Agricultura este știința, arta sau practica care se ocupă cu procesul

producerii de hrană vegetală și animală, fibre, respectiv diverse materiale

utile prin cultivarea sistematică a anumitor plante și creșterea animalelor.
Termenul de agricultură provine din cuvintele din latină agri desemnând
câmp și cultura însemnând cultivare, în sensul de prelucrare mecanică și
chimică a solului pentru a fi apt pentru cultivarea plantelor. În termenul
generic de agricultură se regăsesc științe și ocupații distincte, așa cum sunt

Mare parte a existentei rasei umane a fost marcata de societatea bazata

pe vanat si culegerea plantelor din salbaticie. Apoi, s-a produs una dintre
schimbarile cele mai importante – acum circa 10.000 de ani, rasa umana a
inceput sa domesticeasca plante si animale pentru a face sursele de hrana
mai accesibile si mai usor de controlat.

Procesul agricol s-a dezvoltat odata cu evolutia umana, redefiniind

structura existentiala a omului.

Este absolut imposibil sa ne dam seama cu exactitate cand omul a plantat

prima samanta – ceea ce stim este ca undeva in jurul anului 8.500 I.E.N.,
locuitorii orientului mijlociu din zona Egypt-Israel, au inceput sa planteze
grane in loc de a culege din salbaticie.
In jurul anului 7.000 I.E.N., acestia au inceput sa domesticeasca animale:
oi, porci si capre. La o mie de ani distanta acestia au reusit de asemenea
sa domesticeasca si bovine.

Inainte de dezvoltarea agriculturii omul era nomad, calatorind constant in

cautare de animale salbatice si grane. Odata cu dezvoltarea agriculturii ca
o sursa de hrana predictibila si centralizata, oamenii au fost motivati sa se
aseze si sa devina sedentari – asa au inceput sa ia nastere orasele.

In acest fel, agricultura incepuse nu numai sa schimbe felul in care omul se

hranea, dar si sa dea startul civilizatiei umane.

In decursul urmatorilor 8.500 de ani, agricultura a evoluat intr-un ritm relativ

lent. Trecand printr-un proces de invatare constant, fermierii de pe toata
Terra au crescut plante din ce in ce mai hranitoare si mai bogate.

ăă
In mod firesc au observat ca nu toate plantele din aceiasi specie sunt la fel.
Unele cresteau mai mari, altele mai bine sau erau mai usor de incorporat in
meniul zilnic. Asadar, au inceput sa pastreze semintele celor mai bune
plante si sa le includa in recolta anului ce avea sa vina.

Timp de sute de generatii, acest lucru a condus la transformarea plantelor

salbatice in grane si legume mai mari si mai gustoase, cele pe care astazi
le cunoastem.

In timpul Epocii Bronzului si a Fierului, uneltele din piatra si lemn au fost

inlocuite de cele din metal, fiind mult mai puternice si eficiente.

ăă

Boom-ul in agricultura s-a produs in secolele 18 – 19, atunci cand inovatii

majore au dat un nou suflu praticilor agricole. Design-ul plugului a fost
imbunatatit, iar englezul Jethro Tull a inventat primul burghiu pentru plantat,
dispozitiv ce permite plantarea semintelor intr-o maniera eficienta, in
randuri drepte. Asadar, fermierii puteau sa planteze si sa recolteze intr-un
timp mult mai scurt.
Secolul 20 a venit si el cu inovatiile lui – masinile pe benzina aveau sa
inlocuiasca echipamentul traditional tractat de cabaline sau bovine. Acest
lucru, combinat cu evolutia eficientei ingrasamintelor si a pesticidelor dupa
cele doua razboaie mondiale, au permis productivitatii agricole sa faca un
nou salt.

ăă

Cu noile tehnologii, fermierii au putut sa administreze mai mult teren

agricol, iar, in timp, acest lucru a dus la dezvoltarea unor ferme mai mari si
totodata la diminuarea personalului in sectorul agricol, nemaifiind nevoie de
o forta de munca numeroasa.

