Sunteți pe pagina 1din 61

UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANTA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI

PRACTICA DE SPECIALITATE
PENITENCIARUL POARTA ALBA

INDRUMATOR: Conf.Univ.Dr.: MIHAI I. MIHAI


STUDENT: ANGHEL MARIANA-PETRONELA
PSIHOLOGIE
ANUL II
GRUPA I

CONSTANTA 2011

CUPRINS

1. Prezentarea institutiei.pg 3
2. Notiuni de psihologie corectionala.pg 6
3.Potentialul delicvential si posibilitatile investigativepg 7
4. Aspecte psihosociale ale privarii de libertate .....pg 10
5. Definirea personalitatii infractorului..pg 17
6. Personalitatea infractorului i ambientul psiho-socialpg 20
7. Caracteristici bio-psihologice ale personalitatii infractorului
pg21
8. Profilul psihologic al deinutului..pg 25
9. Tipologia si caracterizarea infractorilor.pg 27
10. Analize de caz..pg 31
11. Concluzii generale..pg 35
12. In loc de concluzii- Raspunsul la cele 3 intrebari....................pg 58
13. Bibliografie..pg 61

1. Prezentarea institutiei
Istoria penitenciarului are o vechime
ndelungat. nc din urm cu aproape
dou secole s-au creat astfel de instituii i
n

Romnia

tocmai

conduitele

care

antisociale

de

pentru

au

svrit

conduitele

cu

izola
fapte
un

comportament social normal.


Penitenciarul Poarta Alba dateaza
din perioada 1949-1950. Initial acesta era o institutie pentru detinutii politici, dar in
1946 mare parte din detinuti au fost gratiati si penitenciarul a devenit unul pentru
infractorii de drept comun.
Actualmente acest penitenciar se subordoneaza Ministerului Justitiei, fiind o
institutie teritoriala. Statutul penitenciarului este acela de maxima siguranta.
La Poarta Alba detinutii sunt repartizati in functie de mai munte categorii:
demografice, juridice, in functie de extinderea pedepsei.
In acest penitenciar se gasesc 2413 detinuti avand la dispozitie 2213 paturi.
Numarul cadrelor, incluzand peresonalul care isi desfasoara activitatea la Valul lui
Traian este de 460, aflanduse sub necesitatile numarului mare de detinuti.
In incinta penitenciarului se gasesc idverse facilitati menite sa imbunatateasca
viata detinutilor. Astfel exista o unitate de invatamant ce desfasoara cursuri pentru
clasele I-VIII, o biserica unde un preot oficiaza slujbele cele mai importante, o
biblioteca, o unitate medicala dotata cu aparatura proprie de diagnosticare si
tratament, diverse ateliere pentru insusirea unor mestesuguri si meserii (sudori,
impletitori de rachita, lacatusi, legumicultori), un atelier artistic, gospodaria
agrozootehnica unde se pot presta diverse munci. Pentru femei, administratia
penitenciarului a achizitionat 6 maini de cusut si a cerut transferarea unor femei care
aveau cunostinte de croitorie pentru a pune bazele unui atelier de croitorie.
Conducerea penitenciarului ncearca sa gaseasc beneficiari pentru o eventuala
productie a acestui atelier. Produsele atelierului de arta deja au fost comercializate in
diverse randuri. Spitalului ii lipseste doar blocul operator. Cele mai frecvente afectiuni

sunt cele ale pielii, ale aparatului digestiv si locomotor, dar si bolile psihice au o
frecventa ridicata.
Pentru desfasurarea diverselor activitati din aceasta unitate, penitenciarul este
in colaborare cu Episcopia, cu Inspectoratul Scolar, cu Inspectoratul Judetean pentru
Somaj, cu Biblioteca Judeteana Constanta sau cu diferite organizatii nonguvernamentale care desfasoara activitati de educatie religioasa,de educatie civica
instruire, expozitii. Femeile sunt incluse in programul Dificil, vizandu-se educatia si
consilierea privind legatura cu familia. Tot pentru femei este intreprins si programul
de educatie sanitara si concursuri pe treme culinare.
De asemenea se urmareste integrarea sociala la iesirea din penitenciar prin gasirea
unui loc de munca.
Penitenciarul este impartit in mai multe sectii: la sectia I se afla detinutii care
nu prezinta pericol de evadare, avand voie sa se plimbe prin curtea interioara a unitatii
si sa iasa la munca. In sectia a II-a (de maxima siguranta) se afla cei in refuz de
hrana pe motive juridice. Masurile speciale luate impotriva lor sunt paza intarita la
transferuri si faptul c nu sunt scosi la munca in exteriorul penitenciarului, ci numai in
interior. Cazurile celor care sunt ncadrati in aceast categorie ca urmare a abaterilor
disciplinare din penitenciar sunt analizate lunar si, n functie de comportamentul
detinutului, acesta este scos din categoria periculosi. In sectia IV seafla detinutii in
carantina. Acestia nu muncesc si sunt mai multi in camera decat numarul de paturi.
Sectia V este semideschisa. Aici sunt detinutii care sunt apti pentru munca si
majoritatea muncesc. Grupul sanitar este separat de camera, iar dupa programul de
munca, detinutii au voie sa stea cu usa deschisa si sa se plimbe prin curte. In sectia VI
se afla detinutii cu grad mare de periculozitate, adica cei cu condamnari mai mari de
10 ani. In general aici sunt inchisi cei cu condamnari pentru crime, inselatorii mari,
talharii cu vatamari corporale grave. In sectia VII se gasesc minorii si tinerii, fara
sentinte definitive, detinutii acestia urmand ca dupa terminarea procesului sa fie
transferati catre penitenciarele speciale pentru minori si tineri. Sectia IX este pentru
femei.
In penitenciarul Poarta Alba au fost instalate 4 cutii postale pentru ca detinutii
sa isi expedieze singuri scrisorile.
De la telefonul public, majoritatea detinutilor au dreptul la 4 telefoane lunar.
Detinutii au televizoare in camera cu program de vizionare insa. Programul TV
dureaz in fiecare zi de la 9.00 la 19.00 si de la 20.00 la 23.15. Vinerea si sambata
4

seara programul este prelungit pana la orele 00.00-1.00. De asemenea se primesc si


ziare vechi de cateva zile.
Baie se face saptamanal, cu apa calda, dar in rest, in fiecare camera se gaseste
o chiuveta cu apa rece
Programul de vizita dureaza circa o ora si detinutii nu au obligativitatea unei
anumite tinute.
La intrarea in penitenciar detinutilor li se prezinta drepturile, sunt trecuti prin
comisie pentru a se depista daca este apt pentru munca, daca este recalcitrant sau daca
prezinta un grad de periculozitate mai riudicat. Detinutul este de asemenea consultat
de medici unde i se ia amprenta dentara, i se facradiografii pulmonare, se verifica
daca sufera de boli venerice, toate acestea contribuind la stabilirea locului de
repartizare.
Detinutii au posibilitatea sa munceasca, in cazul in care doresc acest lucru si
nu fac parte din categoria evadati, batrani, bolnavi psihic, inapti fizic sau detinuti cu
gradinalt de periculozitate. Mare patre din munca se desfasoara in gospodariei
agrozootehnice a unitatii, ce are in folosinta 100 hectare de teren. In ferma se cresc in
jur de 850 de porci, 300 de oi, 50 de vaci si 1000 de gaini.G.A.Z. asigura necesarul de
legume si partial de carne.
Prin intermediul comisiilor specializate care se creeaza in penitenciare, se mai
iau n calcul, din ce n ce mai des, eliberrile condiionate sub control judiciar sau
eliberrile sub supraveghere, astfel incat detinutilor care nu au savarsit fapte foarte
periculoase sa li se mai dea o sansa. Totodata trebuie sa se retina faptul ca prin
intermediul noilor legi adoptate s-a stabilit si sanctiuni alternative care pot fi executate
la locul de munca sau amenzile penale care inlocuiesc astfel sanctiunii inchisorii, cea
mai drastica dintre ele.
Ca intrebare majora ridicata este problema penitenciarului: ca un centru de
perfectionare a mijloacelor infractionale sau ca unul de reeducare si reinsertie
adetinutului in societate. Desi balanta a inclinat catre prima varianta se spera ca odata
cu noua mentalitate si reforma adiacenta aderarii la strucrurile europene lucrurile sa se
indrepte catre cea de-a doua alternativa, dezirabila social.

2. Notiuni de psihologie corectionala


Robert J. Wicks sustine ca psihologia corectionala este studiul si aplicarea
cunostintelor psihologice in domeniul infaptuirii justitiei penale. Aceste cunostinte se
pot referi la unele sau la toate momentele prin care trece un infractor identificat
( trimis in judecata, incarcerat sau eliberat). Scopul psihologiei corectionale este sa
caute mijloace pentru intelegerea comportamentului infractorului, sa ilajute pe plan
intellectual, social sau emotional, sa actioneze cat mai efficient, si astfel sa
promoveze, in conbitii cat mai bune, adaptarea sociala a infractorului.
Definitia data de Robert J. Wicks pare a fi prea larga, referindu-se aproape la
intreaga problematica a psihologiei judiciare. Din acest motiv este preferat termenul
utilizat de Henry F. Ellenberger, de psihologie carcerala, care serefera la acele
fenomene psihologice si psihosociale care deriva din viata de penitenciar si care
afecteaza intreaga personalitate a infractorului, comportamentul sau individual si
social (exacerbareaunor instincte, conduite spatial-teritoriale, subordonarea la unele
norme carcerale etc.).
Institutia sociala in care infractorul urmeraza sa execute pedeapsa privativa de
libertate este penitenciarul.
Penitenciarul, ca institutie sociala, arata Donald Cressey, urmareste concomitet
trei scopuri:
Custodial consta in claustrarea detinutilor si impiediucarea evadarii lor; acest scop
este impus si urmarit de suborganizatia militara structurata pe system decomanda si
prevenire;
Reeducativ impus prin coercitie morala de catre educatori specializati, carese ocupa
cuproblemele educationale ale detinutilor;
Productia de bunuri materiale(mestesugareasca, industriala, agrara etc) prin
remunerare, reducere din timpul condamnarii; pentru problemele de productie exista
cadre specializate (maistri, tehnicieni, ingineri).
Coexistenta celor trei obiective, cu persobal specializat pe trei directii, care actioneaza
concomitant, dar nu intotdeauna strict convergent, prin natura lucrurilor, pot genera
stari tensionale, care desi perfect rezolvabile, uneori creeaza disfunctii inmersul
inainte al institutiei penitenciare si se rasfrange in parte si asupra activitatii de
reeducare. Conducerea penitenciarului poate sa acorde prioritate unui sector sau al

altuia, in functie de viziunea acestuia, activitatea efectiva de reeducare poate fi pe


primul plan sau poate fi lasata pe al doile plan, desi scopul reeducativ este prioritar in
aplicarea oricarei pedepse privative de libertate.

3. Potentialul delicvential si posibilitatile investigative


Psihologia judiciar este una dintre ramurile aplicative ale psihologiei, rolul ei
fiind nu numai de a contura explicaiile privind diferite aspecte ale conduitei deviante
i infracionale, ci i de a se implica efectiv n a realiza anumite obiective ale
activitii organelor judiciare. Aceast intervenia i acest ajutor oferit vizeaz att
rezolvarea cauzelor judiciare, ct i activitatea preventiv.
ntruct delincvenii i infractorii prezint o serie de caracteristici
psihocomportamentale care-i difereniaz de categoria subiecilor conformiti, se pune
problema, pe de o parte, a posibilitilor de depistare a acelor caracteristici (potenial
delincvenial) care predispun individul la comiterea unor acte antisociale i, pe de alt
parte, cunoscnd psihologia celui care a nclcat legea, se ridic problema adaptrii pe
ct posibil a tratamentului educativ, reeducativ i recuperativ pentru reabilitarea i
reinseria social a acestuia.
Rezultatele aciunii de msurare a potenialului delincvenial poate avea
urmtoarele ntrebuinri:
Identificarea predelincvenilor n vederea supunerii lor la un tratament
adecvat;
mbuntirea deciziilor privind alternativele pentru reabilitarea infractorilor;
De a determina care dintre infractorii condamnai pot fi eliberai condiionat i ce
msuri de supraveghere trebuie asigurate;
De a oferi o msur imediat a eficienei unui program de reabilitare i prevenie.
n ceea ce privete mijloacele investigative utilizate, menionm c exist o mare
varietate, un loc important deinndu-l instrumentele psihodiagnostice, adic testele
psihologice.
Testele ne ofer informaie n legtur cu echipamentul psihologic al individului
(trsturi psihice, capaciti i abiliti, aptitudini, trsturi de personalitate,
temperament, caracter, etc.). Numrul lor este foarte mare, iar clasificarea lor se poate

face n funcie de mai multe criterii. Cel mai important dintre acestea se refer la
obiectivul urmrit prin msurare.
Astfel, putem diferenia urmtoarele categorii de teste:
Teste pentru abiliti senzorio-motorii
Teste de atenie
Teste de memorie
Teste de aptitudini
Teste de inteligen
Teste pentru msurarea temperamentului, caracterului
Teste de personalitate
Teste proiective
Teste pentru msurarea sociabilitii, etc.
n funcie de necesiti, n domeniul psihologiei judiciare se poate folosi orice
categorie de teste pentru a cunoate ct mai bine profilul psihocomportamental al
subiectului delincvent sau infractor (n vederea elaborrii unui sistem recuperativ
corespunztor) sau al subiectului nedelincvent (n vederea formulrii unor judeci
predictive referitoare la conduita lui antisocial potenial i, totodat, n vederea
lurii unor msuri de prevenie).
Informaia privind caracteristicile psihocomportamentale ale subiectului este oferit
nu numai de ctre teste, ci e poate fi recoltat i cu ajutorul altor metode cum ar fi:
anamneza, convorbirea, observaia, ancheta (pe baz de interviu i pe baz de
chestionar), scale de atitudini i de apreciere, teste sociometrice, etc. De asemenea, cu
bune rezultate, poate fi folosit i experimentul psihologic.
Metoda observaiei are larg aplicabilitate n sistemul de detenie n penitenciare.
Parametrii luai n considerare sunt: mimica, gestica deinuilor, tonalitatea vocii... Sunt
luate n considerare trsturile stabile ale personalitii, echilibrul temperamental,
rezistena la perturbri, la frustaie, ataamentul dintre ei etc. Totul se efectueaz recurent
i sistematic cu nregistrarea caracteristicilor de manifestare diferenial a deinuilor.
Nota tiinific a observaiei este dat de respectarea a unui plan, a unor programe
sistematice i a unor modele specifice acestui loc de activitate, cu clasificarea sistematic a
itemilor luai n considerare.
n domeniul psihologiei judiciare, ca i alte domenii ale psihologiei aplicate,
se respect regula mai general care st la baza creterii gradului de obiectivitate i
credibilitate a informaiei de natur psihologic referitoare la un subiect folosirea a
8

mai multor metode, fcndu-se corelaii ntre elementele informative oferite de ctre
acestea. Pe de alt parte, este bine s se evite ct mai mult posibil fenomenul de
fetiizare a unor metode, cum ar fi, de exemplu, cazul testelor. Trebuie manifestat o
grij deosebit pentru interpretarea rezultatelor obinute, specialistul dominnd n cea
mai mare msur informaiile furnizate.
Att la noi n ar, ct i n strintate, cel mai frecvent sunt folosite n
domeniul psihologiei judiciare testele de personalitate i testele proiective. Cea de a
doua categorie favorizeaz evidenierea tendinelor manifestate de individ spre
devian, spre activitatea antisocial. Specificul acestor mijloace investigative const
n faptul c ele incit subiectul s se proiecteze n diferite manifestri ale personalitii
sale.
Din categoria larg a tehnicilor proiective, n domeniul psihologiei judiciare
sunt utilizate mai frecvent urmtoarele:
Testul Rorschach, denumit i testul petelor de cerneal (Rorschach Inkblot Test),
aparine psihologului elveian Herman Rorschach (1921).
Acest test, dup cum afirm unii autori 1, pun n eviden tipul de aprehensiune (adic
de organizare a percepiei pe aspectele analitice de coninut), tipul de rezonane
intime, interesele, tendinele nevrotice, tensiuni conflictuale minore i majore, aspecte
ale inteligenei, etc.
Asemntor cu testul Rorschach, i construit pe acelai principiu, este testul petelor
de cerneal al lui Holtzman.
T.A.T. sau Testul de apercepie tematic (Thematic Apperception Test) este creat
iniial de ctre Christina D. Morgan i Henry A. Murray n 1935 i definitivat, n
1943, de ctre H. A. Murray.
Testul permite evidenierea i descifrarea unor tendine latente constnd n:
forme agresive, autoagresive, dominaie, supunere, protecie, independen,
dependen, etc
Testul Szondi, inventat i construit de ctre psihologul de origine maghiar Leopold
Szondi, n 1937, are la baz aa-numita teorie a destinului. Aceast metod nfieaz
psihologului procesele incontiente ale destinelor, pulsiunilor i Eu-lui.
Aceast metod i gsete o larg utilitate n psihologia criminal.
Testul Rosenzweig face parte din categoria tehnicilor proiective interpretative,
cu material psihosocial, cuprinznd 24 de imagini desene. Ipoteza fundamental care
1

st la baza testului se refer la ideea ca violenta conduitelor agresive este direct


proporional cu intensitatea motivaiei frustrante. n domeniul psihologiei judiciare
sunt utilizate frecvent testele sau chestionarele de personalitate, cum ar fi: M.M.P.I.
(Inventarul de personalitate multifazic), 16 P.F. Cattel, C.P.I. (Inventarul de
personalitate California), P.I.C. (Inventarul de personalitate pentru copii), etc. Dei
greoaie n aplicare, deoarece conin un numr foarte mare de ntrebri (ex. M.M.P.I.
cuprinde 550 de ntrebri), ele sunt foarte utile, ntruct scot n eviden profilul
psihologic al subiectului i, totodat, tendinele dominante pe care acesta le manifest
n plan comportamental.

