CONSIDERENTE ETICE ÎN

CERCETARE PENTRU
SPECIALIȘTII DIN DOMENIUL
SĂNĂTĂȚII

Mrd. Gădălean Ardevan Andrei Ionuț

UMF  Masteratul de tehnici și metode de reabilitare a pacineților cu boli reumatologice
 Introducere

Cercetarea contribuie la fundamentarea epistemologică a tuturor profesiilor din

domeniul sănătății. Indiferent dacă se desfășoară într-o universitate sau în domeniul sănătății,
cercetarea dă naștere la o multitudine de întrebări etice. În timp ce cazuri de abateri științifice
au fost dezbătute de-a lungul istoriei, inclusiv Darwin și Louis Pasteur (Lucas & Lidstone,
2000), aceste probleme sunt încă prezente în cercetarea contemporană. Evenimentele de
abatere științifică nu numai că atrag atenția publicului și a profesioniștilor asupra importanței
integrității științifice, ci și asupra modului în care se desfășoară cercetarea și în urma acestor
norme etice. Etica cercetării este definită în mod specific ca "problemele morale întâmpinate
în legătură cu cercetarea științifică sau cu alte cercetări academice, de către cercetător,
subiecții acestora sau mediul lor social"(Berg, 1985). Întrebările etice pot apărea oricând în
timpul procesului de cercetare, de la proiectarea studiului până la colectarea și publicarea
datelor. În timp ce problemele legate de etica cercetării sunt numeroase, o parte din rolul
profesioniștilor din domeniul sănătății este de a lua decizii care îi fac responsabili în fața
pacienților și familiilor, a profesiei și a societății lor. Prin urmare, dezvoltarea profesională
continuă cu privire la modul de desfășurare etică a cercetării ar trebui să ofere răspunsuri la
următoarele întrebări: Ce teorii etice servesc drept bază pentru principiile etice în etica
cercetării? Ce principii etice ar trebui să ghideze un cercetător atunci când efectuează
cercetări cu subiecți umani? Ce înseamnă să conduci cercetarea din punct de vedere etic? Ce
dileme etice întâmpină un cercetător în efectuarea cercetării și pot fi rezolvate? Această
lucrare oferă câteva elemente esențiale care ar trebui să ghideze cercetătorul în conduita etică
a cercetării subiectului uman.

BAZA ETICĂ A ORIENTĂRILOR UTILIZATE CU CERCETAREA

SUBIECȚILOR UMANI

Bazele eticii cercetării în domeniul sănătății au provenit din domeniile biologic,

medical și social, precum și din codurile etice care ghidează practicile profesionale.
Principiile etice legate de bunăstarea subiecților umani au apărut în cea mai mare parte cu
cercetarea biomedicală, în timp ce problemele legate de drepturile omului sunt din științele
sociale (Bower, 1978). Aceste poziții sprijină, în esență, principiile etice adoptate de
disciplinele din domeniul sănătății care efectuează cercetări cu subiecți umani.
 DILEME ETICE ÎN PROIECTARE ȘI METODĂ

În planificarea proiectului de cercetare, cercetătorul evaluează beneficiile și riscurile

