Program de studii universitare de masterat: PROTECȚIA AGROECOSISTEMELOR ȘI

EXPERTIZĂ FITOSANITARĂ
Cursuri cu frecvență / Anul de studii: II
Anul universitar 2021/2022

MANAGEMENTUL COMBATERII INTEGRATE A BURUIENILOR

DIN AGROECOSISTEMUL DE GRÂU ÎN CONDIȚIILE JUDEȚULUI
VRANCEA

Coordonator Prof. Univ. Ing. Dr. Marin Doru

Student Masterand Crăciun Raluca Elena
 1.IMPORTANȚĂ

Grâul este una dintre cele mai importante cereale, fiind cultivat în zonele cu diferite
tipuri de climat și de soluri, cu pozibilitatea mecanizării culturii. Controlul buruienilor este
important, deoarece pagubele provocate de acestea sunt intre 10-20% și se pot ridica până la
60-80% din recoltă.

Calitatea produselor de pe un domeniu infestat cu buruieni, este inferioară datorită

amestecării semințelor de buruieni cu boabele de grâu. Buruienile, de asemenea, acționează
ca un obstacol pentru lucrărilede cultură, de exemplu recoltarea. Anumite buruieni ajută, de
asemenea, la răspândirea bolilor și acționează ca factori de răspândire.

Obiectul managementului integrat al buruienilor este de a menține densitatea de buruieni

la niveluri gestionabile prevenind în același timp schimbările în populațiile de buruieni la mai
multe buruieni dificil de controlat. Pierderile cauzate de buruieni vor fi reduse la minimum,
fără a reduce veniturile agricole.

2. Specii de buruieni frecvente în cultura de grâu

În general, culturile cerealiere predomină buruienile dicotiledonate din culturile de grâu fiind
găsite peste 40 de specii, dintre care sunt cele mai dăunătoare: neghina (Agrostemina
githago), mușețel parfumat (Matricaria Indora,) Centaurea cyanus (albăstrea), volbura
(Convolvulus arvensis), mac (Papaver rhoeas), și cele mai dăunătoare a buruienilor
monocotiledonate sunt iarba vântului (Apera spica venti) și ovăz (Avena fatua).

Abutilon teophrasti -Teișor

Buruiană anuală ce se înmulțește prin semințe. Are rădăcină pivotantă. Cotiledoanele sunt
invers cordate la vârf, cu pețiol lung, formă cordată. Frunzele au margine fin dantelată.
Tulpina este erectă, cu înălțime ajungând până la 1-2 m. Înflorirea are loc vara. Floarea este
galbenă, semințele ajung până la 200 la număr.
 Anthemis arvensis L. - Romanița de câmp

Familia Asteraceae, buruiană dicotiledonată, cu perioadă de vegetație de 1 an. Înălțimea de

10-55 cm, cu tulpina arcuită, ramificată, frunzele glabre sau dispers păroase, de 2-3 ori penat-
septate. Germinează în martie- mai și septembrie-octombrie. Înflorește în iunie- septembrie.
Nr. Semințelor pe plantă este 10000

Polygonum aviculare L. - Troscot

Familia Polygonaceae. Buruiană dicotiledonată, anuală. Rădăcina este fusiformă, târâtoare,

ramificată, cu frunze eliptice, scurt pețiolate. Înălțimea este între 10-50 cm. Perioada de
germinare aprilie-iulie, înflorire din iunie- octombrie. Nr. Semințelor pe plantă 125-200.

Agrostemina githago – Neghina

Plantă erbacee, dicotiledonată anuală, cu tulpină înaltă de 30-2100 cm, păroasă și rădăcină
pivotantă. Florile sunt purpurii, capsulă cu 5 valve, semințe reniforme.

Matricaria recutita - Mușețelul

Buruiană anuală sau annual hibernantă, cu rădăcină fusiformă și cu miros de măr.

