UNIVERSITATEA POLITEHNICA, BUCUREŞTI

INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHNICE

TEHNOLOGII AVANSATE ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ

ETICHETĂ PENTRU STICLĂ DE VIN ROŞU SEC

DE LA MURFATLAR

CONSTANTIN ELENA-MĂDĂLINA
GRUPA TAIA
MASTER , ANUL I
Să se proiecteze o etichetă pentru un produs din industria alimentară după următorul cuprins :

Capitolul 1. Introducere...............................................................................................................................3
1.1Memoriu justificativ............................................................................................................................3
1.2 Prezentarea succintă a produsului (denumire, utilitate, structură sortimentală)..............................4
Capitolul II. Ambalajul și designul de ambalaje...........................................................................................6
2.1 Analiza morfologică a soluțiilor de ambalaj posibil și tipuri de ambalaje pentru produsul specificat.
Alegerea produsului optim......................................................................................................................6
2.2. Materiale folosite la fabricarea ambalajului.....................................................................................7
2.2.1. Modul de ambalare, închidere și etanșare a produsului............................................................7
2.2.2. Etichetare, transport................................................................................................................10
2.3. Sistemul bicomponent produs-ambalaj..........................................................................................16
2.4 Modul de îndeplinire a funcţiilor ambalajului de către ambalajul dat prin temă.............................16
2.5 Elemente de etichetare. Proiectarea etichetei – noţiuni teoretice. Codul de bare..........................17
Capitolul III Indicatori de calitate ai unui ambalaj.....................................................................................19
3.1 Indicatori spaţiali.............................................................................................................................19
3.2 Indicatori de masă...........................................................................................................................20
3.3 Indicatori de consum.......................................................................................................................20
3.4 Indicatori de productivitate a muncii la operaţia de ambalare........................................................21
3.5 Factori care influenţează menţinerea calităţii produselor...............................................................21
Material grafic...........................................................................................................................................23
Bibliografie................................................................................................................................................25

2
 Capitolul 1. Introducere

1.1 Memoriu justificativ

Cultura viţei de vie şi producția vinului au o istorie de aproape 7000 de ani. Cele mai vechi
dovezi arheologice plasează începuturile acestor îndeletniciri în Mesopotamia antică și mai apoi
în regiunile Georgiei, Armeniei și Iranului de astăzi [1].
Descoperirile arheologice atestă originea viţei de vie şi a vinului în marile culturi ale Greciei şi
Romei, în vechiul Egipt au fost identificate înscrieri pe ulcioare, care menţionau anul, via şi
producătorul, adică elementele unei prime etichete [2].

În Grecia antică, vinul era considerat o băutură de elită iar romanii l-au inclus in dieta lor,
determinând astfel aparitia și dezvoltarea industriei vinului. Vinul era prezent la sărbători, la
ceremonii religioase, ca medicament sau ca antiseptic şi, nu în ultimul rând, ca aliment furnizor
de elemente nutritive. După căderea Romei, vinul a continuat să fie produs în Imperiul Bizantin,
în estul Mediteranei. S-a răspândit spre est în Asia Centrală, de-a lungul Drumului Mătăsii, fiind
cunoscut în China din secolul opt. Răspândirea islamului diminuează în mare măsură industria
vinului din Africa de Nord și Orientul Mijlociu. În Evul Mediu, în Europa, mănăstirile şi
catedralele deţineau în jurul lor importante suprafeţe cu viţă de vie pe care călugării le cultivau și
produceau vinul, atât pentru ritualul religios cât şi pentru vânzare. În timpul Renașterii, apare
cererea pentru vinurile bune sub aspect calitativ şi al prezentării estetice și în Franța, la
Bordeaux, demarează cercetările pentru producerea unor noi tipuri de vinuri, printr-o selecţie mai
atentă, vinificare riguroasă și învechire în pivniţă [1].
Din totdeauna vinul a fost prezent la sărbători, la ceremonii religioase, ca medicament şi/sau
antiseptic şi, nu în ultimul rând, ca aliment furnizor de elemente nutritive. Atenţia şi importanţa
ce au fost acordate vinului de-a lungul timpurilor a fost marcată şi de zeii vinului şi viei cum ar
fi: Dionysos la greci, Bachus la romani, Gestin, Pa-gestin-dug şi Nin-kasi  (dama fructului care
îmbată) la sumerieni şi chiar Hristos care a spus “eu sunt adevărata viţă de vie“ [2] .

Fig. 1 Plantaţii din centrul viticol Valea Călugărească, [3]

3
 Fig. 2 Imagine de la cea de-a VIII-a ediţiei a Sărbătorii Tămâioasei organizată la Stațiunea de
Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Pietroasa, din județul Buzău, [3]

1.2 Prezentarea succintă a produsului (denumire, utilitate, structură sortimentală)

Denumire: vin roşu

Utilitatea vinului: Consumat în cantități moderate, vinul roșu poate avea numeroase beneficii

pentru sănătate:
 
 Reduce riscul de cancer. Studiile au arătat că vinul roșu scade incidența cancerului de colon,
de ovare sau de prostată.
 Reduce riscul de demență. Vinul roșu protejează celulele neuronale de boli degenerative și le
menține sănătoase.
 Reduce riscul de depresie. Un studiu a arătat că persoanele în vârstă care consumă între 2 și 7
pahare de vin pe săptămână suferă mai rar de depresie sau de anxietate.
 Reduce rezistența organismului la insulină. Vinul roșu poate să protejeze împotriva
diabetului, pentru că îți crește sensibilitatea la insulin [4] .
 Reduce riscul de diabet de tip 2 la femei.
 Scade riscul afecțiunilor cardiovasculare. Resveratrolul din vin protejează inima și
elasticitatea vaselor de sânge, ajutând la o buna funcționare a sistemului circulator.
Resveratrolul face parte dintr-un grup de compuși numiți polifenoli. Aceștia sunt antioxidanți
care îți protejează organismul împotriva radicalilor liberi, încetinesc procesul de îmbătrânire
și previn bolile de inimă și cancerul.

4
Resveratrolul este cel mai puternic antioxidant cunoscut și se găsește în special în coaja
strugurilor, dar și în acele fructe de pădure de culoare mov, precum murele sau afinele.
Beneficiile acestui antioxidant pentru organism sunt nenumărate: acesta reduce inflamația din
vasele de sânge, scade colesterolul și împiedică formarea cheagurilor de sânge care pot provoca
atacuri cerebrale.
 Împiedică formarea cheagurilor de sânge și scade riscul atacurilor cerebrale.
 Scade nivelul de colesterol „rău” din sânge. Resveratrolul crește nivelul de colesterol bun din
sânge și ajută la reducerea colesterolului rău, ceea ce are numeroase beneficii pentru
sănătatea întregului organism [4] .

Valori nutriţionale ale vinului roşu

Pe lângă antioxidanți, vinul roșu conține și nutrienți importanți pentru organism. Iată care sunt
valorile nutriționale pentru 100 de mililitri de vin roșu:
 
 Calorii: 65
 Proteine: 0,1 mg
 Carbohidrati: 2 mg
 Grasimi: 0
 Fibre: 0
 Vitamina B1: 0,01 mg
 Vitamina B2: 0,02 mg
 Potasiu: 100 mg
 Magneziu: 20 mg
 Fosfor: 20 mg
 Calciu: 7 mg
 Fier: 0,9 mg
 Colina: 2 mg

Numărul de calorii pentru 100 de ml de vin roșu poate varia în funcție de soiul de struguri din
care este făcut, dar și în funcție de ce îndulcitori conține și ce concentrație de alcool are. Există
mitul că vinul dulce este mai bogat în calorii decât cel sec, însă trebuie ştiut faptul că un vin cu o
concentrație mai mare de alcool poate să depășească numărul de calorii ale vinului dulce [4].

