UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

FACULTATEA DE CHIMIE APLICATA SI STIINTA MATERIALELOR

ACCIDENTUL NUCLEAR DE LA CERNOBIL

Prof.: Anca Cojocaru

S.L.: Alina Ciobotaru
Masterand: Tinca G. Alina
Master: EPCAM
An: II
Cuprins
ISTORIC........................................................................................................................................ 3
LOCALIZARE .............................................................................................................................. 4
CENTRALA ATOMOELECTRICĂ .......................................................................................... 5
ACCIDENTUL .............................................................................................................................. 7
Derularea evenimentelor ............................................................................................................. 9
Planul de testare ........................................................................................................................ 11
Impactul imediat al accidentului de la Cernobîl........................................................................ 13
Urmările dezastrului .................................................................................................................. 14
Efecte asupra mediului și sănătății accidentului de la Cernobîl ................................................ 15
Închiderea progresivă a centralei de la Cernobîl ....................................................................... 18
Izolarea unității 4 a centralei ..................................................................................................... 18
Finanțarea altor lucrări la Cernobîl ........................................................................................... 20
Cernobîl a utilizat combustibil: ISF-1 și ISF-2 ......................................................................... 20
Gestionarea deșeurilor ............................................................................................................... 21
EXPERTIZĂRI / CONSTATĂRI ............................................................................................. 22
EVALUĂRI EFECTUATE DE UNSCEAR ASUPRA EFECTELOR RADIAȚIILOR ..... 25
Eliberarea radionuclizilor .......................................................................................................... 25
Expunerea persoanelor .............................................................................................................. 26
Efectele sănătății ....................................................................................................................... 27
RECOMANDĂRI ....................................................................................................................... 28
CONCLUZII ............................................................................................................................... 30
NORMATIVE ............................................................................................................................. 30
BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................... 32
ANEXE......................................................................................................................................... 35
DECLARAȚII ............................................................................................................................. 35
ALTE CERCETĂRI – EFECTE MEDICO-BIOLOGICE IMUNOLOGICE,
CITOLOGICE ȘI EPIMIOLOGICE ALE ACCIDENTULUI .............................................. 39
Accidentul de la Cernobîl - o perspectivă epidemiologică ....................................................... 39
Alte efecte medico-biologice .................................................................................................... 49

2
 ISTORIC

Spre deosebire de criza nucleară din Japonia care a fost provocată de un dezastru natural,
explozia și incendiul de la centrala nucleară de la Cernobâl din 26 aprilie 1986 - cel mai grav
accident nuclear din lume - au fost cauzate de eroarea umană.
Cu 32 de ani în urmă, exploziile de la centrala nucleară de la Cernobîl, au declanșat ceea
ce a fost descris drept cel mai grav dezastru nuclear din lume. Exploziile au eliberat nivele mari
de radiații în atmosferă, forțând mii de oameni să-și părăsească casele și să provoace temeri
majore cu privire la consecințele pe termen lung asupra sănătății și la distrugerea mediului. În
deceniile care au urmat, fauna sălbatică a înflorit în zonă, care a devenit o atracție turistică
populară.
Accidentul a pus în discuție grija pentru siguranța industriei sovietice de energie
nucleară, încetinind extinderea ei pentru mulți ani și impunând guvernului sovietic să devină mai
puțin secretos. Acum statele independente – Rusia, Ucraina și Belarus – au fost supuse
decontaminării continue și substanțiale. E dificil de estimat un număr precis al victimelor
produse de evenimentele de la Cernobîl, deoarece secretizarea din timpul sovietic a îngreunat
numărarea victimelor.
O eventuală tentativă de decelare a contribuției radiației emise din cauza accidentului la
mortalitatea prin cancer în populația fostei Uniuni Sovietice e complicată de faptul că nu se
cunoaște cu precizie nici măcar incidența naturală a multor tipuri de cancer, arhivistica medicală
în U.R.S.S. fiind, în mod vădit, extrem de primitivă, atât înainte cât și după accident.
Pernicioasei și proverbialei secretomanii a regimului sovietic i se adaugă deci, pentru a complica
și mai mult o eventuală tentativă de estimare cu o precizie satisfăcătoare a numărului de victime
afectate, în timp, de cancer, ca urmare a radioactivității emise cu ocazia accidentului, o serie de
alți factori precum imposibilitatea determinării precise a dozei încasată de diversele segmente
demografice afectate (deplasarea norului radioactiv n-a fost monitorizată și anunțată populației
deasupra căreia acesta se afla la fiecare moment, drept pentru care oamenii nu s-au putut proteja,
ramânând în case, pentru a diminua contaminarea și doza încasată), realitatea geopolitică fluidă
(migrație internă și emigrație a populației potențial afectată) produsă de dezintegrarea statului
sovietic, complicația adusă de o creștere a incidenței cancerului în populația fostei Uniuni
Sovietice din alte motive decât radioactivitatea produsă de accident, ca urmare a degradării
condițiilor sociale și de viață ale populației după dezintegrarea federației: după dezintegrarea
statului sovietic, pe fondul sărăcirii populației și ca urmare a liberalizării comerțului și
publicității la articole gen alcool și tutun, incidența maladiilor sociale gen alocoolismul și a
comportamentelor de risc precum fumatul a crescut, fapt care a condus în mod natural și la
creșterea incidenței bolilor provocate de acestea, printre care se află și cancerele (oral, gastric și
hepatic, când e vorba de alcoolism, pulmonar și altele, când e vorba despre fumat).
La populația care a intervenit inițial pentru limitarea consecințelor dezastrului (așa-
numiții „lichidatori”), stresul provocat de teama de îmbolnăvire de cancer a indus uneori
comportamente de risc care au condus la deces înainte ca un cancer, provocat sau nu de iraderea
3
în timpul intervenției, să apară (cazul tânărului de 26 de ani Andrei Tarmosian, mort de ciroză,
după 24 de ani de la accidentul de la Cernobîl, la vârsta de 50 de ani, ca urmare a consumului
excesiv de alcool, este citat de anumiți autori).
Dezastrul de la Cernobîl a fost un eveniment unic și singurul accident din istoria puterii
nucleare comerciale în care au loc decese legate de radiații. Proiectarea reactorului este unică și,
în acest sens, accidentul are o relevanță redusă pentru restul industriei nucleare din afara
Blocului de Est de atunci. Cu toate acestea, aceasta a dus la schimbări majore în domeniul
culturii siguranței și în cooperarea industrială, în special între est și vest înainte de sfârșitul
Uniunii Sovietice. Fostul președinte Gorbaciov a declarat că accidentul de la Cernobîl a fost un
factor mai important în căderea Uniunii Sovietice decât Perestroika - programul său de reformă
liberal.