Germinează toamna- primăvara. Cotiledoanele sunt lungi cu vârf ascuțit îndoit, frunzele sunt
filiforme. Perioada de înflorire mai- august.
 Papaver rhoeas – Macul

Buruiană anuală cu rădăcină pivotantă. O singură plantă poate produce o cantitate de 10.000-
20.000 semințe rezistente până la 20 de ani. Poate atinge înălțimea de un metru. Florile sunt
solitare, lung pețiolate de culoare roșie. Germinează toamna sau primăvara foarte devreme.
Înflorește primăvara-vara.

Centaurea cyanus - Albăstrea

Este o specie erbacee anuală din familia Asteraceae, cu tulpină erectă, înaltă de 0,5-1m cu
peri pe organele aeriene.Frunzele sunt alterne, liniare, florile sunt albastre grupate în antodii
globuloase terminale. Fructele sunt mici, achene.

Apera spica venti – Iarba vântului

Perenă, cu înfrățire puternică, creștere sub formă de tufă. Germineză toamna și primăvara și
înflorește din iunie-iulie. Coriledoanele sunt fine, în formă de tirbușon. Frunzele sunt plate,
aspre , răsucite elicoidal. Floarea este sub formă de spiculețe monoflore, grupate în panicule
mari.
 Avena fatua – Odos

Graminee paniculată, germinează primăvara la adâncimea de 20 cm. Frunzele sunt lineare,

cele mai tinere sunt rulate, de culoare verde închis, paiul are 50-120 cm înălțime. Floarea sub
formă de spiculeț cu trei flori, inflorescență de tip panicul. Înflorește în iunie-august.

Agropyron repens – Pirul târâtor

Graminee perenă, termofilă, cu rizomi albi subterani și târâtori. Semințele rezistă zeci de ani
în sol. Formează rizomi lungi și ramificați. Inflorescența este un spic compus. Înflorește vara
și toamna timpurie

Amaranthus retroflexus - Știrul sălbatic

Buruiană anuală, cu tulpina păroasă, ce poate atinge înălțimea de 60- 120 cm. Frunzele au
formă romb- ovată, păroase.Perioada de înflorire iunie-septembrie

Ambrosia trifida - Ambrozia

Plantă anuală de vară, poate atinge 60-120 cm înălțime. Tulpina și frunzele sunt acoperite cu
peri aspri. Frunzele au 3-5 lobi. Rădăcina este pivotantă, tulpina puternic ramificată. Poate
avea între 300- 3.000 semințe pe plantă, poate provoca alergii și iritații.

Capsella bursa pastoris – Traista ciobanului

Buruiană anuală sau rar bienală, cu rădăcină fusiformă. Fam. Cruciferae. Este greu de
combătut. Semințele germinează toamna sau primăvara devreme, putând să reziste peste
iarnă. Poate atinge o înălțime de 50-60 cm. Florile sunt grupate în racem, frunzele sunt
dispuse în rozetă. Germinează și înflorește aproape pe tot parcursul anului.

Cirsium arvense - Pălămida

Buruiană perenă, cu rădăcina pivotantă. Tulpina poate atinge 1,5 metri înălțime. Frunzele de
pălămidă sunt alterne, cu ghimpi. Inflorescența de 10-20 cm, calatidii mici, flori dioice.
Germinează primăvara, în stratul superficial al solului.

Thlaspi arvense - Pungulița

Buruiană anuală din familia Cruciferae. Tulpina poate atinge 40 cm înălțime, fiind simplă sau
ramificată. Frunzele de la bază sunt lanceolate, iar cele de pe tulpină sesile. Florile sunt
grupate în racem terminal. Germinează primăvara și înflorește din mai-toamna.
2.1. Specii de buruieni problematice grâului

