Preadolescenta

Dupa un articol de pe :
http://problemele-copilului-meu.ro/i
ndex.php

Prof. inv.
primar Livia
Dobrescu

Preadolescenta sau pubertatea este perioada

de trecere spre maturizare biologica generala.

Schimbarile fizice si biologice creeaza uneori
stari de teama, frustrare sau din contra stari
euforice. Copiii sunt instabili afectiv in
perioada de preadolescenta, vulnerabili, sau
irascibili si agitati.
Din punct de vedere scolar, pubertatea
situeaza copilul in clasele gimnaziale si acesta
trebuie sa se adapteze trecerii de la un
invatator la mai multi profesori.
Invatarea devine activitate fundamentala,
cresc cerintele si implicit responsabilitatile
tanarului.

Alaturi de modificarile scolare in

preadolescenta are loc si o modificare a

pozitiei tanarului in familie: se
reorganizeaza programul, creste gradul
de independenta si de libertate.
Pubertatea aduce si momente tensionate
in care tanarul se opune parintilor. Este
rebel, se simte mare, simte maturizarea
treptata si vrea sa fie tratat ca adult.
Preadolescenta este o perioada dificila
care cere atentie din partea parintilor,
dragoste, intelegere, dar si multa
fermitate.
Familiile bine organizate exercita
influente bune asupra acestei perioade
destul de agitate, se preocupa sa
pastreze comunicarea si sa castige
increderea creand echilibru si tonus
pozitiv, ajutand tanarul sa inceapa
procesul de maturizare.

De la copil la preadolescent

La varsta de 9-10 ani copilul prezinta

echilibru fizic si psihic. Este o varsta care se

desfasoara fara prea mari probleme si nu
produce in general greutati de ordin
educativ.
Cerintele impuse de mediu corespund
posibilitatilor copilului, obligatiile scolare
sunt primite cu placere, interesele sunt
orientate in afara. Si-a insusit normele de
viata in cadrul familiei, nu este tulburat
deoarece este orientat spre prezent si
nevoile imediate, este multumit si linistit cu
atotstiinta adultului.

Viata intelectuala este axata pe receptie nu

pe creatie.
Viata afectiva este orientata spre
satisfacerea sau nesatisfacerea unor
dorinte. In joc ii este indiferent daca sunt
persoane de acelasi sex sau de sex opus.
Viata interioara proprie nu-l preocupa.
Dupa trecerea acestei perioade se observa
o schimbare majora in comportamentul
general al copilului.

Aspectul exterior se caracterizeaza prin lipsa de

armonie (maini mai lungi decat trupul, nas

disproportionat, etc). Vocea oscileaza ca tonalitate.
La fete apar dureri lombare si articulare, crampe
uterine.
Sunt primele semne de instalare a pubertatii.
Din punct de vedere psihic schimbarile sunt mai acut
receptate de parinti.
Copilul nu li se mai adreseaza cu aceeasi incredere,
parerile lor sunt puse la indoiala, suporta greu
autoritatea, sunt critici, apare spiritul de contradictie
si impresionarea prin lacrimi.
Manifesta interes pentru moda si bijuterii, alt gust
pentru imbracaminte si tunsoare, sunt foarte
preocupati de cum arata. Incep sa apara
sentimentele erotice.

Fetele incep maturizarea mai devreme si ii considera

copii pe baietii de aceeasi varsta cu care pana mai

ieri se jucau.
Uneori au atitudine negativa fata de familie si
obiceiuri pana la revolta. Au sentimentul ca nu sunt
intelesi, ca sunt persecutati si ca parintii se opun
afirmarii lor.
Toate aceste framantari specifice preadolescentei se
amplifica in perioada adolescentei.
Este nevoie de foarte mult tact si rabdare din partea
parintilor pentru a-i intelege si a-i ajuta in modul in
care ei primesc acest ajutor, acceptand ca au
nevoie de recunoasterea identitatii. Responsabilitatea
de a-l tine pe drumul cel bun se imparte intre
familie si scoala, dar as indrazni sa spun ca interesul
este al familiei.