Crama Murfatlar cuprinde următoarea structură sortimentală :

 gama Rai de Murfatlar cuprinde o serie de trei vinuri tinere, anume unul alb, unul roşu şi
unul roze, dulci, care păstreaza prospeţimea savuroasă a strugurelui copt
 gama Sec de Murfatlar, sunt vinuri, seci, tinere, obţinute din vârfuri de recolta şi
medaliate la Concursul International de la Bucureşti (2008)şsi Vino Ljubljana (2008)
 gama Zestrea este un brand al casei de vinuri Murfatlar (1943) din Dobrogea (sud-estul
Romaniei), care deţine o podgorie de 3.000 ha de viţă de vie, împarţită în mai multe
parcele viticole, localizate între Dunăre şi Marea Neagră, în centrul podişului Dobrogei,
cuprinzând localităţile Murfatlar, Valul lui Traian, Poarta Albă şi Siminoc [5] ;
5
  gama Ferma Nouă este un loc unde povestea omului se confundă cu cea a vinului.
Povestea celor de la Ferma Noua este una în care pasiunea şi talentul au fost puse în
slujba obţinerii unui vin unic. Un vin ce trezeşte, la rândul lui, pasiuni, dând naştere unor
poveşti pe care le vei trai doar savurându-l.
 gama Lacrima lui Ovidiu. Vinurile dulci, numite în general şi vinuri de desert, sunt un
rafinament pe nedrept ignorat şi de cele mai multe ori, secretul vitezei cu care poţi lega
noi prietenii. Deşi noi le adunăm claie peste grămadă sub denumirea de vinuri licoroase,
ele se împart în mai multe categorii şi diferă în funcţie de tehnologia de fabricaţie şi de
cantitatea de zahăr pe care o conţin
 gama 3 Hectare este compusă din 4 vinuri: Chardonnay, Fetească Neagră, Cabernet
sauvignon, Cabernet Sauvignon Roze.
 gama Conu Alecu, cel mai mare producător autohton de vinuri, lansează un nou brand de
vin: CONU’ ALECU. Disponibil în variantele Muscat Ottonel, Sauvignon Blanc, Merlot
şi Merlot Roze. Conu’ Alecu este un demisec de cursă lungă, ideal pentru o seară de
relaxare între prieteni. Este genul glumeţ, oricând gata de petrecere, creat special pentru
oamenii care ştiu ce înseamnă viaţa. Acest vin, prin prospeţimea şi savoarea sa specială,
trezeşte pofta de viaţă şi spiritul de aventură. Prospeţimea lui înviorează şi relaxează în
orice situaţie, ceea ce-l face foarte potrivit pentru petreceri şi seri târzii în compania
prietenilor.
 Arezan . „Pentru belsugul viilor, in aceasta perioada a anului, tracii desfasurau un
ceremonial bahic numit Arezan. În semn de jertfă aruncau coarde de vie şi vin în foc
pentru ca via să fie roditoare în anul ce urma. Arezan este un nume legat de tradiţiile
vechi româneşti şi reprezintă celebrarea începutului de an agricol “ [5] .

Capitolul II. Ambalajul și designul de ambalaje

2.1 Analiza morfologică a soluțiilor de ambalaj posibil și tipuri de ambalaje pentru

produsul specificat. Alegerea produsului optim.

Ambalaje din materiale plastice:

 buteliile PET, acest timp de ambalaj, protejează vinul pe durate destul de lungi și atunci
când sunt diferențe de temperatură întâlnite mai ales în timpul distribuției [10] .

Ambalaje din sticlă:

 butelii de sticlă; sunt utilizate ca ambalaje pentru sucuri, băuturi răcoritoare, apă
minerală, lapte şi derivatele laptelui, băuturi alcoolice şi lichioruri, bere, şampanie, ulei
etc. [9] .

Ambalaje din hârtie:

 ambalaje Tetra Pack prezintă un avantaj semnificativ din punct de vedere al greutății față
de sticlele tradiționale din sticlă. Recipientele Tetra Pak utilizează materiale de ambalare
din hârtie și cântăresc aproximativ 40 de grame comparativ cu sticlele de sticlă a căror
greutate poate ajunge și la 700 de grame.

6
Ambalaje din carton:
 ambalaje de tip Bag in Box, acest tip de ambalaj este destinat cu precădere la ambalarea
anumitor soiuri de vinuri tinere albe. Producătorii susțin că acest ambalaj prezintă cel mai
ușor mod de deschidere dintre toate recipientele care există la ora actuală pe piață. (10)

Ambalaje din lemn:

 butoaie din lemn se execute şi se utilizează pentru ambalarea, conservarea şi transportul
produselor lichide, băuturilor alcoolice, pulpelor şi pastelor de fructe utilizate ca materie
primă în industria alimentară. Au capacitate de 200 l [9] .

Ambalajul optim ales pentru produsul specificat este ambalajul din sticlă.

2.2. Materiale folosite la fabricarea ambalajului

2.2.1. Modul de ambalare, închidere și etanșare a produsului

Înaintea procesului de îmbuteliere, vinul se verifică prin analize chimice şi organoleptice dacă
vinul este limpede, sănătos si are caracteristicile dorite. Analizele chimice au in vedere
concentratia alcoolică, aciditatea totală si volatilă, continutul de SO 2 liber si total, concentratiile
de proteine, cupru, fier precum si incărcătura microbiologică (drojdii si bacterii). Aprecierea
organoleptică evidentiaza absenta mirosurilor si gusturilor straine. In functie de rezultatul acestor
analize si a testelor de stabilitate se pot lua masurile necesare de cleire si filtrare care sa
garanteze o limpiditate la sticla pentru o perioada cat mai indelungata.

Butelia din sticlă. De-a lungul timpului ambalajele si accesoriile utilizate pentru imbutelierea
vinului s-au diversificat foarte mult, de la butelia din sticla s-a trecut la ambalajul din plastic si
de carton; de la dopurile de pluta la cele din material sintetic si capsule metalice; de la
personalizarea sticlei prin eticheta simpla din hartie, la etichete autocolant, sablare, gravura,
serigrafie.

Butelia din sticla este cel mai cunoscut ambalaj pentru vin si totodata cel mai apreciat avand cele
mai multe avantaje:
•este transparenta si se poate aprecia limpiditatea vinului
•este inerta din punct de vedere chimic
•pastreaza integritatea produsului ambalat
•este igienica si usor de spalat
•poate fi reutilizata dupa folosire
•rezistenta la presiunea anumitor produse cum sunt vinurile spumante [6] .

Dezavantajul consta in fragilitatea si greutatea sticlei in raport cu produsul imbuteliat.Cele mai

folosite sunt buteliile de 750 ml transparente sau colorate. Buteliile transparente sunt
recomandate pentru imbutelierea vinurilor albe seci si rose iar buteliile colorate se potrivesc mai
bine pentru imbutelierea vinurilor rosii si a celor albe dulci cu grad alcoolic ridicat.