10

4. Aspecte psihosociale ale privarii de libertate in mediul de


penitenciar
Omul ca fiinta sociala simte nevoia semenilor sai cu care intretine diverse
relatii: de familie, de prietenie, de servici, etc. relatii guvernate de normele
traditionale si de cele juridice.
Acei care infrang aceste norme sunt supusi oprobiului public, iar daca abaterea
este grava ( delicte, crime etc.) cei vinovati sunt privati de libertate, devenind clientii
locurilor de detentie.
Aceasta schimbare a mediului de viata, in urma unei hotarari judecatoresti, are
o seama de consecinte si asupra vietii psihice a celui in cauza.
Dupa cum il arata si numele, penitenciarul este locul unde vinovatul primeste o
pedeapsa pentru a regreta faptele comise. Un prim aspect al vietii de penitenciar este
limitarea drastica a libertatii de miscare a vinovatului ("e pus dupa gratii").
Aceasta limitare este traita dramatic de firile sensibile, care se afla prima data
in aceasta situatie. Dar nu numai spatiul este limitat, ci si organizarea timpului este
impusa, ca derulare, de altcineva din afara. Cei mai multi acuza dramatic aceasta
dubla frustrare: de spatiu si de timp.
Reducerea perimetrului de miscare a individului duce la aparitia unor
fenomene ancestrale de teritorialitate comportamentul individului de aparare a
teritoriului propriu care se manifesta printr-o exagerata indarjire in apararea
spatiului personal.(locul de culcare, locul de alimentare etc.) Desi fenomenele de
teritorialitate se manifesta si in conditiile vietii obisnuite dupa definitia lui Anthony
Storr si omul este o fiinta teritorilala mai ales in spatii supraaglomerate (orase
agglomerate, blocuri etc.), unde fenomenele de agresivitate marita se observa relativ
rar, caci individual invata sa-si stapaneasca impulsurile agresive generate de prezenta
cateodata suparatoare a altor indivizi sau grupuri de indivizi. Insa in condtiile
detentiei, fenomenele de teritorialitate devin exarcebate si suscita a agresivitate
marita.
La argumentarea sentimentului de frustrare a detinutilor contribuie si obligarea lor de
a renunta la obiectele de uz personal si de confortul civilizatiei. De asemenea,
detinutul este fortat sa renunte la cele mai multe din placerile pe care si le-a putut
oferi in viata libera (de exemplu, consumarea de alcool, jocuri de noroc etc.), ceea ce
il va duce la cautarea de surogate de satisfactii.

11

Unii trec usor peste acest soc al incarcerarii, adaptandu-se noilor conditii de
viata. Acestia sunt persoane abrutizate de viata lor cotidiana si recidivistii. Socul
incarcerarii, contactul cu subcultura carcerala, in scurta vreme il fac pe detinut sa-si
formeze nu neaparat in mod explicit- o noua viziune asupra propriei persoane si sa
eleboreze o strategie de supravietuire. Inca in urma cu decenii, criminologul
Canadian D.Clemmer a semnalat fenomenul de prizonizare definit ca socializarea
la cultura devenita a detinutilor) - proces prin care detinutul ajunge sa adopte si sa
impartaseasca punctul de vedere a incarceratilor privind lumea din penitenciar si
societatea in general.
Prizonizarea incuba adoptarea unei atitudini ostile (fatise sau ascunse) fata de
personalul inchisorii, fata de lumea din afara si, concomitent, dezvoltarea unei
loialitati fata de ceilalti detinuti, sprijinirea in conflict cu unele dispozitii ale
autoritatii. Fara indoiala ca adoptarea acestor norme cacerale, ca si a multor altor
norme de acelasi fel, atat de caraceristice subculturii carcerale, sunt generate dintr-o
puternica motivatie care se subsumeaza asa cum a vazut ca a formulat A.Maslowcategoriei de motive desemnate prin necesitatea apatenentei la grup.
In aceasta situatie, primul pas motivat psihologic (eventual si logic) va fi stradania
detinutului de a se integra grupului informal de detinuti, de a-si dezvolta conduite
dezirabile, prevalente, in acest grup, printre altele si supunerea neconditionata la
liderul informal, chiar daca risca sa fie prost vazut de cadre. In conformitate cu legea
lui O.H. Mower, el va opta pentru situatia gratifianta imediata, deci va face cauza
comuna cu grupul de detinuti, caci detinutii sunt mai in masura in a-l sanctiona
premial sau penal decat cadrele. Stanton Wheeler (1968) subliniaza insa ca
fenomenul de prizonizare, de integrare in gupul detinutilor, de identificare cu
subcultura carcerala este doar o prima faza in evolutia detinutului, caci in cea de-a
doua faza din viata de detentie se poate observa limpede fenomenul de desprizonizare.
Cu alte cuvinte, la inceputul detentiei, asumarea rolului de captiv este legica la
infractori; cu cat se apropie insa momentul liberarii, ei vor tinde sa adopte un rol tot
mai apropiat de ceea ce este dezirabil din punct de vedere social. Fara indoiala ca si
acici exista o motivatie calculativa, caci un comportament adecvat poate prescurta
uneori in mod sensibil durata detentiei.
Fenomenul de prizonizare este rezultatul presiunii sociale exercitate de
grupul informal de detinuti si reprezinta o forta de contraeducatie, fata de eforturile
educativ-terapeutice ale personalului specializat din penitenciare.
12

Privarea de libertate imbraca mai multe forme. De aceea, pentru a


determina continutul privarii de libertate consecutive unei pedepse penale cu
inchisoarea, sunt necesare unele demersuri de natura stiintifica.
Analizand izolarea fizica, psihica si psihosociala, si privarea de libertate prin
executarea unei pedepse penale intr-un locde detinere, pe de alta parte, vom constata
ca intre ele exista o multitudine de diferente ce prezinta aspecta specifice si
manifestari complexe. Deosebirile sunt de ordin fundamental si vizeaza atat latura
cantitativa cat si pe cea calitativa:
a) din punct de vedere cantitativ, fara indoiala, privarile de libertate se intind
pe perioade mai mari sau mai mici, durata condamnarilor constituind principalul
factor stresor, mai ales ca studiile efectuate demonstreaza ca peste 92% dintre
detinuti, chiar si dupa efectuarea unei mari parti din pedeapsa, se considera inca
nedreptatiti (prin aceea ca pedeapsa a fost prea aspra). Diminuarea pedepsei este
supusa exclusiv unor factori externi asupra carora detinutul nu are nici o influenta, ele
fiind de competenta legiutorului si a magistratului;
b) din punct de vedere calitativ, privarea de libretate da nastere unei game
complexe de framantari psihice si psihosociale, incepand cu criza de detentie
manifestata de la inchiderea in carapacea tacerii pana la comportamentele agresive
si autoagresive ( sinucideri, autoflagelari). In comparatie cu starile accidentale de
izolare, privarea de libertate in sistemul detentiei are drept consecinte, absolute
specifice, inlaturarea simbolurilor exterioare ale personalitatii prin obligativitatea
purtarii uniformei de detinut, care standardizeaza modul de viata si estompeaza pana
la anulare diferentele individuale.
Restrangerea acuta a libertatii individuale, relatiile impersonale, lipsa de
informatii, regimul autoritar, mediul inchis si activitatile monotone, toate acestea fiind
resimtite acut de catre detinut drept atingeri ale integritatii sale ca fiinta umana, se
constituie de asemeni, ca note absolute particulare ale privarii de libertate.
Urmarind o cunoastere cat mai fidela a fenomenelor psihice si psihosociale ce se
manifesta in locurile de detentie se impune o tratare diferentiata a detinutilor primar si
celor recidivisti.
Infractorul ajuns pentru prima data in penitenciar este traumatizat din punct de vedere
psihologic. Venind in locul de detentie deja tensionat de contactul cu autoritatile
judiciare, de desfasurarea procesului, se vede dintr-o data frustrate de ambianta

13

obisnuita familiala, profesionala si nu mai poate dispune de petrecerea timpului sau


liber. La acestea contribuie o suma de alte elemente frustrante caracteristice noului
mediu in care intra, caci locurilor de detentie ca si altor medii inchise, le sunt
specifice un set de particularitati cu influenta stresanta asupra integritatii psihice si
psihosociale a detinutului primar. In acest sens, particularitatea esentiala a detentiei
este legata de inlaturarea simbolurilor exterioare ale personalitatii prin obligativitatea
purtarii uniformei penale, care standardizeaza modul de viata si estompeaza
diferentierile individuale caracteristice vietii libere.
Diminuarea gamei contactelor fizice, psihice si psihosociale, reprezinta o alta
particularitate a vietii de penitenciar, saracia vietii de relatie avand implicatii profunde
asupra capacitatii individului de a-si juca rolurile normale si reducand puternic
posibilitatea de interactiune psihosociala cu semenii.
Relatiile interersonale, activitatea controlata, regimul strict, lipsa informatiilor,
desfasurarea monotona a programului zilnic ca si bariera psihosociala dintre detinut si
functionarii penitenciarului constituie un alt grup de particularitati ale vietii din
penitenciar, parcepute de cele mai multe ori de catre detinutul primar ca o atingere a
integritatii sale. Se considera ca particularitatile vietii de penitenciar, precum si
caracteristicile personalitatii detinutului genereaza urmatoarele tipuri de situatii
adaptative ale acestuia la regimul de detentie:
1. Comportament agresiv, caracterizat prin rezistenta deschisa la regimul vietii
din penitenciar, reliefandu-se adevarate crize ale deprimarii ce se manifesta prin
comportamente agresive indreptate spre alti detinuti sau chiar cadre, ca si prin reactii
autoagresive automutilari si tentative de sinucidere.
2. Comportamnetul defensiv (de retragere) care semnifica interiorizarea,
izolarea detinutului primar de comunitatea celorlalti detinuti side viata din penitenciar,
el construindu-si o lume imaginara unde incearca sa se refugieze.
3. Comportamentul de consimtire prin care se intelege conformarea pasiva a
condamnatului la normele si regulile din penitenciar, respectarea acestora fiind facuta
in maniera formala, astfel incat san u atraga sanctiuni suplimentare.
4. Conduita de integrare conform careia detinutul primar se relationeaza activ
cu ceilalti detinuti si cu mediul de detentie. Aceasta forma de adaptare este vizibila
mai ales la detinutii condamnati pe termene lungi.
Din punct de veder psihosocial, populatia de detinuti dintr-o institutie penitenciara
reprezinta un grup uman care inainte de toate are caracteristicile oricarui grup. Astfel,
14

se pot identifica statuturi si roluri formale si informale, apar lideri formali si informali
care au un cuvant greu de spus in existenta si manifestarile intregului grup. Grupul se
supune unor norme care nu sunt neaparat identice cu cele dorite de conducerea
penitenciarului, precum pot exista si traditii transmise de la o generatie la alta de
detinuti. De asemenea, apare si un limbaj specific folosit cu precadere in scopul
comunicarii dintre detinuti spre a-si camufla intentiile, actiunile, etc. Normele,
traditiile, ca si limbajul se transmit si se mentin in pofida faptului ca indivizii
constituienti ai grupului parasesc institutia fie prin transfer, fie prin libertate.
In cadrul grupului de detinuti apar si fenomenele socioafective (de atragererespingere, respingere-izolare sau ignorare-neutralitate) dintre indivizi. Fata de alte
grupuri umane, in grupul de detinuti aceste fenomene socioafective apar cu deosebita
virulenta; atat prieteniile, cat si ostilitatile sunt pe viata si pe moarte, fapt care nu o
data afecteaza atat climatul organizational, cat si starea de disciplina a detinutilor.
Indiferent de tipul de personalitate caruia ii apartine detinutul, el in detentie
nicidecum nu este o fiinta pasiva, ci in continua interactiune cu cei din jur, dezvoltand
comportamente fata de alti detinuti (relatii detinut-detinut), ca si fata de cadre (relatii
cadre-detinut), relatii care pot fi de coperare, dar si antagonice, conflictuale, cu fatete
mai mult sau mai putin grave. Sub acest aspect, in urma unor cercetari intensive,
S.Harbordt a putut identifica in randul detinutilor: tipuri prosociale, pseudosociale,
antisociale si asociale. Apartenenta la un tip sau la altul trebuie sa fie la baza
proiectarii demersurilor reeducative, stiut fiind ca numai formele extreme ale tipului
asocial sau antisocial se pot considera foarte greu reeducabile, restul detinutilor
(prosociali si pseudosociali) putand fi convertiti cu tact pedagogic corespunzator
spre a colabora la propria lor reeducare.
Conditiile de existenta sunt acelea care determina fenomenele majore ale
oricarei subculturi. Acolo unde valoarea fundamentala este libertatea, se va dezvolta
un climat de siguranta si de incredere reciproca. Incarcerarea, alterarea fundamentala
a modului de viata a celui incarcerat, genereaza un climat de neincredere atat intre
detinuti, cat si intre detinuti si cadrele de conducere ale penitenciarului.
Din studiul personalitatii infractorilor (recidivisti) rezulta ca acestia cauta
mereu experiente si activitati gratifiante, tind cu inversunare cat timp sunt in
libertate spre tot ceea ce le poate oferi satisfactii imediate. Din aceasta cauza,
pierderea libertatii incarcerarea este resimtita cu atat mai dramatic, cu cat ei nu
sunt obisnuiti si nici nu accepta de buna voie vrun fel de restrictii. In aceste conditii
15

detentia este nu numai privarea de libertate in miscare si actiune, ci si o ruptura


drastica in modul de comportament obisnuit deci si preferential al infractorului.
Asa cum arata B.Cormier, incarcerarea duce la crearea unei comunitati a
captivilor pentru care societatea din afara este constituita din dusmani, persecutori
etc., indiferent daca acest fel de a vedea si a simti este fatis sau disimulat.
Fenomenele psihosociale generate de ecologia carcerala au constituit si
obectul cercetarilor lui Maryrose Lette (1970). Ea a demostrat ca, desi sub stresul
captivitatii si promiscuitatii, instictul de teritorialitate, precum si comportamentul de
dominare-supunere, se exacerbeaza in general, pe masura ce mediul carceral trece de
le orientarea punitive spre forme mai clare educativ-terapeutice, instictul brutal de
dominare tinzand sa devina conduita de conducere (leadership).
B.Cormier impreuna cu colaboratorii sai, a ajuns, prin tehnici adecvate de
investigatie, sa stabileasca relatii de sinceritate cu un mare grup de detinuti. Odata
increderea lor castigate, ei au dezvaluit ca orice membru al autoritatii penitenciare
daca se aporpie mai mult de detinuti este privit ostil de catre acestia, deoarece se
considera ca unicul lui scop este sa-I traga de limba. In general, ofiterii care sunt
mai prietenosi sunt considerati fie molatici, fie fraieri. Tot din aceste cercetari a
rezultat ca grupul de detinuti si grupul de ofiteri nu numai ca se suspecteaza reciproc,
dar sunt foarte atenti ca sa nu fie confundati cu cei din grupa adversa, caci aceasta
ar duce le pierderea creditului in grupul lor de apartenenta.
H.F.Ellenberger trece drept unul din buni cunoscatori si fenomenelor
psihosociale care apar in medii inchise. In formularea lui, mediu inchis este orice
ambianta unde exista o bariera care functioneaza in dublu sens. Spitalele (de
contagiosi, de psihotici etc.), lagarele de prizonieri, penitenciarele, etc., fac parte din
asemenea medii, in cadrul carora, alaturi de fenomenele grupale obisnuite, apar si o
seama de fenomene specifice.
Delicventul recidivist, pe langa toate celelalte caracteristici, mai are in
antecedentele sale si scoala penitenciarului. Aceasta experienta umana tragica lasa
urme de nesters in psihicul individului, in comportamentul lui, in raporturile sale cu
mediul de trai si mai ales in raporturile sale cu autoritatea. De aceea se recomanda, ca
in toate cazurile de recidiva, alaturi de noile fapte incriminate, ofiterul anchetator sa
examineze atent experienta de penitenciar a individului, spre a avea o imagine
completa asupra personalitatii sale.

