În perspectiva umanistă diferența dintre acceptarea necondiționată a clientului și

acceptarea condiționată a comportamentului presupune manifestarea acceptării și toleranței

fată de subiect, dezaprobându-i în același timp comportamentul.
Acceptarea necondiționată a clientului presupune să nu-l judecăm, indiferent dacă
ceea ce ne relatează sau comportamentele acestuia sunt congruente cu valorile noastre sau nu.
Pentru a reuși acest lucru ca terapeut unele dintre abilitățile necesare sunt înțelegerea și
empatia. Plecând de la premisa că oamenii sunt în esență buni, ne putem concentra asupra
valori ce o reprezintă ca om chiar dacă nu suntem de acord cu anumite comportamente. Astfel
clientul nu își pierde valoarea indiferent de acțiunile acestuia. Cu alte cuvinte
comportamentele reprezintă un ambalaj care apar prin interacțiunea omului cu mediul, iar
doar prin înțelegerea mecanismelor prin care ele apar putem să le înțelegem și să le acceptăm
ca în final să le schimbăm pentru a ne atinge potențialul care din perspectiva umanistă este
bună.
În schimb prin acceptarea condiționată al comportamentului, cu toate că nu-l
devalorizăm pe om, îl acceptăm, dar putem să nu fim de acord cu anumite comportamente
sau să le tolerăm doar cu anumite limite. Practic detașăm comportamentul de sinele omului și
prin acest lucru îl facem mai ușor de acceptat și implicit de schimbat.
Acest lucru se poate realiza prin empatie și înțelegere prin care îi dovedim clientului
acceptarea noastră necondiționată al acestuia, construind relația terapeutică in același timp,
iar apoi ne impunem limita noastră care să aibă ca efect schimbarea comportamentului. Iar
această limită se construiește împreună cu clientului, fiind o negociere pentru beneficiul
ambelor părți.
Spre exemplu pentru un client care are obiceiul să întârzie și punctualitatea nu este o
valoare pentru el răspunsul nostru ar putea fi următorul: „ Înțeleg că este greu să ajungi la
timp și mie mi se întâmplă să întârzii dimineața la cabinet ( pe de o parte empatizez și detașez
comportamentul de persoana lui arătându-i că îl accept necondiționat, pe de altă parte oferind
o experiență personală similară cu a lui, demonstrez că îl înțeleg), este în regulă, dar acest
lucru va avea ca și consecință reducerea timpului alocat ședinței și te rog să mă anunți când ți
se întâmplă să fi în întârziere, asta mă va ajuta să nu preiau pe altcineva în locul tău, astfel mă
anunți când să te aștept sau reprogramam ședința terapeutica într-o alta zi când amândurora
ne este mai convenabil, alegerea îți aparține.” ( articulez consecința comportamentului ce
poate avea ca efect să ajungă mai devreme, accept condiționat comportamentului prin limita
impusă de a mă anunța înainte și îi ofer alternative care să fie convenabile și pentru el).
Un alt exemplu: un client pentru care este mai plăcut să fumeze în timpul ședinței. „
Văd că te simți mai confortabil atunci când fumezi, nu-i așa?... Și eu spre exemplu mă simt
mai confortabil să discut cu cineva la un ceai, dar din păcate fumul de țigară din spațiile
închise mă irită, așa că putem ieși pe balcon când simți nevoia să fumezi sau putem discuta
întreaga ședință acolo, tu alegi.” ( Prin afirmația mea îi dau de înțeles că fumul mă irită și nu
el ca fumător, acceptându-l necondiționat, pe de altă parte îi condiționez comportamentul la
cele două alternative oferite)
Un al treilea exemplu: Pentru o persoană care are obiceiul să intre înaintea altora care
stau la coadă: „ Înțeleg că este neplăcut să aștepți la coadă și mie mi se întâmplă să mă
grăbesc și să fiu nevoit să-mi aștept rândul, dar cum crezi că se simt persoanele cărora nu li se
respectă rândul?... Cum crezi că alte persoane reușesc să aibă răbdare până le vine rândul
indiferent de situație?... Atunci când te grăbești foarte tare ce crezi că ai putea să faci ca
ceilalți să te lase înaintea lor fără să se simtă ofensați?” ( cu toate că îl accept necondiționat îl
conștientizez că un astfel de comportament nu este tolerat social, dar este posibil cu anumite
limite, spre exemplu atunci când folosește limbajul asertiv și cere permisiunea)