Polygonum convolvulus, Hrișca sălbatică

Hrișca a devenit o problemă semnificativă pentru culturile de grâu de iarnă. Hrisca

sălbatică este cel mai bine controlată atunci când erbicidele sunt aplicate înainte de germinare
semințelor. Erbicidele cu reziduuri mici, aplicate înainte de germinarea hrișcăi sălbatice nu
vor asigura un control adecvat. Erbicidele cu cea mai mare eficacitate asupra hriscăi sălbatice
includ dicamba + 2,4-D și Starane NXT

Lolium perenne ssp multiflorum, Raigrasul italian

A fost mult timp una dintre buruienile cele mai supărătoare din culturile de grâu. În 1989,
biotipuri ale acestei specii, au fost identificate ca rezistente la erbicide sulfonilureice
(inhibitor ALS – sinteza enzimei acetolactat). Din cauza utilizării pe scară largă a erbicidelor
sulfonilureice în cultura grâului, raigrasul rezistent la acestea, a devenit o problemă dificilă
pentru producătorii de grâu din această țară.

Pentru a controla aceste buruieni, cultivatorii trebuie să adopte o abordare sistemică

folosind mai multe tactic. Una dintre cele mai eficiente metode de gestionare a populațiilor de
raigras rezistente este rotația culturilor. Rotația cu o cultură de vară permite folosirea de
erbicide non-selective și lucrări ale solului în timpul iernii

Pentru însămânțarea câmpurilor din producția de grâu, trebuie folosite semințe certificate
de grâu pentru a evita răspândirea raigrasul la câmpurileneinfestate. De asemenea, trebuie
curățat bine echipamentul de cultivare și de recoltare înainte de a trece de la câmpuri infestate
cu raigras către cele neinfestate

Mai multe tipuri de substanțe erbicide sunt disponibile pentru a controla raigrasul
rezistent ACC-al inhibitorii ALS, în diferite perioade din sezon:
• Înainte de plantare, folosirea glifosatului sau paraquatului poate controla apariția
raigrasului.

• Între plantare și stadiul plantei cu 2 frunze, flufenacet + metribuzin pot fi aplicate la grâu
pentru a asigura un control rezidual al raigrasului.

• La preemergența întârziată sau postemergența timpurie, pyroxasulfone și pyroxasulfone +

carfentrazon asigură un control rezidual. Notă: Nu este necesară adăugarea de metribuzin
dacă raigrasul a apărut la momentul aplicării.

• De la prima etapă de frunze a grâului până la când frunza steag este vizibil, se aplică panda
pendimetalin pentru un anumit control rezidual sau suprimarea raigrasului.

• Între stadiul de 2 frunze și apariția spicului, raigrasul poate fi controlat cu pinoxaden

Convolvulus arvensis – Volbura

Buruiană perenă, cu numeroase rădăcini pivotante adânci și numeroși muguri de creștere

pe rădăcinile noi (drajoni). Frunzele sunt triunghiulare, ovate, cu vârf ușor rotunjit, având
lungimea de 3-4 cm . Tulpina este agățătoare. Florile seamănă cu o pâlnie (Rochița
rândunicii), sunt solitare pe tulpină, de culoare albă sau roz deschis. Germinează aproape tot
anul. Înflorește primăvara și toamna timpurie.

Setaria viridis – Mohorul

Buruiană anuală, ierboasă, ce formează tufe rare. Spicul poate ajunge la 50-70 cm înălțime ,
iar planta la 1m. Frunzzele dunt liniare , de 8-20 cm lungime, fără perișosi. O singură plantă
poate produce 500-7000 de semințe , rezistând în sol până la 20 de ani. Germinează la
începutul verii, înflorește vara- la începutul toamnei.
 Cynodon dactylon – Pirul gros
Buruiană graminee perenă, care prin stoloni formează un covor, se poate dezvolta pe orice tip
de sol, dar preferă regiunile secetoase și calde. Perioada de germinare este primăvara-
inceputul verii, dar în zonele calde germinează pe tot parcursul anului.
Frunzele adevărate sunt glabre, scurte, teaca ușor păroasă, iar locul ligulei este luat de o
coroană de peri.
Paiul este subțire, cele cu flori au până la 30 cm înălțime. Cele care se întind pe sol dau
rădăcini adventive și lăstari laterali în dreptul nodurilor.
Inflorescența cu spiculețe dispuse digital.Perioada de înflorire începe de vara- toamna, dar în
regiunile calde pe tot parcursul anului.