16

5. Definirea personalitatii infractorului


Dicionarul enciclopedic romn definete personalitatea uman ca fiind individul
privit sub aspectul dezvoltrii integratoare i umanitare a nsuirilor sale spirituale i
al unitii ramurilor sale sociale, iar dicionarul explicativ al limbii romne definete
personalitatea uman ca fiind ansamblul de trsturi morale sau intelectuale prin care
se remarc o persoan, respectiv felul propriu al cuiva de a fi, ceea ce l distinge ca
individualitate.
Din punct de vedere criminologic, personalitatea infractorului este un concept
complex care cuprinde att noiuni psiho-sociale, ct i juridico-penale, ce reprezint
un ansamblu de trsturi biopsihologice specifice i stabile pentru acea persoan care,
cu vinovie a svrit o fapt de natur penal.
Sub aspect juridico-penal, infractorul este persoana fizic, care, cu vinovie,
comite o fapt prevzut de legea penal, respectiv acel individ care se manifest
printr-o activitate generatoare de consecine criminale.
Sub aspect criminologic, acest concept este mai bogat n coninut, deoarece,
alturi de aceste elemente, cuprinde i elemente endogene biopsihologice
caracteristice infractorului, iar fiecare dintre aceti factori criminogeni are la rndul
su un coninut bogat i se afl n cadrul unor infinite raporturi i interaciuni. Astfel,
conceptul de personalitate al infractorului include n elementele sale sintetice i acele
trsturi care caracterizeaz subiectul activitii infracionale, precum: esena biofizic
a persoanei ca individ uman, capacitatea psihic necesar stabilirii vinoviei i
rspunderii penale, precum i unele trsturi specifice, ca: statutul personal i de
serviciu, unele legturi cu victima, grade de rudenie, etc.
Personalitatea infractorului este studiat in psihologia judiciara din perspectiva
sinergetic, implicnd:
cercetarea clinic - pentru reconstituirea antecedentelor personale i patologice
ale subiectului
examinrile

paraclinice, avnd ca rol principal probarea i obiectivizarea

diagnosticului clinic (aici intr ample investigaii radiologice, electroencefalografice)


investigrile biogenetice, avnd ca premis rolul factorilor ereditari n structura
personalitii, iar ca scop identificarea concret a factorilor de ereditate

17

interpretarea

neurofiziopatologic

pentru

explicarea

cauzalitii

manifestrilor agresive de comportament, ca rsunet antisocial, legate de condiiile


biopsihologice care le declaneaz
cercetarea sociologic are dou obiective: reconstituirea structurii
personalitii delicventului i a modului n care s-a ncadrat n mediul social i
orientarea asupra posibilitilor de reechilibrare social
rezolvarea medico-legal, adic furnizarea datelor medicale, obiective pe baza
crora se concluzioneaz asupra strii de imputabilitate, contiin i discernmnt.
O asemenea abordare a studierii comportamentelor deviante va permite:
aprecierea corect asupra strii psihice a personalitii deviante prin precizarea
diagnosticului i excluderea simulrii sub toate formele n care se poate manifesta
(biodetecia este esenial)
Determinarea trsturilor eseniale ale persoanei analizate din perspectiva
sinergetic
natura i evoluia tulburrilor care au nsoit sau au precedat svrirea actului
deviant i dac acesta prezint riscul de agravare
aprecieri asupra periculozitii trsturilor de personalitate i a tulburrilor de
comportament care au precedat sau nsoit comportamentul deviant.
Exactitatea acestei concluzii va permite evitarea unor erori judiciare care s-ar putea
pune n sfera ireparabilului. De exemplu, s-ar putea aplica pedepse penale n locul
unui tratament corespunztor.
Personalitatea infractorului este o sinteza a tuturor elementelor care concur la
conformaia mintal a unui subiect care i d o fizionomie proprie. Aceast conformaie
rezult din numeroase particulariti ale constituiei sale psihologice, alimentate fiind i
de toate experimentele trite care au jalonat istoria sa individual.
Personalitatea infractorului constituie un larg cmp de investigaii asupra omului,
concepute ca un ntreg (Eyseuck).
Personalitatea se caracterizeaz prin urmtoarele trsturi:
unitatea i identitatea sa
vitalitatea
contientizarea
raporturile individului cu mediul ambiant i reaciile la mediu n vederea reglementrii
comportamentului.
18

Personalitatea se prezint sub forma unei piramide biotopologice a crei baz


este format de ereditate, urmnd caracterul, temperamentul i inteligena, iar vrful
piramidei constituindu-1 sinteza global a personalitii (Pende).
Personalitatea i mediul formeaz o totalitate funcional, iar atunci cnd unul
dintre aceste elemente se schimb, se modific i aceast totalitate funcional.O ampl
teorie asupra personalitii criminale a creat J. Pinatel care considera c, n
comportamentul criminal trecerea la act constituie elementul decisiv. Dup J. Pinatel,
nucleul personalitii infractorului este alctuit din urmtoarele componente:
egocentrismul, labilitatea, agresivitatea i indiferena afectiv. Acest nucleu nu este dat,
ci este o rezultant. J. Pinatel subliniaz faptul c personalitatea infractorului este un
sistem de referine, o construcie abstract, care se substituie unei realiti subiective.
Ideile lui J. Pinatel duc la concluzia c, n circumstane excepionale oricare om poate
deveni delicvent. Diferena dintre delicveni i nedelicveni este urmtoarea: unii dintre
delicveni au nevoie de evenimente, de stimuli i presiuni exterioare pentru a-i
determina s svreasc o infraciune; n cele mai dese cazuri, delicvenii provoac ei
nii ocaziile n care apoi opereaz.
Subliniind apoi c personalitatea este inseparabil, nu numai de organism, dar i
de mediu, J. Pinatel constat c n criminologie este esenial s se studieze personalitatea
n aria situaional. Exist situaii specifice n care ocazia nu trebuie cutat. Actul
criminal care rezult dintr-o situaie specific este rspunsul (reacia) unei persoane la
aceast situaie. Dar exist i situaii amorfe n care ocazia trebuie s fie cutat; n acest
caz, personalitatea este cea care domin situaia. Din aceast scurt analiz rezult c
factorii de mediu influeneaz att formarea personalitii, ct i a situaiei.
Aceasta nseamn c mediul poate fi criminogen nu numai prin multiplicarea
ocaziilor de a comite crime, ci i prin faptul c uureaz structura personalitii
criminalului.
Analiznd, n continuare, comportamentul infracional, J. Pinatel arat c
infractorul nu este reinut n svrirea actului su de oprobiul social, deoarece este
labil, incapabil s se organizeze pe termen lung, tot aa cum este n stare s depeasc
obstacolele care apar n calea aciunii lui criminale, ntruct el este dinamic i
agresiv. n acelai timp, el reuete s depeasc i aversiunea fa de actele odioase,
cci, fiind indiferent afectiv, nu-i pas de nimeni, nu nutrete sentimente de simpatie
pentru nimeni i, n consecin, poate comite orice crim.

19

6. Personalitatea infractorului i ambientul psiho-social


Mediul psiho-social are un rol foarte important n formarea personalitii
infractorului.
Personalitatea omului se formeaz n acelai mediu social general, iar deosebirea
const n modul cum se recepioneaz i structureaz prin personalitatea omului.
Mediul social al criminalului este diferit fa de cel al necriminalului.
Aceasta demonstreaz c procesul formrii personalitii infractorului este un proces
complex i de lung durat.
Micromediul

socio-fizic

exercit

puternice

influene

criminogene

asupra

personalitii umane. Influena mediului socio-global asupra particularitilor


fiziologice, biologice i psihologice ale omului este o aciune mediat care se exercit
prin influena factorilor endogeni proprii personalitii infractorului.
Geneza direct i nemijlocit a personalitii infractorului se afl n contiina napoiat,
retrograd sau debusolat a unor indivizi din societatea romneasc. Contiina joac
un rol esenial n etiologia criminalitii. Contiina reprezint un sistem n care
elementele volitive se mpletesc cu cele afective, manifestnd o independen relativ
fa de mediul socio-fizic. Ca sistem, ca univers, contiina, fiind o reflectare a lumii
nconjurtoare, este un produs al creierului, avnd un rol important n criminogenez.

20

7. Caracteristici bio-psihologice ale personalitatii infractorului


Svrirea oricrui act aparinnd domeniului criminalitii este dependent de
factorii biopsihici individuali: temperament, caracter, structuri neuro-emoionale. Totui,
oamenii nu reacioneaz la fel, aceasta nu datorit faptului c au concepii, principii,
nzuine sau idealuri diferite, ci datorit temperamentului diferit.
Ereditatea face parte din cadrul larg al factorilor criminogeni, endogeni proprii
personalitii infractorilor. Infractorii care poart pecetea zestrei ereditare, sub imperiul
autodestructurrii

vieii

psihice,

ajung

se

marginalizeze

de

domeniul

micromediilor sociale, sfrind prin svrirea actelor infracionale.


Destabilizarea vieii psihice a infractorilor este un proces complex care apare n
condiiile n care trei etaje funcionale ale sistemului biopsihic (atitudinea fa de
oameni, fa de sine, fa de valori), instaleaz treptat disfuncionaliti: slbirea
inhibiiei, capacitatea redus la frustraii, incapacitatea autocontrolului, impulsivitatea,
agresivitatea, lipsa stpnirii de sine, stri care apar i datorit ereditii biologice, a
tendinelor ereditare n genetica criminogenezei.
Recunoscnd prezena factorilor biologici, a tendinelor ereditare n genetica
criminogenezei societii, se precizeaz c n condiiile lumii moderne, depinde tot mai
mult de omul nsui s-i stpneasc propriul patrimoniu biopsihic i propria-i zestre
ereditar i s le direcioneze n sensul exigenelor normelor moralei, religiei, dreptului.
Lombroso a susinut c criminalul este nnscut, caracterizat prin lipsa oricrui
sim moral. Astfel, conduita moral este o nsuire ce poate fi motenit. Psihologii
precizeaz c exist conduit moral, aa cum exist i conduit social. Conduita
criminal nu este nativ, ci trebuinele care conduc la svrirea de acte criminale.
Crima nu este nativ, este nativ structura psihic ce mpinge la astfel de acte.Mult
timp s-a crezut c sistemul nervos central este determinant asupra vieii psihice,
inclusiv asupra conduitei sociale. Odat cu cercetrile asupra sistemului de glande cu
secreie intern i asupra sistemului chimic al omului, s-a dovedit c acestea influeneaz
procesele fiziologice, iar prin aceasta este influenat viaa psihic. Emoiile de fric
sau de mnie i au origine fiziologic.
Tulburrile n dezvoltarea sistemului glandular, produc modificri comportamentale la
unii indivizi (tulburri ale tiroidei, ale glandei suprarenale, ale glandei pituitare, ale
glandei genitale). Schimbrile de comportament se pot produce i n urma unor tumori,

21

atrofii sau procese inflamatorii ale sistemului limfatic. S-au fcut cercetri i asupra
epilepsiei; cercettorii Hill i Poud au descoperit, n cazul omorurilor, la 106
condamnai, un procent de 18% epileptici.
i cercetrile genetice au un rol important. Fiecare celul are 46 cromozomi care
formeaz 23 perechi i n fiecare pereche exist un cromozom matern i unul patern forma genetic de 46 xy (biei) i 46 xx (fete); n dezvoltarea lor se ivesc i abateri sisteme normale - dezechilibrri ale comportamentului uman.
n criminologia modern, factorii psihici i morali au o mare importan n
etiologia crimei. Ei se nscriu alturi de factorii biologici i factorii sociali.
Mannheim a elaborat o schem referitoare la relaiile dintre aceiai factori i anume:

Aceast categorie de factori este inseparabil n orice crim, bine neles cu o pondere
specific a fiecrei categorii. De cele mai multe ori, factorii psihici sunt mai importani
dect ceilali factori, fiindc, att factorii fizici, ct i cei sociali, pot aciona numai dac
trec prin factorii psihici, numai dac sunt interiorizai i nsuii de factorii psihici,
numai dac primii trezesc nevoi, dorine i planuri care, apoi se pun n aplicare.
Cu privire la factorii psihici, criminologia trebuie s in seama de datele furnizate
de psihologie, unde se arat c aceti factori sunt de trei feluri:
1)factori motivaionali (trebuine, mobiluri, emoii, dorine, etc.)
acetia sunt factori propulsivi, determinani la aciune
2)factori cognitivi (de cunoatere: perceptivi, reprezentativi, imaginativi, intelectivi)
sunt factori orientativi, de cunoatere a situaiei i a mijloacelor de comitere, etc.
3)factori conativi (de micare)
sunt factori de punere n aplicare a dorinei i a ideii de comitere a crimei.
Caracterul - reprezint totalitatea nsuirilor stabile i principale ale persoanei care
exprim raportul ei fa de realitatea nconjurtoare i se manifest n forme diferite
ale conduitei sale. Deosebirile caracteriale constituie tocmai unul din factorii care fac
ca diferii oameni, n acelai loc, s se comporte diferit. n jurul acestei noiuni s-a
format i o ramur nou a psihologiei: caracteriologia. Caracterul reprezint o