7
Dopul de pluta. Nu exista un vin bun (in butelie) fara un dop bun. Datorita proprietatilor optime
pentru necesitatile vinului, in prezent, dopurile de pluta sunt cel mai des folosite la inchiderea
buteliilor din sticla. 
Pluta este recoltată in exclusivitate din scoarta stejarul de pluta, cultivat in regiunile
mediteraneene unde intalneste conditiile propice pentru producerea unei scoarte de calitate. Pluta
este un produs impermeabil pentru apa si gaze, rau conducator de caldura si electricitate,
comprimabil, elastic si mai usor decat apa.

Mic prin dimensiunea lui, dar foarte important prin locul pe care il ocupa in obtinerea unui vin de
calitate, dopul de pluta, aduce un plus de imagine vinului prin crearea unei atmosfere romantice,
generand senzatia de traditional si in acelasi timp de elegant si sofisticat. Are forma cilindrica
sau usor conica, este elastic si asigura etanseitatea buteliilor, impiedica intrarea in sticla a aerului
si previne degradarea vinului, insa faciliteaza dezvoltarea buchetului de invechire.
Un neajuns important al dopurilor de pluta este faptul ca in interiorul porilor dopului se pot
dezvolta microorganisme si astfel apare mirosul de mucegai de dop, defect iremediabil si foarte
neplacut care poate face neconsumabil un vin altfel bun. Daca dopul nu este in permanent
contact cu vinul el se usuca si se contracta ceea ce afecteaza etanseitatea inchiderii. Din acest
motiv sticlele imbuteliate trebuie sa se pastreze intr-o pozitie care sa permita contactul
permanent cu vinul.

În functie de prezenta si marimea lenticelelor, fisurilor si a altor defecte structurale dopurile se

clasifica in mai multe categorii de calitate. Dopurile de cea mai buna calitate trebuie sa aiba
ambele capete tip "oglinda" lipsite de lenticele deschise pentru a nu cadea in vin praful pe care il
contin. Dopurile de calitate mai redusa sunt supuse unui proces de colmatare a golurilor cu
rumegus de pluta si adeziv care le imbunatateste nu numai capacitatea de etanseizare dar si
aspectul, suprafata devenind mai uniforma. Dopurile aglomerate sunt realizate din resturile de
pluta ce rezulta de la confectionarea dopurilor care sunt tocate in fragmente de 2-4 mm si
amestecate cu un liant. In ultimii ani au aparut dopurile twin-top care au corpul din pluta
aglomerata iar capetele care vin in contact cu vinul din pluta naturala, capete tip "oglinda".

Deoarece pluta este un material deficitar şi scump se folosesc si alte tipuri de dopuri sau sisteme
de inchidere cum ar fi dopurile din material plastic respectiv capacele cu filet [6] .

Capisonul termocontractabil este utilizat cu scop decorativ dar si pentru protectia dopului la
vinurile destinate pentru pastrare mai indelungata, pe gura si gatul sticlei, se pot aplica
capisoane. Acestea sunt confectionate din plastic subtire, termocontractabil, iar in momentul in
care sunt supuse caldurii capisoanele se strang perfect pe gatul sticlei.

Tehnica imbutelierii vinului

Deoarece putini dintre micii producatori isi pot permite achizitionarea unor linii complete de
echipamente pentru imbuteliat vom prezenta cea mai simpla si mai putin costisitoare tehnologie
manuala pentru imbutelierea vinului in butelii de sticla. 

8
Tehnica imbutelierii vinului are la baza trei etape :
o pregatirea sticlelor
o umplerea sticlelor
o dopuirea sticlelor
Pentru spalarea buteliilor este recomandata folosirea apei dedurizate, cat mai aproape de apa de
ploaie, pentru a se evita depunerile de carbonat de calciu, fier pe peretii buteliei. 

Buteliile noi vor fi clatite atat la interior cat si la exterior cu apa calda si ulterior cu apa rece
uneori practicandu-se si o dezinfectare cu solutie de dioxid de sulf. Daca pentru imbutelierea
vinului sunt folosite butelii recuperate, curatarea acestora necesita mai multe etape si anume:
inmuierea etichetelor, spalarea sticlelor si clatirea sticlelor. Daca buteliile sunt spalate cu
detergent se va avea grija ca orice urma din agentul de spalare sa fie eliminata prin clatiri
succesive. Dupa spalare si dezinfectare buteliile se scurg si se usuca foarte bine [6] .

La introducerea vinului in butelie, cu aparate simple sau masini de imbuteliat avansate, trebuie
avut in vedere ca vinul sa nu se prelinga pe peretii sticlei deoarece un gat ud poate afecta negativ
contactul dopului cu peretele de sticla. De asemenea se va evita varsarea vinului pe peretii
exteriori ai buteliei deoarece pot aparea dificultati la etichetarea buteliei sau vinul varsat poate
deveni un focar de dezvoltare al mucegaiurilor deteriorand aspectul buteliei. Nivelul de umplere
trebuie sa asigure un spatiu de maxim 15 mm de la suprafata vinului pana la dop pentru
compensarea diferentelor de temperatura. Timpul parcurs de la umplerea buteliei si pana la
dopuirea ei trebuie sa fie cat mai scurt posibil pentru minimizarea oxidarii vinului datorita
contactului prelungit cu aerul [6] .

Cu ajutorul dipozitivelor de dopuit se introduce dopul care inchide butelia de sticla. In functie de
calitatea vinului, pentru inchiderea buteliilor, se recomanda folosirea unor dopuri de pluta de cea
mai buna calitate, mai ales daca vinul este destinat invechirii. Acestea trebuie sa aiba un
diametru de 24 mm si o lungime cuprinsa intre 44–46 mm. De asemenea la dopurile de calitate
foarte buna, diametrul dopului trebuie sa fie cu aproximativ 6 mm mai mare decat diametrul
interior al gatului sticlei care in mod obisnuit are 18 mm. Pentru vinurile mai putin pretentioase
se folosesc dopuri cu lungimea de 38 mm.
Dupa dopuire, buteliile se vor pastra obligatoriu in picioare intr-un interval de timp cuprins intre
10 minute si cateva ore pentru ca dopul sa-si recapete forma initiala dupa presare timp in care,
prin elasticitatea sa, se muleaza perfect pe gatul sticlei asigurand etanseitatea necesara. Gatul
sticlei si partea superioara a dopului se protejeaza cu un capison sau cu un strat de ceara.

La vinurile albe si roze de consum este recomandata imbutelierea dupa 4 pana la maxim 12 luni
de la obtinerea lor pe cand vinurile rosii de calitate sunt trecute la pastrare pentru maturare,
invechire in spatii special amenajate. In general vinurile albe se aseaza in spatiile de jos, iar cele

9
rosii deasupra. Vinurile destinate pastrarii o perioada mai lunga de timp sunt depozitate in
spatele incaperii iar cele care se vor consuma mai repede in apropierea intrarii.
Este ideal ca intregul proces de pregatire, umplere si dopuire a sticlei sa poata fi realizat intr-un
mediu cat mai steril. Din pacate micii producatori nu au aceasta posibilitate si atunci este necesar
ca pe parcursul intregii operatiuni sa se incerce reducerea riscurilor de contaminare
microbiologica, risc ce trebuie combatut prin asigurarea igienei spatiilor, a aparatelor si
materialelor folosite la imbuteliere cat si a personalului care participa la operatiunea de
imbuteliere [6] .