LOCALIZARE

Uzina de la Cernobîl este situată la aproximativ 100 km de capitala Ucrainei, Kiev și la

aproximativ 20 km de granița cu Belarus.
Cel mai apropiat oraș este Pripyat abandonat acum, care a fost construit în 1970 pentru a
găzdui lucrători din fabric, între 40 000 și 50 000 de oameni. La momentul exploziei, Ucraina
făcea parte din Uniunea Sovietică.

Localizare incident
Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un accident major în Centrala Atomoelectrică
Cernobîl, pe data de 26 aprilie 1986 la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a
centralei, urmată de contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare. Centrala electrică se afla la
51°23′23″N 30°5′58″E, în apropiere de orașul părăsit Pripiat, Ucraina.
4
 Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare.
Un nor de precipitații radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei
și părțile estice ale Americii de Nord. Suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost
puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60% din
precipitațiile radioactive cad în Belarus, conform datelor post-sovietice oficiale.

CENTRALA ATOMOELECTRICĂ

Centrala Atomoelectrică de la Cernobîl, situată într-o zonă împădurită, cu o densitate

scăzută a populaţiei, la circa 130 km nord de Kiev şi aproximativ 20 km sud de frontiera cu
Belarus, era compusă din patru reactoare nucleare de tip RBMK-1000, capabile de a produce 4
GW de putere electrică. Reactoarele 1 şi 2 au fost construite între anii 1970 şi 1977, în timp ce
reactoarele 3 şi 4 au fost finalizate în 1981-1983.
În momentul accidentului, încă în construcție au fost construite încă două reactoare
RBMK. La sud-est de plantă, un lac artificial de circa 22 de kilometri pătrați, situat lângă râul
Pripyat, afluent al Niprului, a fost construit pentru a asigura apă de răcire a reactoarelor. Această
zonă a Ucrainei este descrisă ca o pădure de tip belarusian cu o densitate scăzută a populației. La
aproximativ 3 km de reactor, în noul oraș, Pripyat, erau 49.000 de locuitori. Orașul vechi
Chornobyl, care avea o populație de 12.500, este la aproximativ 15 km până la sud-est de
complex. În raza de 30 km a centralei electrice, populația totală era între 115.000 și 135.000 în
momentul accidentului.

Shema generala a constructiei centralei

RBMK-1000 este un reactor de tip tub de presiune moderat de tip grafit, construit din
punct de vedere sovietic, folosind combustibil usor îmbogățit (2% U-235) cu dioxid de uraniu.
Este un reactor de apă fierbinte, cu două bucle care alimentează abur direct la turbine, fără un
schimbător de căldură care intervine. Apa pompată până la fundul canalelor de combustibil se

5
fierbe pe măsură ce se dezvoltă tuburile de presiune, producând aburi care alimentează două
turbine de 500 MWe. Apa acționează ca agent de răcire și furnizează, de asemenea, aburul
utilizat pentru a conduce turbinele. Tuburile de presiune verticale conțin combustibilul din dioxid
de uraniu acoperit cu aliaj de zirconiu în jurul căruia curge apa de răcire.
Extensiile canalelor de combustibil penetrează placa inferioară și placa de acoperire a
miezului și sunt sudate la fiecare. O mașină de realimentare special concepută permite
schimbarea fasciculelor de combustibil fără oprirea reactorului.

Schema tehnică a centralei

Moderatorul, funcția căruia este încetinirea neutronilor pentru a le face mai eficienți în
producerea fisiunii în combustibil, este grafitul care înconjoară tuburile de presiune. Un amestec
de azot și heliu circulă între blocurile de grafit pentru a preveni oxidarea grafitului și pentru a
îmbunătăți transmiterea căldurii produse prin interacțiunile neutronilor în grafit către canalul de
combustibil. Miezul în sine este de aproximativ 7 m înălțime și aproximativ 12 m în diametru. În
fiecare dintre cele două bucle, există patru pompe circulare de răcire principale, dintre care una
este mereu în standby.
Reactivitatea sau puterea reactorului sunt controlate prin ridicarea sau coborârea a 211
bare de control, care, atunci când sunt coborâte în moderator, absorb neutronii și reduc rata de
fisiune. Puterea electrică a acestui reactor este de 3200 MW termică sau 1000 MWe. Diferite
sisteme de siguranță, cum ar fi un sistem de răcire de bază de urgență, au fost încorporate în
proiectarea reactorului.

6
 Una dintre cele mai importante caracteristici ale reactorului RBMK este că poate avea un
"coeficient de vid pozitiv", în care o creștere a bulelor de aburi ("goluri") este însoțită de o
creștere a reactivității principale (a se vedea pagina cu informații despre reactoarele RBMK) . Pe
măsură ce producția de abur în canalele de combustibil crește, neutronii care ar fi fost absorbiți
de apa densă produc acum o fisiune crescută în combustibil. Există și alte componente care
contribuie la coeficientul general de putere de reactivitate, dar coeficientul gol este cel dominant
în reactoarele RBMK. Coeficientul gol depinde de compoziția miezului - un nou nucleu RBMK
va avea un coeficient negativ negativ. Cu toate acestea, în momentul accidentului de la Cernobîl
4, arderea combustibilului din partea reactorului, configurația tijei de comandă și nivelul de
putere au condus la un coeficient de vid pozitiv suficient de mare pentru a suprascrie toate
celelalte influențe asupra coeficientului de putere.

