Cunoasterea rolului acestor factori si a posibilitatilor de dirijare a

actiunii lor in vederea obtinerii unor fructe de calitate superioara, cu buna

capacitate de pastrare si prelucrare prezinta importanta deosebita.

B. Factorii tehnologici sunt reprezentaţi de:

Amplasarea culturilor în zonele pedo-climatice favorabile, delimitate ca
urmare a lucrărilor de zonare pe specii, astfel încât să fie valorificat la maximum
potenţialul productiv şi calitativ al soiurilor cultivate.
Soiul influenţează calitatea produselor horticole, atât prin pretabilitatea sa
pentru un anumit mod de valorificare (în stare proaspătă sau procesat pentru
sucuri, dulceţuri etc.) cât şi prin caracteristicile sale fizice, biochimice şi
organoleptice ce se constituie de altfel printre criteriile principale de ameliorare.
7.1. Factorii biologici

7.1.1. Specia si soiul

Fiecare specie si in cadrul ei, fiecare soi se comporta intru-un anumit fel, specific in aceleasi conditii
ecologice. Comportarea aceasta (capacitatea de adaptare) este o insusire genetica, pe care omul,
cunoscand-o, poate obtine rezultate cantitative si calitative superioare in ceea ce priveste fructele.

Unul dintre cele mai importante mijloace pentru realizarea acestor deziderate il constituie
sortimentul, respectiv soiurile care stau la dispozitia cultivatorului si a consumatorului. Un soi bun
trebuie sa raspunda la cel putin trei cerinte: productie mare, rezistenta genetica la boli si daunatori,
calitati gustative si tehnologice corespunzatoare cerintelor.

Merele şi perele de iarnă se păstrează o perioadă mai lungă de timp în

condiţii optime, comparativ cu soiurile de toamnă şi de vară.
Productivitatea, insusire determinata genetic, dar si de factorii de influenta (ecologici si tehnologici)
presupune existenta unor insusiri si caractere, printre care:

- rezistenta la ger si variatiile de temperaturi de la sfarsitul iernii, mai ales la speciile piersic, cais,
migdal, nuc, cires;

- rezistenta la seceta;

- compatibilitate perfecta cu portaltoiul, ceea ce asigura absorbtia apei si a elementelor nutritive,

necesare in transformari in procesul de fotosinteza;

- autofertilitate pronuntata, mai ales la speciile cires, visin, migdal, cais.

Un soi trebuie sa fie, daca nu imun, cel putin rezistent sau tolerant la boli si daunatori, pentru a
reduce tratamentele fitosanitare care duc la poluarea mediului si a fructelor care incep sa devina
toxice pentru organismul uman.
Calitatea fructelor, indeosebi continutul in vitamine, zaharuri, aciditate, substante minerale, precum
si capacitatea de pastrare in depozite fara pierderi mari, pretabilitatea la transformari in produse
alimentare diferite (gem, compot, piure, sucuri, fructe congelate, fructe deshidratate s.a.) sunt alte
caracteristici influentate de soi.

Cu ajutorul sortimentului se poate diversifica modul de valorificare a fructelor (consum in stare

proaspata, prelucrare industriala in diferite produse alimentare, congelate s.a.) si se poate prelungi
sezonul de fructe (tabelul 7.1.) atat pentru consum, cat si pentru prelucrare.

Portaltoiul, în cazul pomilor influenţează capacitatea de păstrare a fructelor.

Astfel, la măr, cei cu vigoare slabă (MM 106 şi MM 109) determină o colorare mai
intensă a merelor şi o maturare mai avansată.
Densitatea optimă a plantelor asigură atât cantitatea cât şi calitatea
produselor horticole. Densităţile prea mari împiedică nutriţia şi fotosinteza
normală, colorarea fructelor în timp ce prezenţa golurilor favorizează defecte de
formă şi pete de insolaţie.
Tăierile de producţie la pomi şi viţă-de-vie ajută la distribuirea echilibrată a
producţiei pe ramuri şi coarde cât şi la hrănirea echilibrată a producţiei pe ramuri şi
coarde cât şi la hrănirea lor ca urmare a desfăşurării unui metabolism normal.

Se urmăreşte stabilirea unui raport cât mai avantajos faţă de factorii

pedoclimatici, limitând cantitatea în favoarea valorii comerciale.
Sistemul de întreţinere a solului din livezi (ogor negru sau înierbat)
determină indirect capacitatea de păstrare a fructelor şi menţinerea calităţii lor. S-a
observat că merele obţinute din plantaţii înierbate sunt afectate mai puţin de
dereglările fiziologice şi bolile parazitare comparativ cu cele obţinute din livezile
întreţinute ca ogor negru.
Irigarea este o intervenţie foarte utilă uneori, însă trebuie efectuată cu mare
atenţie. Un exces de apă în ultimele săptămâni care preced recoltarea este de obicei
dăunătoare deoarece fructele devin foarte mari, cu ţesuturi afânate şi fisuri ale
epidermei care favorizează alterarea microbiană.
Fertilizarea prin îngrăşămintele aplicate influenţează nutriţia plantelor şi
compoziţia chimică a produselor horticole, cu repercursiuni asupra creşterii
acestora şi a duratei de păstrare a lor.
 Se cunoaşte efectul negativ al excesului de azot sau al deficitului de calciu,
precum şi rolul pozitiv al îngrăşămintelor cu potasiu şi fosfor care ajută la o mai
bună pigmentaţie a merelor şi o mai bună capacitate de păstrare în depozit.
Fertilizarea, prin ingrasaminte aplicate, influenteaza nutritia plantelor si
compozitia chimica a produselor horticole, cu repercursiuni asupra cresterii
acestora si a duratei de pastrare a lor. Se cunoste efectul deficitului de calciu,
precum si rolul pozitiv al ingrasamintelor cu potasiu si fosfor care ajuta la o mai
buna pigmentatie a merelor si o mai buna capacitate de pastrare in depozit.
Fertilizarea nerationala poate avea influente negative asupra calitatii fructelor.

Soiurile fertilizate cu azot determina imbogatirea rapida a fructelor cu

pigmenti galbeni si verzi, dar este franata sinteza celor rosii. Acest fapt prezinta un
dublu dezavantaj: fructele nu capata culoarea specifica de rosu decat partial, iar
partea necolorata este mai sensibila la dereglarea fiziologica numita opareala
In timpul pastrarii, intensitatea respiratorie a merelor este cu atat mai
puternica cu cat continutul sau este mai bogat in azot.
Durata pastrarii este corelata negativ cu intensitatea respiratorie si astfel
fructele bogate in azot se pastreaza putin.
Ingrasamintele potasce au o mare influent asupra imbunatatirii pigmentilor
in rosu, a calitatlor organoleptice si a unei bune patrari in depozit.
Tratamentele fitosanitare efectuate la timp, conform prognozelor şi
avertizărilor specifice, favorizează obţinerea unor produse horticole sănătoase cu o
bună capacitate de păstrare şi cu un conţinut mai redus de reziduri de pesticide.
Sunt recomandate pentru unele specii (seminţoase în special) tratamentele
profilactice în livadă, cu pesticide selective, pentru a preveni apariţia unor boli de
depozit pe durata păstrării cât şi aplicarea de tratamente cu săruri de calciu (0,5-
0,8%) pentru prevenirea pătării amare (Bitter pit).
Se poate afirma că unii factori sunt specifici unei culturi, astfel de exemplu
la culturile de flori şi legume din sere şi solarii, la strugurii de masă, în ciupercării
etc.

Sunt unii factori tehnologici determinanţi pentru calitatea produselor

obţinute, care au o aplicabilitate restrânsă.

Precipitatiile. Fiind un element de constitutie al tesuturilor vegetale, apa participa la toate

procesele biochimice, la absorbtia si vehicularea substantelor minerale in corpul plantelor, la
circulatia substantelor organice.

Insuficienta apei din sol are ca efect incetinirea cresterii fructelor, diminuarea calitatii lor. Daca lipsa
apei persista, se produce ofilirea partilor verzi ale plantelor, caderea fructelor si in final, uscarea
partiala sau totala a plantelor.

Lipsa apei din sol in timpul verii favorizeaza sinteza pigmentilor antocianici si deci realizarea unei
coloratii mai intense la fructe. Seceta franeaza absorbtia calciului din sol, iar ca urmare, dezechilibrul
creat favorizeaza la mere aparitia unui deranjament fiziologic cunoscut sub denumirea de patare
amara (bitter - pit).

Precipitatiile abundente insotite de temperaturi scazute, determina o incetinire a procesului de

fotosinteza si a celui de crestere. Daca precipitatiile abundente sunt insotite de temperaturi ridicate
se produc crapaturi la fructe. Excesul de umiditate determina cresterea in volum, presiunea intensa
care ia nastere poate fi mai mare decat elasticitatea tesuturilor externe si determina craparea
acestora. Fenomenul este frecvent la caise, piersici, cirese, prune, s.a.

In cazul merelor, cu cat fructele sunt mai aproape de faza de maturitate, cu atat aprovizionarea
abundenta cu apa este mai daunatoare. Fructele au o fermitate structo - texturala mica, sunt mai
putin aromate si sunt sensibile la unele deranjamente fiziologice.

Climatul rece si umed sau oscilatiile rece - cald determina aparitia rugozitatii la unele soiuri de mere
(Golden Delicious).

