Legea lui Dalton pentru un amestec de gaze

Considerăm un amestec de gaze într-o incintă de volum V la temperatura constantă T.

În practică se întâlnesc frecvent situaţii când se află împreună mai multe gaze, care însă
nu reacţionează între ele. Acestea formează un amestec de gaze.

Într-un amestec de gaze, la T şi V constant, fiecare gaz în parte (din amestec) va exercita o
presiune (presiune parţială) şi ocupă întreg volumul amestecului (ca şi cum el s-ar afla
singur în tot volumul ocupat de amestec).

Parametrii de stare ce caracterizează starea componentei 1 sunt: presiune, volum,

temperatură, masă.

I. p1, V, T, 1  p1V = 1RT  RTV p11 

II. p2, V, T, 2  p2V = 2RT  RTV p22 

- amestecul este caracterizat de parametrii de stare: p, V, T, 

pV = T RTV p 

Aplicâd legea conservăii masei:  = 1 + 2 + …+ n

= + + …+ RT pV RTV p1RTV p2RTV pn

p = p1 + p2 + …pn = - relaţa reprezintăexpresia .n i i p1

matematicăa legii lui Dalton.

p1, p2, … pn = presiunile parţale ale gazelor din amestec; p = presiunea totală

Enunţ  Presiunea totalăexercitatăde un amestec de gaze este egalăcu suma presiunilor

parţale ale componentelor amestecului.

STAREA LICHIDĂ
Prin lichid se înţelege corpul aflat într-o stare de agregare intermediară între starea solidă şi cea
gazoasă.
Particulele constituente ale stării lichide, nu au poziţii fixe, putându-se deplasa unele faţă de altele.
Între moleculele sistemului în stare lichidă, se manifestă forţe de interacţiune mai mari decât între
moleculele sistemului în starea gazoasă:
Distanţa dintre molecule este mult mai mică decât la gaze, de aceea lichidele sunt foarte puţin
compresibile.
Forţele de coeziune (de atracţie între molecule) sunt destul de mari si ca urmare lichidele au un
volum propriu, bine determinat.
Deşi forţele de coeziune sunt mult mai mari decât la gaze, totuşi ele nu sunt suficient de puternice ca
să asigure lichidelor o formă proprie.
Prin urmare, lichidele nu au formă proprie, ele iau forma vasului în care sunt puse.
Existenţa volumului propriu, evidenţiază faptul că densitatea sistemelor în stare lichidă este mai
mare decât densitatea sistemelor în starea gazoasă.
De asemenea, existenţa volumului propriu face posibilă o mişcare a unei părţi a corpului faţă de altă
parte a aceluiaşi corp, prin lunecarea unui strat de lichid faţă de straturile învecinate. Acest fenomen
se numeşte curgere. Lichidele se împart în două categorii:
- lichide ideale
- lichide reale
 Un lichid ideal, este, prin definiţe, un lichid absolut incompresibil ş de vâscozitate nulă (alunecarea
straturilor de fluid unele peste altele în procesul de curgere are loc făăfrecare).
 Lichidele reale sunt vâscoase ş compresibile.
Proprietătile sistemelor în stare lichidă se modificăîn special cu temperatura T ş foarte puţn cu
presiunea.
Apa constituie cel mai important lichid pentru viaţa, luând parte atât la organizarea structuralăa
sistemelor vii cât ş la activitatea metabolicăa acestora.

Proprietaţile termice ale apei

a) Căldura specifica

Căldura specifică a apei reprezintă cantitatea de căldură necesară unui gram de apă pentru a-şi
ridica temperatura cu un grad.
Dintre toate lichidele (şi chiar solidele) apa are cea mai mare căldură specifică.
Valoarea ridicată a căldurii specifice a apei se datorează structurii moleculare cvasicristaline a
apei. Ea îi conferă acesteia rolul de a tampona variaţiile de temperatură atât la nivel planetar cât şi
la nivelul fiecărui organism. Astfel, organismele vii pot primi cantităţi mari de căldură atât din
mediul exterior cât şi din interiorul organismului (rezultată 38 din reacţiile metabolice termogene)
fără să crească temperatura peste valorile compatibile cu viaţa.
b) Căldura latentă de vaporizare
Căldura latentă de vaporizare () este o mărime fizică egală cu cantitatea de căldură necesară
unităţii de masă de lichid pentru a trece din starea lichidă în starea de vapori - de aceeaşi
temperatură cu lichidul şi sub presiune constantă.
Proprietăţile electrice ale apei
Conductibilitatea electrică a apei măsoară capacitatea ei de a conduce curentul electric:
Proprietăţile optice ale apei
Apa este transparentă pentru radiaţiile vizibile (  400 - 760 nm) pe care le absoarbe foarte
puţin, numai când stratul de apă este foarte gros (zeci de metri) sau este impurificată cu substanţe
poluante. Acest fapt permite dezvoltarea vieţii acvatice.
Odată cu creşterea grosimii stratului de apă, creşte absorbţia şi scade transmisia.
Apa absoarbe total radiaţiile infraroşii (IR) (  > 760 nm), deci este opacă pentru radiaţiile IR.
Apa absoarbe moderat radiaţiile ultraviolete (UV) (  < 400 nm) - deci este parţial transparentă
pentru radiaţiile ultraviolete.
Observaţie: - radiaţiile infraroşii produc încălzirea
- radiaţiile ultraviolete produc modificăride structură moleculară, putând produce ionizări.

Rolul biologic al apei

Apa a preexistat vieţii pe pământ, ea constituind mediul în care s-au produs primele sinteze de
substanţă organică, deci în apă au apărut primele organisme vii.
Practic, tot ceea ce reprezintă un organism viu conţine apă, iar în absenţa ei procesele vitale nu se
pot desfăşura (apa este “matricea vieţii”).
Principalele roluri îndeplinite de apă în lumea vie sunt următoarele:
1. Apa este constituent de bază al organismelor vii, participând cu 50  97% la masa acestora.
Conţnutul de apădin organism depinde de:
a) Cantitatea de apădin mediu (mai mare la meduze decâ la animale din deşrt dar sunt ş excepţi).
b) Poziţa filogenetică(planta este mai dependentăde apădecâ organismul animal).
c) Poziţa ontogenetică(embrionul conţne mai multăapădecâ adultul, gradul de hidratare scade cu
vâsta; 760 ml/kg la copiii de câeva zile ş 460 ml/kg la femei de 60  80 ani).
d) Natura organismului ş ţsutului (rinichiul de om conţne 82%, dintele 10%). Organele mai puţn
active din punct de vedere biologic (pielea, coaja copacilor) sunt mai uscate. 43
2. Apa este lichid vehiculant ître organism ş mediu.
3. Apa este aliment pentru plantele autotrofe
4. Mediul vehiculant pentru organisme ş celule (îot, flotaţe, elemente figurate).
5. Mediul de desfăşurare al reacţilor biochimice
6. Apa este o substanţă de protecţe (mecanică chimicăetc) fapt rezultat din proprietăţile ei fizice ş
chimiceTemperatura solului depinde ş de conţnutul de apă
Î organisme apa evităsupraâcăzirea din cauza reacţilor interne de oxidare care furnizeazăenergia
metabolică