3.Combaterea integrată a buruienilor din cultura de grâu

3.1 Metode preventive

Prevenirea sau stoparea avansării infestării cu buruieni, este o parte importantă a unui
program de management total al buruienilor. Este nevoie de atenție din partea producătorului,
iar acest fapt oferă costuri reduse, precum și un control eficient asupra lor. Câteva reguli de
combatere preventivă a buruienilor sunt:

1. Utilizarea semințelor de cultură care sunt lipsite de semințe de buruieni.

2. Curățarea tractoarelor, camioanelor și combinelor înainte de a le muta de pe câmpurile

infestate pe terenurile curate.

3. Păstrarea zonele necultivate (marginile de parcele și terenuri) fără buruieni.

4. Nu permiteți animalelor care pasc (bovine, ovine, etc.) să se deplaseze direct de pe

câmpurile infestate pe terenurile neinfestate.

5. Prevenirea producției de semințe de buruieni în toate zonele posibile.

6. Curățarea apei pentru irigații, atunci când se pompează dintr-un sistem de canale

Controlul buruienilor prin cultură implică manipularea mediului de cultură / buruienilor,

astfel încât condițiile să fie favorabile pentru plantele de cultură, dar nefavorabile pentru
buruieni. Asigurarea competitivității culturilor și rotația culturilor sunt două practici
importante pentru controlul prin cultură în producția de grâu de iarnă.

Rotația culturilor, care să includă culturi însămânțate primăvara târziu, pentru a întrupe
ciclul de viață al buruienilor anuale ce pun probleme iarna, cum ar fi Descurainia pinnata și
Tlaspi arvense, și care să permită utilizarea de erbicide, fapt care nu poate fi posibil într-o
monocultură de grâu de iarnă. Culturile cu cereale, de rotație, includ porumbul, sorgul, meiul,
soia și floarea-soarelui, bineînțeles în funcție de locație.

Competitivitatea culturilor implică asigurarea unei culturi viguroase, care poate concura
mai eficient decât buruienile pentru apă, lumină, spațiu și nutrienți. Mai mulți factori
contribuie la competitivitatea culturilor, inclusiv pregătirea corespunzătoare a solului,
îngrășămintele adecvate, semințe de cultură de înaltă calitate, selecția atentă a varietății și
procentul corespunzător, data și adâncimea de semănat corecte. Într-o cultură sănătoasă,
tratată în mod corespunzător, cu grâu de iarnă, este dificil pentru buruienile anuale să
supraviețuiască, iar rezultatul este un randament ridicat al culturii de grâu de toamnă

3.2. Metode agrotehnice

Buruienile pot fi controlate prin mijloace culturale, mecanice și chimice. Utilizarea

judicioasă a acestor metode individual sau în combinație poate gestiona în mod eficient
buruienile fără a provoca pierderi economice sau daune aduse mediului.

Strategia corectă de management, trebuie aleasă în conformitate cu tipul buruienilor țintă și

nivelul de infestare. Tipul de cultură are un rol major în determinarea momentului măsurilor
mecanice.

Măsuri ce pot fi luate pentru a se evita infestarea cu buruieni a unei culturi de grâu:

• Utilizarea de semințe fără buruieni pentru a proteja împotriva infestărilor cu buruieni.

• Buna curățarea echipamentului de recoltare înainte de a trece de la un câmp la altul, și
cerericătre personalul străin care face recoltareasăcurețe echipamentul lor înainte de a intra pe
teren.