2.2.2. Etichetare, transport

Scopul etichetării este de a da consumatorilor informațiile necesare, suficiente, verificabile și

ușor de comparat, astfel încât să permită acestora să aleagă acel produs care corespunde
exigențelor lor din punct de vedere al nevoilor și posibilităților lor financiare, precum și de a
cunoaște eventualele riscuri la care ar putea fi supuși.
Înainte de vânzare, produsele alimentare trebuie să fie etichetate astfel încât consumatorii să aibă
toate informațiile cu caracter obligatoriu prevăzute de actele normative în vigoare. Eticheta
trebuie să conțină informații clare și ușor de înțeles privind caracteristicile produsului.

Informațiile înscrise pe eticheta nu trebuie să inducă în eroare consumatorii, la achiziționarea

produselor, în privința:
a) caracteristicilor alimentului și în special a naturii, identității, proprietăților, compoziției,
cantității, durabilității, originii sau provenienței sale, precum și a metodelor de fabricație sau de
producție;
b) atribuirii de efecte sau proprietăți alimentelor pe care acestea nu le posedă;
c) sugerării că alimentul are caracteristici speciale atunci când în realitate toate produsele
similare au astfel de caracteristici.
Etichetarea și metodele prin care aceasta se realizează nu trebuie să atribuie alimentelor
proprietăți de prevenire, tratare sau vindecare a bolilor sau să facă referirii la astfel de proprietăți;
sunt exceptate de la această interdicție apele minerale naturale, precum și orice alimente cu
destinații nutriționale speciale, autorizate în acest sens de Ministerul Sănătății și Familiei [9] .

Eticheta unui produs alimentar trebuie să conțină:

 denumirea sub care este vândut alimentul
 lista ingredientelor și cantitatea ingredientelor pentru cele care dau specificitate produsului
 cantitatea netă pentru produsele alimentare preambalate
 data durabilității minimale sau data limită de consum pentru alimentele cu perisabilitate
microbiologică
 condiții de depozitare sau de folosire, atunci când acestea necesită indicații speciale
 numele și sediul (adresa poștală) producătorului, al ambalatorului sau al distribuitorului ;
 numele și sediul (adresa poștală) importatorului sau ale distribuitorului înregistrat în
România, în cazul alimentelor din import
 locul de origine sau de proveniență al alimentului, dacă omiterea acestuia ar fi de natura să
creeze confuzii în gândirea consumatorilor cu privire la originea sau proveniența reală a
alimentului;
 instrucțiuni de utilizare, atunci când lipsa acestora poate determina o utilizare
10
necorespunzătoare a alimentelor;
 concentrația alcoolică, pentru băuturile la care aceasta este mai mare de 1,2% în volum;
 mențiune care să permită identificarea lotului; mențiuni suplimentare de etichetare pe grupe de
produse: pentru produse lactate acide (iaurt, smântână, lapte bătut, kefir, sana) : conținutul de
grăsime, exprimat în procente pentru fiecare tip de produs [9] .

Norma metodologica de aplicare a Legii viei si vinului in sistemul organizarii comune a pietei
vitivinicole nr. 244/2002

Ambalare si etichetare
Art. 59. -  (1) Expunerea spre vanzare ori vanzarea vinurilor cu denumire de origine
controlata, a vinurilor cu indicatie geografica, a vinurilor spumoase si spumante, a vinurilor
licoroase si bauturilor pe baza de must si vin se poate face numai in forma imbuteliata.
(2) Imbutelierea in butelii de sticla, in sistem "bag in box", sau ambalaje
multistrat este obligatorie in cazul vinurilor cu denumire de origine controlata, vinurilor cu
indicatie geografica, vinurilor spumoase si spumante si vinurilor licoroase.
(3) Produsele vinicole, cu exceptia celor de la alin. (2), pot fi ambalate in orice tip
de recipient utilizat in comert.
(4) Vinurile spumante cu denumire de origine pot fi pastrate in scopul vanzarii
sau scoase pe piata numai in recipiente de sticla inchise cu ajutorul unui dop din pluta ori din alte
materiale admise in comertul international, fixate cu ajutorul unor legaturi de sarma, acoperite,
acolo unde este cazul, cu un capac si invelite in folie care acopera dopul in totalitate, precum si o
parte a gatului sticlei sau, in cazul sticlelor cu o capacitate nominala de maximum 0,20 litri, cu
un dispozitiv de inchidere adecvat.
(5) Dispozitivele de inchidere nu pot fi acoperite cu capsula sau folie fabricate pe
baza de plumb.
Art. 60. -  (1) Prin etichetare se intelege ansamblul de descrieri si alte mentiuni, insemne,
ilustratii sau marci care caracterizeaza produsul, aflate pe recipient, inclusiv dispozitivele de
inchidere, sau aflate pe eticheta de identificare atasata recipientului.
(2) Utilizarea in etichetare a termenilor definiti in anexele nr. 4a si nr. 4b se face
cu respectarea prevederilor prezentelor norme [6] .
(3) La etichetarea produselor vitivinicole se utilizeaza indicatii obligatorii si
indicatii facultative, prevazute in anexele nr. 4a si 4b.
(4) Produsele definite in anexa nr. 3 puse in circulatie in recipienti cu o capacitate
nominala de pana la 60 l se eticheteaza conform prevederilor prezentelor norme.
Art. 61. -  (1) Indicatiile obligatorii trebuie grupate in acelasi camp vizual si prezentate cu
caractere clare, lizibile, de nesters si suficient de mari pentru a iesi bine in evidenta de pe fondul
pe care sunt imprimate si pentru a putea fi distinse clar dintre celelalte indicatii scrise si desene.
(2) Mentiunile obligatorii referitoare la importator si numarul lotului, precum si
mentiunile «sulfiti» sau «dioxid de sulf», «oua», «proteine din oua», «produse din oua»,
«lizozima din oua» sau «albumina din oua», «lapte», «produse din lapte», «cazeina din lapte»

11
sau «proteine din lapte» pot fi inscrise in afara campului vizual in care figureaza celelalte
indicatii obligatorii.
(3) Indicarea tariei alcoolice dobandite in volum se face in unitati sau semiunitati
de procentaj in volume; fara a aduce atingere tolerantelor prevazute de metoda de analiza
utilizata, diferenta dintre taria alcoolica indicata si taria alcoolica determinata prin analiza nu
trebuie sa depaseasca 0,5% vol. alcool; pentru vinurile DOC invechite, depozitate in sticle pe o
perioada de minimum 3 ani, precum si pentru vinurile spumoase, spumante, petiante si licoroase,
fara a aduce atingere metodelor de toleranta prevazute in metoda de analiza utilizata, diferenta
dintre taria alcoolica indicata si taria alcoolica determinata prin analiza nu trebuie sa depaseasca
0,8% vol.
(4) Taria alcoolica dobandita in volume este inscrisa pe eticheta, pentru vinurile
imbuteliate in Romania, cu caractere avand o inaltime de cel putin 5 milimetri in cazul in care
volumul nominal este mai mare de 100 centilitri, de cel putin 3 milimetri daca volumul este mai
mic sau egal cu 100 de centilitri si mai mare de 20 centilitri, respectiv de cel putin 2 milimetri in
cazul in care volumul este mai mic sau egal cu 20 de centilitri.