22

organizare i o ierarhizare a tuturor tendinelor, emoiilor i sentimentelor, sub


influena mediului social i al educaiei.
Inteligena -un factor important n etiologia crimei este capacitatea de judecat i
nivelul mintal al criminalului. Inteligena este un factor psihic care joac un rol
important n procesul de munc, de comportare i adaptare social. Conduita criminal
este influenat de mprejurrile mediului, dar ea depinde foarte mult i de capacitatea de
gndire, de prevedere a consecinelor, etc. Din acest punct de vedere, criminalii sunt, n
marea lor majoritate, deficitari; ei nu au prevedere, nu au gndire, fiindc nu au un nivel
de inteligen corespunztor. Inteligena este o capacitate special de a gsi soluii noi
ntr-o situaie dat, soluii care s permit persoanelor s se adapteze mai uor.
S-a constatat c oamenii nu sunt egali ntre ei, n privina inteligenei. Astfel:
25% sunt slabi dezvoltai;
50% au o inteligen normal mijlocie;
25% au o inteligen dezvoltat.
Din cercetrile privind nivelul de inteligen al delicvenilor (minori),
comparativ cu nivelul de inteligen al nedelicvenilor (de aceeai vrst):
Procentul debililor mintali este mult mai ridicat printre delicveni (31%)
Procentul mrginiilor este mai ridicat printre delicveni (24,9%)
Persoanele normale se gsesc printre delicveni n procent de 11,97%
Cderea n criminalitate se produce mult mai mult printre cei cu un nivel de
inteligen sczut.
Temperamentul - fiind una din particularitile persoanei, temperamentul conine
latura dinamico-energetic a activitii psihice i a comportamentului. De temperament
in nsuiri, ca: rezistena general la solicitri neuro-psihice, mobilitatea deplin,
ncordarea, relaxarea afectiv, iritabilitatea sau calmul, impulsivitatea, stpnirea de
sine, etc. Aceste trsturi temperamentale pot da natere unor aciuni pozitive sau
negative ale persoanei: individualismul, egoismul, lenea, lcomia, risipa, arogana,
trufia, invidia, rutatea, grosolnia, ncpnarea, impulsivitatea, etc. care, n
interaciune cu ali factori criminogeni, pot da natere la acte criminale.
Crimele sunt fapte umane, rezultate ale unor situaii sau condiii de mediu. Aceste
activiti sunt determinate de anumite mobiluri i nevoi, orientate de anumite idei i
scopuri. Pe lng coninutul psihic al acestei aciuni, exist i un aspect temperamental.
Fapta sau aciunea de svrire a crimei poate lua forma unei aciuni energice,
viguroase sau molatice, forma impulsiv, exploziv sau controlat. Toate aceste
23

forme sunt de durat, alctuind temperamentul, manifestat n orice crim, nsuirile


temperamentale sunt, n general, ereditare. n temperament se manifest, cel mai
evident, unitatea fizic i psihic a organismului. Emoiile puternice (frica, mnia) se
exprim prin ridicarea tensiunii, circulaia rapid a sngelui, etc.
nsuirile de temperament cele mai cunoscute sunt: impulsivitatea, iritabilitatea,
sensibilitatea, inhibiia, puterea de stpnire de sine, etc. Ele sunt legate i determinate de
metabolismul i sistemul glandelor endocrine, precum i de legturile cu sistemul nervos.
Rapiditatea reaciei const n felul de a reaciona, de a se mica, modul
obinuit de activitate, care poate fi un mod mai grbit i mai rapid, ori un mod mai lent.
Acest mod de comportament poate fi n corelaie i cu un nivel de inteligen, de
debilitate mintal i lips de prevedere.
Impulsivitatea este o trstur de temperament care se caracterizeaz printr-un mod
excesiv de reacii spontane, necontrolate. Unii oameni sunt mai impulsivi, alii mai
puin. Criminalii se caracterizeaz printr-o mare impulsivitate.
Inhibiia (stpnirea de sine) este o nsuire de temperament care acioneaz, mai ales,
n legtur cu momentele de aciune, de trecere la svrirea unei crime. Aceste
tendine sunt egoiste i antisociale. Astfel de porniri sunt posibil s fie duse pn la
capt, datorit faptului c infractorul nu are puterea de a se stpni. n acest fel, lipsa
puterii de inhibiie devine un factor care uureaz comiterea crimei.
n criminologie se arat c multe persoane sunt ispitite s comit crime, mai ales n
momente de criz, dar datorit puterii de stpnire de sine, pn la urm nu trec la
svrire. Lipsa de inhibiie poate fi legat i de lipsa de activitate i pentru alte persoane,
pentru durerile victimei. Puterea inhibiiei este de dou ori mai redus la delicveni.
Aadar, zestrea ereditar cuprinde situaii premis pentru acte infracionale, dar acestea
interacioneaz cu ceilali factori criminogeni.

24

8. Profilul psihologic al deinutului


Din punct de vedere psihologic, firete, un deinut se caracterizeaz prin mai
multe trsturi; n primul rnd se poate spune c i schimb spaiul de libertate cu
care a fost obinuit, cu care a fost crescut, cu care a fost educat, cu un spaiu de
peniten, de izolare n care trebuie s se obinuiasc, cu anumite reguli foarte stricte.
Trebuie s precizm faptul c aceast schimbare este de obicei una brusc, pentru
c n afara deinuilor recidiviti, schimbare care duce la transformri n plan
comportamental, n plan mental, ct i n plan afectiv al deinuilor.
Trebuie s spunem faptul c din punct de vedere comportamental se remarc o
atitudine stingher, o atitudine de izolare, de multe ori de regret, o atitudine de refuz
de a-i aduce aminte de fapta svrit. n alte cazuri se poate remarca o atitudine total
opulent, o atitudine de mpcare cu soarta i cu fapta svrit.
Din punct de vedere afectiv, deinuii se simt mai apropiai de familie,
ateptnd att vizitele ct i pachetele trimise de aceasta. Mai trebuie spus faptul, c
din punct de vedere afectiv se creeaz i relaii inter-umane ntre deinui apropiai ca
profil psihologic i totodat, deinuii i direcioneaz din punct de vedere afectiv
aceast energie, ctre amintirile plcute din trecut, ctre prieteni, soii, familie, i aa
mai departe. Mai trebuie afirmat faptul c strile depresive sunt foarte des ntlnite la
deinui mai ales n momentul n care sosesc veti neplcute, dezagreabile de acas.
Din punct de vedere voliional deinuii sunt i aici supui unor transformri, ei
trebuind s se supun unor prevederi regulamentare foarte stricte, trebuind s
ndeplineasc anumite obligaii, trebuind s se supun anumitor reguli foarte severe
din interiorul unui penitenciar. n acest sens este recomandat obinuirea deinuilor i
cu drepturile pe care le au, astfel nct s reueasc s-i susin drepturile de care
beneficiaz. Trebuie s mai afirmm faptul c prin intermediul reprezentrilor locale
care se ntlnesc n interiorul penitenciarului mai trebuie spus c deinuii sunt captai
de cunoaterea unui nou mediu, de valorizare n interiorul grupului din penitenciar, de
a ncerca s devin o conduit ct mai vizibil. Se tie c n nchisori exist de obicei
lideri formali i informali.
Liderii informali sunt cei care sunt practic supui unor legi nescrise, iar cei formali
care sunt recunoscui i de ctre conducerea nchisorii.

25

n acest sens se duce o lupt pentru prestigiul personal, self-esteem, fiecare deinut
ncercnd s-i valorifice stima de sine i prestigiul personal n interiorul grupului.
Valorizarea acestor conduite nseamn foarte mult pentru deinui, mai ales pentru
deinui care tiu c vor sta o perioad foarte mare n detenie.
O problem special din punct de vedere psihologic o ridic deinutul minor,
care mai ales n adolescen, trecnd de perioada pubertii i aflndu-se n plin criz
de originalitate sau n plin incompletitudine la nivel comportamental se comport
ntr-o manier confuz i n interiorul nchisorilor refuznd parc s neleag acest
tratament i motivul pentru care este supus la acest tratament. De aceea, pn a se
ajunge n nchisoare, legea prevede mai multe msuri cum ar fi internarea ntr-un
centru de re-educare sau mustrare a minorului astfel nct s nu se ajung la
sanciunea extrem. Trebuie precizat faptul c pentru minor este necesar asistena
psihologic pentru a suplini vidul afectiv, n acest sens fiind necesar i consilierea
juridic pentru ca acetia s ajung s-i valorifice drepturile. Un deinut este mai
linitit n interiorul penitenciarului n momentul n care constat c drepturile sale
minimale sunt respectate, i c sanciunea care a fost dictat n urma procesului juridic
este respectat ntru-totul fr a interveni i alte sanciuni din partea gardienilor,
liderilor informali i altora.
Ca temperament deinuii pot avea diferite manifestri, cel mai des ntlninduse temperamentul coleric, mai ales acolo unde sunt nchii deinui periculoi, de
aceea o separare ct mai adecvat a acestora i adaptat necesitilor penitenciarului
poate preveni anumite conflicte.
Deosebit de necesar este chiar i n cazul adulilor asistena psihologic. Programele
de re-educare prin intermediul colaborrii cu Ministerele Culturii Educaiei i
Cercetrii, cu direcii judeene specializate, cu fundaii i organizaii nonguvernamentale au i ele un mare rol n determinarea unui profilul psihologic al
deinutului, acesta putnd s confere echilibru i echidistan la nivel comportamental.
Mai trebuie spus faptul c din punctul de vedere al reprezentrilor i al percepiei
despre noul mediu, deinutul se afl cel puin n prima perioad a existenei sale din
penitenciar, ntr-o perioad de nelinite, de confuzie, ncercnd tot timpul s se
refugieze n amintiri din trecut, s gseasc anumite scuze pentru propria fapt, s se
destinuie unui prieten foarte bun, sau s ncerce s ia fie i cu privirea din ce n ce
mai des legtura cu exteriorul.

26

9. Tipologia si caracterizarea infractorilor


n literatura de specialitate, diveri autori au ncercat s contureze portretul
personalitii criminale i, n funcie de o serie de criterii, s realizeze clasificarea i
gruparea lor:
a) n funcie de gradul de contientizare i control al comportamentului criminal:
infractori normali
infractori anormali
b) n funcie de tendina de repetare a aciunilor criminale:
infractori recidiviti
infractori nerecidiviti
c) n funcie de gradul de pregtire infracional:
infractori ocazionali
infractori de carier
Folosindu-se drept criteriu modul n care personalitatea infractorului afecteaz
comportamentul lui criminal, se difereniaz patru categorii de criminali:
1.

Criminalii socializai sunt cei care prezint tulburri emoionale mai accentuate.

Aceti criminali apar mai mult drept violatori ai proprietii dect criminali violeni.
2.

Criminalii nevrotici sunt cei care comit infraciuni datorit compulsiunilor

neurotice. Neuroticii sunt contieni c exist ceva ru n ceea ce privete gndirea i


comportamentul lor. Principalul simptom al nevrozei este anxietatea. Aceti
criminali devin aa datorit diversiunilor personalitii, precum i al distorsiunilor
percepiilor asupra lumii din jurul lor. De exemplu: sprgtorii.
3.

Criminalii

psihotici

sunt

indivizii

cu

dezordini

severe

ale

personalitii, care au o percepie complet distorsionat asupra societii i a lumii


din jurul lor. Psihoticii nu-i planific crimele. Datorit gndurilor lor iluzorii i
neltoare asupra realitii, ei sunt nclinai s comit acte de violen, inclusiv omorul;
aceti criminali putnd comite cele mai bizare i lipsite de sens acte sociale.
4.

Criminalii sociopai sunt cei caracterizai printr-o personalitate egocentric.

Ei nu simt compasiunea pentru cei din jurul lor. Sociopatul prezint urmtoarele
caracteristici:
a)

farmec superficial i o bun inteligen:

la prima vedere el pare prietenos i d dovad de o inteligen superioar;

27

b)

absenta iluziilor i a altor semne ale gndirii iraionale;

absena nervozitii;
este indiferent la nelinitea care poate fi considerat normal n situaii perturbante;
instabilitatea
minciuna
lipsa remucrii sau a ruinii
comportamentul social motivat inadecvat
- el minte, jignete, neal, chiar dac lucrurile nu servesc unui scop personal;
g) judecat srac i eecul n a nva din experien
h) egocentrismul patologic i incapacitatea de a iubi
i) ncrctura emoional foarte srac a reaciilor afective:
-

sociopatul poate arta dumnie, suferin, afeciune, dar el este incapabil de a

simi adnc i adevrat emoii, precum: mndria, aprarea, bucuria etc.;


j) pierderea specific a nelegerii:
-este incapabil s neleag punctele de vedere ale celorlali;
k) indiferen n relaiile interpersonale generale:
-

este incapabil de sacrificiu sau generozitate i nu demonstreaz c apreciaz

actele altora de ncredere i amabilitate;


l) comportament bizar i neprevzut, asociat cu consum de buturi alcoolice sau nu
m) tendine suicidare (sunt rare)
n) viaa sexual este defectuos integrat
-

partenerul sexual este vzut mai mult ca un obiect dect ca o persoan cu

sentimente;
o) eec n a urma o anumit cale sau drum n via.
Plecnd de la gnosologia psihiatric clasic, se consider c structura personalitii
poate s aparin uneia din urmatoarele categorii posibile:
personalitate matur (imatur);
personalitate nevrotic;
personalitate psihopatic (dizarmonia);
personalitate psihotic;
personalitate demenial.

28

Personalitatea nevrotic este inadaptabil, instabil, intolerant, contradictorie.


Prezint tendine la conduite agresive complicate sau disimulate, deoarece i este fric
de propria violen, aa cum i este fric de propria dorin.
Personalitatea psihotic are urmtoarele trsturi:
un mare potenial de antisocialitate;
un comportament delictual polivalent;
spontaneitatea aciunilor deviante;
agresivitate;
rol de inductor negativ, activ, sociopatic;
tendine de bravare i simulare;
malignitatea conduitelor deviante.
Personalitatea psihotic se dezvolt treptat, distrugnd componentele structuralfuncionale ale vieii psihice de baz.
Tipuri de psihoz: mania; melancolia (gravitatea pe plan social a comportamentului
deviant melancolic decurge din orientarea ambivalen a agresivitii de la pruncucideri,
omucideri, pn la automutilri i suicid); schizofrenia paranoid (actele sunt svrite
cu ferocitate, prin provocare de leziuni multiple i folosind mijloacele cele mai variate
de atacare); demen (degradarea personalitii n sensul unei regresiuni a eficienei
proceselor activitii psihice globale se traduce cu o frecven remarcabil n
comportamentul deviant, nuanat ca form de exprimare care este predominant agresiv,
impulsiv, reactiv sau instabil).
n funcie de gradul de pregtire infracional, exist dou categorii de infractori:
1)Criminalii situaionali sunt cei ocazionali, ntmpltori. Caracteristici:
- individul a fost confruntat cu o problem care a solicitat aciunea;
individul a ales aciunea care a constituit violarea legii;
persoana a fost prins, arestat, condamnat i i s-a conferit statutul de criminal;
pn la comiterea infraciunii, criminalul s-a supus sistemului normativ al societii.
Astfel, pot fi difereniate trei grupe de infractori:
infractori datorit unor situaii emoionale (crima pasional, crima comis din gelozie)
infractori datorit unor situaii financiare (fraude, delapidri, falsificri, etc.)
infractori datorit unor situaii politice
2)Criminalii de carier (profesionitii) sunt cei formai i socializai n direcia crimei.
Caracteristici:

29

crima este principala preocupare, un mijloc de asigurare a traiului, obinut prin


comiterea mai multor infraciuni mpotriva proprietii: spargeri, furturi i tlhrii;
criminalul i formeaz deprinderi tehnice i modaliti de aciune folositoare pentru
comiterea infraciunilor asupra proprietii (nva cum se sparge o cas, s se
strecoare printr-un loc ngust, s porneasc main fr cheia de contact).
criminalul i dezvolt atitudini favorabile pentru infraciune i nefavorabile pentru
poliie, societate; el tinde s vad poliia, judectorii, politicienii i oamenii de afaceri
ca nefiind oneti;
criminalul debuteaz cu calitatea de copil delicvent;
pentru un criminal, nchisoarea reprezint o coal a crimei, locul unde poate nva noi
metode de comitere a crimelor;
alegerea crimei, ca ocupaie, i se pare unui criminal ca fiind o alegere raional.
Un alt aspect al personalitii este redat de nivelul de maturitate interpersonal. Aceast
teorie privete dezvoltarea eul-ui.Un nivel mai nalt de maturizare interpersonal
presupune considerarea sentimentelor i atitudinilor altora n interaciunea cu ei, pe cnd
un nivel sczut al maturitii interpersonale
comportamentului propriu.

