PSIHOLOGIE JUDICIARĂ

PSIHOLOGIA VICTIMEI
Definiţie
Prin victimă se înţelege orice persoană care fără să-şi fi asumat
conştient riscul, deci fără să vrea, suferă direct sau indirect
consecinţele fizice, morale sau materiale ale unei acţiuni sau
inacţiuni criminale

Potenţial de receptivitate victimală = capacitatea de a deveni

victima unor infracţiuni.
Direct sau indirect, victima contribuie la activarea mecanismelor
latente agresive ale infractorului
Factori victimogeni:
a) factori personali: vârstă, sex, pregătire socio-culturală,
inteligenţă, aspect bio-constituţional, caracteristici psiho-
comportamentale, calităţi morale, atitudini (infatuarea,
aroganţa, neglijenţa, indiferenţa, naivitatea) etc.
b) factori situaţionali: medii, locuri frecventate, izolarea socială,
consumul de băuturi alcoolice, jocurile de noroc, relaţiile
extraconjugale, perversiuni sau inversiuni sexuale etc.
 PERSOANE CU VULNERABILITATE VICTIMALĂ
CRESCUTĂ

1. COPIII
- datorită faptului că sunt fragili sub raportul forţelor fizice
şi psihice
- au o capacitate redusă de anticipare a acţiunii agresorilor,
- imaturitate în aprecierea oamenilor şi situaţiilor
- sunt sugestibili, creduli etc.
- adesea infractorii îi utilizează pe copii drept complici la
diverse acţiuni.
Forme de victimizare
- maltratarea fizică
- incestul
- violul
- tâlhăria etc
2. PERSOANELE ÎN VÂRSTĂ

- forţa fizică şi psihică este mult diminuată

- prezintă de asemenea, deficienţe senzoriale şi motorii,
- dificultăţi la nivelul activităţii intelectuale, amnezie
- de obicei locuiesc singure şi în locuri mai izolate.
Forme de victimizare
- furtul
- tâlhăria
- violul
- omorul
- maltratarea fizică şi psihică
Infractorii caută să-şi însuşească valorile materiale pe care
victimele le deţin (bani, valută, bijuterii, tablouri, obiecte de
uz casnic, îmbrăcăminte etc.)
3. FEMEILE
- sensibilitate
- gingăşie, fineţe
- aspect fizic plăcut
- forţă fizică redusă
- credulitate, aroganţă, indiferenţă
- consum de băuturi alcoolice
- anturaj dubios etc.
Forme de victimizare:
- violul
- tâlhăria
- omorul
 Profesii cu o vulnerabilitate victimală ridicată
- factor poştal
- vânzător
- casier
- taximetrist
- reporter
- personalitate politică

Vulnerabilitatea victimală poate fi atenuată prin gradul ridicat de

socializare şi integrare psihosocială pe care îl implică unele
profesii.
S-a constatat că “timpul” şi “spaţiul” constituie factori victimogeni
COMPORTAMENTUL VICTIMAL
Faza preinfracţională: relaţiile dintre cuplul infracţional (infractor-
victimă), de cele mai multe ori, sunt de indiferenţă. De regulă,
iniţiativa aparţine infractorului, atitudinea viitoarei victime fiind
aproape nerelevantă pentru declanşarea acţiunii infracţionale.

Faza infracţională: comportamentul victimei din această fază este

marcat atât de modul de acţiune al infractorului, cât şi de stările
emoţionale puternice pe care le trăieşte (teamă, frică, spaimă,
groază).

Faza postinfracţională: activismul comportamental al victimei se

accentuează
Depoziţia victimei depinde de mai mulţi factori:
a) de modul în care a perceput evenimentul;
b) de modul în care l-a păstrat în memorie;
c) de modul în care poate să şi-l amintească;
d) de modul în care poate să-l exprime;
e) de modul în care vrea sau este interesată să-l exprime.

Memoria victimei poate fi distorsionată de următoarele surse: a)

schemele cognitive la care victima raportează evenimentul;
b) trăirea afectivă asociată evenimentului respectiv;
c) informaţiile posteveniment;
d) modul de reactualizare a informaţiei despre eveniment.

Aceste surse de distorsiune trebuie raportate permanent la

sugestibilitatea interogativă.
SCHIMBAREA DE ROL
Fenomen psihologic ce constă în modificarea comportamentului
iniţial: persoana începe să trăiască noul rol, “pozează” în
victimă, accentuează, amplifică acţiunea infracţională.
În acest fel victima câştigă simpatii, se bucură de credit, simte
nevoia de a fi compătimită.

Dorind să aibă o poziţie cât mai favorabilă în proces, victima poate

“ajusta” faptele infracţionale în mod conştient, fie prin
exagerări, fie prin omisiuni. În unele cazuri aceste ajustări sunt
influenţate de afectivitate, sugestibilitate, imaginaţie etc. Jocul
psihologic, dramatizarea - nu întotdeauna conştientă - pe care o
realizează victima, ne determină ca şi faţă de ea să procedăm cu
acelaşi spirit critic ca şi faţă de orice alt participant la actul
infracţional.
Modul de reacţie al victimei, psihologia acesteia pot oferi
informaţii utile cu privire la profilul psihocomportamental al
infractorului. Victima are un rol important în dezlegarea
enigmelor care apar în elucidarea cazului.