• În sistemele de lucrare a solului, utilizarea lucrărilor mecanice sau a erbicidelorpentru

preplantare, pentru a elimina germinarea inițială de buruienilor înainte de plantare. Acest
lucru va reduce sau elimina pericolul de infestare întimpul perioadei vegetative a culturii.

•Rotația culturilor care sunt în cometiție fizică cu buruienile, ceea ce duce la declinul treptat
al acestora. Îndepărtareainfestărilorcu buruieni prin prășitmanual sau local pentru a preveni
producerea de semințe de buruieni și răspândirea rizomilor sau rădăcinilor. Atunci când se ară
buruienile perene, să aibă grijă pentru prevenirea transportului și răspândirii unor părți de
plante în alte zone ale câmpului.

3.3. Metode fizice

Sterilizarea solului are scopul de a distruge atât facultatea germinativă a semințelor de

buruieni, cât și dăunătorii și agenții patogeni din sol. În câmp se realizează prin arderea
miriștei, când sunt distruse resturile vegetale. Se recomandă a se executa o data la un interval
de câțiva ani și numai în cazuri speciale, deoarece miriștea contribuie la refacerea rezervei de
materie organică din sol.

3.4 Metode biologice

De regulă, se folosesc fenomenele alelopatice , insectele, agenții patogeni(virusuri, ciuperci,

bacterii), uneori și melcii.

Alelopatia reprezintă influența, de obicei nefavorabilă a unei plante asupra alteia prin
eliberarea unei substanțe toxice în sol, odată cu moartea plantei. Plantele superioare secretă
substanțe alelopatice numite coline, cu efect de inhibare asupra plantelor superioare
receptoare
 3.5. Metode chimice

Gestionarea buruienilor rezistente la erbicide

• Utilizarea unor strategii integrate de management al buruienilor. Se aplică erbicide numai

atunci când este necesar, și se combină utilizarea acestora cu metode mecanice, culturale, sau
biologice.

• Rotirea sau amestecarea erbicidelor cu diferite moduri de acțiune.

• Dacă este posibil, rotirea culturilor, acolo unde rotația erbicidelor e ste fezabilă.

• Curățarea câmpurilor în mod regulat, pentru înlăturarea populațiilor de buruieni rezistente,

precum și controlul buruienilor care scapă, printratarea lor ca pe o nouă specie invazivă.

• Plantareade semințe de grâu necontaminate cu semințe de buruieni.

• Curățarea echipamentul de cultivare și recoltare pentru a preveni răspândirea speciilor

rezistente.

Mai multe tipuri de erbicide furnizează un control excelent al buruienilor cu frunze late,
cu un prejudiciu minim pentru grâu. Cu toate acestea, unele soiuri sunt mai sensibile la
erbicide decât altele. Prejudiciul variază în funcție de erbicid, soi, și stadiul de creștere.
Cercetări nu au fost efectuate asupra sensibilității la erbicide a multora dintre soiurile plantate
în prezent. Următoarele măsuri sunt elemente fundamentale care ar trebui să fie luate în
considerare înainte de a selecta un tratament cu erbicide:

1. Identificarea buruienilor problemă.

2. Pulverizarea atunci când buruienile sunt mici și în creștere activă. Se pulverizează în

stadiul de creștere al grâului de iarnă, corespunzător erbicidului folosit.

3. Folosirea un echipament de stropire adecvat, care este în stare bună și care să nu fie
contaminat cu erbicide utilizate anterior.

4. Calibrarea pulverizatorului pentru a asigura precizie în aplicare.

5. Citirea și urmarea instrucțiunilor de pe eticheta erbicidului.

6. Cunoașterea planurilor de rotație pentru a evita problemele cauzate de erbicidele tranzitive,
în cazul culturilor sensibile.