Art. 62. - Numele soiurilor de vita-de-vie pot fi utilizate la etichetare numai daca:

a) sunt admise in cultura in arealele viticole din Romania;
b) sunt utilizate pentru desemnarea unui vin cu denumire de origine controlata sau cu
indicatie geografica;
c) in cazul in care se utilizeaza numele unui singur soi de vita-de-vie sau un sinonim al
acestuia, produsul sa fi fost obtinut in proportie de cel putin 85% din soiul mentionat;
d) in cazul in care se utilizeaza doua sau 3 soiuri de vita-de-vie sau sinonimele lor,
produsul in cauza sa fi fost obtinut in proportie de 100% din soiurile mentionate, soiurile trebuie
sa fie mentionate in ordinea descrescatoare a proportiei, utilizandu-se caractere de aceeasi
dimensiune;
e) in cazul in care se utilizeaza mai mult de 3 soiuri sau sinonimele acestora, numele
soiurilor sau sinonimele in cauza se inscriu in afara campului vizual in care apar mentiunile
obligatorii.
Art. 63. - Indicatiile obligatorii vor fi mentionate pe etichete in limba romana pentru produsele
vinicole obtinute si comercializate in Romania.
Art. 64. -  (1) Denumirile comerciale utilizate pentru descrierea, prezentarea si publicitatea
produselor vinicole nu pot contine cuvinte, parti de cuvinte, semne sau ilustratii care:
a) pot crea confuzii sau induce in eroare consumatorii, in special in ceea ce priveste:
(i) denumirea unui produs, originea acestuia, categoria de calitate, tipul, caracteristicile acestuia,
prin utilizarea unor sintagme cum ar fi: "fel", "tip", "stil", "imitatie", "marca" sau altele de acest
gen;
(ii) caracteristicile produselor si in special natura lor, compozitia, concentratia alcoolica in
volume, culoarea, originea sau provenienta, calitatea, soiurile de vita-de-vie, anul recoltei ori
volumul nominal al recipientelor;
(iii) identitatea si calitatea persoanelor fizice si juridice care imbuteliaza;
12
 b) pot fi:
(i) confundate de catre persoanele carora le sunt destinate cu descrierea completa sau partiala a
unui vin de masa, vin licoros, vin perlant, vin petiant, a unui vin cu denumire de origine
controlata ori a unui vin de import a carui descriere este stabilita prin dispozitii comunitare,
precum si cu descrierea unui alt produs mentionat in anexa nr. 3;
(ii) identice descrierii oricarui astfel de produs, cu exceptia cazului in care sunt utilizate pentru
obtinerea produselor finale mentionate anterior si sunt indreptatite la o astfel de descriere sau
prezentare.
(2) Etichetarea utilizata pentru descrierea unui vin de masa, a unui vin licoros, a
unui vin perlant, a unui vin petiant, a unui vin cu indicatie geografica, a unui vin cu denumire de
origine controlata din Uniunea Europeana sau a unui vin din tari terte nu poate contine marci in
care apar cuvinte, parti de cuvinte, semne sau ilustratii care, in cazul [6] :
a) vinurilor de masa, vinurilor licoroase, vinurilor petiante si al vinurilor perlante, sa
includa numele unui vin cu denumire de origine controlata sau a unei denumiri de origine
controlata;
b) vinurilor cu denumire de origine controlata, sa contina numele unui vin de masa;
c) vinurilor de import, sa contina numele unui vin de masa cu indicatie geografica sau al
unei denumiri de origine controlata utilizate in Romania;
d) vinurilor cu indicatie geografica, al vinurilor cu denumire de origine controlata sau al
vinurilor de import, sa contina informatii false, cu privire la originea geografica, soiul de vita,
anul de recoltare ori referiri la o calitate superioara;
e) vinurilor de masa, al vinurilor licoroase, vinurilor petiante si al vinurilor perlante, sa
contina indicatii cu privire la o origine geografica, un soi de vita, un an exceptional de productie
sau o alta mentiune care sa se refere la o calitate superioara;
f) vinurilor de import, sa creeze confuzii printr-o ilustratie utilizata pentru caracterizarea
unui vin de masa, a unui vin licoros, a unui vin petiant, a unui vin perlant, a unui vin cu denumire
de origine controlata sau a unui vin de import descris cu ajutorul unei indicatii geografice.
(3) Este interzisa la etichetarea vinurilor de masa utilizarea unei marci sau
denumiri care contine parte sau intreg dintr-o denumire, subdenumire de origine controlata,
indicatie geografica ori a soiului din care este obtinut vinul.
(4) Este interzisa la etichetarea vinurilor cu indicatie geografica utilizarea unei
marci care contine parte sau intreg dintr-o denumire sau subdenumire de origine controlata ori a
soiului din care este obtinut vinul.
(5) Titularul unei marci comerciale cunoscute inregistrate pentru un vin sau un
must de struguri care contine cuvinte identice cu numele unei regiuni determinate ori cu numele
unei unitati geografice mai mici decat o regiune determinata, chiar daca nu are dreptul la acest
nume in temeiul alin. (1), poate sa continue utilizarea denumirii in cazul in care aceasta
corespunde identitatii titularului original sau a furnizorului original al denumirii, cu conditia ca
inregistrarea marcii sa fi avut loc cu cel putin 25 de ani inainte de recunoasterea oficiala a
numelui geografic al regiunii geografice determinate, respectiv de catre statul membru
13
producator, in conformitate cu deciziile comunitare relevante in ceea ce priveste vinurile cu
denumire de origine controlata, iar marca sa fi fost efectiv utilizata fara intrerupere.
Art. 65. - Norme specifice aplicabile vinurilor licoroase, perlante si petiante
(1) Produsele realizate in Comunitatea Europeana trebuie sa fie insotite de
indicatii care sa precizeze numele imbuteliatorului si/sau al expeditorului ori al persoanelor care
au participat la comercializare, prin termeni de tipul "viticultor", "recoltat de", "comerciant",
"distribuit de", "importator", "importat de" sau alti termeni similari.
(2) Produsele elaborate in tari terte trebuie sa fie insotite de indicatii care sa
precizeze numele, adresa si calitatea uneia dintre persoanele care au participat la comercializare,
in masura in care conditiile de utilizare sunt reglementate de tara terta in cauza.
(3) Vinurile licoroase si vinurile petiante produse in Comunitatea Europeana pot
fi desemnate cu o indicatie geografica. In acest caz, denumirea de vanzare este compusa din:
a) mentiunea "vin licoros" sau mentiunea "vin petiant", urmata de numele indicatiei
geografice;
b) o mentiune traditionala specifica - daca intr-o astfel de denumire este inclusa
denumirea de vanzare a produsului, repetarea acesteia nu este obligatorie.
Art. 66. - Norme specifice aplicabile vinurilor spumante si vinurilor spumoase provenind din
Uniunea Europeana sau dintr-o tara terta [6]
(1) Denumirea comerciala a vinurilor spumante este insotita de o referire la statul
in care strugurii utilizati au fost recoltati, fermentati si transformati in vin spumant.
(2) Pentru vinurile spumante cu denumire de origine controlata de tip aromatic,
descrierea de pe eticheta indica numele soiului de vita din care provin strugurii sau mentioneaza
"obtinut din struguri de varietati aromatice."
(3) Daca produsele utilizate la producerea unui vin spumant au fost obtinute intr-o
tara diferita de cea in care a avut loc producerea, mentionarea tarii producatoare trebuie sa se
evidentieze fata de restul informatiilor cuprinse pe eticheta.
(4) Utilizarea unei indicatii geografice diferite de o regiune determinata este
permisa doar daca:
a) este in conformitate cu dispozitiile statului in care a fost produs vinul spumant
respectiv;
b) unitatea geografica respectiva este delimitata cu exactitate;
c) toti strugurii utilizati pentru obtinerea acestui produs provin din unitatea geografica
respectiva, cu exceptia produselor continute in licoarea de tiraj sau in licoarea de expeditie;
d) numele acestei unitati geografice nu este prevazut pentru descrierea unui vin spumant
cu denumire de origine controlata;
e) prin derogare de la lit. (c), se pot utiliza numele unei unitati geografice mai mici decat
o regiune determinata pentru a completa descrierea unui vin spumant cu denumire de origine
controlata, daca minimum 85% din produs este obtinut din struguri recoltati in unitatea
respectiva.
(5) Expresiile "fermentare in sticla", "fermentare in sticla dupa metoda
traditionala", "metoda traditionala", precum si orice alte expresii rezultand din traducerea
14
acestora sau expresiile referitoare la o metoda de productie care include denumirea unei regiuni
determinate sau a unei alte unitati geografice ori un termen derivat din una dintre aceste denumiri
pot fi utilizate decat pentru a descrie un vin spumant ale carui conditii de productie sunt
recunoscute ca fiind echivalente celor mentionate in lista denumirilor de origine controlata
(DOC) pentru vinurile spumante admise pentru utilizare in Romania daca:
a) produsul respectiv a devenit spumant dupa o fermentatie alcoolica secundara in sticla;
b) durata procesului de elaborare, inclusiv a procesului de maturare in unitatea de
productie, calculata incepand din momentul inceperii procesului de fermentare care da
produsului caracterul spumant, nu a fost mai scurta de 9 luni [6] ;
c) durata procesului de fermentare care da produsului caracterul spumant si durata
mentinerii productiei in prezenta drojdiei au fost de minimum 90 de zile;
d) produsul respectiv a fost separat de drojdie prin filtrare conform metodei de
transvazare sau prin degorjare.
Art. 67. - Norme specifice aplicabile vinurilor spumoase provenind din Uniunea Europeana sau
dintr-o tara terta
(1) Pe langa mentiunile prevazute in anexa nr. 4b si la art. 65, vinul spumos va fi
desemnat obligatoriu prin mentiunea "vin spumos".
(2) Daca limba utilizata pentru aceasta indicatie nu indica faptul ca exista adaos
de dioxid de carbon, eticheta este completata cu termenii "obtinut prin adaugare de dioxid de
carbon" cu caractere de minimum 5 milimetri.
Art. 68. - (1) Indicatiile obligatorii utilizate la etichetarea vinurilor provenind din tari terte sunt:
(i) denumirea la vanzare: compusa din cuvantul "vin" insotit in mod obligatoriu de numele tarii
de provenienta;
(ii) pentru vinurile importate in forma imbuteliata: numele si adresa importatorului;
(iii) numele, localitatea si tara imbuteliatorului, iar pentru recipientele avand un volum nominal
mai mare de 60 litri, ale expeditorului;
(iv) pentru vinurile importate in vrac, numele importatorului;
(v) pentru vinurile importate si imbuteliate in cadrul comunitatii: numele si adresa
imbuteliatorului.
(2) Indicatiile facultative pot fi inscrise in limba romana pe eticheta vinurilor de
import.
Art. 69. -  (1) Indicatiile mentionate pe eticheta sunt exprimate obligatoriu in una sau mai
multe limbi oficiale ale Comunitatii Europene, astfel incat consumatorul final sa poata intelege
cu usurinta fiecare informatie.
(2) In cazul produselor provenind din tari terte este permisa utilizarea unei limbi
oficiale a tarii terte in care a fost obtinut produsul, cu conditia ca informatiile obligatorii sa fie
exprimate intr-o limba oficiala a Comunitatii Europene [6] .