Atat precipitatiile abundente cat si lipsa apei au drept consecinta obtinerea de fructe de calitate
inferioara, fapt ce restrange posibilitatile de prelucrare a acestora.

Lumina influenteaza pozitiv desfasurarea normala a proceselor fiziologice, favorizeaza cresterea

viguroasa, rodirea regulata, formarea unor fructe mai colorate si o stare fitosanitara mai buna. In
cazul fructelor situate in interiorul coroanei, care, fiind mai putin expuse la lumina, se constata o
coloratie mai slaba si un continut mai mic in zaharuri comparativ cu fructele de la periferia coroanei.

Altitudinea la care se cultiva pomii si arbustii fructiferi influenteaza calitatea fructelor prin
transparenta aerului, iluminare, temperatura, umiditate, expozitie s.a.

In regiunile mai inalte, unde atmosfera este mai pura, iluminarea mai intensa si temperaturile
moderate, merele obtinute sunt de calitate superioara.

In zonele de campie, fructele au un continut mai mare in acid ascorbic si azot, iar sensibilitatea fata
de aparitia unor deranjamente fiziologice ca: sticlozitatea si brunificarea interna este marita.
 solul conditioneaza alegerea pentru cultura a unei specii sau a unui soi prin elementele
fizice, hidrofizice si chimice pe care le contine.
Reactia solului

Este necesar ca solurile destinate culturii speciilor pomicole sa contina substantele nutritive
necesare, sa fie potrivit de permeabile si sa aiba o reactie corespunzatoare. Reactia solului
influenteaza solubilitatea si solubilizarea, precum si absorbtia diferitelor substante de catre radacinile
plantelor si in final, ritmul de crestere si dezvoltare. In afara de aceasta, pH-ul (reactia solului)
serveste ca factor activ al activitatii fermentative si al florei microbiene a solurilor respective.
Valoarea pH la care speciile pomicole se dezvolta in conditii optime (dupa Pop si colab., 1954) sunt:

- pH = 3,4 - 4,5 pentru afine;

- pH = 4,6 - 4,8 pentru agrise;

- pH = 5,0 - 6,0 pentru citrice;

- pH = 6,0 - 6,5 pentru castan;

- pH = 6,0 - 7,0 pentru capsuni, zmeura, coacaz;

- pH = 6,5 - 7,5 pentru mar;

- pH = 7,0 pentru visin, gutui, cais, piersic, par.

Din datele prezentate se poate spune ca reactia solului pe care se pot cultiva pomii si arbustii
fructiferi variaza in limite destul de mari.

Alcatuirea granulometrica. Solul trebuie sa aiba un continut echilibrat de argila, mal si nisip.

Continutul optim de argila variaza considerabil de la o specia la alta. Pentru prun acesta se situeaza
la circa 40 % argila, la mar 30 %, iar la par 23 %.

Gleizarea este determinata fie de apele freatice, fie de cele stagnante deasupra unui orizont
impermeabil. Starea de gleizare influenteaza direct procesul de crestere, determinand asfixierea
radiculara. Cea mai sensibila specie s-a dovedit a fi ciresul, urmat de piersic, cais si prun.
7.3. Elementele nutritive
In urma aprovizionarii cu apa si saruri minerale, plantele formeaza substante organice. Cantitatea
si raportul in care se afla substantele minerale, influenteaza atat calitatea fructelor cat si
posibilitatile de prelucrare. Elementele esentiale pentru crestere sunt urmatoarele: oxigenul,
hidrogenul, carbonul, azotul, fosforul, potasiul, calciul, magneziul, sulful si fierul. Pe langa
acestea, microelementele (bor, molibden, zinc, cupru, cobalt s.a.) influenteaza activitatea
enzimelor, intra in compozitia vitaminelor, hormonilor si a altor substante care participa la
reglarea proceselor vitale.
Azotul Dintre principalele elemente nutritive, azotul contribuie in mod deosebit la sporirea
dimensiunilor fructului. Un continut ridicat de azot in sol determina micsorarea fermitatii structo
- texturale a fructelor, diminuarea continutului in zahar si vitamine si cresterea continutului in
acizi organici. In timpul cresterii rapide a fructelor, in conditii de exces de azot, apar frecvent o
serie de fisuri in epiderma, pentru vindecarea lor se formeaza suber si care devin vizibile sub
forma petelor si a retelelor de rugina ('ruseting') care dau un aspect neplacut, rugos fructelor.
Azotul determina prelungirea perioadei de vegetatie, cresterea dimensiunilor celulelor, a
intensitatii lor respiratorii, precum si franarea sintezei antocianilor.
Excesul de azot mai conduce la aparitia de frecvente atacuri de boli in camp si pe durata pastrarii
in depozite, precum si la unele deranjamente fiziologice ca: sticlozitatea, patarea amara,
brunificarea interna s.a.
Fosforul se gaseste in cantitate mai mica in sol si fiind puternic legat de complexul absorbant al
solului, este pus in masura mai mica la dispozitia plantelor.
Fosforul nu poate fi substituit de catre alte elemente si are rol fundamental in metabolismul
plastic si energetic al plantelor. El intervine in asigurarea calitatilor fructului si a posibilitatilor
de pastrare. Daca absorbtia fosforului este limitata, acest element este dirijat in mod preferential
spre fruct si in mod special catre seminte. Continutul scazut de fosfor in timpul cresterii, cat si in
momentul culesului, corelat cu insuficienta calciului contribuie la aparitia brunificarii interne in
timpul pastrarii la temperaturi scazute sub 3 - 4 C.
In etapa de diviziune celulara din fenofaza de crestere a fructului, nivelul ridicat al fosforului
accelereaza multiplicarea, ajungandu-se in final la un numar mare de celule de dimensiuni mai
mici, mai putin sensibile la brunificarea interna a fructelor.
Potasiul determina cresterea fermitatii structo - texturale a fructelor, sporirea continutului in
zahar, precum si intensificarea coloratiei. Concentratii mari de potasiu in fructe determina
cresterea aciditatii fructelor, fapt ce are drept consecinta schimbarea raportului zahar/acizi
organici si in final modificarea gustului lor in sensul cresterii savoarei. Prezenta potasiului
usureaza patrunderea apei in celule, marind si capacitatea protoplasmei de retinere a acesteia. In
prezenta potasiului, se reduce intensitatea transpiratiei, se mareste rezistenta plantelor la seceta si
la actiunea temperaturilor scazute.
Calciul si echilibrul sau cu alte elemente joaca rolul principal in mentinerea echilibrului biologic
al celulelor, in obtinerea de fructe cu calitati superioare, in special in privinta pastrarii. Rolul
favorabil al Ca2+ a determinat chiar recomandarea unor tratamente la unele specii (mar) cu efecte
pozitive pe parcursul perioadei post recolta.