În aceste situaţii putem obţine informaţii cu valoare deosebită, din

reconstituirea şi descifrarea personalităţii, preocupărilor,
viciilor, mentalităţii şi obiceiurilor victimei, a activităţii
desfăşurate, precum şi a cercului de relaţii, a anturajului şi
locurilor frecventate cu predilecţie, a mişcărilor în timp şi
spaţiu, mai ales în perioada anterioară producerii evenimentului
infracţional.

Investigarea perioadei preinfracţionale prezintă un interes prioritar

şi trebuie realizată nu numai strict tehnic, ci şi prin modalităţi
psihologice, care să dezvăluie aspectele “cheie” din viaţa şi
relaţiile victimei.
Infracţiuni cu violenţă diferite situaţii:
- victime dispărute;
- victime decedate;
- victime care supravieţuiesc agresiunii, dar nu pot oferi date despre
infractor din motive obiective (întuneric, infractor mascat, victima legată
la ochi sau atacată prin surprindere);
- victime care supravieţuiesc agresiunii şi cunosc infractorul, dar nu-l
denunţă din teama de răzbunare a acestuia;
- victime care supravieţuiesc agresiunii, cunosc infractorul, dar nu-l
denunţă din motive personale (prieten, amant etc.);
- victime care supravieţuiesc agresiunii, cunosc infractorul, dar în loc să-l
denunţe, încearcă să ofere alte explicaţii, protejându-l pe infractor;
- victime care supravieţuiesc agresiunii, cunosc infractorul, dar acuză o altă
persoană pe care vrea să se răzbune;
- victime care supravieţuiesc agresiunii, cunosc infractorul, însă încearcă să
pună pe seama acestuia şi fapte pe care nu le-a comis;
- victime care incriminează o anumită faptă ca fiind infracţiune comisă
asupra sa, cu intenţia de a profita sau de a pedepsi pe cineva.
CLASIFICAREA VICTIMELOR

Stephen Schafer (1977) propune o clasificare după gradul de

participare şi de responsabilitate al victimei în interacţiunea ei
cu infractorul:

1. victime care anterior faptului infracţional nu au avut nici o

legătură cu făptaşul
2. victime provocatoare
3. victime care precipită declanşarea acţiunii răufăcătorului
4. victime slabe sub aspect biologic (copii, bătrâni, debili)
5. victime slabe sub aspect social (etnici minoritari)
6. victime autovictimizante
7. victime politice
VICTIMA ESCROCHERIEI:

1. Victima “generoasă”
2. Victimele “bunelor ocazii”
3. Victimele devoţiunii şi ale afectivităţii
4. Victimele lăcomiei şi ale doritorilor de mari câştiguri ilicite

Cea mai simplă clasificare pare a fi cea realizată după criteriul

agentului victimizator:
- victime ale omorului
- ale tâlhăriei
- ale violului
- ale furtului
- ale înşelăciunii etc.
MĂSURI DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA VICTIMIZĂRII

- educarea moral-juridică a cetăţenilor pe baza cunoaşterii legilor

- pregătirea antiinfracţională a populaţiei pentru a cunoaşte
cerinţele comportamentale generale de evitare a situaţiilor sau
circumstanţelor în care persoanele ar putea deveni victime ale
unor infracţiuni;
- consilierea şi îndrumarea cetăţenilor cu privire la conduita ce se
recomandă a fi urmată - în cazuri concret determinate - pentru a
împiedica evoluţia negativă a unor stări de fapt şi ajungerea lor
în poziţie de victime;
- identificarea din timp a unor victime potenţiale – precum şi
promovarea unor măsuri de protecţie sau autoprotecţie ale
acestora.
Situaţii cu posibil risc victimal:
- evitarea persoanelor cunoscute ca având manifestări violente
- acordarea unei atenţii sporite persoanelor cunoscute ocazional
- evitarea frecventării locurilor şi mediilor unde se adună
elemente dubioase
- instruirea minorilor rămaşi singuri la domiciliu de a nu deschide
uşa şi de a nu primi în locuinţă persoane necunoscute
- neacceptarea de către tineri şi mai ales de către tinere a unor
invitaţii tentante din partea unor necunoscuţi
- persoanele în vârstă să nu apeleze la mica publicitate dacă
doresc să vândă ceva
- posesorii de autovehicule să nu lase în interiorul acestora
aparatură, bunuri sau valori care pot incita infractorii
- când unele persoane ajung victime şi sunt în contact direct cu
infractorii, trebuie să abordeze un comportament hotărât, de
atenţionare a cetăţenilor din împrejurimi sau folosirea unor
trucuri, cum ar fi strigarea pe nume al unui bărbat, ca şi cum
acesta ar fi în apropiere etc