7. Conștientizarea faptului că dezastrele de cultură, cum ar fi prejudiciile cauzate de iarnă,

grindină sau boală pot aparea și reziduurile erbicidelor aplicate anterior, pot limita opțiunile
pentru reînsămânțare

Erbicidele recomandate pentru controlul frunze late buruienilor în grâul de iarnă sunt
(tifensulfuron + tribenuron), (dicamba + tifensulfuron + tribenuron + metsulfuron),
(carfentrozone-etil), (metsulfuron), (metsulfuron + tifensulfuron + tribenuron), (triasulfuron),
(dicamba), (dicamba), (clopiralid + 2,4-D), (metsulfuron + clorsulfuron), (tifensulfuron +
tribenuron ), (pyrasolfotole + bromoxinil), (prosulfuron), (triasulfuron + dicamba), (fluroxipir
+ bromoxinil), (fluroxipir), (dicamba) și (fluroxipir + clopiralid).

Unele dintre aceste produse ar trebui să fie combinate pentru a controla un spectru mai larg
de buruieni cu frunze late din cultura grâului de iarnă. Combinații ale erbicidelor sunt de
asemenea recomandate pentru gestionarea potențialei dezvoltări a rezistenței la erbicide a
buruienilor. Ally XP, Amber, Affinity BroadSpec, Agilitate SG, Express XP, Finesse,
Harmony XP Extra și Peak sunt, sau conțin, erbicide sulfonilureice, care sunt inhibitori ai
ALS.

De multe buruienile cu frunze late frecvent întâlnite în culturile de grâu de iarnă pot fi
controlate, la un preț modest, cu amină sau formule de ester scăzut în substanțe volatile de
2,4-D. În general, formulele de ester de 2,4-D asigură un mai bun control al buruienilor cu
frunze late, decât formulele de amine, deoarece acestea sunt solubile în ulei și pătrund cu
ușurință în frunzele plantelor. Formulelel de amine sunt solubile în apă și nu penetrează
frunze la fel de ușor, având ca rezultat un control redus al buruienilor, cum ar ciulinul. Cu
toate acestea, formulele de amine asigură siguranța culturilor mai mare decât formulele de
ester. Grâu de iarnă trebuie să fie între stadiul de patru frunze și etapa formării spicului,
atunci când se aplică 2,4-D. Grâul de iarnă, în general, se află în faza de creștere adecvată
pentru aplicare 2,4-D din martie până la începutul lunii mai, în funcție de data de plantare, de
sezon, și locație. Grâul de iarnă plantat la 10 septembrie ar trebui să fie gata pentru stropit
până la 1 martie, dar grâul plantat la 1 octombrie nu poate fi dezvoltat în mod adecvat decât
la data de 1 aprilie sau mai târziu.

Erbicidele sulfonilureice au persistență pe sol și vor controla germinativ buruienile cu

frunze late, timp de aproximativ patru săptămâni de la aplicare. Un agent activ de suprafață
(concentrație de 0,25 procente) trebuie adăugat la soluția de pulverizare de fiecare dată când
se utilizează erbicide sulfonilureice, cu excepția cazului în care fertilizant lichid este
combinat cu erbicidul. Ally XP, Amber, Finesse sau Vf (fără 2,4-D) pot fi aplicate în toamnă
pentru a controla buruienile anuale cu frunze late de iarnă.

Printre buruienile care sunt sau au devenit rezistente la erbicide sulfonilureice sunt ciulinul
și pălămida. Utilizarea 2,4-D (0.5l / 4l) la 1/2 litru aplicat per acru și un agent activ de
suprafață îmbunătățește controlul buruienilor și ajută la prevenirea dezvoltării buruienilor
rezistente. Concentrații mai mari de 2,4-D și agent activ de suprafață pot dăuna grâului.

Erbicidele sulfonilureice au restricții de rotație de la una la 36 de luni

2,4-D amină (4L), 2,4-D ester (4L) și glifosatul sunt sunt sogure pentru pulverizarea pe grâu
de iarnă înainte de recoltare (este necesară verificarea etichetelor pentru procente și calendar).
Nu toate mărcile de 2,4-D sunt recomandate pentru această utilizare.