Pubertatea
Pubertatea numita si preadolescenta, cuprinde perioada de

varsta inte 10/11 si 14/15 ani. Vorbim de scolarul mijlociu si de

invatamantul gimnazial. Copilul este pregatit din punct de
vedere fizic si psihic sa faca fata cerintelor in crestere ale scolii.
Biologic inregistreaza modificari majore.
Conduita lui, de multe ori caracterizata de revolta, incearca cu
stangacie sa-si afirme personalitatea. Emotiile sunt foarte
puternice si frustrarile multiple creeaza adesea crize de
personalitate.
Faptul ca nu este nici copil nici adult il pune intr-o situatie
ambigua. Neavand un statut precis este nesigur in ceea ce
priveste rolul sau. Daca incearca sa se afirme personalitatea se
loveste de adultii care ii amintesc ca este inca copil, daca refuza
responsabilitati tot parintii ii reamintesc ca nu mai este copil.

In preadolescenta se produc numeroase restructurari de

personalitate.
Se dezvolta nevoia de cunoastere, dorinta de a se informa.
Capacitatea intelectuala cunoaste valente noi. Opereaza
cu notiuni abstracte.
Limbajul cunoaste o puternica dezvoltare si ca achizitie si
ca debit.
Viata emotionala se restructureaza. Se intensifica
trebuinta de afectiune care depaseste cadrul familiei.
Nevoia de independenta se afirma prin incercarile de a se
elibera de sub tutela parintilor. Incepe sa aiba initiative
personale, isi stabileste scopuri si isi mobilizeaza fortele.
Sistemul de relatii este si el restructurat. Prieteniile si
grupurile exercita asupra preadolescentului o influenta
puternica. Reprezinta posibilitatea de a satisface nevoia de
socializare, de comunicare. Ii place sa fie apreciat si
evidentiat pentru calitatile lui.

Criza pubertatii
Procesul de crestere si multitudinea

schimbarilor in plan fizic, psihic, social si

afectiv produc o tensiune maxima la varsta
scolara medie.
La nivelul subconstientului se produce un
conflict intre intensificarea maturizarii sexuale
si interdictiile morale. Maturizarea sexuala in
preadolescenta trebuie vazuta doar din punctul
de vedere al transformarilor inregistrate de
sistemul endocrin si cel nervos. Puine
perioade din evoluia omului prezint
schimbri atat de vizibile si dramatice.

Pubertatea este perioada de ucenicie a omului in

care dobandeste capacitatea de a iubi si aciona n

raport cu lumea. Maturizarea fizic si maturizarea
sufleteasc au ritmuri diferite. Copiii sunt chinuiti
de intrebari, mirati si bucurosi, plini de ei si speriati.
Nu mai sunt copii, ei simt si vad asta, dar nici
adulti. Si pentru ei insisi ei sunt o persoana straina.
Dezvoltarea spiritual este independent de cea
corporal. Decalajul dintre fizic si sufletesc duce la
tensiuni interioare si exterioare. Ca sa mascheze
nelinistile lor fac tot felul de lucruri care
scandalizeaza parintii: vorbesc urat, se imbraca si
se tund ciudat, unii scad randamentul la invatatura,
sunt tafnosi, parca pusi numai pe scandal. Sa stiti
ca nici lor nu le este usor in pielea lor.

Criza pubertatii este caracterizata prin

dezechilibru.
Acesta este mentinut si accelerat de
discontinuitatile de crestere, de modificarile
rapide din sfera personalitatii si de decalaje
intre viteza de dezvoltare a acestora. Aceasta
criza marcheaza de fapt trecerea de la
copilarie la adolescenta.
Ca parinte vezi lucrurile din unghiul tau. Nu
intelegi ce s-a intamplat cu copilul, cand a
devenit asa, nu-l mai recunosti. Nici n-ai cum,
pentru ca este o alta persoana.

Schimbari
A treia copilarie se incheie in jurul varstei de

10 ani. De acum copilul se pregateste sa

devina adult. Transformarile sunt mari,
vizibile si rapide.
In plan fizic atat fetele cat si baietii parcurg
o evolutie biologica intensa. Interesul pentru
sexualitate si romantism se afirma sub
presiunile biologice. Maturizarea produce
uneori perturbari fiziologice care pot
influenta procesele psihice si poate crea
probleme in adaptarea sociala.