Dezechilibrul sau continutul scazut in calciu, sub 4 mg/100 g substanta proaspata, provoaca
dereglari fiziologice, cum ar fi aparitia de bitter - pit, a brunificarii interne la temperaturi scazute,
a brunificarii de supracoacere si a altor tulburari.
Magneziul are o importanta la fel de mare ca si calciul. S-a constatat ca un nivel ridicat de
magneziu in fruct este corelat cu aparitia diferitelor tulburari in evolutia fructului. In conditii de
insuficienta de calciu, magneziu intra in compozitia membranelor celulare si provoaca tulburari
fiziologice.
Raportul calciu/magneziu are importanta in aparitia 'bittter - pit' - ului, putregaiului sau atacului
de ciuperci in timpul pastrarii, precum si in aparitia ruginei (suberificarii pielitei fructului).
Fructe de calitate se obtin in conditiile in care calciul se afla in cantitate mai mare (aproape de 10
ori) fata de magneziu.
Fierul in exces din soluri, mai ales pe terenurile inierbate este considerat ca unul din cauzele
aparitiei rugozitatii fructelor de mar (russeting). Caracterizata prin aparitia unei retele de celule
moarte, lignificate, rugozitatea impiedica valorificarea superioara a fructelor.
Microelementele influenteaza activitatea enzimelor, intra in compozitia pigmentilor respiratori,
vitaminelor, hormonilor si a altor substante care participa la reglarea proceselor vitale. Prin
catalizarea proceselor de oxido - reducere, microelementele participa la formarea compusilor
organici din plante.
 Fotosinteza este influentata de catre microelementele: bor, mangan, zinc, cupru si molibden, in
sensul cresterii intensitatii ei.
Borul intervine in metabolismul hidratilor de carbon si al acizilor organici. Carenta in bor
cauzeaza unele tipuri de suberificari, diminuand aspectul comercial. Ingrasamintele foliare care
contin microelementele bor si zinc contribuie la prevenirea carentelor si la sporirea continutului
in glucide.
Ca urmare, sub influenta microelementelor, cantitatea si calitatea fructelor creste, sporind
continutul in zaharuri, substante proteice, grasimi, vitamine s.a.
Lipsa microelementelor in sol determina aparitia unor deranjamente fiziologice. Carenta in bor
determina formarea unor zone suberificate la fructele de mar, par s.a. Carenta in zinc micsoreaza
productia la pomii fructiferi, fructele raman mici si uneori deformate.
7.4. Factorii agrotehnici
Toate lucrarile efectuate in scopul asigurarii unei nutritii corespunzatoare si a protectiei sanitare,
pentru obtinerea de productii mari, constante si de calitate corespunzatoare, reprezinta factorii
agrotehnici.
Dintre factorii agrotehnici prezinta importanta deosebita ingrasamintele, sistemul de intretinere a
solului, irigarea, taierile si tratamentele fitosanitare. Ingrasamintele chimice si
amendamentele influenteaza cresterea si maturarea, compozitia chimica a fructelor si capacitatea
lor de pastrare in functie de doza si faza de vegetatie in care se aplica.
Cantitatea de ingrasaminte si raportul dintre elementele minerale constitue factori
esentiali in realizarea unei productii de calitate. Modul cum influenteaza principalele
elemente minerale (pozitiv si negativ) asupra calitatii si comportarii la pastrare a
fructelor este redat schematic in fig 12.
Sistemul de intretinere a solului. In plantatiile pomicole din tara noastra sunt utilizate mai multe
sisteme de intretinere si lucrare a solului, insa, din punctul de vedere al calitatii fructelor folosite
ca materii prime, prezinta importanta ogorul lucrat si inierbarea.
Ogorul lucrat se caracterizeaza prin mentinerea solului afanat pe tot parcursul
anului, fara crusta si buruieni, prin mobilizare repetata. In plantatiile mentinute ca ogor
lucrat, fructele obtinute sunt mari, mai putin dense si slab colorate, cu un continut de
apa mai ridicat si cu mai putina substanta uscata, au mai putin zahar si sensibilate
ridicata la transport si pastrare.
Inierbarea solului se realizeaza prin cultivarea terenului din plantatii cu diferite ierburi
perene. Inierbarea poate fi facuta pe toata suprafata sau numai pe intervalele dintre randurile de
pomi, caz in care pe randurile de pomi se intretine ca ogor lucrat o banda de 1 - 2 m.
Sistemul de mentinere a solului intelenit (inierbat) favorizeaza colorarea intensa a fructelor si
cresterea continutului lor in fosfor. Fructele se pastreaza mai bine si deranjamentele de natura
fiziologica sunt mai reduse.
Irigarea trebuie efectuata cu multa atentie. Fructele provenite din parcelele abundent irigate sunt
mai sarace in substanta uscata solubila, nu se realizeaza insusirile organoleptice specifice soiului.
Pielita cireselor si visinelor crapa, iar la mere in conditii de temperatura ridicata se dezvolta
sticlozitatea.
Taierile au rolul de a mentine echilibrul dintre crestere si rodire. Prin taieri se influenteaza
posibilitatea de iluminare si nutritie a fructelor si prin urmare calitatea si comportarea lor la
 pastrare, datorita crearii unui echilibru fiziologic intre numarul frunzelor si fructelor. S-a
constatat ca merele provenite de pe un pom la care raportul a fost de 20 frunze/fruct au avut 11,5
% substanta uscata solubila, iar cele provenite de la un pom cu 40 frunze/fruct au avut 12,9 %
substanta uscata solubila.

Taierile excesive determina formarea unui numar mic de fructe, cu dimensiuni mari si cu o

rezistenta la pastrare mai slaba. Aceste fructe sunt sensibile la aparitia patarii amare si a
descompunerii interne.
Inclinarea ramurilor influenteaza greutatea fructelor. Astfel, (dupa Marin, 1971), pe
ramurile cu unghi de inclinare mai mica fata de ax se obtin fructe cu greutate mare in
comparatie cu cele obtinute pe ramuri cu unghiuri mari fata de ax (fig. 13).
Pozitia orizontala a ramurilor favorizeaza formarea rapida a mugurilor florali. La
mar si par, formele de coroana cu ramurile palisate la orizontala intra repede pe rod si
dau productii mari. Ramurile oblice reactioneaza pe o cale de mijloc : la oblicitatea de
45o se creaza un echilibru optim de crestere si fructificare la majoritatea speciilor si
soiurilor de pomi. Cu cat abaterea de la aceasta pozitie tinde spre verticala, cu atat se
accentueaza cresterea si slabeste tendinta de fructificare.
Curbarea ramurilor determina o ramificare
specifica si total asimetrica le-a lungul acesteia.
Mugurii de pe segmentul descendent, datorita
pozitiei lor inversate, cresc slab sau foarte slab,
formand in general ramuri de rod care diferentiaza
rapid muguri floriferi. Arcuirea ramurilor favorizeaza
intrarea pe rod, efectele cele mai spectaculoase
fiind la par. Aceasta operatiune trebuie efectuata,
insa, asupra unui numar moderat de ramuri, pentru
a nu dezechilibra coroanele pomilor (segmentul
descendent fructifica bine 1-3 ani, dupa care se
epuizeaza rapid; lastarii vigorosi crescuti pe
curbura iau adesea aspectul unor lastari lacomi).
Portaltoii. Stabilirea rationala a combinatiilor
altoi-portaltoi, in functie de vigoarea fiecarui
partener, are un rol determinant pentru cresterea si dezvoltarea pomilor, a precocitatii
de rodire, a cantitatii si calitatii recoltei.
Portaltoii de vigoare slaba asigura o maturare timpurie si o coloratie mai intensa a
fructelor in comparatie cu portaltoii de vigoare mare si foarte mare.
Varsta pomilor. La pomii tineri, fenomenul dominant este cresterea, rodul fiind
reprezentat de fructe putine si mari (supranormale) si cu o capacitate de pastrare mai
slaba in comparatie cu pomii mai in varsta.
Tratamentele fitosanitare. Obtinerea de productii de calitate este imposibila fara
combaterea bolilor si daunatorilor.
Pentru a realiza consumuri specifice reduse la prelucrare si pentru a obtine produse finite de
calitate (fructe confite, compoturi s.a.) este necesar ca fructele sa fie sanatoase, neatacate de boli
si daunatori.
Pentru diminuarea pierderilor provocate de organismele daunatoare, in tehnologia de cultura a
speciilor pomicole este necesar sa se utilizeze mijloace agrotehnice, fizice, chimice si biologice.

CONDITIILE DE RECOLTARE, MANIPULARE SI TRANSPORT A

PRODUSELOR HORTICOLE
Calitatea şi capacitatea de păstrare a produselor horticole sunt influenţate
foarte mult şi de conditiile de recoltare, manipulare si transport a produselor
horticole
Alegerea momentului optim de recoltare constituie un element de prim
ordin.
Deoarece aspectele tehnice legate de acest subiect sunt prezentate la
capitolul privind „Recoltarea produselor horticole”, se menţionează în continuare
numai Dezavantajele unei recoltări prea devreme sau a uneia întârziate.
a. Recoltarea prea timpurie determină:
- o recoltă scăzută cantitativ, deoarece produsele horticole nu şi-au atins
dimensiunile normale. Pierderile în greutate sunt mari şi în timpul
depozitării, evaporarea apei din produse este mai intensă;
- lipsa unor însuşiri organoleptice, ca gustul şi aroma plăcute;
- coloraţia slabă, care se estompează şi mai mult pe durata păstrării;
 - predispoziţia la unele dereglări fiziologice: opăreala moale, brunificarea
internă şi pătarea amară, la mere de ex.
b. Recoltarea întârziată determină:
- pierderi de recoltă datorită căderii fructelor de pe plante;
- creşterea gradului de vătămare mecanică pe durata transportului şi
manipulării;
- reducerea duratei de păstrare, datorită gradului de maturare avansat;
- predispoziţia la unele boli (putregaiul cenuşiu, monilioza) şi dereglări
fiziologice (brunificarea internă şi sticlozitatea la mere de ex.).

GRUPA FACTORILOR CE INFLUENTEAZA MEDIUL AMBIANT DE

PASTRARE A PRODUSELOR HORTICOLE

 locatie insorita pana la semiumbra;

 In mod standard, livram pomi fructiferi cu o inaltime a trunchiului de
aproximativ 80 cm; Daca doriti trunchiuri inalte sau jumatati de trunchiuri,
va rugam sa nu ezitati sa ne intrebati;
 foarte bogat in fructe, viguros, condimentat, bun polenizator ;
 pom fructifer, pom de fructe, pom de casa, livada, consum proaspat,
topping pentru prajituri, gem ;

Marul Royal Gala (Malus Royal Gala) este un pom cu crestere medie.
Fructele sale au o coaja rosie si neteda. Gustul sau este dulce si suculent,
iar marul are pulpa ferma. Fructele se coc la dimensiunea ideala la sfarsitul
lunii septembrie pana la inceputul lunii octombrie. Acestea sunt imediat
comestibile si pot fi pastrate pana la sfarsitul lunii decembrie.
Mar Gala Malus domestica Gala
| 
Mar Red Melba (MM106)
 Distanta de plantare recomandata este de 4/4 m.
CARACTERISTICI POM
CARACTERISTICI FRUCT
PERIOADA DE MATURARE
POLENIZATORI
 