Dimensiunea agricola a crescut exponential cu cresterea populatiei. Intre

anii 1900 si 2012, populatia globului a crescut de la 1.6 miliarde la 7
miliarde, iar nevoia de a hrani o populatie in continua crestere s-a facut
simtita. In 1700 doar 7% din suprafata Pamantului era folosita pentru
agricultura – astazi, procentul a ajuns la mai mult de 40%.

Este evident ca agricultura in vremurile noastre este in fata unui nou salt
evolutiv – odata cu dezvoltarea tehnologiei inteligentei artificiale, noua
paradigma ne sta in fata – automatizarea completa a agriculturii si crearea
de terenuri artificiale pentru recolte.

Studiile de specialitate, observatorii pieței muncii și ai evoluției

rapide a tehnologiei arată că în anul 2030, adică peste doar 10 ani, 85%
din meseriile care vor exista vor fi cu totul noi. Multe dintre activitățile pe
care oamenii le desfășoară astăzi, în special cele repetitive, care necesită
efort fizic, risc și precizie, vor fi preluate de roboți aproape total în viitorul
apropiat, avertizează INACO, iar această opinie este împărtășită și de alți
observatori care au analizat dinamica noilor tehnologiiAgricultura nu face
excepție, ci, dimpotrivă, asimilează tot mai rapid noile descoperiri ale
tehnicii. Deja există o diferență uriașă între metodele tradiționale utilizate în
agricultură, în urmă cu câteva decenii, și cele moderne de cultivare. Acest
lucru, însă, nu înseamnă că locurile de muncă vor dispărea, ci vor
presupune un alt nivel de calificare și alte abilități.

Uniunea Europeană estimează că până în anul 2030, locurile de muncă din

agricultură, industria forestieră și pescuit vor scădea cu 13%, în România,
ca urmare a introducerii noilor tehnologii, însă alte meserii vor fi necesare,
precum controlorii de drone, programatorii, supraveghetorii roboților etc.

Cum lucrează fermierii moderni astăzi? INACO oferă câteva exemple. În

România, în Insula Mare a Brăilei, în Banat, în Bucovina la muncile agricole
sunt folosite tractoare și combine autonome, adică funcționează fără șofer.
Un singur operator le supraveghează de la distanță și de la un computer
pot fi coordonate zeci de mașini agricole de câmp.

În prezent, în lume, fermele mari investesc mult în construcția de roboți

care culeg fructe: căpșuni, cireșe, portocale etc. Însă roboții pot
supraveghea permanent și efectivele de animale din zootehnie. La fermele
de vaci de lapte, de exemplu, tehnologiile noi, precum centura cu guler
inteligent, sunt dezvoltate pentru a detecta sănătatea și fertilitatea vacilor.
Acest dispozitiv poate fi integrat cu un telefon inteligent sau un laptop
pentru a urmări comportamentul animalelor, ceea ce ajută la furnizarea de
tratament sau de hrană la timp.
ăă

Portalul indianbusinessstory a identificat principalele tendințe în sectorul

agriculturii în anul 2019: utilizarea senzorilor de cultură, sol și apă, a
imaginilor prin satelit, a roboților agricoli, utilizarea tehnologiilor de
monitorizare a animalelor și a vremii, agricultura pe verticală.

Există aplicații digitale de predicții meteo, senzori de apă, de sol, de culturi.

Aceste tehnologii le permit fermierilor să observe modificările vremii,
ajutându-i să intervină pentru protejarea culturilor, transmit informații privind
nivelul de azot și de umiditate din sol, indicând când este necesară
furnizarea de apă și de îngrășăminte. Cu ajutorul senzorilor de cultură,
fermierii pot detecta starea sănătății culturilor, dar și atacul insectelor,
prevenind, astfel, distrugerea plantelor.

Culturile pot fi supravegheate cu ajutorul dronelor care colectează

informațiile de care fermierul are nevoie: necesarul de îngrășăminte, de
apă, de ierbicide pentru fiecare metru pătrat de teren. Astfel, fermierii pot
economisi resursele precum îngrășăminte, pesticide, apă, folosindu-le doar
pe porțiunile de sol sau pentru anumite plante care necesită utilizarea lor.
Este o economie de resurse și de cheltuieli, o creștere a productivității, în
același timp, dar și o raționalizare a chimicalelor și, implicit, o reducere a
impactului asupra ecosistemului natural.
ăă

Tehnologiile moderne accelerează procesele agricole cu un efort uman

mult mai redus, economisesc mult timp și bani. Acestea sunt semnale certe
că profiturile și creșterea productivității muncii în agricultură vor fi, în viitorul
apropiat, rezultatul acțiunilor roboților care vor înlocui în mare măsură
oamenii.