Pentru tanar este o perioada destul de

grea, agitata. Poate deveni hipersensibil,

instabil emotional, pot aparea probleme de
concentrare si sustinere a efortului. Starile
pot trece brusc de la reactii impulsive,
frustrare, nemultumire, la liniste, acceptare
si fericire.
Dorinta de libertate, de afirmare, de a se
simti mare si de a fi tratat ca adult duce
uneori la situatii tensionate intre
adolescenti si parinti. Cu toate acestea
adolescentul devine tot mai responsabil
desi nu accepta critica si este usor de ranit.

Adolescentii si
parintii
Orice parinte de adolescent va spune un of!
Este dificil. Uneori poti face mult rau desi intentiile

sunt bune. Chiar si asa e de preferat sa faci un lucru

gresit cu un aer de incredere, decat unul presupus
corect cu ezitare.
Multi copiii au pus stapanire pe parinti desi ei nu sunt
inamici si in majoritatea timpului sunt rezonabili.
Schimbarile majore inregistrate in plan fizic, psihic,
afectiv si la care este supusa varsta adolescentei,
programele incarcate de studiu, tangajul intre viata
de copil si viata noua pe care o descopera, fac din
copilul tau o persoana aproape necunoscuta tie. Este
cand prea timid, cand prea expansiv si nu reusesti
intotdeauna sa ai o comunicare buna cu el.

E bine sa stii ca adolescentul are nevoie si doreste

sfaturile parintilor si chiar regulile lor, desi acestea

sunt de obicei subiecte de cearta. Mandria nu-i lasa sa
admita aceasta nevoie.
Din dragoste, parintii doresc sa-i ajute sa inteleaga
diferite lucruri, sa evite situatiile stanjenitoare care pot
aparea, sa-i fereasca de impresiile gresite si de
necazurile de care pot da datorita lipsei lor de
experienta.
Aceste lucruri nu le poti oferi daca esti prea ingaduitor.
Sa-ti exprimi parerea cu incredere este o obligatie a ta,
dar sa tratezi copilul de le egal la egal este o
necesitate a lui. Atitudinea parintilor trebuie sa
transmita increderea ca respectul si constiinta ii va
ajuta sa ia deciziile bune, deoarece in cea mai mare
parte a timpului nu sunt impreuna.

Chiar daca tanarul sfideaza, retine sfaturile si de

cele mai multe ori tine cont de ele. Daca nu

asculta si ajunge in incurcaturi acest lucru va
creste respectul fata de parinti.
Este natural ca tinerii sa aiba o atitudine usor
ostila in interior fata de adulti.
Desi multe lucruri pot fi acceptate, pot fi lasate
libere, regulile de baza nu au voie sa fie
incalcate. Trebuie sa te astepti sa fie civilizati si
politicosi cu oamenii in general, atenti cu familia,
prietenii, profesorii si oamenii care ii servesc, sa
aiba obligatii serioase in familie, sa respecte
igiena, sa simta ca nu sunt de capul lor si ca
trebuie sa se subordoneze unor reguli
fundamentale ale familiei si societatii.

Pentru parinti este foarte greu sa admita un

lucru evident: copilul lor nu mai este copil.

Toate metodele folosite pana acum, modul
de dirijare si impunere, acceptarile tacite,
trebuie ajustate dupa noul om, dupa
personalitatea agitata a adolescentului
pentru a avea rezultatele cele mai bune in
educatie.
Daca faci cu hotarare ceea ce simti ca este
bine, vei depasi cu succes aceasta perioada
dificila in care de obicei te indoiesti de tine
sau de el. Vestea buna este ca oricat de
grea ar fi furtuna, rasare soarele.

Ai fost si tu adolescent
Haideti sa ne amintim cu sinceritate anii

propriei adolescente.
Unii am dat batai de cap parintilor, altii nu,
unii ne amintim acea perioada cu placere,
altii nu. Este posibil sa fie diferit ce simteai
tu atunci de ce simte copilul tau acum sau
sa constati ca treceti aceleasi probleme in
timpuri diferite.
Este un exercitiu bun si deloc inutil sa
ordonezi amintirile dupa doua criterii in
relatiile cu parintii tai.