Depozitare și transport. Vinul îşi poate pierde calităţile dacă este păstrat într-un loc care e prea
cald sau prea rece. Pentru a asigura condiţii optime de păstrare a vinului trebuie ţinut cont de
patru aspect principale: temperatura, lumina, umiditatea şi vibraţiile [7] .

15
2.3. Sistemul bicomponent produs-ambalaj

Produsele alimentare moderne sunt într-o tot mai mare măsură un sistem bicomponent: produs-
ambalaj, sistem în care cele două componente se intercondiţionează reciproc; în ţările dezvoltate
produsele finite circulă ca sistem bicomponent în proporţie de peste 90% şi numai materiile
prime circulă în vrac sau semivrac, ca produs propriu-zis.

Ambalajul unui produs alimentar trebuie să asigure:

- protecţia produsului în timpul transportului, depozitării, manipulării şi desfacerii, faţa de
anumiţi factori externi, precum temperatura, umiditatea, lumina, praful, microorganismele,
insectele, etc.
- păstrarea integrităţii, cantităţii şi calităţii produselor.

În cazul produselor alimentare, exigenţele faţă de ambalaje precum şi faţă de condiţiile în care se
efectuează ambalarea sunt mult sporite comparativ cu cele impuse pentru produsele industriale.
Materialele celulozice deţin o pondere importantă pe piaţa ambalajelor (cca 40% din total).
Principalii consumatori ai acestor materiale sunt agricultura şi industria alimentară.
Hârtia şi cartonul se pretează bine la diverse tratamente fizico-chimice, precum şi la combinarea
cu materiale de altă natură , asigurând îndeplinirea diverselor cerinţe impuse ambalajelor
alimentare.
Orice ambalaj trebuie să corespundă mai multor criterii, deși accentul pus pe anumite aspecte
individuale variază în funcție de natura produsului și de piețele de desfacere avute în vedere. Cu
toate acestea, toate aspectele trebuie luate în calcul; dacă nu se ține cont de acest lucru se pot
crea probleme de ambalare cu efecte asupra produsului însuși, creând neîncredere în acel produs
și chiar în marca respective [12] .

2.4 Modul de îndeplinire a funcţiilor ambalajului de către ambalajul dat prin temă

Ambalajul care însoțește un produs, este cel mai important din diverse motive și funcții. Acesta
poate avea distincte funcții importante pentru cumpărător/consumator.
Unele dintre cele mai importante funcții ale ambalajului sunt: funcția de a conserva produsul, de
a conține produsul, de a facilita manipularea produsului, de a oferi informații despre produs, de a
proteja și de a vinde produsul respectiv, în cazul de față vinul roşu sec de la Murfatlar.

Păstrarea. Prima funcție a unui ambalaj este de a păstra produsul. Cazurile de ambalaje
necorespunzătoare - sticle sau pungi care "curg" - încep să fie tot mai rare. Efectele negative
asupra repetării cumpărării și daunele asupra mărcii sunt evidente și recunoscute. Ca urmare a
unor cazuri, puternic mediatizate, de falsificare a produselor, se apelează acum la diferite
elemente de siguranță, incorporate în ambalaje în scopul de a descuraja asemenea practici și de a
garanta integritatea produsului. 

Ambalajele trebuie să conțină produsul, să-i păstreze integritatea - eventual prin incorporarea
unor elemente de siguranță - dar să permită deschiderea lor cu ușurință, folosirea produselor și
apoi închiderea recipientului. Cercetările efectuate asupra consumatorilor indică o aversiune
puternică față de ambalajele greu de deschis [9] .