ACCIDENTUL

Reactorul unității 4 a fost închis pentru întreținerea de rutină la 25 aprilie 1986. Sa decis
să profite de această oprire pentru a determina dacă, în cazul unei pierderi de putere a stației,
turbina încetinită ar putea furniza suficientă energie electrică pentru a funcționa pompele
principale de circulație a apei de răcire, până când sursa de alimentare cu motor de urgență a
devenit operativă. Scopul acestui test a fost acela de a determina dacă răcirea nucleului ar putea
fi în continuare asigurată în eventualitatea unei pierderi de putere. (Circulația adecvată a
lichidului de răcire după finalizarea încercării a fost asigurată prin alimentarea surselor de
alimentare la patru din cele opt pompe de la stația de serviciu, celelalte patru pompe fiind
alimentate de puterea de serviciu a unității).
Acest tip de încercare a fost executat în anul precedent, dar puterea livrată de turbina de
rulare a scăzut prea repede, deci a fost decis să se repete testul folosind noii regulatori de
tensiune care au fost dezvoltați. Din păcate, acest test, care a fost considerat, în esență, ca având
legătură cu partea nenucleară a centralei electrice, a fost realizat fără un schimb adecvat de
informații și coordonare între echipa responsabilă de test și personalul responsabil cu siguranța
reactor nuclear. Prin urmare, în programul de testare au fost incluse măsuri de siguranță
necorespunzătoare, iar personalul de operare nu a fost avertizat asupra implicațiilor privind
siguranța nucleară ale testului electric și asupra pericolului său potențial. Programul planificat a
solicitat închiderea sistemului de răcire de bază de urgență a reactorului (ECCS) asigură apă
pentru răcirea miezului în caz de urgență. Deși evenimentele ulterioare nu au fost foarte afectate
de acest lucru, excluderea acestui sistem pe întreaga durată a testului a reflectat o atitudine laxă
față de punerea în aplicare a procedurilor de siguranță.
Odată cu oprirea, reactorul funcționa la aproximativ jumătate de putere atunci când
distribuitorul de sarcină electrică a refuzat să permită oprirea suplimentară, deoarece puterea era
necesară pentru rețea. În conformitate cu programul de testare planificat, aproximativ o oră mai
târziu ECCS a fost oprit în timp ce reactorul a continuat să funcționeze la jumătate de putere. Nu
a fost până la ora 23:00, la 25 aprilie, că operatorul de rețea a convenit asupra unei noi reduceri a

7
puterii. Pentru acest test, reactorul ar fi trebuit să fie stabilizat la aproximativ 700-1000 MWt
înainte de oprire, dar probabil din cauza erorii operaționale puterea a scăzut la aproximativ 30
MWtb la 00:28 pe 26 aprilie. Eforturile de creștere a puterii la nivelul planificat inițial pentru test
au fost frustrate de o combinație de otrăvire cu xenon, golire a lichidului de răcire redus și
cooldown de grafit. Multe dintre tijele de control au fost retrase pentru a compensa aceste efecte,
ceea ce a dus la o încălcare a marjei minime de reactivitate operațională (ORM, vezi secțiunea
pozitivă a coeficientului de goluri în pagina de informații privind reactoarele RBMK) până la
01:00 - deși este posibil ca operatorii să nu aibă acest lucru este cunoscut. La 01:03, reactorul a
fost stabilizat la aproximativ 200 MWt și sa decis că testul se va efectua la acest nivel de putere.
Calculele efectuate după accident au arătat că ORM la 01:22:30 a fost egală cu opt bare
de control manual. Ordinea minimă permisă prevăzută în procedurile de operare a fost de 15 tije.
Testul a început la 01:23:04; supapele de oprire a turbinei au fost închise, iar cele patru pompe
alimentate de turbina încetinită au început să se prăbușească. Debitul mai lent, împreună cu
intrarea în miez a apei de alimentare ușor mai calde, poate provoca fierbere (formarea golurilor)
la baza miezului. Acest lucru, împreună cu arderea xenonului, ar fi putut duce la o creștere rară a
puterii. O vedere alternativă este că excursia de putere a fost declanșată de introducerea barei de
control după apăsarea butonului scram (la 01:23:40),
La 01:23:43, semnalele sistemului de protecție de urgență au fost pornite și puterea a
depășit 530 MWt și a continuat să crească. Elementele de combustibil au fost rupte, ceea ce a dus
la generarea mai mare a aburului, ceea ce, la rândul său, a mărit și mai mult puterea datorită
coeficientului mare de goluri pozitive. Daunele chiar la trei sau patru ansambluri de combustibil
ar fi fost suficiente pentru a duce la distrugerea reactorului. Ruptura mai multor canale de
combustibil a crescut presiunea în reactor în măsura în care placa de sprijin a reactorului de 1000
t sa desprins, ceea ce a dus la blocarea tijelor de comandă, care au fost doar la jumătatea
drumului în acel moment. Pe măsură ce țevile canalului au început să se rupă, generarea de abur
în masă sa produs ca urmare a depresurizării circuitului de răcire al reactorului. O notă din
jurnalul de operare al inginerului de comandă al reactorului principal spune: "01:24: șocuri
severe; tijele RCPS au încetat să se miște înainte de a ajunge la comutatoarele de oprire
inferioare; comutatorul de alimentare al mecanismelor ambreiajului este oprit."
Au fost raportate două explozii, prima fiind explozia inițială a aburului, urmată de două
sau trei secunde mai târziu de oa doua explozie, posibil din cauza acumulării de hidrogen
datorată reacțiilor cu abur de zirconiu. Combustibilul, moderatorul și materialele structurale au
fost eliminate, începând o serie de incendii, iar miezul distrus a fost expus atmosferei. Un
muncitor, al cărui trup nu a fost niciodată recuperat, a fost ucis în explozii, iar un al doilea
lucrător a murit în spital câteva ore mai târziu, ca urmare a rănilor provocate de explozii. Unele
mijloace media au raportat originea seismică a accidentului, totuși credibilitatea științifică a
hârtiei la originea acestui zvon a fost eliminată.