Alege raspunsul potrivit

a) Ce iti facea placere ? Ce te motiva ?
- libertatea de a face anumite lucruri
- permisiunea de a purta tocuri / de a te

machia
- comunicarea cu parintii sau cu unul dintre
ei
- faptul ca erai consultat pentru anumite
decizii
- posibilitatea de a alege
- siguranta pe care o simteai in familie
- lipsa grijilor pentru ziua de maine

- nu te certau in fata prietenilor

- tatal te incuraja sa lupti pentru

convingerile tale
- mama era intotdeauna dispusa sa te
asculte
- gaseau modalitatea sa te implice in
diferite activitati
- apreciau realizarile tale
- te incurajau sa iei decizii si sa le pui in
aplicare

b) Ce nu-ti facea placere ? Ce te afecta

negativ ?
- lipsa de incredere a parintilor
- supravegherea excesiva
- interdictii pe care le considerai exagerate
- faptul ca nu gaseai intelegere
- te simteai singur si neinteles
- sfaturile sablon ale parintilor tai
- sublinierea lucrurilor negative
- discutiile care se reduceau la pe vremea
mea
- nimic din ce faceai nu era suficient de bun
- iti induceau un sentiment de vinovatie

- nevoile parintilor erau intotdeauna mai importante decat ale

tale
- iti transferau problemele lor
- ai fost prea protejat si dirijat si te-ai acomodat greu la
cerintele vietii
- parintii te sprijineau foarte putin desi aveai nevoie de
indrumare
- au fost prea ingaduitori, fara reguli si ai perceput asta ca
nepasare
- erau stie tot fara ca de fapt sa stie prin ce treceai
Sunt cateva exemple aproape comune. Daca ai acorda atentie
acestui exercitiu si ai face un efort de memorie ti-ai realiza
propria lista. De ce ai face-o? Pentru ca vei recunoaste foarte
multe din lucrurile pe care le faci tu acum si astfel vei intelege
mai bine ce gandeste si ce simte adolescentul tau.
Continua rascolirea amintirilor si fa un efort de memorie
pentru o noua lista.

Ce sentimente si ce temeri aveai?

- grija permanenta de a fi acceptat
- nemultumirea pentru aspect
- nepotrivirea hainelor
- efortul de a lega prietenii si suferinta destramarii lor
- presiunea unor prieteni de a face lucruri "interzise"
- confuzia de identitate (Cine sunt? Sunt autentic? Ce

vreau? Incotro ma indrept?)

Unii ne amintim adolescenta ca pe o perioada grea. Ne

doream sa se incheie. Altii am perceput-o extrem de

frumoasa si am suferit cand ne-am dat seama ca am
devenit adulti.
La tot ce faceai tu parintii tai aveau anumite reactii. Unele
ti le amintesti cu placere, altele te-au deranjat profund.
Acum ca ti-ai amintit acei ani gasesti asemanari si
deosebiri intre adolescenta ta si cea a copilului tau?
Ca parinte iti doresti sa repeti experienta lucrurilor bune si
sa nu faci aceleasi greseli pe care le-au facut parintii tai cu
tine. Totusi ... te recunosti adesea in locul lor. Esti ingrijorat
de anumite atitudini ale adolescentului tau. Poate consideri
ca tentatiile de astazi sunt mai mari decat cele din trecut.
Ai doar intentii bune si nu vrei sa gresesti fata de el, dar
nici nu stii cum sa reactionezi pentru ca iti faci griji pentru
el.

Ce poti sa faci?
Haideti sa facem si aici liste. De ce? E mai usor cand iti dai

seama ca problema ta cu adolescentul tau nu e ceva

particular ci face parte dintr-o problematica a adolescentei,
mult studiata. Daca exista cai eficiente de ce sa nu le
cunoastem si sa nu le aplicam?
Adolescentul simte nevoia afirmarii de sine, dar nu stapaneste
inca toate metodele corecte. Uneori imita ce fac adultii, dar nu
sunt deloc preocupati de responsabilitatile adultilor, nu au
experienta, nu intrevad consecintele anumitor fapte.
Cererile lor par adesea nerezonabile pentru parinti si acestia
reactioneaza cum cred ei ca este mai bine pentru a-i proteja.
Adolescentul percepe insa aceste reactii ca afront si isi
dezvolta abilitatea de a le infrunta.
Cum sa ii ajutam sa se maturizeze, sa devina responsabili, sa
aleaga singuri dintre valori si nonvalori?

