Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Specii şi cultivări
Îngrijirea culturii
Irigarea direct pe sol, sau cel mai bine prin picurare, se recomandă la această
plantă, ale cărei flori sunt foarte sensibile la Botrytis (mucegaiul cenuşiu).
Perioadele critice sub aspectul irigării sunt: primăvara, în timpul creşterii
vegetative; în perioada premergătoare recoltării florilor, pentru alungirea
tijelor florale; după înflorire, până la sfârşitul lunii august, pentru formarea
mugurilor floriferi ai anului următor şi creşterea rădăcinilor tuberoase. O
secetă prelungită vara poate compromite înflorirea în anul următor. La
fertilizarea de întreţinere se au în vedere două etape principale: după răsărirea
plantelor primăvara şi imediat după înflorire. Se dau cantităţi modeste de azot
şi mai mari de potasiu. Mulcirea solului cu mraniţă sau frunze uşor
descompuse este benefică acestei culturi. Îndepărtarea bobocilor laterali
favorizează creşterea celui terminal. Suprimarea lor de face manual, când sunt
încă mici. Tăierea plantelor (a părţilor vegetative aeriene) se face în fiecare
toamnă, în luna octombrie, la nivelul suprafeţei solului. Combaterea corectă şi
la timp a bolilor şi dăunătorilor nu trebuie pierdută din vedere. Pătarea brună a
frunzelor (Cladosporium paeoniae Pasb.) se manifestă sub formă de pete mari,
roşiatice, la extremităţile frunzelor, care se usucă şi se răsucesc în sus. Boala
este favorizată în primăverile răcoroase. Combatere: toamna, tulpinile şi
frunzele se taie cât mai aproape de nivelul solului şi se distrug prin ardere; în
timpul vegetaţiei se fac trei tratamente cu Benomil 0,08%, Fundazol 0,1%,
Captadin 0,3% etc.; se evită excesul de azot. Mucegaiul cenuşiu al bujorului
(Botrytis paeoniae Oudem) apare frecvent în anii cu precipitaţii abundente şi
temperaturi moderate. Primele simptome (pete brune) se observă la baza
lăstarilor tineri, după care se extind pe frunze, boboci şi flori. În dreptul
acestor pete se dezvoltă un mucegai cenuşiu. Combaterea: se evită excesul de
umezeală; se aplică tratamente cu Benomil 0,08%, Topsin 0,1%, Rovral 0,1%.
Rugina bujorului (Cronarthiu flaccidum) se manifestă pe frunze, tulpini şi
bracteile florilor, unde apar pete uşor circulare, gălbui, în dreptul cărora pe
faţa inferioară se dezvoltă sporii ciupercii. Frunzele devin cenuşii, se usucă şi
cad. Umiditatea ridicată, din cauza uneori unei desimi mari, favorizează boala.
Combatere: evitarea terenurilor umede, umbrite; arderea tuturor părţilor
vegetative rezultate din tăierea din toamnă; stopiri cu Zineb 0,4%, zeamă
bordeleză 0,1%, Ferbam 0,3%. Putrezirea bazei plantei (Rhizoctonia solani) se
manifestă la colet şi la capătul superior al rădăcinilor sub formă de necroze
(arsuri) brune şi uscate, putând antrena slăbirea şi pieirea plantei. Combaterea
se face prin stropirea plantei la bază cu Rovral 0,1%, Sumilex 0,1%, Bavistin
0,1%. Pătarea inelară a bujorului sau viroza (Peony Ringspot virus) are ca
simptom caracteristic petele inelare gălbui, uneori necrotice. Florile sunt
puţine şi mici. Combatere: distrugerea plantelor şi a afidelor care propagă
boala.