asociate procesului de cercetare, precum și consecințele acestuia (Avasthi et al., 2013;
Rosnow & Rosenthal, 2011). În același timp, teoria etică deontologică reamintește
cercetătorului să evalueze în mod constant natura acțiunilor implicate în proiectul de
cercetare. Conduita etică ar trebui să fie încorporată în toate etapele procesului de cercetare;
alegerea metodologiei de cercetare, recrutarea subiecților și metodele de colectare a datelor,
analizele și publicarea rezultatelor. Dilemele etice asociate cu tipurile de metodologii de
cercetare pot diferi. În efectuarea cercetărilor cantitative, Guba și Lincoln explică
cercetătorului că locul eticii în anchetă este extrinsec, deoarece este încorporat în procesul
metodologic (Guba Yvonn As, 1994). În schimb, etica cercetării calitative în cadrul
paradigmei constructiviste este descrisă ca fiind intrinsecă procesului de anchetă, deoarece
construcțiile de realități și valori ale subiecților sunt incluse în procesul de anchetă (Guba
Yvonn As, 1994). Robley explică faptul că imprevizibilitatea studiilor calitative nu permite o
evaluare adecvată a raportului beneficii/riscuri și ridică îngrijorări cu privire la drepturile
subiecților umani (Robley, 1995). În proiectarea calitativă, confidențialitatea nu poate fi
respectată prin procesul de colectare a datelor care constă în principal în observarea sau
intervievarea subiecților în mediul lor natural. În plus, conceptele de relație și putere între
cercetători și participanți sunt deosebit de importante în desenele și modelele calitative (Orb
et al., 2001).

Există potențiale conflicte etice în ceea ce privește modul în care cercetătorul obține
acces la un grup de pacienți și efectul pe care aceștia îl pot avea asupra participanților. În
timp ce un design calitativ poate avea unele dificultăți etice, este încă o metodă de cercetare
neprețuită care nu ar trebui respinsă (Ramcharan & Cutcliffe, 2001). Pentru a atenua unele
dintre dificultățile etice care decurg din cercetarea calitativă, cercetătorii ar trebui să ia în
considerare principii etice precum autonomia, binefacerea și justiția (Orb et al., 2001). În
schimb, Foster explică faptul că, în proiectele de cercetare cantitativă în care randomizarea
este esențială, beneficiile sunt mai neechivoce pentru subiecți, în timp ce în desenele
descriptive sau corelaționale există incertitudine asociată cu beneficiile pentru subiecții care
participă la cercetare (Foster, 2001) . Problemele legate de studiile randomizate controlate
(RCT) oferă o multitudine de dileme etice potențiale, de exemplu, în conflictul dintre RCT și
obligația terapeutică (Sugarman & Mudd Building, 2002). Freedman a abordat unele dintre
aceste probleme cu conceptul de echilibru (Freedman, 1987).
 Ancorată în deontologie sau în etica datoriei, echilibru este numele dat atitudinii pe
care cercetătorul ar trebui să o aibă față de diferite tratamente într-un RCT. Acest concept
dezvoltat de Freedman este definit ca "o stare de incertitudine reală din partea
investigatorului în ceea ce privește meritul terapeutic comparativ al fiecărui braț într-un
studiu" (Freedman, 1987, p. 141). O altă dilemă importantă pentru cercetători este atunci
când își asumă rolul de cercetător și clinician. Foster subliniază că, atunci când bunăstarea
pacienților este compromisă de participarea sa la cercetare, datoria clinicianului de a avea
grijă prevalează asupra rolului cercetătorilor (Foster, 2001). Metodele de colectare a datelor
ar trebui, de asemenea, evaluate cu atenție, deoarece unele pot ridica probleme etice (Kapp,
2006). De exemplu, poate un cercetător să confirme că confidențialitatea și anonimatul
subiecților cercetării vor fi respectate prin utilizarea internetului sau a e-mailului ca metodă
de colectare a datelor? (Sales & Folkman, 2000). Aceleași probleme etice sunt încorporate
într-o metodă de chestionar trimis prin poștă imprimată cu un cod pentru a reconstitui
subiectele care au răspuns sau nu la chestionar (Sales & Folkman, 2000) .În cele din urmă,
recrutarea subiecților ar trebui să fie scutită de constrângere, adică subiecții nu ar trebui să
simtă că nu pot refuza să participe la un proiect de cercetare sau că participarea lor nu este
voluntară (Patel et al., 2003).