Ce poti sa faci
- poti sa creezi un climat
prietenesc in familie in care sa se
simta liber sa-si exprime
sentimentele, sa-si doreasca sa
comunice
- poti sa cresti sansa ca
adolescentul sa tina cont de
perspectiva ta de adult
- poti sa-l ajuti sa inteleaga
necesitatea regulilor
- poti sa-l faci sa-si doreasca sa se

Ce nu poti sa faci
- nu poti sa-l salvezi de agitatia emotionala a

anilor de adolescenta
- nu poti sa-l protejezi de pericolele vietii
actuale
- nu poti sa-l feresti de mesajele nesanatoase
ale mass mediei sau ale unui tip de muzica
- isi doreste asa de mult sa fie acceptat incat
te temi sa nu faca orice pentru a deveni
popular
- nu poti sa rezolvi problemele lui
- nu poti sa traiesti in locul lui

Care sunt nelinistile tale ?

- refuza sa traiasca dupa reguli
- este preocupat doar de imaginea cool
- consideri ca prietenii au o influenta

negativa
- lipseste mult de acasa
- vine si pleaca cand vrea
- nu comunica si nu asculta
- te considera depasit
- cheltuie prea multi bani

- a uitat regulile de igiena / politete /

bun simt
- are o personalitate dubla
- bea, fumeaza si nu esti sigur daca ...
- nu esti de acord cu felul in care se
imbraca / se tunde
- esti impotriva piercing-ului
- activitatea scolara da de gandit
Haideti sa studiem in continuare
reactiile parintilor, cele mai des intalnite.
Cu siguranta va veti recunoaste in unele
situatii. Cunoscand consecintele unor
reactii puteti alege metoda potrivita in

Invata sa asculti
Adolescentul nu vorbeste cand vrei tu, dar cand

vorbeste isi doreste sa fie ascultat.

Probabil ai sa spui ca si tu iti doresti sa fii ascultat si
ai perfecta dreptate, dar tu esti cel care il educi, tu
ai nevoie de rabdare, tu faci compromisuri, tu vrei
sa obtii un rezultat din educatia pe care i-o dai, tu
ai perspectiva a ceea ce inseamna un om implinit.
Este o perioada pe care iti doresti s-o treci cu bine.
Nu este momentul sa te impui. Acum pregatesti
doar terenul pentru a fi ulterior auzit. Dupa ce
relatia dintre tine si copilul tau este corecta poti sai transmiti cererile si valorile in care crezi tu.

Ai nevoie de multa diplomatie deoarece vrei din

toata inima sa-ti ajuti copilul.

Adolescentul tau trece o perioada de negare, de
cautare a propriei identitati. Trebuie sa gasesti o
solutie de comunicare cu el, trebuie sa se simta
inteles, incurajat, iubit. Are nevoie sa te simta
aproape, sa-l indrumi fara sa-i impui, sa discute
cu tine din unghiul lui de vedere nu dintr-al tau,
sa simta ca ai incredere in el si sa vrea sa nu-ti
insele aceasta incredere.
Majoritatea parintilor sar cu raspunsuri prin
care isi varsa nemultumirile si isi insira sfaturile
ori de cate ori adolescentul spune ceva. Te
enerveaza modul in care pune problema si
reactionezi brusc.

Un exemplu de comunicare
deficitara
Varianta 1
- Ce ai?
- Nimic.
- Cum nimic? De trei zile ai ceva.
- N-am nimic.
- Ba ai!
- Nu-i treaba ta!
- Cum sa te ajut daca nu-mi spui despre ce este vorba?
- Nu ti-am cerut ajutorul.
- Dar ai nevoie de ajutor.
- N-am nevoie de nimic!
- Daca ai vorbi te-ai simti mai bine.
- Lasa-ma-n pace!