16
Protecția. Protecția este o cerință tehnică esențială pentru orice fel de ambalaj. Produsele trebuie
să ajungă în fața consumatorului în stare de puritate deplină, altfel valoarea mărcii respective -
valoare câștigată cu multă trudă - este periclitată. În plus, ar însemna risipă de energie investită în
produs și în ambalaj, ceea ce, în termeni ecologici, reprezintă o proastă folosire a resurselor,
materialelor și energiei. Este important deci ca riscurile la care poate fi expus produsul să fie
identificate în oricare punct al lanțului de distribuție.

Identificarea. Ambalajul trebuie să identifice conținutul. Această cerință se aplică tuturor

tipurilor de ambalaje, fie ele pentru echipamente militare, piese și componente auto sau fulgi de
porumb. Textul este însoțit adesea de coduri cu bare, care pot fi citite de echipamentul electronic
de încasare și, din ce în ce mai mult, de marcaje de siguranță - vizibile sau ascunse - pentru a
preveni falsificarea produsului. Legislația referitoare la descrierea comercială și alte cerințe
specifice produsului confirmă importanța identificării din punct de vedere legal.

Promovarea. În acest context, se impune ambalajului să se comporte ca un adevarat agent de

vânzări, promovând produsul respectiv. Nu este vorba aici doar de ofertele speciale. Prima
sarcină a ambalajului este de a ieși în evidență în raport cu celelalte mărci concurente. Clienții
parcurg rapid cu privirea rafturile, iar un ambalaj reușit le poate reține atenția. Ambalajul trebuie
să facă acest lucru în condițiile de iluminare obișnuite la locul de desfacere și să se distingă față
de produsele învecinate, care sunt, de obicei, produse similare, dar uneori și alte categorii de
mărfuri. Mijloacele principale de care dispunem aici sunt: forma, culoarea si structura
materialului. De la caz la caz se va vedea care dintre ele este cea mai eficientă. Forma poate fi
folosită pentru a crea o identitate unică a mărcii respective, promovând-o fără a se mai apela la
alte elemente grafice [9] .

2.5 Elemente de etichetare. Proiectarea etichetei – noţiuni teoretice. Codul de bare

Marca și-a câștigat un rol important în strategiile de acțiune ale întreprinderilor datorită

contribuției sale la obținerea unor rezultate economice superioare. Rolul mărcii este în prezent
foarte bine definit întrucât servește identificării ofertei de un anumit fel a agenților economici,
reperărilor în masa bunurilor și serviciilor existente pe piață.

Ca urmare a faptului că eticheta înglobează materiale de prezentare și de publicitate, definirea etichetei se

face într-un sens larg. Ea reprezintă orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat sau este
aderent pe ambalajul acestuia, care conține elemente de identificare a produsului când acesta este
prezentat pentru vânzare. Etichetele nu trebuie să descrie produsul în mod înșelător și să creeze o
imagine falsă referitoare la caracteristicile produsului. Corespunzator funcțiilor pe care le
îndeplinesc, etichetele se clasifică în:    etichete de identificare;   etichete de clasificare;  etichete
de prezentare; etichete de promovare [9] .

Aplicarea etichetei sau înscrierea elementelor de identificare se poate face direct pe produs sau
pe ambalajul de vânzare.

17
Etichetele dau informații utile atât pentru agenții economici cât și pentru consumatori. Tipurile
de grafică utilizate pentru etichetarea mărfurilor sunt grafica umoristică, grafica comercială și
grafica intelectuală.
Elementele mesajului obligatoriu care trebuie să apară pe etichetă sunt:
 denumirea produsului și numele producătorului, țara de origine;
 grupa din care face parte produsul, eventual clasa de calitate;
 principalele caracteristici de calitate și masă pe unitatea de ambalaj;
 data fabricației;
 lotul de fabricație;
 restricții de consum, domeniul de utilizare;
 documentul tehnico-normativ (standard sau alt act normativ)
 mențiunea specifică pentru acele produse care au suferit un anume tratament de
modificare a calității;
 condițiile de păstrare, depozitare;
 termen de valabilitate sau garanție [9] .

Elementele mesajului promoțional sunt:
 mărcile sub care se comercializează (marca de fabrică, marca de comerț, emblema sau
sigla fabricii, marca produsului, marca literală, figurală, combinată, marca umbrelă;
 eticheta ecologică;
 codul cu bare, codul Calra, codul Data Matrix;
 argumentul de vânzare: text publicitar, scurt istoric al produsului sau al firmei, trofee,
informații privind certificarea sistemului calității, avantajele oferite de produs și ambalaj,
promovarea unor conuri, jocuri în vederea obținerii unor câștiguri etc.
 Codul de bare este o reprezentare de date codificată ( cifrată), destinată a fi citită pe cale
optică. Codurile de bare sunt folosite în multe domenii, îndeosebi industriale. Un cod de
date are aspectul unui șir de bare negre de diverse grosimi pe un fundal alb. În general
fiecare cifră sau literă se reprezintă printr-o anumită combinație de una sau mai multe
bare. Există mai multe formate (sisteme) de coduri de bare [9] .

Codurile de bare sunt citite și decodate cu ajutorul unor scanere speciale. Acestea măsoară
reflexia luminii, interpretează codurile drept cifre și litere și trimit acestea unui calculator  sau
altui dispozitiv de gestionare a datelor.
Setul de simboluri utilizate este în general restrâns (cuprinde de obicei literele, cifrele și câteva
semne speciale), dar sistemele de alcătuire (formatele) codurilor de bare sunt foarte variate.
Multe coduri de bare constau în bare verticale (paralele cu axa Y), după diverse formate.
Lungimea codului de bare (pe axa X) depinde de cantitatea de date ce trebuie reprezentată.

Toate codurile de bare dispun de un caracter special de start/stop ce permite citirea atât de la
stânga la dreapta, cât și de la dreapta la stânga. Prin convenție caracterul din stânga este
considerat caracterul de start și caracterul din dreapta caracterul de stop [9] .

Capitolul III Indicatori de calitate ai unui ambalaj

18
3.1 Indicatori spaţiali

Volumul util

π⋅D D int 2 D int π⋅h int

vi=
4
int 2
⋅H+
[( )
2
+r 2 +
int 2
⋅r int ⋅
]
3
(3.1)

π⋅D D ext 2 Dext π⋅hext D int 2

v g=
4
ext 2
⋅H +
2 [( )+r 2 +
ext
⋅r ⋅
2 ext 3
2
]
+ L ⋅hcap −π⋅
2 [
⋅h cap ( ) ] (3.2)

v
v u = i ⋅100
vg (3.3)

unde :
v i - volumul interior al ambalajului, în dm³;
v g - volumul de gabarit al ambalajului în stare asamblată, în dm³;

Volumul de depozitare

v p =v g
v
unde: p - volumul ambalajului în stare pliată sau demontată, în dm³;

Suprafața interioară a ambalajului raportată la masa produsului ambalat

D
A i =2⋅π⋅ int⋅( Dint + H ) + π⋅hint⋅( D int + r int ) + π⋅r 2
[ ]
2 int (3.4)

Ai
S m=
Mp (3.5)

unde:
A i - aria suprafeței interioare a ambalajului ;
M p - masa produsului ambalat, în kg [12] .

19
3.2 Indicatori de masă

Masa ambalajelor raportată la volumul interior al acestora

Ma
Mv=
Vi (3.6)

Masa ambalajului raportată la masa produsului ambalat

Ma
M m= ⋅100
Mp (3.7)

Masa ambalajului raportată la numărul de unități de produs din ambalaj

Ma
M mb= ⋅100
( M a + M p) (3.8)

unde:
M a - masa ambalajului [12] .