8
 Derularea evenimentelor
Secvența de evenimente care urmează a fost compilată în urma unei revizuiri a unui număr
mare de rapoarte este prezentată mai jos, astfel:
25 Aprilie:
01:06 A început oprirea planificată a reactorului. Coborârea treptată a nivelului de putere a
început.
03:47 Reducerea puterii reactorului oprit la 1600 MW (termică).
14:00 Sistemul de răcire cu miez de urgență (ECCS) a fost izolat (parte a procedurii de
testare) pentru a preveni întreruperea testului mai târziu. Faptul că ECCS a fost izolat nu a
contribuit la accident; totuși, dacă ar fi fost disponibil, s-ar fi putut reduce ușor impactul.
Puterea urma să fie redusă; cu toate acestea, controlorul rețelei de electricitate de la Kiev a
solicitat operatorului de reactor să păstreze furnizarea de energie electrică pentru a permite
satisfacerea cererii. În consecință, nivelul de putere al reactorului a fost menținut la 1600 MWt și
experimentul a fost întârziat. Fără această întârziere, testul ar fi fost efectuat în timpul schimbării
zilei.
23:10 Reducerea puterii a fost reluată.
24:00 Schimb de tura.
26 Aprilie:
00:05 Nivelul de putere a scăzut la 720 MWt și a continuat să fie redus. Deși INSAG-1 a
declarat că operațiunea sub 700 MWt a fost interzisă, funcționarea susținută a reactorului sub
acest nivel nu a fost interzisă.
00:28 Cu un nivel de putere de aproximativ 500 MWt, controlul a fost transferat de la
sistemul local de reglare automată. Operatorul s-ar putea să nu fi dat semnalul "dețineți puterea
la nivelul necesar" sau dacă sistemul de reglare nu a reușit să răspundă la acest semnal. Aceasta a
dus la o scădere neașteptată a puterii, care a scăzut rapid la 30 MWt.
00:43:27 Semnalul de declanșare al turbogeneratorului este blocat în conformitate cu
procedurile operaționale și de încercare. INSAG-1 a raportat incorect acest eveniment la
01:23:04 și a declarat: "Această călătorie ar fi salvat reactorul". Cu toate acestea, este mult mai
probabil că dezactivarea acestei călătorii a întârziat declanșarea accidentului cu 39 de secunde.
01:00 Puterea reactorului a crescut la 200 MWt și sa stabilizat. Deși operatorii nu l-au
cunoscut, a fost încălcată marja de reactivitate necesară (ORM) de 15 tije. Sa luat decizia de a
efectua testele de revizuire a turbogeneratorului la un nivel de putere de aproximativ 200 MWt.
01:03 O pompă de circulație principală de rezervă a fost trecută în circuitul de răcire al
mâinii stângi pentru a crește debitul de apă până la miez (parte a procedurii de testare).
01:07 O pompă suplimentară de răcire a fost trecută în circuitul de răcire al mâinii drepte
(parte a procedurii de testare). Funcționarea de pompe suplimentare elimină căldura din miez mai
repede, ceea ce duce la scăderea reactivității, necesitând o îndepărtare suplimentară a tijei de
absorbție pentru a preveni scăderea nivelurilor de putere. Pompele au condus la un debit excesiv
până la punctul în care au depășit limitele admise. Creșterea fluxului de bază a condus la
probleme cu nivelul din tamburul de aburi.

9
 01:19 Nivelul tamburului de aburi se afla încă în apropierea nivelului de urgență. Pentru a
compensa, operatorul a crescut fluxul de apă de alimentare. Acest lucru a ridicat nivelul
tamburului, dar a redus reactivitatea la sistem. Tijele de comandă automate au urcat pe placa de
legătură superioară pentru a compensa, dar a fost necesară retragerea suplimentară a tijelor
manuale pentru a menține echilibrul de reactivitate. Presiunea sistemului a început să scadă și,
pentru a stabiliza presiunea, supapa de by-pass a turbinei de abur a fost oprită. Întrucât operatorii
aveau probleme cu controlul presiunii și al nivelului, au dezactivat în acest moment sistemele de
declanșare automată la tamburul de abur.
01:22 Calculele efectuate după accident au constatat că ORM în acest moment sa dovedit a fi
egal cu opt tije de control. Politica de operare a cerut ca un reactor minim de 15 bare de control
să fie introdus în reactor în orice moment.
01:23 Factorii de reacție stabilizați. Supraveghetorii de schimbare a unităților au considerat
că pregătirile pentru încercări au fost finalizate și, după ce au pornit osciloscopul, au dat ordin să
închidă supapele de oprire de urgență.
26 Aprilie – testul:
01:23:04 Supapele de alimentare cu turbină sunt închise pentru a începe acostarea turbinei.
Acesta a fost începutul testului real. Conform anexei I la INSAG-7, pentru următorii 30 de
secunde de răsturnare a celor patru pompe de răcire, "parametrii unității au fost controlați, au
rămas în limitele așteptate pentru condițiile de funcționare în cauză și nu au necesitat nicio
intervenție asupra partea de personal. "
01:23:40 Butonul de urgență (AZ-5) a fost apăsat de operator. Tijele de control au început să
intre în mijloc, crescând reactivitatea la baza miezului.
01:23:43 Sistemul de protecție de urgență a sistemului de protecție de urgență; puterea a
depășit 530 MWt.
01:23:46 Deconectarea primei perechi de pompe principale de circulație (MCP) fiind "rula în
jos", urmată imediat de deconectarea celei de-a doua perechi.
01:23:47 Reducerea accentuată a debitelor MCP care nu sunt implicate în testul de rupere și
citirile nesigure din MCP implicate în test; creșterea bruscă a presiunii în tobe de separare a
aburului; creșterea accentuată a nivelului apei în butoaiele de separare a aburului.
01:23:48 Restaurarea ratelor de debit ale MCP care nu sunt implicate în testul de rupere la
valori apropiate de cele inițiale; restaurarea ratelor de debit la 15% sub rata inițială pentru MCP-
urile din partea stângă, care au fost rulate în jos; restaurarea ratelor de debit la 10% sub rata
inițială pentru unul dintre celelalte MCP implicate în lecturile de testare și nesigure, pentru
cealaltă; creșterea în continuare a presiunii în tobe de separare a aburului și a nivelului apei în
tobe de separare a aburului; declanșarea sistemelor de acționare rapidă pentru evacuarea aburilor
în condensatoare.
01:23:49 Semnal de protecție în caz de urgență "Creșterea presiunii în spațiul reactorului
(ruptura unui canal de combustibil)"; "Fără tensiune - semnal de 48 V" (nu există alimentarea cu
energie a mecanismelor de servodirecție ale EPS); "Defecțiunea servomotoarelor semnalelor de
comandă a puterii automate nr. 1 și 2".

10
 01:24 Într-o notă din jurnalul de operare al inginerului de control al reactorului principal:
"01:24: șocuri severe; tijele RCPS au încetat să se miște înainte de a ajunge la comutatoarele de
oprire inferioare; comutatorul de alimentare al mecanismelor ambreiajului este oprit."