PORTALTOI
VÂRSTA LA LIVRARE
PERIOADA DE PLANTARE
-    este un soi de origine canadiană
-  este un pom de vigoare mijlocie-mare, intrând pe rod
foarte repede;
-    rodește abundent și susținut, pe formațiuni lungi;
-   este un soi rezistent la boli, cu mici pretenții în ceea ce
privește solul, rezistent la ger și secetă;
- se pretează pentru consumul în stare proaspătă, dar și
pentru industrializare.
-  fructul este mare, 130-140 grame, sferic-turtit, cu pielița
subțire, verde-gălbuie pe partea umbrită și roșie închisă pe
partea însorită;
- pulpa este albă, suculentă, dulce, ușor acidulată, intens
aromată, de calitate foarte bună pentru masă;
- fructele culese se pot consuma cca. 3 săptămâni de la
recoltare.
-   prima și a doua decadă a lunii august
- Idared, Pionier, Golden Delicious, Starkrimson
-   MM106, mai multe informații privind portaltoiul găsiți
pe 
https://pomfruct.ro/blog/informatii-privind-
caracteristicile-portaltoiului/
-   2 ani
FEBRUARIE- APRILIE
OCTOMBRIE-DECEMBRIE
 red melba

Mar Top Red Delicious (MM106)

 CARACTERISTICI POM - Fructifică abundent la ramuri lungi

  - Este un soi sensibil la rapăn

- fructul este mare, dulce

- coaja este roșie strălucitoare, acoperită pe alocuri cu
mici puncte albe
- pulpa este crocantă, suculentă, foarte aromată
CARACTERISTICI FRUCT - se pretează pentru consumul în stare proaspătă
- se poate păstra până la 6 luni în condiții optime

PERIOADA DE MATURARE - sfârșitul lui septembrie

POLENIZATORI Golden Delious, Fuji, Gala, Granny Smith

M9, mai multe informații privind portaltoiul găsiți

PORTALTOI accesând următorul link :
https://pomfruct.ro/blog/informatii-privind-caracteristicile-
portaltoiului/

VÂRSTA LA LIVRARE 2 ANI

PERIOADA DE PLANTARE FEBRUARIE-APRILIE

OCTOMBRIE-DECEMBRIE
Mar Jonagold (MM106)
Distanta de plantare recomandata este de 4/4 m.
 
 
 
CARACTERISTICI POM
 
 
 
 
CARACTERISTICI FRUCT
PERIOADA DE MATURARE
POLENIZATOR
PORTALTOI
VÂRSTA LA LIVRARE
PERIOADA DE PLANTARE
- este o combinație între soiul Jonathan și Golden
Delicious;
- pomul este de vigoare mare;
- coroana este aplatizată, rară;
- ramurile de rod au tendința de a fi pendente;
- dintr-o singură inflorescență rămâne un singur fruct;
- pomul atinge 2-2,5 m înălțime;
- rezistenta redusa la ger.
- fructul este de mărime mare(220-250 gr), de formă
sferică;
- pulpa este gălbuie, foarte zemoasă, aromată, cu un
gust foarte bun;
- culoarea de bază este verde, acoperită 30-45% cu un
roșu deschis;
- fructul este foarte bun pentru sucuri naturale;
- în condiții speciale fructele pot fi păstrate până la 8-
10 luni.
-  sfârșit de septembrie – început de octombrie
-  GALA ROYAL,GRANNY SMITH
MM106, mai multe informații referitoare la portaltoi
găsiți
accesând: https://pomfruct.ro/blog/informatii
-privind-caracteristicile-portaltoiului/
2 ANI
OCTOMBRIE-DECEMBRIE
FEBRUARIE-APRILIE
Mar Starkrimson (Bot de iepure) (MM106)
 
  -  este un  soi obținut în SUA, la Hotel River, în statul
   Oregon; ca mutație a soiului Starking, introdus în 
CARACTERISTICI POM cultură în anul 1956;
-  pomul este de vigoare mijlocie, de tip spur, cu rodire
pe formațiuni fructifere scurte;
-  este un  soi care produce mult și destul de constant.
 
  -  mărimea fructului este mijlocie spre mare (150-180
  gr);
-  forma este tronconic alungită, cu pieliță de culoare
  roșie cu lenticele;
  -  pulpa este de culoare alb-gălbuie, verzuie, cu
CARACTERISTICI FRUCT consistență medie;
-  gustul este dulce, lipsit de aciditate, cu aromă
intensă de pepene galben;
-  fructele se păstrează foarte bine până în martie.
PERIOADA DE MATURARE -       sfârșit de septembrie
POLENIZATORI GOLDEN DELICIOUS,JONATHAN,FLORINA
  M mai multe informații privind portaltoiul găsiți
PORTALTOI aici  https://pomfruct.ro/blog/informatii-privind-
caracteristicile-portaltoiului/
VÂRSTA LA LIVRARE                     2 ANI
PERIOADA DE PLANTARE OCTOMBRIE-DECEMBRIE
FEBRUARIE-APRILIE
 
 
 MAR TOPAZ (MM106)
CARACTERISTICI POM
CARACTERISTICI FRUCT
PERIOADA DE MATURARE
POLENIZATORI      Jonagold, Fuji, Gala, Golden Delicious
PORTALTOI
VÂRSTA LA LIVRARE
PERIOADA DE PLANTARE
- este un pom de vigoare mare;
- este un soi obținut în Cehia, prin încrucișarea
soiurilor  Rubin și Vanda;
- este rezistent la rapăn și făinare, tratamentele
necesare fiind minime,e ste unul dintre soiurile care
se pretează pentru cultura eco;
- este un soi care intră repede pe rod și produce
abundent și regulat.
- fructul este de mărime medie, de culoare roșu-
portocaliu deschis;
- pulpa este foarte tare, cu gust ușor dulce-acrișor,
zemoasă, de culoare galbenă.
- a treia decadă a lunii septembrie, pana la sfarsitul
lunii octombrie.
M106, mai multe informații privind portaltoiul găsiți
pe https://pomfruct.ro/blog/informatii-privind-
caracteristicile-portaltoiului/
                    2 ani
Februarie-aprilie, octombrie-decembrie
Mar Jonathan (MM106)
Distanta de plantare recomandata este de 4/4 m.
 
 
CARACTERISTICI POM
 
 
 
 
CARACTERISTICI FRUCT
PERIOADA DE MATURARE
POLENIZATORI
 
PORTALTOI
VÂRSTA LA LIVRARE
PERIOADA DE PLANTARE
-pomul este de vigoare mijlocie, rodește pe ramuri
lungi;
-este un soi relativ sensibil la boli, mai ales la făinarea
mărului;
-este soiul cu cea mai mare pondere în producția de
mere din România.
-fructul este mijlociu spre mare(140-150gr);
-pielița este subțire, roșie-vie,de obicei fără dungi,
uneori cu rugina sub formă de firișoare;
-pulpa este alb-gălbuie, suculentă, dulce prezintă o
aromă foarte intensă, cu totul caracteristică, fiind de
calitate superioară pentru masă;
-se consuma în stare proaspătă și se păstrează până la 6
luni în condiții speciale.
-după data de 25 septembrie
GOLDEN DELICIOUS,STARKRIMSON,IDARED
MM 106, mai multe informații privind portaltoiul găsiți
accesând următorul
link:  https://pomfruct.ro/blog/informatii-privind-
caracteristicile-portaltoiului/
2 ANI
OCTOMBRIE-DECEMBRIE
FEBRUARIE-APRILIE
Mar Jonagold (MM106)
- este o combinație între soiul Jonathan și Golden
  Delicious;
- pomul este de vigoare mare;
- coroana este aplatizată, rară;
- ramurile de rod au tendința de a fi pendente;
- dintr-o singură inflorescență rămâne un singur fruct;
  - pomul atinge 2-2,5 m înălțime;
CARACTERISTICI POM - rezistenta redusa la ger.
 
  - fructul este de mărime mare(220-250 gr), de formă
  sferică;
  - pulpa este gălbuie, foarte zemoasă, aromată, cu un
  gust foarte bun;
CARACTERISTICI FRUCT - culoarea de bază este verde, acoperită 30-45% cu un
roșu deschis;
- fructul este foarte bun pentru sucuri naturale;
- în condiții speciale fructele pot fi păstrate până la 8-
10 luni.
PERIOADA DE MATURARE -  sfârșit de septembrie – început de octombrie
POLENIZATOR -  GALA ROYAL,GRANNY SMITH
PORTALTOI MM106, mai multe informații referitoare la portaltoi
găsiți
accesând: https://pomfruct.ro/blog/informatii
-privind-caracteristicile-portaltoiului/
VÂRSTA LA LIVRARE 2 ANI
PERIOADA DE PLANTARE OCTOMBRIE-DECEMBRIE
FEBRUARIE-APRILIE
 Mar Golden Delicious (MM106)

     -pomul este de vigoare mijlocie,

rodeste pe ramuri lungi, mult
ramificate;
          CARACTERISTICI  POM      -este un  soi sensibil la boli, dar
este productiv si de calitate superioara.
 
           -fructele sunt mijlocii spre
mari(140-180gr);
      -fructele sun t de culoare galbena,
CARACTERISTICI  FRUCT cu punte de rugina mari si rare;
       -pulpa fructelor este
crocanta,suculenta,pronuntat dulce,slab
acidulata, cu o aroma placuta
        -soiul este preferat de cei mai
multi consumatori.
 