CONDUITA ETICĂ: OBLIGATORIE PENTRU ETICA ÎN CERCETARE

Ce înseamnă pentru un cercetător să efectueze cercetarea în mod etic? Teoriile etice

filosofice oferă baze importante care indică modul în care un cercetător ar trebui să efectueze
cercetări. Șapte principii de bază ale eticii cercetării urmează modelul de responsabilitate
profesională. Principiile includ două sarcini pozitive:

I. de a desfășura activități de cercetare

II. să evalueze consecințele cercetării, precum și patru sarcini negative:
I. să nu efectueze cercetări care încalcă consimțământul în cunoștință de cauză;
II. (să nu efectueze cercetări care transformă resursele publice în profit privat;
III. să nu efectueze cercetări care pun în pericol grav bunăstarea mediului;
IV. și să nu efectueze cercetări părtinitoare (Resnik & Shrader-Frechette, 1996).

Dimensiunile personale ale eticii cercetării sau raționamentul moral, împreună cu

dimensiunile care reflectă aspecte profesionale, cum ar fi integritatea științifică, trebuie luate
în considerare în cadrul conceptului de etică a cercetării. Pentru a aplica etica în cercetare,
trebuie să înveți să raționezi moral și să identifici dimensiunile etice care sunt în conflict
(Thompson & Thompson, 1989). Abordarea problemelor legate de etică fără a analiza baza
teoretică și filosofică a raționamentului etic le face depășite (Holt & Long, 1999). Potrivit
Rest, un psiholog, patru procese personale trebuie să aibă loc înainte ca o persoană să se
poată comporta etic (Rest, 1982). Cele patru procese psihologice sunt: sensibilitatea morală,
raționamentul moral, angajamentul moral și perseverența morală.

Sensibilitatea morală este definită ca abilitatea persoanei de a identifica dilemele

morale, care are loc atunci când o persoană folosește procese cognitive pentru a identifica o
problemă morală (Duckett et al., 1992). Raționamentul moral este descris ca procesul de
gândire cu privire la acțiunile adecvate de efectuat atunci când se confruntă cu dileme etice
(Bebeau et al., 1995) și este conceptualizat ca un proces de dezvoltare cognitivă (Bebeau et
al., 1995; Duckett et al., 1992). Angajamentul moral este explicat ca fiind esențial în a
permite unei persoane să aleagă acțiuni morale în loc de acțiuni non-morale, în timp ce
perseverența morală se caracterizează prin puterea și tenacitatea persoanei de a deține decizii
etice (Bebeau et al., 1995). Onestitatea ar trebui, de asemenea, să fie considerată o calitate
semnificativă a unui cercetător. Angajamentul optim al cercetătorului este diseminarea
adevărului științific (Sales & Folkman, 2000). Este important să nu se confunde "adevărul
științific" din "adevărul obiectiv" al constatărilor derivate dintr-o paradigmă pozitivistă care
sunt considerate verificabile și reproductibile (Sales & Folkman, 2000). De fapt, veridicitatea
rezultatelor nu trebuie pusă la îndoială în funcție de natura paradigmei care a ghidat
cercetarea, ci în raport cu pașii efectuați de cercetător în procesul de cercetare. După
proclamă (Sales & Folkman, 2000, p. 8), integritatea științifică - veridicitatea - nu este
deschisă compromisului. În plus, (Resnik & Shrader-Frechette, 1996, p. 53) confirmă că
"oamenii de știință nu ar trebui să fabrice, să falsifice sau să interpreteze greșit date. Acestea
ar trebui să fie obiective, imparțiale și veridice în toate aspectele procesului de cercetare.
Barnbaum și Byron dedică două capitole întregi din cărțile lor privind abaterile în cercetare,
de la denaturarea datelor la plagiat, deturnare, interferență, autor și conflict de interese
(Barnbaum & Byron, 2001). De fapt, (Church & Kuang, 2009) postulează că ceea ce face
conflictele de interese problematice din punct de vedere moral este afirmarea profesională a
capacității lor de a servi interesul pacienților lor fără echivoc, chiar dacă știu că judecata lor
poate fi întunecată.
 CONFRUNTAREA CU DILEME ETICE: EXISTĂ O SOLUȚIE?