Planul de testare

La 25 aprilie, înainte de oprirea de rutină,

echipajul reactorului de la Cernobîl a început să se
pregătească pentru un test pentru a determina cât timp
turbinele s-ar fi rotit și ar furniza energie pentru
pompele principale de circulație ca urmare a unei
pierderi a alimentării cu energie electrică principală.
Acest test a fost efectuat la Cernobîl în anul precedent,
dar puterea din turbină a coborât prea repede, așa că
noile modele de regulatoare de tensiune urmau să fie
testate.
O serie de acțiuni ale operatorului, inclusiv
dezactivarea mecanismelor de închidere automată, au
precedat încercarea test la începutul anului 26 aprilie.
Până când operatorul sa mutat pentru a opri reactorul,
reactorul era într-o stare extrem de instabilă. O
particularitate a proiectării tijelor de control a provocat
o creștere dramatică a puterii, deoarece acestea au fost introduse în reactor.
Interacțiunea dintre combustibilul foarte fierbinte și apa de răcire a dus la fragmentarea
combustibilului, împreună cu producția rapidă de abur și creșterea presiunii. Caracteristicile de
proiectare ale reactorului au fost de așa natură încât deteriorarea substanțială a chiar trei sau
patru ansambluri de combustibil ar duce și ar duce la distrugerea reactorului.
Suprapresiunea a făcut ca placa de acoperire de 1000 t a reactorului să devină parțial
detașată, rupând canalele de combustibil și blocând toate tijele de comandă, care până atunci erau
doar la jumătatea distanței. Generarea aburului generată apoi se răspândește în întregul miez
(alimentat de apa prins în miez datorită ruperii circuitului de răcire de urgență), provocând o
explozie de abur și eliberând produse de fisiune în atmosferă.
Aproximativ două-trei secunde mai târziu, oa doua explozie aruncă fragmente din
canalele de combustibil și grafitul fierbinte. Există vreo dispută între experți cu privire la
caracterul acestei a doua explozii, dar este probabil să fi fost cauzată de producerea de hidrogen
din reacțiile cu zirconiu-abur.

11
 Doi muncitori au
murit ca urmare a acestor
explozii.Grafitul(aproximat
iv un sfert din cele 1200 de
tone a fost estimat că a fost
eliminat) și combustibilul a
devenit incandescent și a
început o serie de incendii,
provocând eliberarea
principală a radioactivității
în mediu. Un total de
aproximativ 14 EBq (14 x
1018 Bq) de radioactivitate
a fost eliberat, peste
jumătate din acesta
provenind din gaze nobile
biologice inerte.

Cladirea 4, deteriorată, a reactorului de la Cernobîl

Se menționează și cifra de 5,2 EBq, care este "echivalentul iodului 131" - 1,8 EBq iod și
85 PBq Cs-137 înmulțit cu 40 datorită longevității sale, și ignorând 6,5 EBq xenon-33 și niște
nuclide minore sau cu durată scurtă de viață. Aproximativ 200-300 tone de apă pe oră au fost
injectate în jumătatea intactă a reactorului folosind pompele auxiliare
de alimentare, dar acest lucru a fost oprit după o jumătate de zi, datorită pericolului de a curge și
a inunda unitățile 1 și 2. Din a doua zi la a zecea după accident, aproximativ 5000 de tone de bor,
dolomită, nisip, și plumb au fost aruncate pe miezul de ardere cu elicopterul într-un efort de a
stinge incendiul și de a limita eliberarea particulelor radioactive.
Raportul din 1991 al Comitetului de Stat pentru Supravegherea Siguranței în Industrie și
Energie Nucleară privind cauza principală a accidentului a analizat acțiunile operatorului. Ea a
spus că, deși operatorii și-au așezat reactorul într-o stare periculoasă instabilă (de fapt, într-o
stare care garanta practic un accident), era adevărat că, prin aceasta, nu au încălcat, de fapt, o
serie de politici operaționale vitale și principii, deoarece nu au fost articulate astfel de politici și
principii. În plus, organizația de operare nu a fost conștientă nici de semnificația sigură a
siguranței vitale a menținerii unei marje minime de reactivitate în exploatare, nici de
caracteristicile generale de reactivitate ale RBMK care au făcut extrem de periculoase
funcționarea cu putere redusă.

12
 Impactul imediat al accidentului de la Cernobîl
Accidentul a provocat cea mai mare eliberare radioactivă necontrolată în mediu
înregistrată vreodată pentru orice operațiune civilă și cantități mari de substanțe radioactive au
fost eliberate în aer timp de aproximativ 10 zile. Acest lucru a provocat grave perturbări sociale
și economice pentru populațiile mari din Belarus, Rusia și Ucraina. Două radionuclizi, iodul-131
cu durată scurtă de viață și cesiul 137 de lungă durată au fost deosebit de importanți pentru doza
de radiație pe care au furnizat-o membrilor publicului.
Se estimează că tot gazul xenon, aproximativ jumătate din iod și cesiu și cel puțin 5% din
materialul radioactiv rămas din reactorul de la Cernobîl 4 (care avea 192 de tone de combustibil)
a fost eliberat în accident. Majoritatea materialelor eliberate au fost depozitate aproape ca praf și
resturi, dar materialul mai ușor a fost transportat de vânt peste Ucraina, Belarus, Rusia și, într-o
anumită măsură, peste Scandinavia și Europa.
Pierderile au inclus pompieri care au participat la incendiile inițiale de pe acoperișul
clădirii turbinelor. Toate acestea au fost scoase in cateva ore, dar dozele de radiatii in prima zi s-
au estimat pana la 20.000 milisieverti (mSv), cauzand 28 de decese - dintre care sase erau
pompieri - pana la sfarsitul lunii iulie 1986. Urmatoarea sarcina a fost curățarea radioactivității la
locul respectiv, astfel încât restul de trei reactoare să poată fi reluate, iar reactorul deteriorat să
fie ecranat mai permanent.
Aproximativ 200.000 de persoane ("lichidatori") din toată Uniunea Sovietică au fost
implicați în recuperarea și curățarea în anii 1986 și 1987. Ei au primit doze mari de radiații, în
medie în jur de 100 milisieverți. Aproximativ 20.000 dintre ei au primit aproximativ 250 mSv,
iar câțiva au primit 500 mSv. Ulterior, numărul de lichidatori a crescut cu peste 600.000, dar
majoritatea au primit doar doze mici de radiații. Cele mai mari doze au fost primite de către
aproximativ 1000 de lucrători de urgență și personalul din incintă în prima zi a accidentului.
Efectele expunerii la radiații se încadrează în două clase principale: efecte deterministe,
în cazul în care efectul este sigur să apară în condițiile date (de exemplu, indivizii expuși mai
multor grase pe o perioadă scurtă de timp vor suferi cu siguranță Sindromul de Radiție Acută); și
efectele stochastice, unde efectul poate sau nu să apară (de exemplu, o creștere a expunerii la
radiații poate sau nu poate induce un cancer la o anumită persoană, dar dacă o populație suficient
de mare primește o expunere la radiații peste un anumit nivel, o creștere a incidenței de cancer
poate deveni detectabil în acea populație). UNSCEAR, 2011.
Expunerea inițială la radiații în zonele contaminate se datorează iodului-131 cu durată
scurtă de viață; ulterior cesiul-137 a fost principalul pericol. (Ambele sunt produse de fisiune
dispersate din miezul reactorului, cu jumatate de viata de 8 zile si 30 de ani, respectiv 1,8 EBq de
I-131 si 0,085 EBq de Cs-137). Aproximativ cinci milioane de locuitori locuiau in zonele din
Belarus, Rusia și Ucraina au fost contaminate (peste 37 kBq / m2 Cs-137 în sol) și circa 400.000
au trăit în zone mai contaminate de control strict al autorităților (peste 555 kBq / m2 Cs-137). Un
total de 29.400 km2 a fost contaminat de peste 180 kBq / m2.
Orașul Pripyat a fost evacuat la 27 aprilie (45 000 de locuitori). Până la 14 mai,
aproximativ 116 000 de persoane care locuiau pe o rază de 30 de kilometri au fost evacuate și

