concrescute într-un înveliş unic. Acestea sunt numeroase, de la câteva (de regulă
peste 10) până la peste 100-150 calatidii pe fiecare ramură, uneori chiar şi peste
200, aşezate sub formă de racem spiciform
La ambrozie fructul este o achenă. Acestea au forme ovoidale, închise în
involucru spinos, de obicei cu 5-8 spinişori, gălbui până la maronii
închis.Dimensiunea achenelor împreună cu involucrul este de 2-4 mm lungime şi
1-1,8 mm lăţime şi grosime.

Polenul este produs de florile bărbăteşti grupate în inflorescenţe în calatidiile

polenifere. Un calatidiu polenifer are un diametru cuprins între 3 şi 6 mm,
adăpostind între 5 şi 26 flori.

O floare poate produce între 1000 şi 2000 de grăunciori de polen.Un grăuncior

de polen măsoară între 10 şi 25 microni.
O plantă bine dezvoltată poate produce şi elibera în atmosferă, peste un miliard
de grăunciori de polen.
Polenizarea este realizată cu ajutorul vântului prin răspândirea grăunciorilor de
polen. O singură plantă matură poate elibera în atmosferă câteva miliarde de
grăunciori de polen și până la 30.000 de semințe, care își păstrează calitățile
germinative până la 40 de ani. Planta atinge perioada de maximă polenizare în
lunile august - septembrie, şi se întinde până sfârșitul lui octombrie.

Semințele răspândite de vânt germinează primăvara, plantele crescând odată cu

majoritatea buruienilor iar pe parcurs ambrozia le depășește, devenind
dominantă până la jumătatea lunii iulie, când dezvoltă învelișul floral.
Este rezistentă la secetă și arșiță, fapt ce a determinat ca în ultimii ani secetoși
buruiana să aibe condiții favorabile să se dezvolte foarte rapid și să cuprindă
areale întregi. Perioada de vegetație se încheie odată cu primele brume și
înghețuri din luna decembrie.
Ambrozia este una dintre cele mai invazive plante existente pe teritoriul ţării
noastre, fiind extrem de adaptabilă la condiţiile pedoclimatice.În România,
ambrozia este răspândită în aproape toate zonele (cu excepția zonei dealurilor
înalte și a zonei montane), preferând solurile nisipoase, mai puțin fertile, ușor
alcaline.
Crește spontan pe terenurile lăsate pârloagă, în principal de-a lungul căilor
ferate, a drumurilor pe marginea apelor curgătoare, a lacurilor, pe marginea
pădurilor, în apropierea dărâmăturilor,respectiv pe terenurile lipsite de vegetație
și prost întreținute, dar și în grădini și parcuri neîngrijite,pe șantierele de
construcții , în zone unde s-a depozitat pământ excavat, în culturile de cereale şi
de floarea-soarelui, producând pagube semnificative de recoltă.
Ambrozia creează probleme din ce în ce mai mari în România, în special în zona
de vest. Este una dintre buruienile dificil de combătut, deoarece necesită un
complex de măsuri, care să includă tratamente cu produse specifice de
combatere, rotația adecvată a culturilor și menținerea unor tehnologii agricole
bune. De aceea, pentru a combate ambrozia cu eficiență, se impune utilizarea
unei scheme de erbicidare care să includă atât erbicide preemergente, cât și
postemergente.
Ambrozia se mai numește popular ”iarba pârloagelor”. Apărea pe terenurile
nelucrate. În urmă cu 10 ani de zile existau foarte puține detalii despre
infestarea cu ambrozie în culturi. Nu era o buruiană invazivă și, mai mult, nu era
considerată o buruiană problemă în județele din vestul României. Un motiv este
că la vremea respectivă suprafețele de floarea-soarelui sau soia erau mult mai
mici.

Ambrosia artemisiifolia este o buruiană termofilă. Răsare cam după 15 aprilie.

Solul trebuie să aibă o temperatură de 10-12°C, pentru a porni în vegetație. Însă
ambrozia iubește cel mai mult o temperatură a solului de aproximativ 15-20°C.
Această temperatură coincide cu temperatura de germinație la floarea-soarelui
și la soia. Însă ambrozia este mult mai viguroasă și mai puternică decât planta de
cultură. Dacă avem, de exemplu, o densitate de 20-25 de plante de ambrozie pe
metrul pătrat, acestea vor ajunge să sufoce plantele de cultură. Ca să înțelegeți,
pe un metru pătrat vom avea aproximativ 6 plante de floarea-soarelui și 25 de
ambrozie. Iar acestea se vor dezvolta mult mai repede și mult mai bine, ducând
la pierderi de producție de până la 80%.
Pe langa faptul ca dezvoltarea ambroziei in culturi sufoca planta,aceasta are
efecte negative si asupra omului producand iritatii si alergii datorita polenului.
Este suficientă o concentrație de polen în aer de sub 30 grăunciori de polen/m3
pentru a induce o reacție alergică. Persoanele foarte sensibile pot fi afectate
chiar de 1-2 grăunciori de polen/m3.În mod uzual, alergiile la polen sunt cauzate
de expunerea la polenul de ambrozia pe parcursul mai multor ani (3-4 ani), astfel
că simptomele de rinită alergică apar la copii cu vârsta de cel puțin 4-5 ani.
Sunt cazuri când, vârsta de apariție a simptomelor a coborât sub 1 an, existând
chiar și copii de 6 luni care prezintă rinită alergică indusă de polenul de
ambrozia. Se evidențiază astfel gravitatea extremă generată de alergia la
ambrozia, care afectează sănătatea unei largi categorii populaționale, care
include și copii cu vârsta de sub 1 an.
Șocul anafilactic este cea mai severă formă de reacție alergică, cu debut brusc,
neașteptat, și tablou clinic deseori dramatic, putând duce la deces prin
obstrucția căilor aeriene și colaps vascular ireversibil. Șocul anafilactic reprezintă
o urgență medicală.

Ambrozia are si anumite calitati,fiind una dintre cele 400 specii de plante
folosite la recuperarea terenurilor contaminate cu metale grele, fiind utilizată în
cazul poluării cu Cu sau Cd.

BIBLIOGRAFIE:
- sppt.ro
- ro.wikipedia.rog
- www.ms.ro
- www.google.ro