Pe baza unei definiții a lui Resnik se afirma că o dilemă etică este o situație în care se
poate face alegerea între două acțiuni diferite în care fiecare este încorporat în principii
morale (Resnik & Shrader-Frechette, 1996). Cunoașterea teoriilor etice filosofice oferă apoi o
mai bună înțelegere a dilemelor etice și poate oferi un cadru și orientări pentru evaluarea
procesului decizional. Reflecțiile personale asupra dilemelor etice în cercetare sunt, de
asemenea, fundamentale pentru o mai bună înțelegere de sine a poziționării etice individuale,
care, la rândul său, poate facilita procesul decizional. Autorii care au publicat despre etica
cercetării au încurajat, de asemenea, pluralismul etic în luarea deciziilor care se confruntă cu
dileme etice (Resnik & Shrader-Frechette, 1996).

Pluralismul etic încurajează un cercetător să ia în considerare și să echilibreze

diferitele școli etice filosofice ale gândirii, de exemplu, utilitarismul etic versus deontologia
sau relativismul etic versus universalismul, deoarece orice decizie va fi apărată din punct de
vedere moral. Resnik explică faptul că această metodă de echilibrare și revizuire pentru
luarea deciziilor în confruntarea cu dilemele etice se numește echilibrul reflexiv al Rawls
(Resnik & Shrader-Frechette, 1996). Atunci când se confruntă cu dileme de cercetare etică,
profesioniștii ar trebui să consulte standardele etice existente în disciplina lor (Sales &
Folkman, 2000). Profesioniștii din domeniul sănătății își pot baza, de asemenea, decizia pe
principiile etice ale drepturilor omului, astfel cum sunt prezentate în raportul Belmont (Sales
& Folkman, 2000). Mai exact, în Canada, TCPS și NIH din SUA sunt instrumente valoroase
de consultat atunci când se confruntă cu dileme etice. Cu toate acestea, un cercetător ar trebui
să ia întotdeauna o decizie etică bazată pe integritatea sa și pe codul etic al cercetării
profesionale, precum și pe respectarea principiilor drepturilor omului.

CONCLUZIE

O înțelegere a teoriilor etice și a legilor care ghidează cercetarea subiectului uman va

oferi cercetătorilor un cadru pentru luarea deciziilor etice în cercetare. Fiecare cercetător și
profesionist care lucrează în domeniul sănătății ar trebui să înțeleagă riscurile și beneficiile
cercetării lor pentru individ și societate, precum și dimensiunea personală a eticii cercetării.
Deoarece preocupările etice apar la nivelul comportamentului personal al echipei de cercetare
și în dezvoltarea, implementarea, analiza și diseminarea rezultatelor studiului, este imperativ
ca cercetătorii să înțeleagă principiile și orientările etice care au impact asupra cercetării
subiecților umani
 Bibliografie

Avasthi, A., Ghosh, A., Sarkar, S., & Grover, S. (2013). Ethics in medical
research: General principles with special reference to psychiatry research. Indian
Journal of Psychiatry, 55(1), 86–91. https://doi.org/10.4103/0019-5545.105525

Barnbaum, D., & Byron, M. (2001). Research ethics : text and readings. Prentice
Hall.

Bebeau, M. J., Pimple, K. D., T Muskavitch, K. M., Borden, S. L., Smith, D. H.,
& Project Director, T. (1995). Moral Reasoning in Scientific Research Cases for
Teaching and Assessment. http://www.indiana.edu/~poynter/index.html

Berg. (1985). Berg, Lare, and Knut Erik Tranoy, eds. Research Ethics. Progress
in Clinical and Biological Research, Volume 128. New York: Alan R. Liss, Inc., 1983.
xvii + 413 pp.; $68.00 (hb), ISBN 0-8451-0128-5. Science, Technology, & Human
Values, 10(3), 92–92. https://doi.org/10.1177/016224398501000312

Bower, R. T. (1978). Ethics in social research : protecting the interests of human

subjects / Robert T. Bower, Priscilla de Gasparis (P. De Gasparis (Ed.)). Praeger
Publishers.