30

presupune numai considerarea

10.Analize de caz
In vederea colectarii de date pentru intocmirea analizelor de caz in conditiile
date am optat pentru conjugarea mai multor metode: metoda anamnezei, metoda
interviului si metoda observatiei.
Prin anamneza am vizat starea civila a subiectului si a parintilor, antecedente
familiale, locul copilului in familie, situatia materiala si socio-culturala, mediul
educativ-familial, comportarea membrilor familiei subiectilor etc, toate aceste
elemente urmand a fi analizate in vederea stabilirii unor posibile relatii cauzale cu
actuala situatie a subiectilor.
Schema de interviu nu s-a urmarit inmod rigid ci s-a urmarit si o mulare pe
caracteristicile detinutului. In genere, interviul viza obtinerea de date personale, date
despre afectiuni somatice, neuropsihiatrice, despre accidente, informatii despre
copilaria proprie particularitati ale dezvoltarii, relatiile familiale, afective - , date
despre modul de integrare in societate incepand cu mediul scolar pana la cel
profesional, informatii legate de perceptia de sine, conceptia despre lume si viata.
Restrangand aria la situatia prezenta a detinutului, s-a incercat obtinerea de
date privitoare la fapta pentru care a primit condamnarea, la cauzele determinarii
declarate de subiect, informatii despre desfasurarea faptelor dar si a condamnarii
precum si sentimentele incercate de subiect in legatura cu aceste evenimente. S-a
urmarit si modul de integrare al subiectului in mediul de penitenta precum si modul de
percepere al acestuia al conditiilor din penitenciar. Nu in ultimul rand s-au sondat
sistemul moral al valorilor, constiinta/ regretul faptelor savarsite, atribuirea
cauzalitatii evenimentelor si eventualele rezultate ale reeducarii sau intuirea de
posibile solutii educationele si de insertie sociala adecvate subiectului.
Observatia s-a concentrate pe identificarea anumitor comportamente, trasaturi, indici
precum: postura, particlaritati ale vocii, fluenta verbala, vocabular, mimica,
prezenta/absenta gesticulatiei, ticuri si gestica repetitiva, miscari necntrolate,
contactul vizual, pozitia capului, pozitia umerilor.

31

1) R. V.
Date personale

nascut in Constanta in 1968;

38 ani;

parintii decedati;

parintii cu nivel mediu de educatie;

nu are frati, surori;


necasatorit, fara copii;

studii medii a absolvit Liceul Industrial Auto Constanta;

a lucrat ca marinar la I.C.H. Constanta intre 1989 si 1991;

condamnat la 12 ani pentru omor cu violenta;

pana in prezent a efectuat 9 ani si 3 luni;

se afla insa in acest penitenciar de 4 ani.

ANAMNEZA- Care este motivul pentru care se afla dupa gratii?


Subiectul nu povesteste prea multe lucruri din copilaria lui, dar afirma ca a
avut o viata obisnuita. Cand este intrebat de evenimente specifice din copilaria lui,
din viata personala devine destul de circumspect, raspunde monosilabic, are mimica
redusa sau poate devia discutia catre alte lucruri.
Nu prezinta gesturi sau mimica prea manifeste nici macar atunci cand este
stimulat sa ne povesteasca despre parintii lui. Aflam ca intai i-a murit mama atunci
cand avea 9 ani, el ramanand in grija tatalui; acesta va deceda si el in adolescenta
subiectului, el ramanand in custodia unchiului o perioada redusa pana la atingerea
majoratului cand isi va lua viata in propriile maini. Mamei ii poarta o amintire
placuta insa.
Nu isi aminteste despre evenimente deosebite din perioada scolii sau a
liceului. Ii placeau atat materiile umaniste cat si cele ale profilului real. Nu a avut

32

conflicte cu colegii de scoala, de altfel sustinand ca nu a avut conflicte majore cu


nimeni niciodata.
Perspectiva unei familii il atrage, regretand k nu a avut ocazia sa isi formeze
una pana acum dar tragand speranta ca isi va gasi o sotie (sa prind ultimul tren)
dupa eliberarea lui cu care sa plece din tara si sa aiba un camin frumos.
Persoana ucisa era unul din vecinii subiectului. Acesta avea la momentul
omorului 70 de ani. Se ocupa cu comertul de tigari (care nu se gaseau in comert pe
vremurile alea)si alte lucruri.
Cadavrul a fost descoperit in ianuarie 1990 in stare avansata de putrefactie.
Autopsia a stabilit data mortii ca fiind cuprinsa in intrervalul 25 27 decembrie
1989. Ancheta inceputa l-a gasit vinovat pe subiect, ajungandu-se la concluzi ca el a
fost ultima persoana care a vizitat victima in acel interval. Detinutul a recunoscut ca
a vizitat batranul pe 25 decembrie pentru a-si procura tigari. A servit cu acesta un
pahar de vin dupa care a plecat lasandu-l pe aceasta in perfecta stare de sanatate si
integritate.
Subiectul neaga vehement fapta, afisandu-se contrariat de patul ca autopsia a
putut stabili cu atat precizie data mortii considerand gradul avansat de putrefactie al
cadavrului. In plus la locul crimei au fost descoperite mucuri de tigara care
contineau pe langa saliva proprie si cea a batranului, si cea a unei a treia persoane
(in urma probelor AND recoltate, s-a dovedit ca avea grupa sanguina diferita de a
victimei

si

subiectului).

Cea

de-a

treia

persoana

insa

nu

fost

identificata/anchetata. In plus subiectul sustine existenta unei declaratii a doua


martore care au sustinut ca l-au vizitat pe batran pe 26. Totusi fetele, la presiunea
anchetatorilor si-au retras declaratia; toate acestea sugerand reavointa
autoritatilor pentru care insa nu gaseste o motivatie plauzibila in afara de faptul ca
autoritatile isi doreau sa rezolve cat mai repede cazul.
Dupa judecarea in prima instanta, acuzatul a contestat hotararea, incercand
toate caile uzuale de atac, dar in final tot fiind condamnat.
In prezent sustine ca a facut apel la Curtea de la Strassbourg iar dosarul este
pe rol.

33

Viata si conditiile de penitenta


Detinutul locuieste intr-o camera cu 30 de persoane cu care sustine ca se
gaseste in relatii bune. Rugat sa detalieze, el afirma ca stie sa isi vada de treaba
lui, ca respecta regulile si colegii. Intrebat daca si-a facut vreun prieten mai
apropiat, ne-a raspuns ferm ca in inchisoare nu poate fi vorba de prietenii adevarate
si ca lumea este prietena cu tine atat timp cat ai tigari (un fel de moneda
conventionala in penitenciar). Totusi realizeaza ca persoanele din jur l-au ajutat sa
se maturizeze. Cu cei de afara a tinut legaturi destul de restranse, in special prin
intermediul scrisorilor.
Subiectul considera ca personalul are un comportament civilizat si nu au existat
conflicte in ceea ce il priveste. La psihologul penitenciarului a mers de cateva ori
dar nu crede ca aceasta il poate ajuta prea mult si prin urmare nu s-a legat o relatie
prea profunda.
Nu munceste afirmand ca atat timp cat nu esti condamat definitiv nu faci
munci. Pe de alta parte acuza lipsa totala a oricarui venit financiar, el neprimind
vizite de la nimeni (totusi inaintarea dosarului la Strassbourg presupune un efort
financiar particular ce dezminte afirmatiile subiectului).
Initial incarcerare i s-a parut o experienta foarte grea (totusi printre altele iau scapat si detalii despre o condamnare anterioara acesteia, penru furt, asadar
detinutul nu era la prima incarcerare). Considera ca aceasta experienta i-a distrus
efectiv viata, dar lucrurile s-au mai asezat acum.
In timpul liber citeste carti de beletristica si in mod special de filozofie - este
dezamagit insa la acest capitol, exprimandu-si regretul ca biblioteca penitenciarului
nu este foarte aprovizionata. In plus mai joaca sah, table, remi si tenis. Are dreptul la
o plimbare zilnica de o ora.
Chestionat fiind in ceea ce priveste planurile de viitor si problemelor
previzionate, subiectul considera ca a meditat pe aceasta tema si este pregatit sa faca
fata barierelor de afara si mentalitatilor oamenilor. In plus cunoaste cum este sa
iesi din inchisoare din propria experienta (a fost condamnat cativa ani apoi eliberat
si din nou inchis pentru omor). Isi doreste foarte mult sa isi intemeieze o
familiegasind o persoana care sa il inteleaga si accepte si cu care sa aiba copii.

34

Legat de atitudinea fafa de cei care l-au condamnat, manifesta tendinte


contradictorii, uneori neinteresandu-l soarta lor, alteori considerand ca ar trebui sa
plateasca pentru faptele lor.

Care sunt sansele ca el sa revina in penitenciar?


Subiectul neaga fapta pentru care a fost acuzat. In plus incearca sa se lege de
tot felul de detalii pentru a-si construi o poveste legata de moartea batranului,
poveste avand ca scop esential punerea lui in perspectiva de victima a sistemului
judiciar.
Aceasta poveste este elaborata in mod atent, subiectul detinand si folosind un
vocabular bogat, are exprimare fluenta, debit verbal controlat cu grija si sensibil
accentuat cand vine vorba de sustinerea nevinovatiei, spre deosebire de momentele in
care este solicitat sa povesteasca despre viata personala. Discursul sau, desi atent
controlat, tradeaza agresivitate si dorinta de razbunare fata de ce-i carei-au distrus
viatacondamnandu-l, desi daca este intrebat direct despre sentimente de razbunare
pozeaza intr-o persoana civilizata (si-au facut datoria), chiar iertatoare.
Agresivitatea si dispretul nu vizeaza doar anchetatorii si judecatorii ci si ce-l
de-al doilea avocat din oficiu care munca voluntara a zis ca nu face, cerandu-i
bani ca sa il reprezinte, iar el neavand nici un sprijin financiar nu a avut de unde sa
plateasca, astfel contribuind si avocatul la distrugere vietii lui.
Postura subiectului variaza de la relaxare pana la nervozitate si schimbari frecvente
de pozitie in functie de subiectul de discutie abordat.
Mentine contactul vizual pe parcursul discutiei mai putin in momentele cand
este intrebat despre victima si intamplarile legate de aceasta.
Se remarca construirea unei realitati in cadrul careia este pus la adapost de orice
mustrare de constiinta, luand rolul victimei, a persoanei neintelese, nevinovate.
Asadar nu prezinta remuscari sau pareri de rau pentru ceea ce a savarsit, atribuind
cauzele evenimentelor nefericite petrecute unor entitati exterioare, neavand nici o
legatura cu el.
Continuand pe aceeasi linie, considera ca va avea castig de cauza la Strassbourg si
ca va cere daune statului care va trebui sa plateasca pentru greselile comise.

35

Personal, in conditiile de fata, nu intrevad nicio schimbare, fara vreo interventie


particularizata, individualizata, specializata, la nivelul personalitatii si a perceptiei
subiectului asupra lucrurilor.
2) MARIUS G.

Date personale

nascut in Bucuresti in 1985;

a absolvit scoala profesionala;

tatal este sofer, mama casnica;

are o prietena care il viziteaza regulat;

21 de ani;

are un frate de 19 ani;

a lucrat ca bodyguard si vopsitor termopan;

este condamnat pentru talharie la 4 ani, cu efectuare 3 ani si 4 luni;

se afla in acest penitenciar de un an;

perioada si-a ispasit pedeapsa la Penitenciarul Jilava.

Anamneza- Care este motivul pentru care se afla dupa gratii?


Subiectul a avut o copilarie normala, fara evenimente semnificative. La
scoala ii placea sa mearga, caci acolo se gasea cu prietenii cu care facea multe
prostii si se distrau. Nu-i placea sa invete si profesorii nu prea il simpatizau, iar
sentimentul era reciproc, dar conflicte deschise nu au aparut niciodata.
Cu fratele nu se intelegea prea bine in copilarie, adesea se certau pe diverse teme si
lucruri, uneori chiar mahnindu-si parintii. Intre timp lucrurile s-au schimbat insa, iar
acum relatia cu fratele este chiar una apropiata.
Tot impreuna cu gasca de prieteni a inceput sa planuiasca diverse aventuri mai
mult sau mai putin legale, preambul pentru drumul ulterior pe care il va urma
subiectul.
In scoala profesionala nevoia de independenta a inceput sa se manifeste si a aparut
dorinta de a avea proprii bani, asa ca subiectul a inceput sa se indeletniceasca cu

36

diverse activitati pentru a scoate un profit, nu tocmai legal. Tot in scoala profesionala
a cunoscut-o pe actuala prietena, amandoi avand aproximativ aceeasi varsta.
Fapta pentru care a fost condamnat nu a fost una indelung planificata.
Subiectul viza o actiune de genul celei savarsite fara a premedita insa circumstantele.
Astfel, in timp ce se plimba pe strada impreuna cu un tovaras, a reperat o femeie
ce parea mai instarita. Asa s-a ivit ocazia si cei doi au trecut la fapte gandindu-se
doar la castigul material si nicidecum la consecinte. Prin urmare cei doi au stabilit
ca unul sa o deposedeze de ce avea mai de pret in scara unui bloc apropiat iar
celalalt, mai precis subiectul, sa stea de paza. Zis si facut, numai ca un trecator,
cunostinta a victimei, l-a urmarit pe tovaras si a reusit sa il imobilizeze cu ajutorul
unui spray paralizant.
Subiectul a fugit de la locul celor intamplate si s-a ascuns timp de 5 zile la prietena
lui. Tot timpul insa, atat aceasta cat si parintii (care primisera inca din prima zi vizita
politiei) l-au sfatuit sa se predea pentru a-si putea usura pedeapsa.
Desi initial refractar la aceste sfaturi, intr-un final se lasa convins de apropiati si
merge acasa, isi face bagajul si apoi se prezinta la sectia de politie. Acolo este primit
de un politist, cunoscut de-al familiei care nu ii ia declaratia si ii spune sa revina a
doua zi dimineata cand va incerca sa il ajute pentru a-i usura situatia.
In declaratie subiectul nu si-a recunoscut complicitatea la fapta, sustinand ca
el de fapt se intorcea de la serviciu si vazandu-si prietenul atacat i-a sarit in ajutor.
Totusi victima si martorii au contrazis spusele subiectului.
Procesul a durat relativ putin, timp in care subiectul a fost judecat in stare de
libertate. Dupa condamnare a fost inchis in penitenciarul de la Jilava, timp de 2 luni,
dar conditiile erau foarte proaste (mizerie, aglomeratie) asa ca prin interventii a fost
mutat aici.
Tovarasul de talharie a fost si el condamnat la 6 ani de inchisoare si repartizat in alt
penitenciar.

37

Viata si conditiile de penitenta


Detinutul declara ca i-a fost greu la inceput sa se adapteze conditiilor de
penitenta dar cu timpul s-a obisnuit. Foarte mult l-au ajutat familia si prietena.
Desi considera ca in acest penitenciar conditiile sunt zero totusi recunoaste
ca aici este mult mai bine decat la Jilava. Sunt 23 de persoane in camera, fiecare cu
patul lui. In celula exista televizor cu program de vizionare, ce-i drept. O data pe luna
primeste in vizita pe prietena si alternativ pe unul din membrii familiei.
Cu grupul sau de colegi se gaseste in relatii bune insa restul detinutilor
considera ca trebuie sa ii ignore. Cu colegii din grupul sau se ajuta reciproc, pe
ceilalti nici macar nu ii asculta. Traieste dupa deviza ca in penitenciar ca si in viata
de zi cu zi nu trebuie sa fii prost ca pe urma profita lumea de tine. Aceeasi atitudine
o are si fata de personalul penitenciarului cu care daca te ai pe bune te ajuta.
Oricum declara ca a intalnit atitudini diferite ale personalului fata de detinuti.
Legat de propria pedeapsa, detinutul o considera suficient de mare astfel
incat dupa eliberare sa nu mai fie tentat sa recidiveze. Pe de alta parte, isi considera
pedeapsa mult prea mare comparativ cu cea a altor infractori mult mai periculosi.
In penitenciar subiectul isi ocupa timpul privind la televizor, jucand fotbal, carti sau
table.
Desi este apt de munca, a preferat san nu o faca cu toate ca este constient de
faptul ca ar fi putut dobandi astfel anumite avantaje si si-ar fi putut diminua
pedeapsa: mai bine stau degeaba aici mai mult timp decat sa ies la munca si sa
muncesc pentru altii. S-a inscris totusi la un curs de patiserie organizat de catre
penitenciar.
Detinutul considera ca in penitenciar s-a schimbat, s-a maturizat mult, sensul
vietii a capatat alte semnificatii.
Intrebat daca pe parcursul executarii pedepsei a reflectat la consecintele faptei sale
asupra victimei, detinutul evita raspunsul si dovedeste egocentrism declarand ca nu ii
pasa ce zice lumea.
Nu a apelat vreodata la serviciile psihologului penitenciarului pe care il
considera fara utilitate.
Dupa executarea sentintei subiectul planuieste sa se linisteasca 2, 3 luni dupa care
trebuie sa gaseasca o modalitate sa faca bani. Vrea initial sa vanda o casa a

38

parintilor de la tara si cu banii obtinuti sa porneasca o afacere. Este constient de


faptul ca afara ii va fi greu sa gaseasca o slujba buna datorita cazierului. Totusi nu sar putea obisnui sa presteze o munca fizic intensa sau nu tocmai bine platita,
preferand banii care se fac usor si nu o slujba in care mai mult sa munceasca
pentru altii. Daca insa nu reuseste nimic aici in tara, se gandeste sa incerce si in
stainatate.