13
mai târziu relocate. Aproximativ 1000 dintre aceștia s-au întors neoficial să locuiască în zona
contaminată. Majoritatea celor evacuați au primit doze de radiații mai mici de 50 mSv, deși
câțiva au primit 100 mSv sau mai mult. În anii care au urmat accidentului, alte 220.000 de
persoane au fost reinstalate în zone mai puțin contaminate, iar zona inițială de excludere a
radiului de 30 km (2800 km2) a fost modificat și extins pentru a acoperi 4300 kilometri pătrați.
Această relocare sa datorat aplicării unui criteriu de doză de radiație proiectată de 350 mSv, deși
radiația în cea mai mare parte a zonei afectate a scăzut rapid, astfel încât dozele medii au fost
mai mici de 50% 2,5 mSv / an.
Urmările dezastrului
Puţini au fost cei care au ştiut ce s-a întâmplat de fapt. Oraşul Prypiat, construit special
pentru muncitorii de la Cernobîl, a fost evacuat abia o zi mai târziu, pe 27 aprilie. Mai mult decat
atat, abia pe 23 mai 1986 au început pregătirile pentru a se distribui populaţiei iod pentru a
preveni absorbirea iodului radioactiv-practic mult prea târziu, căci cea mai mare cantitate din
acest element radioactiv fusese deja eliberată în primele zece zile.

Obiecte deteriorate regăsite în încăpere imediat după impact

Toate persoanele implicate in acest accident (cei 600 de pompieri, precum si echipa de
operare care a fost implicata in lupta cu focul) au fost sever iradiate. 134 dintre aceşti oameni au
fost expuşi unor doze de radiaţii între 0, 7 şi 13 Sv, suferind de aşa-numitul Sindrom acut de
radiaţii (ARS). Prin urmare, în decurs de numai câteva ore, aceşti oameni au fost expuşi unui
volum de radiaţii de până la 13. 000 de ori mai mare decât 1 millisievert (doză maximă de
radiaţii la care poate fi expusă populaţia care trăieşte în apropierea unei centrale nucleare).
31 de muncitori au murit la scurtă vreme după acest accident. Aproximativ 800 000 de
oameni au fost implicaţi în operaţiunile de curăţare de la Cernobîl, până în anul 1989, sănătatea
lor fiind sever afectată. Se pare că 300 000 dintre ei au fost expuşi unor doze de radiaţii de peste
0, 5 Sv.
În urma estimărilor, s-a ajuns la concluzia că întreaga cantitate de xenon, jumătate din cea
de cesiu şi de iod şi 5% din restul elementelor radioactive din reactor au fost aruncate în

14
atmosferă. Cea mai mare parte a contaminat zona învecinată centralei nucleare, în timp ce gazele
cu densitate scăzută au fost purtate de vânt, iniţial, de-a lungul Ucrainei, Belarusului, Rusiei, iar
într-o măsură mai mică, în Scandinavia, Polonia, Cehoslovacia, Austria şi sudul Germaniei. În
ultimele zile, direcţia vântului s-a schimbat, emisiile radioactive afectând mai ales ţările din
sudul continentului:România, Grecia, Bulgaria şi Turcia. Totuşi, suprafaţa cu cel mai mare grad
de risc de iradiere includea nordul Ucrainei, sudul şi estul Belarusului şi zona de vest, la graniţa
dintre Rusia şi Belarus. La momentul exploziei, în această regiune de aproximativ 140. 000 km2
locuiau 7 milioane de persoane, dintre care 3 milioane erau copii.
Depunerile radioactive au afectat România mai ales în primeIe zile ale lunii mai, din cauza
schimbării direcţiei vântului. În noaptea de 1 mai, staţiile care se ocupau cu măsurarea
radioactivităţii au transmis că, în anumite zone ale ţării, s-au înregistrat valori depăşite ale
radioactivităţii. Cel mai ridicat grad de poluare a fost atins în Iaşi, unde s-a ajuns la nivelul de
alarmare. Totodată, radioactivitatea a crescut foarte mult şi în Suceava, Târgu-Mureş, Galaţi şi
Tulcea.
Pentru a opri emisiile radioactive, zona activă a reactorului a fost acoperită cu un ''sarcofag'' de
beton, care opreşte radiaţiile. Oraşul Cernobîl, că şi Prypiat, au fost evacuate şi probabil nu vor
mai fi locuite vreodată, întrucât nivelul de radiaţii va ajunge la cote normale în jurul anului 2525.

Efecte asupra mediului și sănătății accidentului de la Cernobîl

Mai multe organizații au raportat impactul accidentului de la Cernobîl, dar toate au avut
probleme de evaluare a importanței observațiilor lor din cauza lipsei de informații de sănătate
publică fiabile înainte de 1986. În 1989, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) oamenii de
stiinta medicali au atribuit incorect diferite efecte biologice si asupra sanatatii la expunerea la
radiatii. Ulterior, Guvernul URSS a cerut Agenției Internaționale pentru Energia Atomică
(AIEA) să coordoneze o evaluare a experților internaționali privind consecințele radiologice, de
mediu și de sănătate ale accidentelor în orașele selectate din zonele cele mai contaminate din
Belarus, Rusia și Ucraina. Între martie 1990 și iunie 1991, un număr de 50 de misiuni de teren au
fost efectuate de 200 de experți din 25 de țări (inclusiv URSS), șapte organizații și 11
laboratoare3. În absența datelor anterioare anului 1986, a comparat o populație de control cu cele
expuse radiațiilor. Tulburările de sănătate semnificative au fost evidente atât la grupurile de
control, cât și la grupurile expuse, dar, în acel stadiu, niciuna nu a fost legată de radiații.