            PERIOADA DE MATURARE         -prima si a doua decada a lunii
octombrie
                   POLENIZATOR              GALA, IDARED
                   M9,mai multe informatii privind
                     PORTALTOI portaltoiul gasiti
aici https://pomfruct.ro/blog/informatii-
privind-caracteristicile-portaltoiului/
                VARSTA LA LIVRARE                    2 ANI
             PERIOADA DE PLANTARE OCTOMBRIE-DECEMBRIE/FEBRUARIE-
APRILIE
Mar Golden Reinders (MM106)

     
  - pomul este de vigoare mare;
CARACTERISTICI POM - fructifică anual, tendință redusă de a intra în alternanță de
rodire (fructificare o dată la 2 ani)
- atinge înălțimea de 2-2,5 m, se recomandă plantarea la 1-1,5
m distanță. 
  - fructul este de mărime mijlocie, cu o greutate cuprinsă între
  170-180 grame;
  - pielița fructului este de culoare verde-gălbui, iar la
CARACTERISTICI FRUCT maturitate, aceasta este de culoare galben-aurie;
- fructul este dulce, iar pulpa este albă, crocantă și suculentă;
- fructele pot fi păstrate pe o perioadă de 6-8 luni de la
recoltare.
PERIOADA DE MATURARE - in prima decadă a lunii octombrie
POLENIZATORI Braeburn, Fuji, Jonathan, Granny Smith, Gala, etc.
  - MM106, mai multe informații privind portaltoiul găsiti
PORTALTOI accesand urmatorul link : https://pomfruct.ro/blog/informatii-
privind-caracteristicile-portaltoiului/
VÂRSTA LA LIVRARE                           2 ANI
PERIOADA DE PLANTARE OCTOMBRIE-DECEMBRIE
FEBRUARIE-APRILIE 

MAR IDARED
MAR IDARED (MM106)
     -soiul este obtinut in  SUA,din incrucisarea Jonathan
x Wagener,iar in cultura a fost introdus in anul 1942;
    -la noi in tara soiul a fost autorizat in anul
1979;
    -pomul este de vigoare mijlocie,cu port
CARACTERISTICI  POM ramificat,infloreste timpuriu,dar esalonat;
    -soiul este productiv si destul de constant.
         -fructul are o marime supramijlocie spre mare ;
    -forma fructului este sfrica, usor
aplatizata,de culoare verde galbui,acoperit cu
CARACTERISTICI  FRUCT rosu pe ½ din suprafata;
     -pulpa este alb galbuie,crocanta,
acidulata,de calitate buna;
     -este considerat soiul cu cea mai buna
pastrare,fara pierderi in depozit;
     -fructul se pastreaza foarte bine in depoazit
pana in luna aprilie.
    PERIOADA DE MATURARE            - inceput de octombrie
    POLENIZATOR              JONAGOLD,GALA ROYAL
    PORTALTOI MM106,mai multe informagii privind
portaltoiul gasiti
aici https://pomfruct.ro/blog/informatii-
privind-caracteristicile-portaltoiului/
    VARSTA LA LIVRARE                       2 ANI
    PERIOADA DE PLANTARE OCTOMBRIE-DECEMBRIE/FEBRUARIE-
APRILIE
 
Mar Goldrush (MM106)
 - Pom de vigoare mică spre mijlocie;
- Intră repede pe rod;
CARACTERISTICI POM - Produce mult şi constant;
- Sensibil la formarea de cruste de la suprafaţa solului şi
la băltirea apei.
- Fructul este mediu spre mareŞ
- Are forma conică, culoarea de fond verde deschis, iar
CARACTERISTICI FRUCT culoarea acoperitoare oranj;
- Pulpa este gălbuie, crocantă, foarte dulce şi uşor
acidulată.
PERIOADA DE COACERE Începutul lui octombrie
POLENIZATORI Florina, Red Delicious, Topaz
MM106, mai multe informații privind portaltoiul găsiti
PORTALTOI accesand urmatorul link
:https://pomfruct.ro/blog/informatii-privind-
caracteristicile-portaltoiului/
VÂRSTA LA LIVRARE 2 ani
PERIOADA DE PLANTARE Octombrie-Noiembrie
Februarie-Aprilie

Mar Patul (MM106)

Distanta de plantare recomandata este de 4/4 m.

"Analizele au arătat că soiul Patul are un echilibru între nivelul de
zaharuri și aciditate, caracteristică ce ajută diabeticii să își țină
boala sub control"
        Este un soi originar de pe valea Mureșului din Transilvania, fiind obținut din semințe. Numele de
Patul este dat de modul de păstrare peste iarnă, de către sătenii din Transilvania, în pătule de fân.
        Pomul crește viguros, indiferent de portaltoiul folosit. Începe să producă târziu, după 8-9 ani,
dacă este altoit pe portaltoi de măr sălbatic.
        Merele Pătul provenite de pe pomii cultivați în zone cu microclimat favorabil și în condiții de
agrotehnică superioară, capătă un gust excelent și un colorit foarte apreciat de către consumatori. Ca
urmare a pulpei fine și suculente, cu gust dulce-acidulat, răcoritor, a formei regulate și a coloritului
viu, sunt considerate fructe de calitatea I-a.
        Pe lângă faptul că fructele au un aspect atrăgător, acestea se sudează bine de pom și sunt
rezistente la viermele merelor; rezistă ușor la transport pe distanțe mari și se păstrează timp
îndelungat fără a pierde din suculența și gustul caracteristic.
       Soiul Pătul este rezistent la ger și nu suferă de brumele târzii de primăvară; reușește
foarte bine în regiunea colinelor și a dealurilor înalte, în clima răcoroasă și pe solurile argilo-nisipoase.
  
  - pomul este de vigoare mare, coroana este compactă,
  sferică;
CARACTERISTICI POM - ramurile de rod se formează mai ales pe partea
exterioară a coroanei;
- intră pe rod relativ târziu, dar fructifică abundent.
  - fructul este de mărime mică (100 g); forma este
  sferică, simetrică. 
  - coaja este netedă, lucioasă, puțin cerată; culoarea de
  bază este galbenă, pe partea însorită apărând pete
CARACTERISTICI FRUCT roșiatice. 
- pulpa este tare, crocantă, foarte zemoasă, dulce
acrișoară, cu gust caracteristic răcoritor;
- fructele se pot păstra după recoltare până în martie-
mai.
 
PERIOADA DE MATURARE       - prima jumătate a lunii octombrie
POLENIZATORI                  --------------------
  MM 106,mai multe informații privind portaltoiul
PORTALTOI găsiți aici  https://pomfruct.ro/blog/informatii-
privind-caracteristicile-portaltoiului/
VÂRSTA LA LIVRARE 2 ANI
PERIOADA DE PLANTARE OCTOMBRIE-DECEMBRIE
FEBRUARIE-APRILIE

Grupa factorilor ce influenţează mediul ambiant de păstrare a

produselor horticole
Mediul ambiant de păstrare a produselor horticole este influenţat de
următorii factori: lumina, temperatura, umiditatea relativă a aerului, mişcarea şi
compoziţia aerului, având un impact major asupra calităţii produselor horticole
depozitate.
Lumina solară este un factor care influenţează negativ păstrarea produselor,
deoarece grăbeşte maturarea. De aceea depozitele vor avea celulele de păstrare cât
mai întunecoase, fără ferestre sau cu ele cât mai mici, echipate cu obloane.
Temperatura influenţează mult intensitatea respiratorie, care devine de 2 ori
mai mare atunci când temperatura creşte cu 10°C (la mere de ex.).
Odată cu ridicarea temperaturii aerului, produsele horticole pierd apă prin
evaporare şi scad în greutate, iar valoarea comercială este diminuată. În corelaţie
cu temperatura aerului este şi activitatea microorganismelor patogene care se
dezvoltă la temperaturi cuprinse între 3 şi 45°C.
Umiditatea relativă a aerului prezintă o mare importanţă la păstrarea
produselor horticole, influenţând intensitatea deshidratării produselor horticole,
pierderea turgescenţei şi dezvoltarea microorganismelor care este favorizată atât de
o UR prea ridicată, peste valorile optime speciei, cât şi de pierderea apei, deoarece
au în ţesuturi procese de autoliză, descompunerea internă, care reduc rezistenţa
celulelor şi capacitatea lor de a împiedica pătrunderea microorganismelor.
Compoziţia aerului din spaţiul de depozitare contribuie mult la menţinerea
calităţii produselor horticole, cu pierderi minime.
 Oxigenul la nivele ridicate, intensifică respiraţia şi deci maturarea
produselor horticole;
 dioxidul de carbon în schimb o frânează,
 iar etilena şi substanţele aromate degajate de unele produse horticole
în timpul maturării, chiar în cantităţi mici, grăbesc maturarea şi reduc
capacitatea de păstrare.
Reglarea compoziţiei aerului se face prin ventilaţie, în depozitele simple şi
cu ajutorul unor aparate speciale în depozitele frigorifică

5.4 Conţinutul în reziduuri de pesticide şi substanţe contaminante din fructe şi

legume
Conţinutul în reziduuri de pesticide şi contaminanţi pe care fructele mele îl pot avea sunt
un indicator de mare importanţă privind calitatea fructelor şi legumelor