Care sunt sansele ca el sa revina in penitenciar?


Initial postura subiectului este cam rigida si raspunsurile sunt scurte si doar
la obiect. Solicitat insa sa ne povesteasca mai multe despre viata sa, despre
desfasurarea evenimentelor ce au dus la condamnare subiectul devine mai deschis, se
relaxeaza, pastreaza constant contactul vizual si vorbeste fluent cu un vocabular si
exprimare satisfacatoare, caracteristici ce se vor mentine pe tot parcursul sedintei.
Isi recunoaste cu lejeritate contributia la infractiune dar sentimentul culpabilitatii ii
lipseste cu desavarsire. Intrebat daca ii pare rau ca a participat la prejudicierea unei
personae, subiectul raspunde afirmativ dar nu din perspectiva consecintelor asupra
victimei ci din cauza faptului ca a fost prins, empatia fata de victima lipsind cu
desavarsire. De asemenea meditatiile legate de actul comis desfasurate pe parcursul
penitentei releva egocentrismul subiectului si nu includ deloc regrete pentru
imoralitatea faptei comise ci mai degraba modalitati de imbunatatire a modului de
actiune, aceste insusiri desprinzandu-se prin indicii indirecte ( Ce sa faci? Trebuie
sa faci un ban cumva.) caci de altfel nu declara niciodata fatis ca va recidiva ci
doar da de inteles.
Are un cod moral propriu. Respinge orice judecata la adresa lui (nu imi pasa
ce zice lumea) si nu este interesat de valorile lumii normale. Nu dovedeste
empatie si sociabilitatea lui se extinde atat cat sa aiba in urma acesteia anumite
beneficii.
Considera fapta pentru care a fost condamnat ca fiind minora iar pedeapsa
este prea mare.
Exista o comoditate in tot ceea ce face. Vrea sa obtina multi bani cat mai usor
si fara sacrificii. I se pare un lucru normal insa sa aiba bani si un trai decent. Toate
aceste conceptii vor duce in mod sigur la recidive, talharia si furtul fiind o modalitate

39

usoara de a obtine multi bani odata. De altfel din cele povestite, deci este infractor
primar, cu astfel de activitati se mai indeletnicise anterior comiterii faptei doar ca nu
fusese prins.
Consider ca sederea lui in penitenciar nu va avea efecte corectionale la nivelul
comportamentului subiectului, in sensul acesta ar trebui sa existe masuri specializate
in vederea unor actiuni de reeducare la nivelul caracterului, al normelor asimilate, al
codului moral propriu subiectului impreuna cu strategii de dezvoltare a empatiei.

3) D.C
Date personale

Varsta: 36 ani

stare Civila: casatorit, tata a unei fetite in varsta de 8 ani.

Stare de sanatate: buna.

Inchis pentru furt

Anamneza care este motivul pentru care se afla dupa gratii?


A avut o situatie familiara buna; parintii sai oferindu-i toate cele mai bune
conditii de viata. Si situatia financiara a fost una buna; a fost invatat cu banii inca
din copilarie fapt ce la determinat sa se apuce de furturi pentru ca pentru el a fost
singura solutie de a castiga repede banii.
A absovit 8 clase. Nu are nici o meserie si nici nu a lucrat pentru ca i-a fost
mult mai usor sa-si castige banii din afaceri ilegale.
Este condamnat la 25 de ani de inchisoare pentru talharire alin.3 (moartea
victimei), dintre care a ispasit 8 ani si jumatate. A mai fost in penitenciar pentru furt
dar avand pedepse mai usoare. Spune ca aceasta pedeapsa i-a schimbat viata. Nu
regreta fapta pe care a savarsit-o. Singurul lucru care ii lipseste este fetita lui, pe
care o iubeste foarte mult.
Nu stie ce va face atunci cand isi va termina pedeapsa pentru ca nu a muncit
niciodata si nu are nici o calificare.
Fire predominant extravertita, comunicativa are foarte multi prieteni care la
sprijit si il sprijina si acum, dar ii sprijina foarte mult si familia. Are un vocabular
40

redus ; Stapaneste regulile de baza ale comunicarii, structurand bine enuntul. Se vede
ca este o persoana trecuta prin viata, si cunoaste foarte bine legile ilegalitatilor.
Ceea ce am putut concluziona este faptul ca era foarte atent la ceea ce spunea
astfel incat sa para o persoana iubita de toata lumea, o persoana care nu ar face rau
nimanui, o persoana care are o parere foarte buna despre el si a cautat tot timpul sa
evite adevaratele raspunsuri, facandu-se ca nu intelege intrebarea pentru a avea
timpul necesar gasirii raspunsului care sa nu-l puna intr-o lumina defavorabila.

4. M. D.

varsta de 27 de ani

Date biografice

nascut in Tulcea

inchis in Penitenciarul Poarta Alba pentru furt de autoturisme


pedeapsa de 5 ani din care a ispasit pana acum 3 ani si jumatate.

Anamneza care este motivul pentru care este in peniotenciar?


Mihai ne-a povestit ca este inchis pentru o fapta pe care nu a comis-o, fiind victima a
imprejurarilor deoarece el nu furase masina cu pricina proprietate a fiului sefului sau din
acea perioada. El afirma ca seful sau ii imprumutase masina pentru a face un drum pentru
a-si rezolva niste probleme la Brasov dar ca fiul acestuia o daduse furata la politie. Seful sau
nu a mai recunoscut faptul ca i-a imprumutat masina si astfel el a ajuns sa fie inchis pentru
aceasta fapta. Intrebat fiind despre familia sa, el ne-a spus ca nu este casatorit dar ca avea o
prietena atunci cand a fost inchis dar care l-a parasit la putin timp dupa. Le are insa pe
mama si pe sora lui alaturi de el, cele doua vizitandu-l destul de des, de trei ori pe luna.
Cerandu-i parerea despre ce inseamna sa fii detinut, Mihai spune ca sederea in penitenciar
este o lectie de viata si ca cel mai mult aici ii lipseste intimitatea. Stand intr-o camera de 12
detinuti, acesta spune ca primul lucru pe care il va face cand va ajunge acasa va fi o baie
prelungita in cada. Subiectul marturiseste ca s-a obisnuit cu viata in inchisoare dar ca abia
asteapta sa isi recupereze libertatea. Mihai este un tip foarte comunicativ si sociabil
povestind foarte multe detalii despre viata lui dinaintea acesteia din inchisoare. Meseria pe
41

care o practica el inainte de a fi inchis era aceea de sef de sala la un restaurant din
Bucuresti, fiind calificat ca barman-ospatar-bucatar si de asemenea de mecanic-auto. Mihai
nu pare afectat de trecerea timpului in inchisoare, pastrandu-si optimismul, sperand ca
atunci cand va fi eliberat sa poata sa-si gaseasca un loc de munca si sa poata duce o viata
normala. Mihai spune ca a reusit sa isi faca tovarasi in inchisoare, printre colegii de
celula dar ca viata in inchisoare este dura, aici existand legea fiecare pentru el. El crrede
ca s-a integrat destul de bine in comunitatea de dupa gratii astfel incat a reusit sa isi faca
sederea acolo mai usoara posedand un telefon mobil si o data, chiar un laptop. Petrecandusi majoritatea timpului uitandu-se la televizor, el este microbist, un infocat sustinator al
echipei Steaua. Mihai regreta foarte mult ca a ajuns in detentie si ca intentioneaza sa fie
foarte atent si precut in ceea ce va face pe viitor astfel incat sa nu se mai intoarca niciodata
acolo.
5) M. D.
Date personale

nascuta in Agigea in 1975;

are un frate care este plecat din tara si o sora care lucreaza ca bucatareasa;

parintii traiesc;

parintii au absolvit amandoi scoala generala;

a fost casatorita si a avut o fetita (decedata) in urma acestui mariaj;

are o a doua fata de 3 ani rezultata din concubinajul cu alt barbat;

31 de ani;

este divortata;
a absolvit 8 clase;

a lucrat putin timp ca vanzatoare;

este condamnata pentru omor calificat asupra propriei fice;

condamnarea este de 18 ani(cu efectuare 13 ani si 6 luni) din care a executat


1 ani si 7 luni;

in acest penitenciar se afla de 3 luni;

se afla sub tratament cu Zoloft (antidepresiv).

42

Date din anamneza


Povestea de viata a detinutei este intens presarata cu evenimente violente si
traumatizante.
Pe cand avea 8 ani, ea povesteste ca a fost dusa in padure si violata de fratele
tatalui. Intoarsa acasa cu rani vizibile marturiseste parintilor cele petrecute dar
acestia considera ca e mai bine sa nu ia nicio actiune impotriva unchiului pentru a
nu crea un scandal. Nici relatia cu tatal nu era tocmai una benefica, acesta fiind
foarte violent cu intreaga familie.
Dupa incidentul cu violul femeia, atunci copil, a incercat sa se sinucida prin
spanzurare dar mama a intervenit si a salvat-o.
La 16 ani a urmat o alta tentativa de suicid, cu otrava de soareci. Se saturase
de viata. Sustine ca tatal o batea frecvent fara motiv intemeiat, o chinuia sau chiar o
alunga din casa, fiind acum, ca si mai inainte principala fiinta asupra careia se
revarsa furia acestuia (fratele si sora se casatorisera deja). Se simtea neiubita, desi
mama incerca sa ii fie aproape. Scapa si de data aceasta.
La 17 ani isi cunoaste primul sot (18 ani) cu care se casatoreste in scurt timp
pentru a scapa de mediul de acasa. Tot acesta este si momentul cand isi manifesta
agresivitatea fata de tatal ei pana aici ti-a fost, amenintandu-l chiar cu moartea.
Cu sotul I-a fost bine la inceput, dar dupa circa 2 nai acesta s-a schimbat, a inceput
sa bea si sa merga la alte femei.
La 20 de ani, pe cand era insarcinata cu primul copil in luna a 8-a, se desparte de
sot. Tatal ei nu este de acord cu alegerea facuta si nu o primeste acasa asa ca este
nevoita sa se interneze cu 2 luni inainte de nastere in spital unde va primi vizite doar
de la mama (fara ca tatal sa stie). Povesteste ca s-a chinuit foarte mult in spital, ca
mereu era sfatuita sa isi de-a copilul spre adoptie dar ea refuza. Naste fara
evenimente fetita (Bianca Marinela).Tatal copilei nu o viziteaza niciodata si accepta
abia intr-un tarziu sa recunoasca maternitatea. Nu plateste pensie alimentara.
Intr-un final Mariana este acceptata de tata acasa unde insa are iar o tentativa de
sinucidere si din nou este salvata de mama.
Dupa 3 ani il cunoste pe Silviu (46 ani) cu care va intra in concubinaj in scurt timp in
ciuda convingerilor anterioare ca nu va mai avea de-a face cu vreun barbat. Silviu

43

avea si el o fata de 14 ani dintr-o casatorie anterioara. El era un intelectual, avea


venituri frumoase, lucra la Centrala Atomoelectrica Cernavoda (operator).

Din

acest concubinaj va rezulta inca o fetita.


Viata in acest concubinaj a fost linistita si frumoasa pana la momentul mortii fetitei.
Desfasurarea evenimentelor pentru care a fost condamnata
Femeia neaga inca de la inceput savarsirea faptei apoi trece la povestirea
evenimentelor. Intr-o seara a lunii mai 2003 subiectul lucrand pana tarziu in acea zi
a decis sa ramana la parintii ei in Agigea si sa nu mai mearga noaptea pana in
Constanta unde locuia cu chirie impreuna cu concubinul si copiii. Pe la 2 noaptea
insa este trezita de vizita concubinului ei, agita si foarte dornic sa o ia acasa cu
masina personala pentru ca unul dintre copii nu se simtea prea bine.
In mod ciudat, pe podul de la Agigea Silviu opreste si ii cere sa coboare ca
trebuie sa mai astepte pe cineva. Numai ca acel cineva s-a dovedit a fi politia care
fara prea multe explicatii au arestat-o pentru uciderea Biancai, despre care ea nu a
avut nicio cunostinta.
Avand cateva momente libere cu sotul acesta ii spune ca fetita s-a inecat
singura dar ca Mariana trebuie sa recunoasca ca ea a ucis copilul ca sa fie bine
pentru amandoi.
Din momentul in care a aflat de moartea copilului ei , detinuta sustine ca a
intrat in stare de soc. Acest lucru concomitent cu faptul ca isi iubea sotul foarte mult
au determinat-o sa ia vina asupra ei si sa sustina cu tarie ca ea a comis fapta, chiar
si in ciuda sfaturilor familiei si ale unor politisti care si-au dat seama ca nu ea este
faptuitoarea. Oricum la momentul respectiv fara copil si mai ales fara Silviu, care ar
fi putut intra la inchisoare, viata ei nu ar mai fi avut rost. Asadar pe tot parcursul
anchetei dar si in instanta subiectul si-a protejat iubitul desi acesta nu a mai vorbit
cu ea si nu a vizitat-o nici pana in ziua de astazi niciodata. Cand, intr-un final s-a
hotarat sa nege fapta, la presiunile familie, era prea tarziu, Silviu aranjand deja
deznodamantul procesului. Mai nou, colegele de camera au sfatuit-o sa isi redeschida
dosarul si acum asteapta repunerea pe rol a procesului.

44

Viata si conditiile de penitenta


Detinuta incepe prin a spune ca acu e bine, vizand atitudinea colegelor dar
si conditiile din penitenciar. Mariana sta in camera cu inca 3 femei care la inceput se
comportau extrem de rau cu ea, o acuzau ca nu are suflet din moment ce si-a
omorat propriul copil, ii spuneau ca merita o pedeapsa mai mare pentru ceea ce a
facut, practic o hartiuau de-a dreptul. Dupa o perioada, subiectul si-a povestit
versiunea ei si colegele au devenit convinse de nevinovatiea ei si au inceput sa fie
tolerante, prietenoase, ba chiar au sfatuit-o sa isi redeschida dosarul si au ajutat-o in
acest demers. Totusi, desi relatia cu colegele este una buna, detinuta apreciaza ca in
cadrul penitenciarului nu pot exista prietenii adevarate.
De asemenea, inainte de a veni in acest penitenciar, ea isi executa pedeapsa
la Penitenciarul din Jilava unde conditiile erau mult mai proaste comparativ cu
Penitenciarul Poarta Alba.
Cu personalul penitenciarului nu a avut conflicte pentru ca atata timp cat iti
vezi de treaba ta, totul e bine. Cu psihologul institutiei nu a vorbit decat de cateva
ori si considera ca nu o poate ajuta cu nimic. Este insa in supravegherea medicului
psihiatru iar tratamentul prescris de acesta are rezulate bune asupra detinutei,
alungandu-i tendintele depresive si gandurile de suicid, Mariana afirmand ca
medicamentele ma linistesc, chiar daca sunt mai ametita putin dupa ce le iau, dupa
ai a toata ziua stau linistita, seara dorm bine.
In ceea ce priveste persoanele care a sustinut-o cel mai mult, detinuta isi
numeste familia care a ajutat-o foarte mult sa depaseaca aceasta situatie. Mai mult
chiar, acum relatia cu tatal ei s-a schimbat dramatic in bine, acesta incurajand-o si
sustinand-o, ca de altfel si mama ei care o viziteaza regulat aducand-o la vizite si pe
fetita din cel de-al doilea mariaj, acum in varsta de 4 ani, pe care o au in grija
bunicii. Tot familia este cea care a realizat toate demersurile necesare pentru
redeschiderea dosarului.
Aici, in penitenciar detinuta se indeletniceste cu croitoria pentru care si-a
descoperit chiar aptitudinii si satisfactie de pe urma produselor rezultate.
Dupa ispasirea pedepsei, detinuta sustine ca vrea sa mearga la mormantul
ficei ucise, la a carei inmormantare nu a participat, fiind in arest. Apoi vrea sa
mearga sa-si vada fata si mama, familia singurele motive pentru care mai sunt in
45

viata sunt mama si fata, ca mai apoi sa isi ia fiica si sa plece din tara pentru a reusi
sa isi reconstruiasca viata.