15
 Căile de expunere la radiații (principalele căi de mediu ale expunerii la radiații umane)

În februarie 2003, AIEA a înființat Forumul de la Cernobîl, în cooperare cu șapte alte

organizații ale ONU, precum și autoritățile competente din Belarus, Federația Rusă și
Ucraina. În aprilie 2005, rapoartele elaborate de două grupuri de experți - "Mediu",
coordonate de AIEA și "Sănătate", coordonate de OMS - au fost discutate intens de către
Forum și, eventual, aprobate prin consens. Concluziile acestui studiu al Forumului pentru
Cernobâl din 2005 (versiunea revizuită publicată în 2006i) sunt conforme cu studiile
experților anteriori, în special cu raportul UNSCEAR 2000, care a spus că "în afară de
această creștere a cancerului tiroidian, nu există dovezi privind un impact major asupra
sănătății publice care se datoreaza expunerii la radiatii la 14 ani de la accident.Nu exista
dovezi stiintifice de crestere a incidentei globale a cancerului sau a mortalitatii sau in
tulburari non-maligne, care ar putea fi legate de expunerea la radiatii. Cu toate acestea, există
puține dovezi ale unei creșteri a leucemiei, chiar și în rândul lucrătorilor de curățire, unde ar
putea fi cel mai bine așteptat. Cu toate acestea, acești lucrători - în care s-au primit doze mari
rămân în pericol de cancer pe termen lung. În afară de acestea, Comitetul Științific al
Națiunilor Unite privind efectele radiației atomice (UNSCEAR) afirmă că "marea majoritate
a populației nu este susceptibilă să aibă consecințe grave asupra sănătății ca rezultat al
radiațiilor din accidentul de la Cernobîl. au fost observate in populatiile care nu sunt legate de
expunerea la radiatii.

16
 Raportul Forumului de la Cernobîl afirmă că oamenii din zonă au suferit un fatalism
paralizant din cauza miturilor și percepțiilor greșite despre amenințarea radiațiilor, care a
contribuit la o cultură a dependenței cronice. Unii "au preluat rolul de invalizi". Sănătatea
mintală asociată cu fumatul și abuzul de alcool este o problemă mult mai mare decât
radiațiile, dar cel mai rău dintre toate la acel moment a fost nivelul de bază al sănătății și
nutriției. În afară de cele 116.000 inițiale, relocațiile oamenilor erau foarte traumatizante și
nu făceau prea multe pentru a reduce expunerea la radiații, care oricum era scăzută. Efectele
psiho-sociale ale celor afectați de accident sunt asemănătoare cu cele generate de alte
dezastre majore, cum ar fi cutremure, inundații și incendii. Conform celei mai actuale
estimări a UNSCEAR, doza medie de radiații din cauza accidentului primit (populație
216.000) în anii 1986 până în 2005 a fost de 31 mSv (în perioada de 20 de ani), iar în zonele
"contaminate" (populație de 6,4 milioane) a fost în medie de 9 mSv, minor crește peste doza
datorată radiațiilor de fond în aceeași perioadă (aproximativ 50 mSv).
Numărul de decese care rezultă din accident este acoperit cel mai mult în raportul
efectelor asupra sănătății, furnizat de o anexă la raportul UNSCEAR 2008, publicat în 2011.5
Câteva cifre exagerate au fost publicate privind numărul deceselor care pot fi atribuite
dezastrului de la Cernobîl. O publicație a Oficiului pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare
(OCHA) 6 a acordat sprijin acestor țări. Cu toate acestea, președintele UNSCEAR a arătat
clar că "acest raport este plin de declarații nefondate care nu au sprijin în evaluările
științifice" k, iar raportul Forumului de la Cernobîl îi repudiază. Un efect deosebit de trist al
accidentului a fost că unii medici din Europa a recomandat femeilor însărcinate să se supună
avorturilor din cauza expunerii la radiații, chiar dacă nivelurile în cauză erau mult sub cele
care ar putea avea efecte teratogene. Moartea fătului de la acest lucru este probabil mult mai
mare decât direct de la accident.UNSCEAR în 2011 concluzionează: Pe scurt, efectele
accidentului de la Cernobîl sunt multe și variate. Efectele deterministe timpurii pot fi
atribuite radiației cu un grad ridicat de certitudine, în timp ce pentru alte condiții medicale,
radiația aproape că nu a fost cauza. Între acestea, a existat un spectru larg de condiții. Este
necesar să evaluați cu atenție fiecare condiție specifică și circumstanțele înconjurătoare
înainte de a atribui o cauză.
Conform unui raport al UNSCEAR din 2018, aproximativ 20.000 de cazuri de cancer
tiroidian au fost diagnosticate în perioada 1991-2015 la pacienții cu vârsta de 18 ani și mai
mici în momentul accidentului. Raportul precizează că un sfert din cazurile 2001-2008 au
fost "probabil" cauzate de doze mari de radiații și că această fracțiune ar fi fost probabil mai
mare în anii anteriori și mai mică în anii următori. Cu toate acestea, se precizează, de
asemenea, că incertitudinea în jurul fracțiunii atribuite este foarte semnificativă - cel puțin
între 0,07 și 0,5 și că influența analizelor anuale și urmărirea activă face ca comparațiile cu
populația generală să fie problematice. Cancerul tiroidian nu este de obicei fatal dacă este
diagnosticat și tratat devreme; raportul precizează că diagnosticul efectuat între 1991 și 2005
(6,848 de cazuri), 15 s-au dovedit a fi fatale9. Coniferele în aproximativ 10 kilometri pătrați
de pădure din apropierea uzinei au fost uciși de nivelurile ridicate de radiații, dar regenerarea

17
a început să curgă din următoarele an. Efectul net al mediului al accidentului a fost
biodiversitatea și abundența speciilor. Zona de excludere a devenit un sanctuar unic pentru
fauna sălbatică.

