UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI

MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREŞTI  

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ  

MASTER: TEHNOLOGII INTEGRATE DE OBŢINERE ŞI VALORIFICARE A PRODUSELOR HORTICOLE

 
 
 
Profesor universitar doctor
Chira Constantina Lenuța

ANUL I: 2021-2022
DISCIPLINA: Norme de calitate pentru
produsele horticole
 FACTORII CARE CONTRIBUIE LA FORMAREA SI
CRESTEREA PRODUSELOR HORTICOLE IN CULTURA
Factorii naturali (ecologici):

Temperatura
Este un important factor de vegetaţie, al cărui rol în procesele

biochimice şi fiziologice din timpul creşterii şi dezvoltării plantelor

horticole este bine cunoscut. Mărimea sau compoziţia chimică a
multor produse horticole este influenţată de suma temperaturilor
medii zilnice din timpul perioadei de vegetaţie.
• Temperaturile prea ridicate dăunează majorităţii speciilor, favorizând apariţia de
arsuri sau deranjamente fiziologice, arsurile formându-se pe partea expusă la
soare (ceapă, varză, ardei, tomate, mere, cireşe etc.). Pigmentarea merelor
sau legumelor de seră este afectată, iar la mere este favorizată apariţia sticlozităţii,
iar în depozit a opărelii. La temperaturi ridicate, produsele se maturează în ritm
accelerat, sunt lipsite de aciditate, mai bogate în glucide şi evoluează rapid spre
supramaturare.
• În toamnele cu nopţi mai răcoroase este favorizată sinteza pigmenţilor antocianici,
merele fiind mai colorate.
• Recoltarea se recomandă a fi efectuată în perioadele cu temperatură moderată,
evitându-se orele cu insolaţie puternică, când produsele horticole au un nivel al
metabolismului ridicat şi sunt mult mai expuse alterărilor de natură fizică,
microbiologică sau dereglărilor fiziologice.
• În anii secetoşi legumele sunt ofilite, au tendinţa de a se matura mai devreme,
unele specii iniţiază emiterea tulpinilor florale şi se depreciază mai rapid. La pomi
se produc căderi în masă a fructelor verzi, iar cele care rămân, de dimensiuni mici,
se colorează devreme.
• Precipitaţiile intense ,
• care survin după perioade secetoase,provoacă adesea
• crăparea epidermei la cireşe, tomate, caise etc.

S-a observat de asemenea că în anii ploioşi se obţin fructe care nu se

păstrează bine, fiind mai sensibile la atacul microorganismelor patogene, la
brunificarea internă şi adesea nu-şi desăvârşesc aroma. Atunci când după o
vară secetoasă şi caldă urmează o perioadă ploioasă, are loc o dezvoltare
rapidă în volum a fructelor care se hidratează iar la nivelul epidermei se
produc fisuri. În acest stadiu, nici o rană nu se mai vindecă şi devine o cale
naturală de pătrundere în fruct a agenţilor patogeni.
S-a constatat ca in anii ploiosi, bogati in precipitatii se obtin fructe care nu se
pastreaza bine. Fructele care provin de la pomii care nu au primit in ultimele
saptamani de vegetatie apa nu s-au colorat bine si devin sensibile la patarea
amara.
 Umiditatea relativă a aerului,

• Seceta atmosferică are efecte contrare, produsele îşi măresc foarte mult
intensitatea transpiraţiei, se ofilesc sau se zbârcesc.
• Umiditatea relativa, temperatura, influenteaza presiunea vaporilor de apa
din mediul ambiant, marind sau micsorand deficitul de saturatie in vapori de
apa ai aerului ceea ce favorizeaza sau inhiba pierderea apei din produse.
 Solul influenţează în oarecare măsură calitatea produselor
horticole. S-a observat, de exemplu, că pomii cultivaţi pe soluri uşoare,
nisipoase, dau fructe care rezistă mai puţin la păstrare decât
cele provenite de pe soluri mai grele.

Insolaţia –lumina are un rol important în nutriţia plantelor

horticole datorită procesului de fotosinteză. O lumină slabă

favorizează o creştere vegetativă redusă, formarea.
Radiaţia solară ajută la formarea pigmenţilor roşii (antocianici)
ai merelor. Livezile din zonele de deal şi premontane, bine
iluminate, produc fructe superioare calitativ, sănătoase, pigmentate
corespunzător. 
De asemenea ea mareste rezistenta fructelor la bolile fiziologice si parazitare.
 Factorii tehnologici :

Amplasarea culturilor în zonele pedo-climatice favorabile,

delimitate ca urmare a lucrărilor de zonare pe specii, astfel
încât să fie valorificat la maximum potenţialul productiv şi
calitativ al soiurilor cultivate.

Soiul influenţează calitatea produselor horticole, atât prin

pretabilitatea sa pentru un anumit mod de valorificare (în stare

proaspătă sau procesat pentru sucuri, dulceţuri etc.) cât şi prin

caracteristicile sale fizice, biochimice şi organoleptice ce se

constituie de altfel printre criteriile principale de ameliorare.

Merele şi perele de iarnă se păstrează o perioadă mai lungă de timp în condiţii

optime, comparativ cu soiurile de toamnă şi de vară.

 Portaltoiul, în cazul pomilor influenţează capacitatea de
păstrare a fructelor. Astfel, la măr, cei cu vigoare slabă
(MM 106 şi MM 109) determină o colorare mai intensă a
merelor şi o maturare mai avansată.

Densitatea optimă a plantelor asigură atât cantitatea cât şi

calitatea produselor horticole. Densităţile prea mari împiedică
nutriţia şi fotosinteza normală, colorarea fructelor în timp ce
prezenţa golurilor favorizează defecte de formă şi pete de
insolaţie.

Tăierile de producţie la pomi şi viţă-de-vie ajută la distribuirea

echilibrată a producţiei pe ramuri şi coarde cât şi la hrănirea
echilibrată a producţiei pe ramuri şi coarde cât şi la hrănirea lor
ca urmare a desfăşurării unui metabolism normal.Se urmăreşte
stabilirea unui raport cât mai avantajos faţă de factorii
pedoclimatici, limitând cantitatea în favoarea valorii comerciale
 Sistemul de întreţinere a solului din livezi (ogor negru sau
înierbat) determină indirect capacitatea de păstrare a fructelor şi
menţinerea calităţii lor. S-a observat că merele obţinute din
plantaţii înierbate sunt afectate mai puţin de dereglările
fiziologice şi bolile parazitare comparativ cu cele obţinute din
livezile întreţinute ca ogor negru.