Aceste reziduuri de pesticide pot proveni din substanţele chimice utilizate în

combaterea bolilor şi dăunătorilor din culturile horticole sau în spaţiile de depozitare.
Directiva 17/2008, precum şi Regulamentul Comisiei 1881/2006, stabileşte limitele
maxime pentru utilizarea substanţelor contaminante în produsele alimentare; aceste
limite fiind uşor de respectat dacă sunt utilizate practici adecvate în agricultură.
În aceste reglementări sunt stabilite, pentru fiecare categorie de produse horticole,
limite maxime de substanţe contaminante.
Substanţele contaminante care trebuie luate în considerare sunt: nitraţii în spanac şi
salată; micotoxine – aflatoxine, Toxina T-2 şi HT-2 în nuci, cereale, cafea, fructe; metale
grele – plumb, cadmiu, mercur, seleniu etc.
Vezi Anexa Directivei 17/2008 şi Regulamentul Comisiei 1881/2006.
Parametrul reziduurilor de pesticide Din punct de vedere igienico-sanitar, în ultimul timp,
contaminarea chimică cu reziduuri de pesticide a concentrat atenţia, nu numai a consumatorului,
lăsând aproape uitării alte aspecte nu de mică importanţă (ex.: micotoxine, poluarea cu metale grele,
contaminarea microbiologică) pentru sănătatea publică. Deci, reziduurile de pesticide reprezintă azi
un parametru fundamental al calităţii

5.4.2. Standardul şi marca de calitate

Ambele pot fi dependente una de cealaltă.
Marca poate fi consecinţa unui standard calitativ sau viceversa. În acelaşi timp, marca poate chiar să
nu fie acceptată de un standard calitativ. Standardul actual de calitate al fructelor, referitor fie la
comercializare naţională sau externă, are nevoie de o revizuire.
Din mai multe părţi se cer standarde mai puţin bazate pe parametrii de aparenţă (dimensiune, formă,
culoare, defecte) sau în orice caz care vor cuprinde şi parametrii de o importanţă mai mare, cum sunt
cei organoleptici, nutriţionali şi igienico-sanitari.A standardiza un parametru, cu ajutorul indicilor,
înseamnă a stabili şi/maxime, în afara cărora fructele sunt declasate în alte standarde de calitate de
mai mică importanţă sau nu este împiedicată comercializarea. De aici reiese importanţa economică a
graduării parametrilor; o graduare foarte restrictivă (ex.: aciditate foarte scăzută) pot determina o
scădere necompensată de valoare comercială mai mare a produsului standardizat.
În consecinţă, standardizarea este o operaţiune esenţial economică bazată pe cunoştinţe tehnice.
Este deci o operaţie complexă care nu poate fi improvizată, nici redactată pentru interese neagricole,
deoarece riscul consecinţelor negative este ridicat. Un ghid în acest sens poate fi analiza standardelor
altor ţări. Cele ale S.U.A. sunt cele mai interesante.Se stabilesc parametri de aspect în general pentru
fiecare specie şi uneori numai parametri organoleptici obiectivi, naţionali.
Standardul pentru mere, de exemplu, numai în California prevede indici varietali (7 soiuri) în funcţie
de fermitate şi SUS.
Un alt parametru obiectiv utilizat este culoarea: pentru unele specii sunt stabilite categorii de culoare
cu limite procentuale de fructe pentru fiecare categorie.
În concluzie, parametri analizaţi privesc aspectul, consistenţa şi caracteristicile organoleptice.
Indirect sunt implicate şi unele aspecte nutriţionale (ex.: SUS, carbohidraţi).

REFERAT
Referatul nr. 1 - Factorii care influențează calitatea produselor horticole (la
alegere o specie pomicolă sau o specie legumicolă)
Referatul nr.2 - Bolile și dereglările fiziologice care afectează calitatea produselor horticole

(la alegere o specie pomicolă sau o specie legumicolă) 

MANA TOMATELOR ŞI COMBATEREA

INTEGRATĂ A EI

STUDENT: Sorina Ștefan

calitatea este definita de Standardul Organizaţiei Internaţionale de

Standardizare (ISO) 9000/2015 ca fiind
„Masura in care un ansamblu de caracteristici intrinseci ale unui obiect
indeplineste cerintele”.
DEX: CALITÁTE, calități, s. f. 1. Totalitatea însușirilor și laturilor esențiale în virtutea
cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri. 2. Însușire (bună
sau rea), fel de a fi (bun sau rău); p. restr. caracteristică pozitivă, însușire bună. ◊ Loc.
adj. De calitate = de calitate bună, de valoare.
Calitatea constituie deci o noţiune complexă care cuprinde:
atât proprietăţile produsului de a satisface o trebuinţă oarecare,
cât şi aspectele economice legate de realizarea şi utilizarea produsului.
4.2. Aprecierea calitatii produselor
4.3. Factorii care influenteaza calitatea produselor horticole
4.3.1. Factorii care contribuie la formarea si cresterea produselor horticole in cultura
4.3.2. Conditiile de recoltare, manipulare si transport al produselor horticole
4.3.3. Grupa factorilor ce influenteaza mediul ambiant de pastrare a produselor horticole

4.2. Aprecierea calitatii produselor

Calitatea produselor se concepe în faza de cercetare-proiectare,
se realizează În  procesul de  producţie şi
se manifesta în  procesul de consum.
Calitatea unui produs este determinata deci de ansamblul caracteristicilor sale utile care se pot
observa, măsura  sau compara cu un etalon.
Însuşirile tomatelor sunt numeroase, dar numai unele din ele determina, la un moment
dat,calitatea. Acestea sunt caracteristicile de calitate, ale căror condiţii tehnice sunt stabilite în
standardelede stat, în normele tehnice, în caietele de sarcini şi toate reglementările în cadrul
Uniunii Europene.
Valoarea calitativa a tomatelor este data de principalele caracteristici de
calitate a acestora.
Ca urmare a perfectionarii tehnologiilor de productie, a introducerii de noi
soiuri si hibrizi, diversificarii modului de valorificare, calitatea merelor este
este in continua imbunatatire.

Caracteristicile biochimice ale fructelor de mar

Apa, este component al fructelor în stare proaspătă , la speciile seminţoase găsindu-se în proporţie
de 83 - 80 % din greutatea lor, în funcţie de specie, soi, condiţiile pedoclimatice, gradul de
maturitate, perioada de păstrare etc. substanta uscata totala reprezentand procentual 11-17%.
Proporţia în care se află apa influenţează şi capacitatea de păstrare a fructelor şi legumelor,
sensibilitatea lor la transport şi manipulare.
Substanţa uscată este alcătuită din substanţe organice şi anorganice. Prin ardere, substanţele organice
se pierd sub formă de vapori de apă şi gaze, iar cenuşa rămasă conţine substanţele minerale.

4.3. Factorii care influenteaza calitatea tomatelor produselor horticole

In unele lucrari de specialitate s-au sintetizat urmatorii indicatori de calitate, în corelatie cu
gradul de maturitate:
Indicatori tehnologici :
-numarul de zile de la inflorit pana la recoltare (mere, pere) ;
-suma gradelor zilnice de temperatura (pere, fasole, porumb zaharat) ;
-etilena endogena (mere, pere) ;
-tehnologia de producere şi valorificare diferentiata în functie de destinatie.
Aspectul vizual : -marime sau greutate (la toate fructele şi la unele legume);
- volum (salata de capatana, varza, varza de Bruxelles);
- forma (uniforma şi caracteristica soiurilor) ;
- coloratie exterioara (intensitate, uniformitate, etc.) ;
- culoarea pulpei (la fructele carnoase) ;
- compactitate (varza de capatana, broccoli, conopida) ;
- defecte externe şi interne (morfologice, mecanice, fiziologice, provocate de boli sau
daunatori) ; -morfologia şi structura suprafetei (luciu, acoperire cu pruina sau strat de ceara).
Textura (mere, pere, samburoase=drupacee):
-fermitate, tarie (mazare, fasole, fasole lima);
-elasticitate, fragezime, crocanta (la toate fructele şi majorotatea legumelor);
-suculenta (fructe) ; -duritate, fibrozitate.
Aroma (gust, miros) : -astringenta, continut în substante fenolice (gutui, prune, mere) ;
- acreala (aciditate) ; -dulceata ; -amareala ; -lipsa gustului şi mirosului.
Valoarea nutritiva : -continut în amidon (mere, pere) ;
-continut în glucide hidrosolubile (mere, pere, drupacee, struguri);
-continutul în alte glucide (substante pectice, fibre, etc.);
-raportul glucide/aciditate (fructe);
-continut în uleiuri, lipide (nucifere);
-proteine; -vitamine; -substante minerale.
Valoare ecologica: -substante toxice de origine naturala; -contaminarea cu substante toxice
(reziduri de pesticide, metale grele) ; -micotoxine ; -contaminarea microbiologica.
Pentru stabilirea insusirilor care stau la baza aprecierii calitatii fructelor şi legumelor se
efectueaza analize senzoriale şi de laborator (pentru proprietatile fizice şi chimice).
Analizele organoleptice realizate cu ajutorul simturilor se fac cu usurinta şi sunt rapide.
Precizia de apreciere a calitatii se poate mari daca se aplica analiza senzoriala, care implica şi
prelucrarea statistica a rezultatelor.