Grâu de iarnă trebuie să fie tratat după etapa de formare a bobului și se tratează cu cel
puțin șapte zile înainte de recoltare. Stropirea cu 2,4-D, în timp ce nodurile paiului de grâu
sunt de culoare verde poate duce la ruperea spicului. Un interval înainte de recoltare de 10
zile este necesar pentru grâul stropite cu 2,4-D amină.

4.Concluzii

Buruienile determină randamentul și pierderea calității culturilor de grâu din multe zone
de pe glob. Producătorii pot implementa sisteme de management al buruienilor, care includ și
metode de control cu produselor chimice preventive și de cultură pentru a limita aceste
pierderi costisitoare.

Tratamente cu erbicide sunt disponibile pentru controlul buruienilor cu frunze late la

grâul de iarnă, la costuri rezonabile. Producătorii ar trebui să citească și să urmeze
instrucțiunile de pe eticheta erbicidului pentru a asigura utilizarea sigură și eficientă a
acestuia.

Pentru buruieni mai mari și pentru populațiile de buruieni dense sunt necesare cantități
mari de erbicide. Există oportunități semnificative de a economisi bani atunci când condițiile
de teren sunt bune și erbicidele sunt aplicate înainte de emergență sau în cazul în care
buruienile sunt mici.

Există trei scenarii tipice:

Pentru culturile semănatului timpuriu sau în cazul în care există o istorie a problemelor
legate de buruienile de iarbă, erbicidele ar trebui să fie aplicate în mod ideal înainte de
apariție. Nivelurile bune de umiditate a solului și grădinile de semințe fine vor dicta succesul
acestor produse, iar semințele ar trebui să fie bine acoperite de sol pentru a asigura siguranța
culturilor.
Pentru majoritatea culturilor, tratamentul timpuriu post-răsărire la stadiul 2-3
frunze oferă un control eficient al buruienilor relativ ieftin și posibilitatea de a se combina cu
un aphicid.
În general, nu este cea mai bună politică de a lăsa totul până la primăvară, deoarece
fereastra de pulverizare este destul de scurtă, iar buruienile vor fi mai mari și mai grele,
făcându-le mai greu de ucis. Tratarea de primăvară poate fi totuși cea mai bună opțiune
pentru culturile semănate târziu sau în cazul în care controlul de toamnă nu a fost posibil. În
plus, erbicidele de urmărire pot fi necesare în primăvară pentru a prelua orice buruieni care
nu sunt controlate în toamnă.
 Bibliografie

Anghel Gh. Si colab., 1972 – Buruienile din culturile agricole si combaterea lor .Edit. Ceres, Bucuresti;

Ardelean Ileana, 2009, Agrotehnică. Editura Universității din Oradea;

Bandici Gh., 2001, Fiziologia plantelor. Editura Dacia, Cluj Napoca;

Bărbulescu C., Puia I., şi colab., 1991, Cultura pajiştilor şi plantelor furajere. Editura Didactică şi Pedagogică;

Bucurean Elena, 2008, Entomologie agricolă. Editura Universității din Oradea;

Cioban Gh., 2002, Agrochimia îngrăşămintelor. Editura Universității din Oradea;

Csep Nicolae, 2008. Protecția plantelor fară de boli. Editura Universității din Oradea

Muntean L.S. şI colab., 2011, Fitotehnie. Editura Risoprint Cluj Napoca;

Onisie T., Jitareanu G., 1999 – Agrotehnica Editura „ Ion Ionescu de la Brad;

Penescu, A., Şarpe, N., 1986 – Cercetări privind cultivarea porumbului după tehnologia „minimum” şi „zero
tillage” şi unele modificări ale cernoziomului cambic de la Fundulea după 18 ani de monocultură. Probleme.
agrofitotehnie teoretică şi aplicată, VIII, 1: 31-50.