3.3 Indicatori de consum

Consumul de material pentru un ambalaj raportat la volumul său interior

M a⋅N c
K m=
Vi (3.9)

Consumul de material pentru un ambalaj raportat la masa produsului ambalat

M a⋅N c
K mp =
Mp (3.10)

Numărul de ambalaje pe tona de produs

1000
N t=
Mp (3.11)

N
unde: t - este norma de consum ( coeficient supraunitar ce ține seama că pentru realizarea
unui ambalaj se consumă mai mult material decât masa ambalajului) [12] .

20
3.4 Indicatori de productivitate a muncii la operaţia de ambalare

Acesti indicatori ofera posibilitatea compararii ambalajelor din punct de vedere al aptitudinii si
usurintei cu care se efectueaza operatia:

Masa produselor ambalate de un lucrator într-un schimb - este mai bun cu cât valoarea este mai
mare (Pm);
M ps
Pm =
D⋅N s [kg/h/om] (3.12)

Volumul produselor ambalate de un lucrator într-un schimb - este mai bun cu cât valoarea este
mai mare (Pv);
V ps
Pv =
D⋅N s [dm3/h/om] (3.13)

Numărul de produse ambalate de un lucrator într-un schimb - este mai bun cu cât valoarea este
mai mare (Pnp);
N ps
Pnp=
D⋅N s [buc/h/om] (3.14)

Numărul de ambalaje umplute de un lucrator pe un schimb (Pna) - este mai bun cu cât valoarea lui
este mai mare;
N
Pna= as
D⋅N s [buc/h/om] (3.15)

unde :
M ps - masa produsului ambalat într-un schimb, în kg/schimb;
V ps  - volumul produsului ambalat într-un schimb, în dm3/schimb;
N ps - numarul de produse ambalate într-un schimb, în buc/schimb;
N as - numarul de ambalaje umplute într-un schimb, în buc/schimb;
D - durata unui schimb în ore;
N s - numarul de lucratori al echipei din schimb, în oameni/schimb [11] .

3.5 Factori care influenţează menţinerea calităţii produselor

Care este temperatura de depozitare a vinului? Vinul se păstrează bine la o temperature cuprinsă
între 7-18⁰C, mai aproape de nivelul nferior pentru vinurile albe şi rose şi mai aproape de cel
superior pentru vinurile roşii. Ideal este, însă, ca ea să nu depăşească 13⁰C. În cazul ăn care
temperature trece de 21⁰C şi scade sub 3⁰C se ajumge deja la condiţii improprii de depozitare ale
vinului şi poate avea loc o degradare evidentă a aromei. Se recomandă evitarea plsării sticlelor de

21
vin în congelator, indifferent dacă se face pentru câteva minute pentru o răcire accelerate sau pe
termen mai lung. Sub 0⁰C, vinul este în pericol de îngheţ şi îşi pierde savoarea. Este, de
asemenea, important să nu existe fluctuaţii de temperatură [7] .

Lumina, un factor important pentru păstrarea vinului. Lumina puternică afectează în mare
măsură vinul, indifferent de tip sau soi. Vinurile nu se depozitează în aer liber, din cauză că
temperatura nu este constantă, dar şi din cauză că este un mediu prea luminos. Niciunui tip de
vin nu îi prieşte soarele. Vinurile trebuie păstrate în locuri întunecoase, tocmai de aceea pivniţele
şi cramele sunt ideale pentru ele.

Nivelul de umiditate recomandat de oeologi

Oenologia sau tehnologia vinului este știința care se ocupă cu studiul și metodele de preparare,

condiționare și păstrare a vinurilor și a produselor derivate din struguri, must sau vin în scopul
realizării unor produse finite conform cerințelor pieței [8] .

Umiditatea este un aspect important atunci când este vorba despre păstrarea vinului. Prea multă
umezeală poate duce la apariţia sporilor de mucegai, în vreme ce un aer prea uscat poate
determina uscarea dopului de la sticlă, pătrunderea aerului în sticlă şi alterarea vinului. Oenologii
recomandă ca în încăperile în care se păstreză vinul să fie o umiditate de 70%, însă băutura este
în siguranţă şi dacă se depăşeşte această valoare [7] .

Efectul vibraţiilor în păstrarea vinului. În orice vin există sedimente, care trebuie să se decanteze
în sticlă sau în decantor. Vibraţiile fac ca aceste sedimnete să se mişte în sticlă şi să schimbe
aroma, textura şi culoarea viului. Tocmai de aceea se recomandă păstrarea vinului în locuri în
care se umblă rar.

Poziţia de păstrarea a sticlelor de vin. Sticlele de vin se păstreză în poziţie orizontală. Explicaţia
pentru această regulă este foarte simplă. Dopurile sticlelor de vin sunt din plută, iar cu timpul se
pot usca. Uscarea şi reducerea şor în dimensiuni va permite aerului să intre în sticlă şi va afecta
calitatea vinului. Este necesar, aşadar ca lichidul să atingă dopul [7] .

Datorită cercetărilor efectuate, vinăriile au la ora actuală mai multe opțiuni în a alege atunci când
vine vorba de ambalaje: sticla, buteliile PET, sticlele “lightweight” sau cu greutate mai ușoară,
cutii Tetra Pak și Bag in Box. Aceste ambalaje, susțin cercetătorii, au fost concepute atât pentru
o mai ușoară manipulare în ceea ce privește transportul și depozitarea, cât și pentru păstrarea
aromei, gustului, în general a caracteristicilor proprii produsului [10] .

22
 Material grafic

Proiectarea etichetei , primite prin tema de proiect , în programul Adobe Ilustrator

23
24
 Bibliografie

1 http://www.stelian-tanase.ro/istoria-vinului/ (Stelian Tănase, Istoria vinului)

2 http://culturavinului.ro/istoria-vinului/ (Istoria vinului)
3 https://www1.agerpres.ro/flux-documentare/2016/01/20/viticultura-si-vinurile-lumii-scurt-
istoric-10-36-51 (Viticultura şi vinurile lumii. Scurt istoric)
4 https://www.bautura-online.ro/blog/vinul-rosu/
5 http://www.vin24.ro/ro/crama-murfatlar/114-crama-murfatlar-sec-de-murfatlar-cabernet-
sauvignon.html
6 https://www.scribd.com/document/337544512/Tehnologia-de-Obtinere-Si-Ambalare-a-
Vinului (Homeag Maria-Diana, Tehnologia ambalării vinului)
7 https://domeniulbogdan.ro/blog/depozitarea-corecta-a-vinului/ (Depozitarea corectă a
vinului. Ce trebuie să ştii pentru a păstra vinul în condiţii optime)
8 https://ro.wikipedia.org/wiki/Oenologie
9 Voicu Gh. S. , ,,Ambalaje. Sisteme de dozare şi ambalare ,, , Ed. Bren, Bucureşti, 2015
10 http://proalimente.com/alternative-la-imbutelierea-vinului-in-ce-se-mai-poate-imbutelia-
vinul/ (Alternative la îmbutelierea vinului. În ce se mai poate îmbutelia vinul?)
11 http://www.scritub.com/economie/Ambalarea-i-implicaiile-ei-eco54521216.php (Ambalarea
şi implicaţiile ei economice )
12 Proiect realizat pentru Utilaje în industria alimentară, anul III, licenţă

25