4.3.1. Factorii care contribuie la formarea si cresterea merelor produselor horticole in cultura
4.3.2. Conditiile de recoltare, manipulare si transport al produselor horticole
4.3.3. Grupa factorilor ce influenteaza mediul ambiant de pastrare a produselor horticole

Calitatea fructelor de mar este un rezultat al :

4.3.1. Factoriilor care contribuie la formarea si cresterea marului in livada
4.3.2. Conditiilor de recoltare, manipulare si transport al merelor
4.3.3. Factorilor care influenteaza mediul ambiant de pastrare a fructelor

. Factorii care contribuie la formarea si cresterea marului in livada

-temperatura

În ultimul timp la scară planetară se manifestă multă prudenţă faţă de metodele

clasice de protecţia plantelor, în primul rând datorită consecinţelor negative asupra
sănătăţii oamenilor, cât şi apariţiei şi implicării profunde a curentelor ecologiste în
politica mondială şi care au început să aibă un cuvânt important de spus în deciziile
majore ce privesc căile de progres şi dezvoltare a umanităţii.
Aplicarea excesivă, repetată, a unor tratamente chimice (mai ales cu
substanţe toxice şi nebiodegradabile, chiar cancerigene) a zdruncinat puternic
echilibrul biocenotic natural prin:
- Distrugerea florei şi faunei utile şi înmulţirea unor specii până atunci
inofensive
- Apariţia fenomenului de rezistenţă a patogenilor şi dăunătorilor la pesticide
ca urmare a presiunii direcţionale sau a acţiunii mutagene a acestor substanţe
asupra patogenilor ce permite selecţia unor gene de rezistenţă sau toleranţă faţă de
acţiunea pesticidelor sau rezistenţa dăunătorilor faţă de insecticide.
Conceptul de combatere integrată a fost definit în 1968 de grupul de
specialişti ai F.A.O şi acceptat azi pe plan mondial ca „un sistem de reglare a
biotipurilor şi populaţiilor dăunătoare care, ţinând cont de mediul specific şi de
dinamica acestora, foloseşte toate tehnicile şi metodele, adaptate însă în aşa fel
încăt să fie compatibile şi să menţină populaţiile dăunătorilor şi patogenilor la
nivele la care acestea să nu cauzeze pagube economice, respectiv sub nivelul
pragului economic de dăunare”.
Sintetizand „lupta integrată” mai poate fi definită astfel: un sistem de reglare
a biocenozelor prin corelarea şi interdependenţa factorilor: plantă, dăunător,
patogen, tehnologie şi mediu ambiant.
Principalele elemente, obiective şi metode ale luptei integrate
Principiul fundamental al combaterii integrate reclamă cunoaşterea
permanentă a stării fitosanitare şi stabilirea principalelor boli din culturi, a naturii
lor cauzale, ecologia patogenilor respectivi, a speciilor de dăunători, măsurilor
specifice de combatere a diferitelor boli şi dăunători, tehnologia de cultură
raţională a plantelor corelată armonios cu factorul fitosanitar. Obiectivele luptei
integrate sunt:
- Protejarea mediului înconjurător;
- Menţinerea populaţiilor dăunătoare sub pragul economic de dăunare;
- Salvarea organismelor utile (microorganisme entomopatogene, prădători,
paraziţii, antagonişti şi hiperparaziţi);
- Aplicarea tratamentelor pe baza prognozei şi avertizării;
- Evitarea acumulării de rezidii toxice în seminţe, fructe sau legume.
Metodele luptei integrate
Sistemele de combatere integrată se bazează pe elemente tehnologice, pe
elemente ecologice şi pe elemente economice. Ele reprezintă o îmbinare a
metodelor chimice, biologice, agrotehnice şi fizice şi a factorilor naturali de
combatere, astfel ca să se realizeze o reglare şi o combatere a populaţiilor de
organisme dăunătoare, încât acestea să nu depăşească pragul economic de dăunare.
Principiile care stau la baza elaborării metodelor de combatere sunt
următoarele:
- Omorârea organismelor dăunătoare prin eradicare, terapie, profilaxie;
 - Crearea de condiţii nefavorabile înmulţirii naturale prin înrăutăţirea
condiţiilor de transmitere, înrăutăţirea condiţiilor de creştere, reducerea vitezei de
înmulţire;
- Creşterea rezistenţei plantelor prin rezistenţă specifică (verticală),
rezistenţă nespecifică (orizontală), îmbunătăţirea creşterii şi refacerea ţesuturilor
(toleranţă);
- Evitarea arealului de răspândire prin carantină externă, carantnă internă,
măsuri de amplasarea culturilor;
- Evitarea în timp a prezenţei organismelor dăunătoare concomitent cu
cultura.
Primul principiu este cel mai eficient şi se realizează cu metode chimice,
biologice, agrotehnice şi fizico-mecanice. Un principiu cu eficienţă ridicată este şi
cel care se realizează prin ameliorare, prin metode agrotehnice, precum şi prin
metode fizice, biologice, chimice.
O nouă strategie în combaterea bolilor plantelor – concepţie modernă de
protejare a agroecosistemelor – se concretizează, în principal, prin următoarele
metode:
- Organizarea raţională bazată pe prognoză şi avertizare , a acţiunilor
fitosanitare;
- Evidenţa gradului de atac şi a densităţii numerice a populaţiilor de
organisme dăunătoare şi utile;
- Bioterapia;
- Metode genetice şi fiziologice, se remarcă prin utilizarea unor mijloace
moderne, cum sunt: substanţele stimulative ale fitoalexinelor, transplantul genelor
de rezistenţă , etc;
- Metode şi mijloace fizico-mecanice cum sunt: termoterapia , radioterapia;
- Tehnologii de cultură, menite să ocupe un loc deosebit de important în
complexul protecţiei integrate;
- Chimioterapia se recomandă în completarea celorlalte metode prin
tratamente cu volum redus şi ultraredus, sau împotriva acelor patogeni şi dăunători
care nu pot fi combătuţi prin alte metode.
Controlul fitosanitar al culturilor şi produselor agricole
Se face în mod diferenţiat avându-se în vedere specia şi destinaţia ei,
sistemul de cultură, fenofaza de vegetaţie, specificul patogenilor şi speciilor de
dăunători, totul în strânsă corelaţie cu evoluţia factorilor de mediu.
Măsuri agrotehnice: la nivelul producţiei agricole, măsurile fitosanitare
vizează pe de o parte, prevenirea introducerii germenilor patogenii sau a vectorilor
lor în culturi şi pe de altă parte, a se reduce importanţa sau chiar a elimina pe cei
care ar fi prezenţi. Principalele măsuri agrotehnice sunt următoarele:
- Rotaţia culturilor - în funcţie de regiune şi tipul de agricultură, rotaţia a fost
practicată mai întâi din punct de vedere al utilizării raţionale a solului şi a preserva
fertilitatea sa fizică şi chimică.
- Asolamentul reprezintă rotaţia în timpşi spaţiu pe sole egale a unei structuri
de culturi prestabilă.
 - Monocultura - termenul de monocultutră desemnează tehnica de culturi
succesive a uneia şi aceleiaşi specii (sau specii înrudite) separate sau nu de un
îngrăşământ verde.
- Culturile în amestec constituie o practică foarte curentă în numeroase
sisteme agricole.
- Lucrările solului pot fi efectuate între două culturi succesive sau şi timpul
perioadei de creştere a plantelor; etc .
Metode şi mijloace fizico-mecanice. Această categorie de metode se referă
la utilizarea în practică a efectului terapeutic sau curativ al unor factori fizici cum
ar fi: temperatura ridicată, temperatura scăzută, lumina solară, radiaţiile,
electricitatea precum şi mijloacele mecanice, electromagnetice şi electronice în
combaterea anumitor agenţi fitopatogeni. Principalele metode fizico-chimice de
combatere ale bolilor şi dăunătorilor:
- Tratamnetele termice;
- Dezinfectarea termică a solului - acţiunea căldurii asupra
microoganismelor din sol este influenţată de temperatura realizată şi timpul de
expunere.
- Folosirea luminii solare (helioterapia) - lumina solară poate fi folosită
impreună cu efectul caloric ce se înregistrează în zilele însorite cu succes în
vederea prevenirii şi chiar combaterii unor agenţi patogeni ce se regăsesc pe
seminţele de fasole, bulbii de ceapă sau pe tuberculii de cartofi.

STUDIU DE CAZ - MANA TOMATELOR ŞI COMBATEREA EI

In perioada de vegetaţie, la culturile de legume pot apărea diferite boli care

afectează mult productivitatea şi calitatea acestora.
Una dintre cele mai frecvente boli ce apare la cultura de tomate este mana,
cauzata de ciuperca Phytophthora infestans (Mont) de By.

Simptomele bolii
Atacul se manifestă pe toate organele aeriene ale plantelor: frunze, tulpini,
flori si fructe.
La vârful frunzelor sau pe marginea acestora, apar pete mari, de forma
neregulată, de culoare verzuie, cu aspect de „opărit”. In condiţii de umiditate
atmosferică ridicată si temperatură moderată, în dreptul petelor se observă un puf
fin, albicios, care reprezintă fructificaţiile ciupercii, conidoforii si conidiile. Cu
timpul, zonele atacate se brunifică, apoi se necrozează iar frunzele se usucă.
Pe tulpina  apar pete brune, uleioase. Foarte frecventă si păgubitoare este şi
forma de atac pe fructe, care sunt infectate începând cu primele faze de dezvoltare,
până aproape de maturare. Atacul debutează de regula, la locul de inserţie a 
pedunculului fructelor sub forma unor pete mari, de culoare brun-măslinie, care se
măresc cu rapiditate, devin brune şi cuprind în scurt timp fructele în întregime.
Fructele insuficient dezvoltate şi atacate de acest patogen au aspect rugos şi sunt
tari la pipăit. De regulă, fructele atacate se desprind şi cad prematur, ca urmare a
putrezirii pedunculului. Pe aceste fructe căzute apare ca şi pe frunzele atacate, un
puf fin albicios care reprezintă fructificaţiile ciupercii, conidoforii si conidiile.

