PRUNUS AVIUM(CIREȘ)

Student: Stan Horea-Mihai

Anul I – Silvicultură și
cadastru
Denumire populară: Cireșul, Cireșul dulce
Denumire științifică: Prunus avium sin. Cerasus avium, Cerasus dulcis
 Cireșul (Prunus avium L.) este un pom fructifer care face parte din genul Prunus din
familia Rosaceae. Termenul avium provine din cuvântul latin avis (pasăre), denumire care
se datorează faptului că cireșele sunt o hrană preferată de păsări.
Origine: Varietățile de cires (Prunus avium) își au originea în specia care se întălnește
spontan pe teritoriile aflate între Marea Neagra și Marea Caspică (Asia Mică).
Ciresul a fost luat în cultură de către greci și români înca de acum 2.500 ani, care
apreciau planta atât pentru fructe cât și pentru lemn.
Utilizare: Pomicolă, Plantă medicinală
Condiții de creștere și fructificare: Cireșul este pretențios față de sol preferă solurile
fertile, bine drenate, profunde si reavene. Cireșul vegetează bine pe solurile mijlocii:
lutoase, nisipoase, luto-nisipoase. Suportă greu solurile grele (argiloase) care alături de
umiditatea excesivă din sol pot creea premizele uscării premature. Ciresul prefera un pH
de 5.5-6.4, dar suportă o reacție a solului – pH in intervalul 5-7. Calcarul activ din sol
trebuie să fie sub 3-6%;
Cireșul preferă temperaturi în intervalul 18-28ºC. Temperatura minima absolută în
vegetație este de 6ºC iar cea maximă absolută de 39ºC. Creșterile tinere pot fi afectate de
înghet la temperaturi de 0 ºC. Temperatura minimă de la care plantele (mugurii floriferi)
pot fi afectate de ger în perioada de repaus variază între -19 … -23 ºC în funcție de soi
(soiurile timpurii sunt mai sensibile la ger decât cele tardive).
Lumina, cireșul este un pom fructifer cu temperament de lumină(preferă locurile
însorite). În condiții de umbră planta are creștere lentă, fructele au o calitate slabă,
ramurile de rod se usucă, rodul se mută în partea superioară a coroanei, etc.
Tăierile, pentru formarea coroanei și fructificare se fac primăvara. Tăierea în verde a
plantelor se va face în mijlocul verii. Este recomandat ca la tăiere să folosim mastic de
tăiat/altoit, pentru a prevenii apariția unor boli grave (monilioza, etc.);
Plantarea cireșului se face preferabil toamna, dar ca regulă generală se plantează în
perioada de repaus vegetativ (toamnă-primăvară), dacă solul nu este înghețat și în aer
avem temperaturi de peste 5°C.

Proprietăți pomicole:
Ciresul (Prunus avium) va intra pe rod la 3-5 ani de la plantare (în functie de portaltoi și soi).
Ciresele sunt fructe de tip drupa, globuloasă sau cordată, glabră, lucioasă, cu diametru de 1.25-
2.5 cm cu pedicelul (codita) lung de 3-5 cm. Pielita care acoperă fructul poate fi de culoare roșie-
întunecată sau purpurie-închisa, galbenă (formează adesea o zona roșietică pe partea însorită) sau
albă. Pulpa (mezocarpul) are o culoare ce variză de la alb la roșu-întunecat. Gustul este cu atât
mai dulce cu cât soiul este mai târziu, întrucat sunt necesare 2-3 luni pentru a se forma.

Recoltarea cireselor se face la maturitate deplină, când fructele s-au colorat specific
varietații și au gustul și dimensiunea specifică.
Ciresele se consumă în stare proaspătă, confiate sau în preparate ca: gem, dulceață,
compot, băuturi răcoritoare, etc.

Descriere:
Ciresul este un pom fructifer dar are și valoare ornamental/decorativă;
Florile sunt de culoare albă, dispuse în fascicule sub forma de umbrelă (2-4), cu codițe
de 3-5 cm, apar primăvara (aprilie) odată cu înfrunzirea.
Polenizarea la cires – varietățile de cireș sunt in general autosterile (polenul propriu
este steril pentru respectivul soi, acestea necesită polenizator – reprezentat de alte soiuri).
Este bine de menționat că există și soiuri de cireș autofertile (polenizarea se poate face și
cu polen propriu).
Frunzele sunt caduce (căzătoare), oblong-ovate, lungi de 8-15 cm, de culoare verde.
Dimensiuni: Ciresul este un pom fructifer a cărui înălțime poate ajunge la 3-9 metri, iar
diametrul plantei de 3-8 m. Înălțimea standard a Cireșului (Prunus avium) cultivat, la
care s-au aplicat lucrări de tăiere poate ajunge la 6 metri, iar diametrul plantei de 4-5 m.
Înmultirea cireșului se face prin altoire primăvara sau vara pe portaltoi de: Cireș
sălbatic, Cireș franc (din samanta), Mahaleb (Cerasus mahaleb), Visin comun (Cerasus
vulgaris). Portaltoi cu înmultire vegetativa: Colt , Gisela 5, Krymsk 5, etc.

Bolile cireșului:
 Monilioza (Monilinia laxa);
 Monilioza fructelor (Monilinia fructicola);
  Mumificarea fructelor (Monilinia fructigena);
Dăunători la cireș:
 Musca – Viermele cireselor – visinelor (Rhagoletis cerasi);
 Molia vargata a piersicului (Anarsia lineatella);
 Omida paroasa a dudului (Hyphantria cunea);
 Carabusul de mai – viermii albi (Melolontha melolontha);
 Gargarita mugurilor (Sciaphobus squalidus);
 Limaxul cenusiu (Deroceras agreste).

Bibliografie: https://www.horticultorul.ro/pomi-fructiferi/ciresul-prunus-avium/