Varianta 2
- Pari nefericita in ultimul timp. Orice ar fi te face sa

te simti rau.
- M-am certat cu X
Tentatia sa o incurajezi, sa-i explici ca va avea alte
prietene, sa-i spui ca nici tie nu-ti placea si ca te
bucuri ca nu mai sunt impreuna.
Solutia vorbeste despre sentimentele ei, nu de ale
tale, nu fa presupuneri si nu minimaliza gravitatea
daca tie nu ti se pare grav.
- Este neplacut sa afli ca o persoana in care crezi te
dezamageste. (etc)
Reactia- O va face sa se simta cu siguranta mai
bine si va povesti mai mult despre X si alte situatii
similare din clasa.

Formulari diferite rezultate diferite

Parintii sunt frustrati ca nu pot sa-si

determine adolescentii sa faca ce vor ei.

Si-ar dori sa obtina cooperarea lor, dar
de cele mai multe ori folosesc metode
nepotrivite.
Parintele s-a obisnuit inca din prima
copilarie sa supravegheze copilul.
Urmarea atent sa faca anumite lucruri
(sa se spele pe maini / pe dinti, sa
vorbeasca frumos, sa puna jucariile la
loc etc) si sa-l fereasca de cateva lucruri
(sa nu se loveasca, sa nu se joace pe

Asteptarea parintilor este ca adolescentul lor sa fi invatat

deja aceste lucruri si sa le respecte de la sine. Constata

insa ca in destul de multe situatii nu procedeaza dupa
asteptarile lor si atunci reiau frazele din copilarie
Strange-ti lucrurile, Spala-ti parul, Schimba-ti
hainele, Suna-ma cand intri in casa, Fa ... / Nu fa ... /
Nu uita sa ....
Aceste lucruri se repeta zilnic. Te simti ca un paznic si

constati ca paza ta e ineficienta. Reactiile adolescentului

tau sunt aceleasi: Nu ma mai bate la cap, Mai spune
si tu altceva, Nu mai tipa la mine, Nu mai suport,
Mereu esti cu gura pe mine, Inteleg ca nu-ti place
nimic din ce fac. Lasa-ma-n pace, Nimic nu fac bine,
Nu stii nimic despre asta, Stiu eu ce fac, Iti place sa
ma faci sa ma simt vinovat, E vina ta.

Daca ai asculta ca un copil vorbele tale de

parinte s-ar putea sa intelegi ce-l

deranjeaza.
Nu exista formule care sa functioneze
mereu. Tot ce trebuie sa facem este sa
respectam un principiu de baza: respectul
si limbajul cuviincios. Astfel crestem
sansele sa fim ascultati si sa obtinem
cooperarea adolescentului nostru.
Prin reprosuri, acuzatii, predici, morala,
comparatii, ironie, nu ajungem la sufletul
copilului, nu putem modela personalitatea
lui, nu-l ajutam sa se corecteze.

1. Inlocuieste ordinul cu descrierea

situatiei
2. Inlocuieste atacul cu descrierea a
ceea ce simti
3. Inlocuieste reprosul cu informatii
4. Inlocuieste amenintarea cu
posibilitatea de a alege
5. Inlocuieste explicatiile lungi cu
un cuvant.
6. Inlocuieste critica cu asteptarile
tale
7. Inlocuieste dezaprobarea cu o
provocare sau cu ceva neasteptat
8. Inlocuieste cicaleala cu un mesaj
scris

Rezolvati problema impreuna

Da, e greu pentru ca e nevoie de timp. In fuga si

printre usi, agitati si incordati nu putem fi constructivi.

Ar mai fi un element esential sa terenul pregatit,
adica sa ai bifati ceilalti doi pasi: adolescentul sa stie
ca il asculti si ca incerci sa-i intelegi sentimentele,
trairile, ratiunile. In caz contrar va percepe orice
incercare de a-l provoca la o discutie ca o noua
cicaleala si o va evita.
Colaborand pe o problema, gasind mai multe metode
de rezolvare, facand mici compromisuri pentru a
petrece mai mult timp cu adolescentul si pentru a
intelege lumea lui, il determini treptat sa faca si el
compromisuri pentru a se apropia de cerintele tale.