  

Condiţii de apariţie a bolii

Apariţia bolii este favorizata de:
- temperaturi de 13 - 170C, umiditate atmosferică maximă şi apă pe frunze;
- prezenţa resturilor de plante infectate, ramase pe sol;
- nopţi răcoroase şi zile calde cu ceaţă şi rouă.
  
Combaterea integrată (C.I.) a manei Phytophthora infestans (Mont) de
By.
O direcţie modernă care s-a extins şi la noi în ţară este combaterea integrata
(C.I).
Aşa cum am prezentat şi mai sus, C.I. este un concept ecologic ce presupune
folosirea tuturor măsurilor de limitare a pagubelor, apelând numai în ultimă
instanţă la produsele chimice. Cu alte cuvinte nu sunt excluse produsele
fitosanitare de sinteză ci se recomandă utilizarea lor raţională adică tratamentele se
aplica doar atunci când atacul patogenilor sau al dăunătorilor depăşeşte Pragul
Economic de Dăunare (PED).
 PED este atins atunci când valoarea pagubei produsă de boli şi dăunători,
fără a lua măsuri de protecţie, este cel puţin egală sau mai mare decât costul
tratamentului.
Această metodă favorizează coexistenţa organismelor dăunătoare în cultură
dar la un nivel la care să nu producă pagube importante astfel păstrând un echilibru
în lanţul trofic (fauna utilă se hrăneşte cu aceşti dăunători, daca-i eliminăm
complet va dispărea şi fauna utilă sau va migra spre alte zone).

Măsurile preventive
Primele măsuri pe care ar trebui să le luăm ar fi cele de prevenţie. Aceste
masuri sunt cele mai adecvate, mai puţin costisitoare şi mai prietenoase cu mediul.
Cum prevenim? Prin dirijarea corecta a condiţiilor climatice şi a celor agro-
fitotehnice în care se efectuează culturile de legume.
Măsurile agro-fitotehnice cuprind:
 alegerea celui mai adecvat loc de cultivare pentru tomate
 respectarea rotaţiei culturilor
 executarea de lucrări de ameliorare şi îmbunătăţire a solului
 executarea în condiţii optime a lucrărilor de pregătire a terenului
 semănatul/ plantatul să se facă în condiţii şi la epoca optimă
 fertilizarea cu NPK în doze şi epoci optime
 utilizarea de soiuri ameliorate sau hibrizi cu diverse rezistenţe la boli
 îndepărtarea organelor plantelor deteriorate sau atacate din cultură

Măsurile curative
Măsurile curative (de combatere) de protecţie a plantelor se grupează în:
 Combatere biologică, utilizând diferite organisme vii sau substanţe de tip
feromoni, hormoni, repelenţi, atractanţi pentru distrugerea dăunătorilor şi agenţilor
patogeni.
 Combatere microbiologică – foloseşte microorganisme (virusuri, bacterii,
fungi, protozoare) pentru diminuarea şi distrugerea bolilor, buruienilor  şi
dăunătorilor.
 Combatere prin mijloace fitoterapeutice utilizând infuzii, macerate, extracte
din plante
 Combatere chimica cu insecticide, acaricide, fungicide, etc.
Utilizarea produselor chimice a dus la sporuri de producţii agricole dar a creat o
serie de efecte cu consecinţe grave asupra mediului, reziduuri chimice in produsele
alimentare si hrana animalelor.

Produse ecologice autorizate pentru combaterea bolilor:

a) produse pe bază de piretrine extrase din specia Chrysanthemum cinerarifolium;
b) preparate pe bază de Derris elliptica;
c) preparate pe bază de Quassia amara;
d) preparate pe bază de Ryania speciosa;
e) propolis;
f) “pământ” de diatomee;
g) pudră de roci;
i) sulf;
j) zeamă bordeleză;
k) zeamă de Burgundia;
l) silicat de sodiu;
m) bicarbonat de sodiu;
n) săpun potasic;
o) preparate pe bază de feromoni;
p) uleiuri vegetale şi animale;
q) uleiuri de parafină.

Preparate fitofarmaceutice naturale

1. Preparate care protejează sau fortifică plantele împotriva atacului unor
boli cele mai utilizate:
a) apa de sticlă (silicat de potasiu sau sodiu, care se obţine prin topirea cuarţului în
prezenţa sodei sau a carbonatului de potasiu);
b) făina de bazalt, protejează frunzele şi lăstarii împotriva infecţiilor cu ciuperci;
c) permanganatul de potasiu;
d) lecitina vegetală (netoxică pentru om şi nepoluantă pentru natură).

În combaterea manei tomatelor cu fungicide se pot folosi tratamente

chimice la avertizare, după cum urmează:
1. Tratamente preventive (previn apariţia bolii) cu produse cuprice precum
Champ 77 WG, Dithane M-45, Bravo, Rover etc;
2. Tratamente puternic preventive (previn eficient apariţia bolii) cu produse
precum Aliette 80 WG, Nando 500 SC etc.
3. Tratamente curative (pot stopa boala) cu produse precum Mxanil,
Cupertine Super (zeamă bordeleză + cymoxanil), Drago (cymoxanil + mancozeb),
Melody Compact 49 WG (0,2%), Curzate Manox SC 0,25%, Shavit f 71,5 WP
0,2%, Verita WG .
Încă de la primul tratament efectuat la 7 zile de la plantarea răsadurilor se va
folosi un amestec între unul din produsele Bravo sau Rovral şi unul din produsele
sistemice (Cupertine Super, Drago, Curzate).
Tratamentele de combatere a manei se aplică la acoperite la un interval de 7
10 – 14 zile între tratamente în funcţie de condiţiile climatice, alternând produsele
preventive cu cele curative.
În caz de atac puternic se vor face 2 – 3 tratamente succesive cu produse
curative la interval de 4 – 5 zile.

Managementul produselor pentru protecţia tomatelor

Utilizarea eficientă a metodelor de protecţia tomatelor implică selectarea
metodei optime şi reducerea la minimum a utilizării produselor pentru protecţia
tomatelor, respectiv a fungicidelor.
Utilizarea produselor în protecţia plantelor este reglementata în România
prin lege. Punerea pe piaţă a produselor se face numai după omologarea lor de
către Comisia Interministerială de Omologare a Produselor de Uz Fitosanitar
(înfiinţată prin OG 4/1995). Cele mai periculoase produse pentru mediu şi pentru
sănătatea omului sunt pulberile de prăfuit. In România nu mai exista practic
produse astfel formulate, cu excepţia notabilă a sulfului, care este însa un produs
cu consonanţă ecologică, fiind natural, biodegradabil şi cu toxicitate redusă pentru
organismele neţintă.
In general toate pesticidele sunt substanţe biologic active care prezintă efecte
secundare asupra mediului şi a sănătăţii omului. Atunci când exista posibilitatea de
alegere se va opta întotdeauna pentru produsul care are cel mai mic impact asupra
mediului şi prezintă riscul cel mai redus pentru sănătatea omului.
In general avertizarea tratamentelor se face de către Inspectoratele judeţene
de protecţia plantelor, având o valoare ponderata la nivel de judeţ.
Personalul care se ocupă cu aplicarea pesticidelor trebuie sa fie instruit
corespunzător. De câte ori este posibil se vor utiliza produse fitosanitare cu
selectivitate ridicata pentru organismele neţintă utile plantelor de cultură
(polenizatori, parazitoizi şi prădători, bacterii fixatoare de azot etc.)
Tratamentele cu pesticide trebuiesc anunţate în prealabil (în scris)
autorităţilor locale, cu precizarea: felul tratamentului; cultura care urmează a fi
protejată; parcelelor pe care se vor aplica tratamente; perioada de aplicare;
tipului(rilor) de pesticid(e) utilizat(e);
Aplicarea pesticidelor se va face în condiţii meteorologice prevăzute de
tehnologiile în vigoare. Nu se vor face tratamente la temperaturi foarte ridicate şi
în timpul amiezii, iar la produsele cu coeficient invers de temperatură se va
respecta temperatura maximă indicată. Nu se vor face tratamente pe ploaie (sau
înainte şi după) şi nu se vor aplica produse pesticide când umiditatea atmosferică
este ridicata. Viteza maxima a vântului pe care se vor face tratamente va fi de 4
m/s. In caz de vânt puternic tratamentele se vor efectua dimineaţa sau seara.
Aplicarea tratamentelor cu pesticide se face cu respectarea regulilor
specifice de protecţia mediului şi de securitatea muncii.

Bibliografie selectivă
http://www.cartiagricole.ro/bolile-daunatorii-legumelor/
http://agroromania.manager.ro/articole/stiri/lucrarile-de-ingrijire-(combaterea-
buruienilor-bolilor-si-daunatorilor-si-irigarea)-in-agricultura-ecologica-9432.html
https://www.paradisverde.ro/gradina-de-legume/cum-se-previne-cum-se-combate-
mana-rosiilor
http://www.fitoprotectiaplantelor.ro/protectia-plantelor/tomate/mana-tomatelor-
phytophthora-infestans/