Church, B. K., & Kuang, X. (2009). Conflicts of interest, disclosure, and (costly)
sanctions: Experimental evidence. Journal of Legal Studies, 38(2), 505–532.
https://doi.org/10.1086/596117

Duckett, L., Rowan-Boyer, M., Rydhn, M. B., Crisham, P., Savik, K., & Rest, J.
R. (1992). Challenging misperceptions about nurses’ moral reasoning. Nursing
Research, 41(6), 324–331. https://doi.org/10.1097/00006199-199211000-00002

Foster, C. (2001). The Ethics of Medical Research on Humans. In The Ethics of

Medical Research on Humans. Cambridge University Press.
https://doi.org/10.1017/cbo9780511545498

Freedman, B. (1987). Equipoise and the Ethics of Clinical Research. New

England Journal of Medicine, 317(3), 141–145.
https://doi.org/10.1056/NEJM198707163170304

Guba Yvonn As, Eg. G. (1994). Competing paradigms in qualitative research.

Sage.
 Holt, J., & Long, T. (1999). Moral guidance, moral philosophy, and moral issues
in practice. Nurse Education Today, 19(3), 246–249. https://doi.org/10.1016/S0260-
6917(99)80010-0

Kapp, M. B. (2006). Ethical and legal issues in research involving human

subjects: Do you want a piece of me? In Journal of Clinical Pathology (Vol. 59, Issue 4,
pp. 335–339). BMJ Publishing Group. https://doi.org/10.1136/jcp.2005.030957

Lucas, K. B., & Lidstone, J. G. (2000). Ethical issues in teaching about research
ethics. Evaluation and Research in Education, 14(1), 53–64.
https://doi.org/10.1080/09500790008666961

Orb, A., Eisenhauer, L., & Wynaden, D. (2001). Ethics in qualitative research.
Journal of Nursing Scholarship, 33(1), 93–96. https://doi.org/10.1111/j.1547-
5069.2001.00093.x

Patel, M. X., Doku, V., & Tennakoon, L. (2003). Challenges in recruitment of

research participants. Advances in Psychiatric Treatment, 9(3), 229–238.
https://doi.org/10.1192/apt.9.3.229

Ramcharan, P., & Cutcliffe, J. R. (2001). Judging the ethics of qualitative

research: Considering the “ethics as process” model. Health and Social Care in the
Community, 9(6), 358–366. https://doi.org/10.1046/j.1365-2524.2001.00323.x

Resnik, D., & Shrader-Frechette, K. (1996). Ethics of Scientific Research. Noûs,

30(1), 133. https://doi.org/10.2307/2216307

Rest, J. R. (1982). A Psychologist Looks at the Teaching of Ethics. The Hastings

Center Report, 12(1), 29. https://doi.org/10.2307/3560621

Robley, L. R. (1995). The ethics of qualitative nursing research. Journal of

Professional Nursing, 11(1), 45–48. https://doi.org/10.1016/S8755-7223(95)80072-7

Rosnow, R. L., & Rosenthal, R. (2011). Ethical principles in data analysis: An

overview. In Handbook of Ethics in Quantitative Methodology (pp. 37–58). Taylor and
Francis. https://doi.org/10.4324/9780203840023.ch3

Sales, B. D., & Folkman, S. (2000). Ethics in research with human participants
(B. D. Sales & S. Folkman (Eds.)) [Book]. American Psychological Association.
 Sugarman, J., & Mudd Building, S. G. (2002). Ethics in the Design and Conduct
of Clinical Trials (Vol. 24, Issue 1). http://epirev.oxfordjournals.org/

Thompson, J. E., & Thompson, H. O. (1989). Teaching ethics to nursing

students. Nursing Outlook, 37(2), 84–88. https://europepmc.org/article/med/2928141