Sunt cativa pasi care pot fi parcursi in

functie de situatie, pornind de la primul ca

baza a discutiei:
1. Incepe discutia cerand punctul lui de vedere
In general va fi surprins si iti va povesti lucruri
pe care in alt context ar evita sa ti le spuna.
Asculta, aproba si nu reactiona ca sa nu opresti
firul destainuirilor lui, indiferent cat de greu ar
putea sa-ti fie.
2. Transmite-i punctul tau de vedere,
ceea ce simti si asteptarile pe care le ai.
3. Scrieti pe o foaie solutiile care
va trec prin minte fara sa le triati,
indiferent cat de nastrusnice par.

4. Alegeti ceea ce puteti pune in practica de

comun acord.
Cu siguranta va veti simti mai bine, dispare
incordarea, obtii colaborarea adolescentului tau
si nu insisti doar sa impui niste reguli. Sa
amintim aici ca daca folositi o astfel de metoda
este posibil sa fiti si voi abordati cu ea de catre
copil. Asa cum copilul nu e linistit cand ii spui
trebuie sa vorbim, nici parintele nu e. Vreau
sa vorbim inseamna de cele mai multe ori
pentru copil iar ma cicaleste, iar pentru
parinte iar insista si-mi aduce aceleasi
argumente.
Metoda functioneaza in ambele sensuri.

Sa analizam pedeapsa
Daca ar fi sa ne amintim pedepsele primite de la

parintii nostri, am constata ca reactiile ar fi diferite.

Unele persoane considera acum ca le-a prins bine o
anumita pedeapsa intr-un anumit moment, dar
contesta utilitatea altor pedepse.
Altii considera ca pedeapsa i-a descurajat si i-a
transformat in persoane fara initiativa. Exista si pareri
ca in urma unei pedepse au fost atat de nemultumiti
incat au pastrat voit comportamentul pentru care au
fost pedepsiti, dar au avut grija sa nu mai fie prinsi.
Parintii considera in general pedeapsa ca metoda de
disciplinare. Totusi intr-o relatie afectiva ar trebui sa
evitam pedeapsa si sa gasim pentru ea alternative.

O solutie ar fi sa transmiti adolescentului tau ce

simti si ce astepti si sa-i dai posibilitatea sa-si

asume responsabilitatea pentru comportamentul
lui. Astfel pui din nou puterea in mana lui si nu
transmiti mesajul ca tu esti stapanul.
- ... sunt suparat / ma nelinisteste / ma simt
jignit ...
- ... ma astept sa-ti revizuiesti prioritatile / sa fii
sincer / sa respecti ...
Este o forma in care nu esti dur, nu te percepe ca
o persoana care i se impotriveste, dar exprimi
severitate si respect.

Pedeapse e forma cea mai simpla, usor de aplicat,

uneori nedreapta datorita tensiunii create. Te scapa

de grija pe moment, dar nu ajuta ca adolescentul
sa-si corecteze greseala, sa-si asume
responsabilitati si nici sa mentii o relatie buna cu el.
Poti sa-l ajuti sa gaseasca puterea si modalitatea de
a cere scuze de la cineva. Oferndu-i o noua sansa
intr-o maniera discutata si argumentata copilul va fi
atent sa nu-ti insele asteptarile. Daca o face din
nou treci la actiune. Poti sa folosesti conditionarea.
Daca antrenamentul iti ocupa tot timpul de studiu
ma vad nevoita sa te retrag din echipa de volei. Vei
reveni imediat ce vei putea sa-ti imparti corect
timpul intre sport si teme.

Spre deosebire de pedeapsa care nu lasa loc de discutii,

conditionarea da posibilitatea copilului sa decida daca

se conformeaza sau renunta. Astfel i se permite sa
invete din greseli si i se cere responsabilitate.
Un adolescent pedepsit nu gandeste pozitiv. Crezi ca isi
spune Ce lectie buna am primit...Nu mai fac.... In
mintea lui apar idei de felul: Sunt nedreptatit. Sunt rai.
Nu sunt corecti. O sa le arat eu. Data viitoare nu ma vor
prinde. Nici nu-i intereseaza de ce am facut... Pedeapsa
ignora greseala nu responsabilizeaza adolescentul.
Unele probleme nu se rezolva foarte repede. Ele pot fi
mai complicate decat par si au nevoie de mai mult timp
si mai multe informatii, de un efort comun parinteadolescent pentru a rezolva impreuna problema
respectiva.