În același timp, se dezvoltă agricultura pe verticală, robotizată, care

înseamnă producția de alimente sau de culturi în straturi vertical stivuite.
Necesită mai puțin teren, ceea ce conduce la creșterea productivității și a
afacerii deopotrivă, și permite dezvoltarea domeniului inclusiv în zonele
urbane, ceea ce implică o reducere a costurilor de aprovizionare și, implicit,
prețuri mai mici pentru consumatori și hrană proaspătă.
 O alta parte a viitorului agriculturii si nu numai,negativa as putea
spune sunt efectele schimbarilor climatice care se resimt din ce in ce
mai mult si in tara noastra.Potrivitexpertilor mai mult de jumatate din
intreaga suprafata a tarii se afla intr-un proces de desertificare ceea
ce face imposibila cultivarea plantelor.
O solutie pentru fermieri ar fi schimbarea culturilor si plantarea unor
hibrizi rezisenyi la perioadele lungi de seceta,sau cultivarea plantelor
care se gasesc in zonele calde de pe mapamond,cred ca multe plante
din zonele calde isi pot face loc la noi in tara de
pilda:maslinul,smochinul,susan bumbacul sau ricinu,unele pot fi
cultivate chear cu succes.acesta fiind ricinul.

Ricinul este o plantă tropicală oleaginoasă, originară din India şi Africa. În

prezent este cultivată la noi în ţară în scop ornamental, industrial şi
medicinal.
O cultura de 1 hectar de ricin are o profitabilitate iesita din comun: iti aduce
intr-un singur an de peste 20 de ori suma investita!
 
Concret, de pe urma unei investitii de cca 1.500 de euro (seminte plus
pregatirea terenului) obtii in jur de 35.000 de euro, in conditiile in care
activitatea ta presupune doar cateva lucrari periodice de intretinere si,
bineinteles, recoltarea!
Ca sa infiintezi o cultura de ricin 
ai nevoie in principiu doar de:
 
1) un hectar de teren nepretentios (planta creste cam in orice conditii)
2) lucrari obisnuite de pregatire (arat, discuit)
3) cca 35 kg de seminte, care costa in jur de 100 de lei/kg
 
Cu o minima atentie pentru evolutia in bune conditii a culturii, poti obtine la
inceputul toamnei peste 1.500 kg de seminte pe care le poti valorifica fie
en-gros, la pretul de 100 de lei/kg, fie in cantitati mici, la pretul de 0,5
lei/boaba, catre clienti care vor sa cultive ricinul in scop ornamental (in
acest al doilea caz, pretul de vanzare ajunge practic la peste 1.000 de
lei/kg!!!).
Ricinul este profitabil deoarece este extraordinar de util si, ca
urmare, foarte cautat. 
 
Din semintele sale se extrage un ulei galbui bogat in acizi grasi nesaturati,
folosit de secole in scopuri terapeutice (in ciuda gustului sau puternic si
destul de neplacut), cu numeroase avantaje.
 
Ce avantaje ofera uleiul de ricin?

 
1. Intareste sistemul imunitar (are efect antioxidant).
2. Combate afectiuni grave, precum Parkinson, scleroza multipla, artrita,
reumatism.
3. Este foarte eficient in tratarea problemelor dermatologice: inflamatii,
arsuri, acnee, eczeme, cearcane intunecate, riduri, degeraturi. Uleiul de
ricin este un emolient natural care stimuleaza productia de colagen si
elastina.
4. Elimina constipatia.
5. Stopeaza caderea parului si ajuta la regenerarea acestuia.
6. Atenueaza durerile provocate de sciatica.
7. Combate infectiile, ajuta la cicatrizarea ombilicului nou-nascutilor.
8. Este foarte folosit in compozitia produselor cosmetice, a sapunurilor,
textilelor, medicamentelor, uleiurilor de masaj.
9. Are un rol important in tratamentul ridurilor, intinerirea pielii si diminuarea
cearcanelor.
 