Concluzii
Initial se remarca la detinuta o infatisare generala rigida: privire in gol, fara
contact vizual sustinut, ton scazut al vocii, postura imobila, gestica aproape
inexistenta. In sa aceste caracteristici se schimba atunci cand subiectul incepe sa isi
suferintele prin care a trecut. Ba mai mult ajunge chiar sa planga, isi schimba
postura, isi framata mainile, priveste in ochii interlocutorului.
Frapant este insa faptul ca aceste reactii nu apar atunci cand vine vorba
despre moartea copilului. Intrebata fiind care este sentimentul pe care il traieste cel
mai intens atunci cand se gandeste la moartea propriei fetite, raspunsul ei este
nedreptate. De asemenea, cand vorbeste despre fiica moarta foloseste cuvinte si
expresii foarte reci, impersonale copilul, cadavrul, si nu ii rosteste niciodata
numele. Intrebata fiind cum o chema pe fetita ei, ea raspunde cu o anumita ezitare. Se
deslusesc astfel o tendinta disociativa si o aplatizare afectiva profunda.
Vocabularul si exprimarea sunt corespunzatoare nivelului ei de educatie.
Debitul verbal variaza semnificativ in functie de discutia abordata.
In ceea ce priveste atitudinea fata de concubinul ei, detinuta manifesta
sentimente ambivalente, contradictorii. Rugata sa ni-l descrie pe concubinul ei, ea
incepe prin a ne spune ca l-a iubit mult pentru ca era om linistit si bun, nu ii
placea bautura si nici femeile si ca iubea copiii dar mai putin pe al ei din prima
casatorie. Stimulata a ne spune ce i-ar putea reprosa lui Silviu, aceasta dupa un
moment de gandire afirma ca nimic.
Intrebata in mod direct daca ii poarta sentimente de ura si razbunare, detinuta
sustine ca nu are nimic cu el, l-a lasat de mult in pace. Totusi, abordata in alta
maniera, detinuta isi releva cu totul alte setimente, declarand ca daca ar fi libera s-ar
duce la el si l-ar omori macar daca mai e sa mai intru aici, sa stiu ca am intrat pe
drept. De asemenea, agresivitatea transpare si din alte afirmatii ale femeii are pe
dracu in eldar lucrurile nu vor ramane asa, apoi adauga ca barbatul a inceput
deja sa plateasca pentru faptele lui deoarece in curand fata lui,din prima casatorie,

46

recent majora si cu care detinuta declarase ca avusese o relatie chiar de mama si


fiica, a avut un accident de masia si sansele de supravietuire sunt reduse.
Pe de alta parte se declara o persoana foarte credincioasa, iertatoare, care adesea
sta de vorba cu preotulnu in cadrul bisericii insa. Intrebata fiind daca participa la
slujbe sau daca se spovedeste ea ne dezvaluie ca de cand a fost arestata nu a mai
calcat intr-o biserica deoarece lesina in momentul in care pune un pas inauntru.
In acest caz se remarca tendinte accentuate de disimulare, de deformare a
realitatii si chiar alienare si tendinte schizoide gasindu-si cauzalitatea atat in
evenimentele traumatizante si carentele afective din copilarie cat si in mecanismele
de aparare impotriva propriilor fapte prin urmare consider ca detinuta trebuie sa
beneficieze in continuare de ajutor psihologic si psihiatric in vederea recuperarii.

6) T. P.
Date personale

nascut in comuna Scarisoreanu in 1973;

33 de ani;

a absolvit scoala generala;

are un frate mai mare, lucreaza actualmente ca oier;


parintii traiesc, tatal este lacatus mecanic, mama casnica;

are o relatie de concubinaj de pe umra carei s-a nascut un baiat acum in


varsta de 6 ani;

a lucrat doar ocazional cel mai adesea zilier;


in trecut a mai efectuat o condamnare pentru furt;

este condamnat la 10 ani (cu efectuare 7 ani si 6 luni) pentru lovituri


cauzatoare de moarte;

se afla in penitenciar de 3 ani.

47

Date din anamneza


Subiectul ne declara ca a crescut intr-o familie saraca, unde traia adesea de pe o zi
pe alta. Tatal, initial singura sursa stabila de venit din casa, incepe sa consume
bauturi alcoolice si este concediat, urmand sa isi desfasoare munca in particular, pe
cont propriu.
Detinitul initial nu este foarte comunicativ, povesteste doar daca este intrebat,
urmand ca mai apoi sa socializeze mai usor, mai natural.
A absolvit cu greu scoala din localitate, fiind necesare adesea interventia mamei
pentru a nu ramane decat o data repetent, in clasa a 6-a. Povesteste ca nu i-a placut
niciodata sa invete sau sa mearga la scoala, unde era adeseori pedepsit de catre
profesori. Ii placea insa faptul ca se intalnea cu colegii cu care insa mai avea
altercatii periodice, asa ca intre copii, cum sunt baietii.
Dupa incheierea incheierea scolii a inceput sa lucreze ca vacar, iar cand se mai ivea
cate o munca pe la vecini sau era timpul muncilor campului, lucra zilier, familia lui,
neavand oricum pamant de lucrat. Odata muncind la casa unui consatean instarit,
proprietar al unui magazin, si cunoscand rostul gospodariei, se hotaraste si impreuna
cu niste prieteni reusesc sa sustraga din magazin diverse bunuri. Este prins de catre
politie si condamnat la 3 ani de penitenta.
Dupa efectuarea pedepsei,la 18 ani, o cunoaste pe actuala concubina (17 ani).
Aceasta ramane insarcinata si vine sa locuiasca impreuna cu subiectul in casa
parintilor acestuia.
Dupa nasterea copilului lipsurile devenisera si mai acute. Gasirea unui loc de munca
era acum si mai dificila (toata lumea se fereste sa angajeze un puscarias). Prin
urmare, subiectul sustine ca s-a vazut nevoit sa se apuce iar de furturi pentru a-si
intretine familia. Pana la condamnarea actuala insa nu a mai fost prins, subiectul
afirmand ca devenise foarte atent si actionand in zone departate de satul natal.
Desfasurarea evenimentelor pentru care a fost condamnat
In luna noiembrie a anului 2003, subiectul se afla cu doi prieteni intr-un local
din Constanta. Pe fondul consumului de alcool, cei trei comeseni au intrat in conflict
cu alti doi indivizi de la o masa invecinata. Au aparut schimburi de injurii, iar
alcoolul din sange a dus la o incaierare in toata puterea cuvantului. Din aceasta
48

incaierare unul din indivizii de la masa vecina a cazut la pamant, lovit fiind, sustine
subiectul, de un tovaras de-al lui.
De asemenea, detinutul sustine ca vatamatul a sarit primul la bataie si era
normal ca ei sa riposteze. Prin urmare nu se considera vinovat de nimic, caci la urma
urmei,daca barbatul statea in banca lui nimic din toate cele intamplate nu s-ar fi
petrecut. Oricine ar fi reactionat la fel.
In scurt timp dupa sosirea ambulantei a sosit si politia care i-a dus pe tot cei
implicati la sectie si le-a luat declaratii in urma carora el a ramas in arest.
Victima a decedat la spital, o saptamana mai tarziu, cauza mortii fiind
complicatiile unui traumatism cranio-cerebral profund.
Procesul a durat circa un an. Tovarasii lui au depus marturie impotriva lui,
ca doar nu erau sa zica ca ei l-au omorat, desi , sustine detinutul, lovitura care a
daramat victima nu a dat-o el, ci unul din amicii lui, iar el a fost acuzat pe total pe
nedrept, ca dovada pentru acest fapt fiind si declaratiile altor martori care au
sustinut ca nu avea cum sa il loveasca subiectul data fiind pozitia in care se afla
imediat anterior praburirii victimei.
In urma procesului a concluzionat ca asa e omul, rau si nu trebuie sa ai
incredere in nimeni.
A avut un avocat din oficiu care, spune detinutul, nu si-a dat niciun interes ca
sa castige cazul, dar bani pentru un avocat particular nu a avea.
Viata si conditiile de penitenta
Subiectul considera conditiile din penitenciar acceptabile. Si-ar dori totusi sa fie mai
putini in camera. Afirma ca nu si-a facut prieteni in penitenciar, pentru ca aici nu
poate avea incedere in nimeni si ca aici trebuie sa stai mereu cu ochii in patru.
Totusi sustine ca nu are conflicte cu nimeni ( desi personalul penitenciarului confirma
numeroase altercatii care la un moment dat putea chiar sa ii mareasca timpul de
executare al pedepsei).
Cu personalul penitenciarului nu a avut insa probleme si nu are a le reprosa prea
multe. Mancare ii place. Personalul spitalului e de treaba. Legat de acesta, se pare ca
subiectul s-a mutilat de cateva ori, probabil tocmai cu scopul de a sta o vreme in
internat.

49

Considera ca nu are ce rezolva daca sta de vorba cu psihologul unitatii in afara de


a pierde timpul sau a face ceva nou.
Singurele persoane care l-au ajutat si sustinut sunt menbrii familiei. Acestia il
viziteaza pe rand ca si drumurile astea costa. Parintii vin rar ca sunt in varsta, dar
in general vin alternativ fratele si concubina impreuna cu copilul, departarea de
acesta din urma fiind cea mai greu suportabila aici, in inchisoare.
Obisnuieste sa isi ocupe timpul jucand carti, fotbal, tenis sau impletind obiecte din
rachita.
La iesirea din inchisoare crede ca o sa-i fie la fel de greu ca si pana acum sa isi
procure mijloacele de existenta, asa ca tinand cont si de cele aflate in penitenciar isi
doreste sa mearga in strainatate pentru a-si gasi o slujba, macar pentru 1 an de zile,
cu atat mai mult cu cat spera ca intrarea Romaniei in UE sa ii faciliteze demersurile.
Concluzii
Se remarca la detinut o infatisare generala rigida. Are o postura incordata,
umerii adusi inainte, picioarele indoite cu baza pe sol doar la nivelul varfurilor
degetelor, privire suspicioasa. Initial gesturile sunt controlate si vocea este joasa ca
mai apoi gesticularea sa devina abundenta si tonul vocii mai ridicat.
In general evita contactul vizual.
Debitul verbal fluctueaza. Vocabularul este redus si exprimarea corespunde
nivelului de educatie.
Neaga acuzatiile pentru care a fost condamnat. I se pare ca este o victima a
conjuncturii dar si a rautatii oamenilor tovarasii m-au vandut. Asadar nu are
constiinta propriei vinovatii si considera ca singurul vinovat pentru moartea victimei
este chiar victima. Se vede ca fiind persecutat, de aceea nu poate avea incredere in
oameni.
Tendintele agresive sunt evidente. Printre altele mentioneaza ca la iesire
vreau sa le fac o vizita tovarasilor sa ii iau putin la intrebari. Cand agresivitatea
nu se poate intrepta catre exterior are repercursiuni asupra propriei persoane,
subiectul automutilandu-se sau facandu-si mustrari de constiinta de genul am fost
un prost ca i-am crezut tovarasii mei sau acu fac inchisoare ca am fost fraier, nu
ca l-am omorat p-ala. Subiectul nu are capacitatea empatica dezvoltata, nu are
abilitatea de a analiza lucrurile obiectiv si nu prezinta mustrari de constiinta.
50

Preconizez ca sederea in penitenciar va avea ca rezultate, din pacate, doar acutizarea


unor aspecte ale personalitatii precum agresivitatea, frustrarea fara alte modificari
semnificative in sistemul atitudinilor sau al cognitiei.
7) MIHALACHE V.
Date personale

28 de ani;

nascut in Constanta, in 1978;


este de nationalitate rroma;

are un frate de 19 ani, la liceu, si doua surori mai mari de 30 si 32 de ani,


ambele lucrand in domaniu medical ca asistente;

parintii au studii elementare, actualmente nu lucreaza;

a absolvit Scoala de Arte si Meserii;

nu este casatorit dar are o prietena cu care intentioneaza sa se casatoreasca;

a lucrat in domeniul reparatiilor electrocasnice;

este condamnat pentru talharie la 11 ani (cu efectuare de 6 ani);

a efectuat din pedeapsa 3 ani si sase luni;


se afla in acest penitenciar de 1 an si 4 luni;

Date din anamneza


Nu povesteste prea multe din copilarie. Considera ca a avut o viata ca toata
lumea.
Ii placea sa mearga la scoala, desi nu ii placea sa invete, dar prefera compania
colegilor. Nu a avut conflicte cu acestia si nici cu profesorii.
A absolvit scoala generala, apoi a urmat Scoala de Arte si Meserii.
La varsta de 16 ani parintii au divortat. Surorile au fost increditate mamei, iar el si
fratele, tatalui. Apoi mama s-a casatorit cu un spaniol si s-a mutat in Spania iar tatal
a luat o romanca. Nu a avut conflicte cu tatal si mama vitrega.
O perioada a fost plecat la mama lui in Spania, unde a stat o perioada si s-a
indeletnicit cu furturile. A fost prins si condamnat la 5 luni pe care le-a efectuat acolo
apoi a fost repatriat.

51

In tara a fost ajutat de parinti care desi nu lucreaza se descurca foarte


bine. Rugat sa detalieze, ne-a dat de inteles ca fac mici invarteli, evident ilegale.
Are o prietena care il viziteaza constant si de care este tare incantat deoarece
in ciuda faptului ca nu a avut contact sexual cu ea este fata de tiganie, ii este fidela
si il asteapta. Mai mult ei planuiesc sa se casatoreasca in penitenciar daca acest
lucru li se va permite.
Desfasurarea evenimentelor pentru care a fost condamnat
Subiectul povesteste ca a trait o perioada in care a trait din banii parintilor,
dar acest lucru nu putea continua la nesfarsit asa ca trebuia sa faca si el banul lui.
Sustine ca a incercat sa isi gaseasca de munca dar nu prea reusea sau daca gasea
ceva era prost platit. Asa ca s-a apucat de furat. Nu planuia sa devina hot de cariera
ci sa dea o lovitura din care sa obtina o suma importanta cu care apoi sa porneasca o
afacere si sa aiba o viata linistita si decenta.
Ocazia unei lovituri de proportii a venit din partea unui prieten care i-a
propus sa dea o spargere pentru 50 000 euro. Acest prieten avea un var care tocmai
retrasese cu putin timp in urma acea suma de bani in vederea construirii unei vile.
Au mai cooptat un coleg. Prietenul stia cand va fi varul plecat de acasa si au
planuit efractia in acel interval. Astfel al ora 6 dimineata, dupa ce barbatul a plecat
la serviciu, subiectul impreuna cu colegul alaturat ulterior, purtand masti pe fata au
dat buzna in apartamentul vizat unde au avut surpriza sa o gaseasca pe sotie si pe
fiul acesteia in varsta de 17 ani. Atat femeia cat si baiatul au fost batuti si legatii, iar
cei doi talhari au inceput cautarile banilor. Nu au gasit insa decat 19 milioane lei
vechi asa ca au mai luat unele bunuri de prin casa care pareau mai valoroase. Au
iesit cu ele si au urcat in masina care ii astepta afara, condusa de varul victimei.
Dupa circa o saptamana cei doi faptuitori au fost arestati, mai putin varul
victimei. Cei doi talhari prinsi au hotarat sa nu il toarne pe cel de-al treilea pentru
ca avea familie si copii de intretinut.
Procesul a durat aproximativ 2 ani timp in care subiectul a avut mai multi
avocati din oficiu.
Intrebat daca s-a gandit la consecintele faptei sale (vizand atat consecintele
asupra victimei cat si posibilele repercursiuni asupra lui), subiectul mentioneaza ca
el s-a gandit doar la faptul ca va obtine o suma mare de bani pe care ii va inmulti.
52

Chestionat din nou daca realizeaza impactul faptelor sale asupra victimelor, el
minimalizeaza consecintele si chiar ia in deradere victimele eh, i-am tras cateva
palme doar, si a stat 2, 3 zile in spitalmare branza, discursul lui ulterior denotand
faptul ca i-a mai fost atrasa atentia asupra acestor lucruri pe care insa el nu le
considera nicidecum grave.
Viata si conditiile de penitenta
Viata in penitenciar o considera in general suportabile, dar considera
conditiile de trai foarte proaste. Cu personalul nu a avut probleme. Serviciile
medicale sunt vazute ca fiind prompte. Nu vede necesitatea unor discutii cu
psihologul.
Considera ca nu poate fi vorba de prietenii in inchisoare. Totusi se intelege
bine cu colegii de camera si sustine ca in general a stiut sa se tina departe de
scandaluri.
Sustine ca munceste, dar de fapt nu face acest lucru, oricum avand suficienti
bani adusi de rude.
Isi ocupa timpul jucand fotbal, carti, uitandu-se la televizor. De asemenea
obisnuieste sa traga de fiare.
Este adesea vizitat de frate, surori, parinti si mai ales de prietena, cu care
insa personalul insa nu prea il lasa sa-si faca de cap asa cum isi doreste. Impreuna
cu iubita lui insa au planuit ca dupa sarbatori, daca vor primi avizul directorului
penitenciarului, sa se casatoreasca.
Colegul de talharie pe care a decis sa il lase in libertate nu il mai viziteaza in
penitenciar desi pe tot parcursul procesului obisnuia sa o faca.
Concluzii
Din prima instanta, subiectul recunoaste ca a savarsit fapta dar nu se
considera vinovat, vinovatia fiind atribuita societatii in care traieste, care nu ii
asigura conditiile si sansele pentru a avea o viata decenta.
Subiectul se dovedeste a fi o persoana comunicativa, dezinvolta.. Are un debit
verbal ridicat. Limbajul nu este cizelat dar se remarca tendinta de a folosi cuvinte
pretioase a caror semnificatie insa nu o stapaneste pe deplin.