Per total, ricinul are peste 200 de utilizari in domeniile medical, farmaceutic,
cosmetic si, in plus, mai are un atu: este foarte putin cultivat la ora actuala
in Romania, ceea ce inseamna automat o concurenta redusa si un
argument puternic in favoarea demararii unei afaceri in domeniu. 
Pregatirea terenului este esentiala
 
Ricinul se poate planta pe orice tip de sol, dar mai avantajoase sunt
terenurile din partea de sud a Romaniei, deoarece aceasta planta are
nevoie de o toamna tarzie pentru ca semintele sa ajunga la maturitatea
optima de recoltare.
 
Perioada ideala de infiintare a culturii este luna mai, cand se incepe cu o
aratura adanca la 30-35 cm, urmata de discuire. La semanat se foloseste
acelasi echipament ca si la porumb, iar distanta de plantare este de 75
centimetri intre randuri si 25 centimetri intre plante pe rand.
 
Ricinul nu necesita nici fertilizare, nici irigare
 
Cerintele de umiditate sunt moderate, datorita faptului ca planta are
radacini puternic ramificate. Pentru rezultate bune, cu 7-10 zile inainte de
semanat se pot administra totusi 16-20 tone de gunoi de grajd bine
fermentat, care se incorporeaza in sol odata cu aratura. 
 
 Secretul productiilor ridicate consta in carnirea plantelor, operatiune care
consta in eliminarea manuala a mugurelui. Cand plantele au 4-6 frunze
adevarate, se rupe cu mana mugurele din capatul tulpinii (varful vegetativ)
fara a se atinge frunzele. 
 
Astfel, in locul unui singur ciorchine central, la planta carnita se dezvolta in
acelasi timp 2-3 ciorchini, care cresc mai mari, au boabe mai multe si mai
grele si se coc mai repede decat ciorchinii secundari de la plantele
necarnite. Totodata, prin carnire se asigura o coacere uniforma, care
usureaza mult recoltarea.
 
 Pentru a pastra cultura curata se executa 1-2 prasile manuale sau
mecanice. Prima prasila se face dupa rasarirea tuturor plantelor, in timp ce
cea de-a doua prasila se face atunci cand plantele au o inaltime de 15-20
cm. Intre plante pe rand se recomanda prasila manuala, pentru ca plantele
de ricin sunt foarte sensibile si nu trebuie ranite sau acoperite cu pamant.
Pentru recolta comercializata in scop farmaceutic este bine ca sa nu se
administreze erbicid. 
 
Recoltarea - la sfarsit de august, inceput de toamna
 
Plantele de ricin pot fi recoltate atat manual (pe suprafete mici), cat si
mecanizat (pe suprafete mari). Momentul optim de recoltare se stabiliste in
functie de aspectul ciorchinelui, care trebuie sa fie de culoare brun-cenusie.
Invelisul semintelor trebuie sa fie uscat, iar samanta sa poata fi scoasa cu
usurinta. 

 
Valorificarea productiei
 
Profitul din cultura de ricin poate fi considerabil, daca luam in calcul chiar si
o productie medie de 1.500 de kg/hectar. Doar din vanzarea semintelor la
pretul minim de 100 de lei/kg, se poate realiza un venit de 150.000 de lei,
adica peste 30.000 de euro! 

 
Prin procesarea semintelor si obtinerea uleiului de ricin, profitul poate
creste considerabil, cu o investitie suplimentara intr-o presa si in ambalarea
produsului final pentru comercializarea directa. Nu trebuie ignorata nici
vanzarea ricinului catre cei care doresc sa aiba aceasta planta deosebita in
gradina sau pe terasa.
Semintele de ricin sunt extrem de toxice, mai toxice decat cianurile sau
stricnina, si cu efecte comparabile cu ale veninului de sarpe. De vina este
ricina, o toxina care actioneaza foarte rapid, ducand la distrugerea
globulelor rosii. Ingestia a 5-6 seminte de catre un copil sau a 15 seminte
de catre un adult poate provoca decesul!