53

Este agitat, compulsiv, clipeste des, are frecvente schimbari de postura,


gesticuleaza adesea, isi schimba pozitia picioarelor, toate denotand o oarecare
nerabdare si nervozitate.
Nu are capacitatea de a empatiza cu victimele, nu are constiinta propriei
vinovatii si considera ca vina pentru toate cele petrecute o are intamplarea
atribuire externa a cauzalitatii.
Se considera nedreptatit, considera ca a primit o pedeapsa mult prea mare
pentru ceea ce a facut.
Viata in penitenciar nu i-a schimbat cu nimic mentalitatea.
Sistemul moral este alterat, recidiva este iminenta, date fiind chiar planurile
lui de viitor: dupa ce se elibereaza vrea sa faca rost de o suma mare de bani cu
care apoi sa isi ridice o casa pe un pamant al tatalui unde sa aiba o viata linistita
impreuna cu viitoarea sotie si de-asemenea sa faca afaceri si alte invarteli.

54

11. Concluzii generale


Asa cum am mentionat si in prima parte a lucrarii, sistemul penitenciar corespunde
unui alt univers social, unde se intalneste o mare diversitate de comportamente
deviante al caror mod de manifestre trebuie gestionat, directionat si, unde este posibil
recuperat.
Din punctul meu de vedere acest gen de practica a fost si este foarte benefic
pentru viitoarea noastra cariera de psiholog. A fost cea mai interesanta si placuta
practica realizata pana acum, dar si cea mai dificila pentru ca am luat contact direct cu
mediul din penitenciar, un mediu total diferit de cel in care am trait si in care traiesc,
iar pe de de alta parte pentru ca asemenea gen de practica necesita imbinarea mai
multor cunostinte asimilate pe parcursul a doi ani si jumatate de facultate; cunostinte
din domeniul psihologiei generale, psihologiei personalitaii, din doemniul
neuropsihofiziologiei, psihologiei judiciare etc.
Inca de la prima intalnire pe care am avut-o cu directorul penitenciarului si de
prima vizita in cadrul penitenciarului parerea mea cu privire la viata din inchisoare s-a
schimbat. Pana atunci credeam ca cei care ajung acolo, chisr daca isi merita sau nu
soarta sunt pur si simplu uitati acolo nemaipasandu-le cuiva de ei. Totusi nu este asa.
Sunt o multime de cadre care se ocupa zilnic de ei incercand sa-i readuca pe calea cea
buna. Nici conditiile nu sunt atat de rele pe cat mi le-am imaginat. Li se asigura
mancare, caldura, ingrijiri medicale, li se ofera posibiliattae de a obtine si unele
calificari, sa primeasca vizita familiei sau a prietenilor.
Din putinele contacte pe care le-am avut cu acest mediu pot spune ca privarea
de liberate este una dintre cele mai grele pedepse; si cu toate acestea pentru unii dintre
acesti detinuti nu este atat de grea, pe de o parte pentru ca aici li se asigura conditii si
nu mai au grija zilei de maine, iar pe de alta parte pentru aici isi pot perfectiona modul
de a opera.
Din discutiile purtate cu cativa dintre detinuti pot spune ca aprope 90% dintre
cazuri nu mai pot fi integrati in societate oricat s-ar stradui cadrele specializate,
pentru ca mediul penitenciarului si-a pus amprenta asupra personalitatii lor. Marea
majoritate sustin faptul ca viata din inchisoare este mult mai grea decat cea de afara,
aici fiecare lupta sa supravietuiasca, luptandu-se cu rautatile colegilor; este asa zisa
lege a junglei.

55

In marea majoritate a cazurilor dupa ispasirea pedepsei ei se transforma in


oameni mult mai rai, mai agresivi si mai revoltati pe societate. Sunt putine cazuri in
care dupa eliberare si-au dat seama ca nu este bine ce au facut si incearca sa indrepte
greselile facute.
Nu sustin numai faptul ca viata din penitenciar este buna, are si o serie de
efecte negative care se rasfrang asupra personalitatii, dar nici nu putem spune ca sunt
extrem de neajutorati si sunt cei mai nedreptati oameni de pe pamant. Pot argumenta
acest lucru prin simplu fapta ca cercetarile au demonstrat ca statul cheltuieste cu un
detinut de trei o mai mult decat cu un student; si cu toate acestea ei nu apreciaza acest
lucru ajungandu-se astfel la o serie de revolte. Este cazul si ultimei revolte care a avut
loc in approape toate penitenciarele din tara. Rezolta provocata de propunerea unei
legi cu privire la gratierea celor care au pedepse mai mici de 7 ani; lucru cu care nu
sunt de acord pentru ca nu face altceva decat sa incurajeze tinerii sa comita infractiuni
cu pedepse mai mici de 7 ani. Chiar si in cazul celor condamnati la pedepse mai mici
de 7 ani, eliberandu-i nu vor inceta sa mai comita intractiuni, ba mai mult vor comite
poate mai multe fara a se mai gandi ca vor fi prinsi si condamnati.
Dupa parea mea probarea acestei legi nu va face decat sa creasca numarul
infractorilor si nu sunt de acord cu ea si consider ca este o mare greseala.
Privarea de libertate a fost si ramane o actiune necesara in vederea izolarii
elementelor periculoase ale societatii si desfasurarii de programe de reeducare.
Totusi tendinta actuala este apelarea la condamnari alternative pentru infractiunile
minore vizandu-se astfel o decongestionare a penitenciarelor dar si o mai mare
eficienta in corijarea comportamentelor deviante.
De asemenea trebuie adoptate norme legiuitoare care s confere deinutului
sigurana n momentul n care execut sanciunea de drept penal i n acelai timp s i
se respecte drepturile conferite prin lege.
Este imperativ s inem cont de necesitatea cunoaterii personalitii criminale pentru
a stabili modalitile de tratare a individului ajuns ntr-o astfel de situaie, posibilitile
de reintegrare pe care acesta trebuie s le aib dar si programele educationale cele mai
adecvate menite sa realizeze schimbari semnificative in sistemele morale si in
mentalitatile condamnatilor. E necesar s cunoatem elementele principale care
traseaz conturul personalitii criminale pentru a putea nelege i interpreta
inovaiile tiinifice n aceast privin. Pentru instituiile de criminologie sau
psihologie social, personalitatea criminal va reprezenta i pe mai departe un
56

veritabil principiu de cercetare, fiind totodat un domeniu dinamic n continu


evoluie.
Tot de domeniul psihologiei judiciare, in colaborare cu cea sociala si cea generala,
tine si obiectivul identificarii determinantilor infractionalitatii, determinanti ce pot
viza predispozitiile si trasaturile individului dar, poate chiar mai important, vizeaza
aspecte ale educatiei si mediului in care se dezvolta si vietuieste individul.
In ultima instanta, toate aceste cercetari, analize si puneri in practica trebuie tinteasca
congruent si sa se subordoneze unui deziderat major: acela al construirii unei societati
armonioase capabila de progres multivectorial in care elementele periculoase,
antisociale sa devina periferice, minime fara implicatii asupra dezvoltarii societatii.

57

IN LOC DE CONCLUZII RASPUNSUL LA CELE 3


INTREBARI
1. CARE ESTE CAUZA PENTRU CARE DETINUTII SE AFLA DUPA
GRATII?
Intrand in contact cu mai multi detinutti iti dai seama ca fiecare are o istorie
cu totul diferita de viata si ca fiecare are o alta cauza pentru care este inchis.
Din putinele contacte pe care le-am avut cu acest mediu pot spune ca
privarea de liberate este una dintre cele mai grele pedepse; si cu toate acestea
pentru unii dintre acesti detinuti nu este atat de grea, pe de o parte pentru ca aici
li se asigura conditii si nu mai au grija zilei de maine, iar pe de alta parte pentru
aici isi pot perfectiona modul de a opera.
De cele mai multe ori cauzele sunt multiple. Majoritatea declara ca au
facut faptele pentru care acum platesc din teribilism sau din cauza influentei
baututrilor alcolice sau a drogurilor. Dupa cum bine stim, in ultimul timp s-a tot
medoatizat problema drogurilor legale care fac din ce in ce mai multe victime.
Efectul halucinogen al acestora poate conduce un biet copil nevinovat la
savarsirea unor adevarate masacre.
O alta cauza pentre care persoanele ajung dupa gratii ar putea fi lipsa
afectiunii la varstele fragede,dar si lipsa unui parinte, care peste ani si-a pus
amprenta serios asupra lor. De exemnplu, unul dintre detinuti ne-a recunoscut ca
a inceput sa faca talharii de la varsta de 12 ani cand tatal a murit, pentru ca
mama sa nu reprezenta pentru el atata autoritate ca tatal.
2. CE EFECT ARE ASUPRA DETINUTULUI VIATA IN PENITENCIAR?
Din discutiile purtate cu cativa dintre detinuti pot spune ca aprope 90%
dintre cazuri nu mai pot fi integrati in societate oricat s-ar stradui cadrele
specializate, pentru ca mediul penitenciarului si-a pus amprenta asupra
personalitatii lor. Marea majoritate sustin faptul ca viata din inchisoare este mult
mai grea decat cea de afara, aici fiecare lupta sa supravietuiasca, luptandu-se cu
rautatile colegilor; este asa zisa lege a junglei.
Penitenciarul este, pe de-o parte pentru unii un loc cald cu mancare gatita in
permanenta, iar pe de alta parte pentru unii este un loc unde au ajuns din

58

reseala si cand vor iesi afara isi vor continua faptele, dar cu mult mai multa
prudenta.
In marea majoritate a cazurilor dupa ispasirea pedepsei ei se transforma
in oameni mult mai rai, mai agresivi si mai revoltati pe societate. Sunt putine
cazuri in care dupa eliberare si-au dat seama ca nu este bine ce au facut si
incearca sa indrepte greselile facute.
Nu sustin numai faptul ca viata din penitenciar este buna, are si o serie de
efecte negative care se rasfrang asupra personalitatii, dar nici nu putem spune ca
sunt extrem de neajutorati si sunt cei mai nedreptati oameni de pe pamant. Pot
argumenta acest lucru prin simplu fapta ca cercetarile au demonstrat ca statul
cheltuieste cu un detinut de trei o mai mult decat cu un student; si cu toate
acestea ei nu apreciaza acest lucru ajungandu-se astfel la o serie de revolte. Este
cazul si ultimei revolte care a avut loc in approape toate penitenciarele din tara.
Rezolta provocata de propunerea unei legi cu privire la gratierea celor care au
pedepse mai mici de 7 ani; lucru cu care nu sunt de acord pentru ca nu face
altceva decat sa incurajeze tinerii sa comita infractiuni cu pedepse mai mici de 7
ani. Chiar si in cazul celor condamnati la pedepse mai mici de 7 ani, eliberandu-i
nu vor inceta sa mai comita intractiuni, ba mai mult vor comite poate mai multe
fara a se mai gandi ca vor fi prinsi si condamnati.
Dupa parea mea probarea acestei legi nu va face decat sa creasca
numarul infractorilor si nu sunt de acord cu ea si consider ca este o mare
greseala.
Privarea de libertate a fost si ramane o actiune necesara in vederea
izolarii elementelor periculoase ale societatii si desfasurarii de programe de
reeducare.
Totusi tendinta actuala este apelarea la condamnari alternative pentru
infractiunile minore vizandu-se astfel o decongestionare a penitenciarelor dar si
o mai mare eficienta in corijarea comportamentelor deviante.

59

3. CE SANSE/MOTIVE ARE SA SE INTOARCA DETINUTUL IN


CAPTIVITATE DUPA ELIBERAREA LUI?
Statisticile arata ca 60% din persoanele care au fost in detentie se vor
intoarce acolo la scurt timp dupa eliberare pentru ca tentatia de a face o
faradelege afara este mult prea mare si inauntrul penitenciarului au invatat
destul de multe jmecherii care sa ii ajute sa devina milionari peste noapte.
De asemenea trebuie adoptate norme legiuitoare care s confere
deinutului sigurana n momentul n care execut sanciunea de drept penal
i n acelai timp s i se respecte drepturile conferite prin lege.
In art. 39 alin. 6 din Codul penal se prevede recalcularea pedepsei cand o
persoana a fost condamnata definitiv si se descopera ulterior starea d recidiva.
Daca dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si mai inainte ca
pedeapsa sa fi fost executata sau considerata ca executata se descopera ca cel
condamnat se afla in stare de recidiva, instanta aplica dispozitiile de sanctionare
ale recidivei postcondamnatorii sau postexecutorii, dupa caz.
Daca starea de recidiva se descopera ulterior executarii pedepsei,
dispozitiile de recalculare din art. 39 alin. 6 devin inoperabile. Dispozitiile
privind recalcularea pedepsei, ca urmare a descoperirii ulterioare a starii de
recidiva sunt aplicabile si in cazul comutarii pedepsei detentiunii pe viata in
pedeapsa inchisorii.
Daca vin in concurs circumstantele agravante generale, se va tine seama,
mai intai, la stabilirea pedepsei de circumstantele agravante si apoi de starea de
recidiva. In cazul in care exista concurs intre circumstantele atenuante si starea
de recidiva, pedeapsa se fixeaza intre limita minima la care se poate ajunge
potrivit art. 76 din Codul penal, care prevede modul de reducere a pedepsei si
maximul special al infractiunii, iar daca nu este indestulatoare se mai poate
adauga sporul prevazut de art. 39 din Codul penal.

60

12.Bibliografie

Bogdan,Tiberiu, Probleme de psihologie judiciar, Ed. tiinific, Bucureti,


1993
Enrico Ferri - Sociologie criminal, c. Pozitiv de drept penal, Bucureti,
1934
Mielu Zlate - Eul i personalitatea, Ed. Trei, 2002
Mielu Zlate - Fundamentele psihologiei, Bucureti, Ed. Humanitate, 2000
Mitrofan, Nicolae (Coord), Psihologie judiciar , Ed. ansa, Bucureti, 1992
Rodica M. Stnoiu - Introducere n criminologie, Ed. Oscar Print, Bucureti,
1995
Valeriu Cioclei - Criminologie etiologic, Ed. All Beck, Bucureti, 1998

61