Închiderea progresivă a centralei de la Cernobîl

La începutul anilor 1990, aproximativ 400 de milioane de dolari au fost cheltuite pentru
îmbunătățirea reactoarelor rămase de la Cernobîl, sporind considerabil siguranța acestora.
Lipsa de energie a necesitat continuarea funcționării uneia dintre ele (unitatea 3) până în
decembrie 2000. (Unitatea 2 a fost oprită după un incendiu din sala turbinelor în 1991 și
unitatea 1 la sfârșitul anului 1997). zi, iar doza lor de radiații a fost în limitele acceptate pe
plan internațional. O mică echipă de oameni de știință lucrează în interiorul clădirii
reactorului distrus, în interiorul adăpostului.
Lucrătorii și familiile lor trăiesc acum într-un oraș nou, Slavutich, la 30 km de plantă.
Acesta a fost construit după evacuarea Pripyatului, aflat la doar 3 km distanță. Ucraina
depinde și este profund îndatorată de Rusia pentru aprovizionarea cu energie, în special cu
petrolul și gazele, dar și cu combustibilul nuclear. Deși această dependență este redusă
treptat, funcționarea continuă a centralelor nucleare, care furnizează jumătate din totalul
energiei electrice, este acum chiar mai importantă decât în 1986. Când a fost anunțat în 1995
că cele două reactoare de operare de la Cernobîl vor fi închise până în anul 2000, un
memorandum de înțelegere a fost semnat de Ucraina și țările G7 pentru a progresa acest
lucru, dar implementarea sa a fost întârziată în mod vizibil. A fost necesară o capacitate
alternativă de generare a gazelor, care are implicații în ceea ce privește costul și
aprovizionarea cu combustibili sau nucleare, prin completarea unității Khmelnitski 2 și a
unității 4 Rovno (K2R4) în Ucraina. Construcția acestora a fost oprită în 1989, dar a fost
reluată, iar ambele reactoare au venit la sfârșitul anului 2004, finanțate de Ucraina mai
degrabă decât granturi internaționale, așa cum era de așteptat pe baza închiderii Cernobîlului.

Izolarea unității 4 a centralei

Unitatea 4 de la Cernobîl a fost închisă într-un adăpost de beton mare care a fost ridicat
rapid (până în octombrie 1986) pentru a permite funcționarea continuă a celorlalte reactoare
de la uzină. Cu toate acestea, structura nu este nici puternică, nici durabilă. Planul
internațional de aplicare a adăpostului din anii 1990 a implicat strângerea de fonduri pentru
lucrările de remediere, inclusiv îndepărtarea materialelor care conțin combustibil. Unele
lucrări majore privind adăpostul au fost efectuate în 1998 și 1999. În interiorul acestuia se
află încă aproximativ 200 de tone de material radioactiv, ceea ce reprezintă un pericol pentru
mediu până când acesta este mai bine izolat. Structura New Safe Confinement (NSC) a fost
finalizată în 2017 , fiind construit adiacent și apoi mutat pe șine. Este o arhitectură de 110
metri înălțime, de 165 de metri lungime și de 260 de metri, acoperind atât unitatea 4, cât și

18
structura construită în 1986. Rama arcului este o construcție de zăbrele din elemente tubulare
din oțel, echipate cu macarale interne. Contractul de proiectare și construcție a fost semnat în
2007 cu consorțiul Novarka, iar lucrările pregătitoare la fața locului au fost finalizate în 2010.
Construcția a început în aprilie 2012. Prima jumătate a anului, cu o greutate de 12.800 tone, a
fost mutată la 112 metri într-o zonă de depozitare în fața unității 4 în aprilie 2014. A doua
jumătate a fost finalizată până la sfârșitul anului 2014 și a fost alăturată primei în iulie 2015.
În 2015 au fost montate uși, macarale și echipamente de manipulare la distanță. Întreaga
structură de 36.000 de tone a fost împinsă cu 327 de metri în poziție clădirea reactorului în
noiembrie 2016, peste două săptămâni, iar pereții de capăt au fost finalizați. CNVM este cea
mai mare structură mobilă pe uscat.

Reamenajarea unității 4 a centralei

Clădirea închisă ermetic va permite inginerilor să demonteze de la distanță structura din
1986, care a protejat rămășițele reactorului de vreme în săptămânile după accident. Aceasta
va permite eliminarea eventuală a materialelor care conțin combustibil (FCM) în partea de
jos a clădirii reactorului și va acomoda caracterizarea, compactarea și ambalarea pentru
eliminare. Această sarcină reprezintă cel mai important pas în eliminarea pericolului nuclear
în zonă - și începerea reală a dezmembrării. CNVM va facilita manipularea de la distanță a
acestor materiale periculoase, utilizând cât mai puține personal posibil. În timpul construcției
de vârf a CNC, 1200 de muncitori erau la fața locului. Fondul de protecție la Cernobîl,
înființat în 1997, a primit 864 de milioane de euro de la donatorii internaționali până la
începutul anului 2011 pentru acest proiect și pentru lucrările anterioare. Acesta și contul de
securitate nucleară (NSA), înființat în 1993, sunt administrate de Banca Europeană pentru
Reconstrucție și Dezvoltare (BERD). Costul total al noului adăpost a fost estimat în 2011 la
1,5 miliarde de euro. În noiembrie 2014, BERD a declarat că planul de implementare a unui
Shelter de 2,15 miliarde de euro, inclusiv CNVM, a primit contribuții de la 43 de guverne,
dar totuși a înregistrat un deficit de finanțare de 615 milioane EUR. În luna următoare,
BERD a efectuat o contribuție suplimentară de 350 de milioane de euro în așteptarea unei
contribuții de 165 de milioane de euro de către G7 / Comisia Europeană, confirmată în aprilie

19
2015. Aceasta a lăsat un echilibru de 100 de milioane de euro pentru donatorii non-G7 , iar
15 milioane de euro au fost confirmate în aprilie 2015.

Finanțarea altor lucrări la Cernobîl

Contul de siguranță nucleară (NSA), a primit 321 de milioane de euro până la începutul
anului 2011 pentru dezafectarea Cernobâlului și, de asemenea, pentru proiecte din alte țări
ex-sovietice. În Cernobîl, acesta finanțează construcția depozitelor de combustibil și a
deșeurilor uzate (în special ISF-2, a se vedea mai jos) și a unităților de dezafectare 1-3. În
aprilie 2016, Comisia Europeană a promis ANS 20 de milioane de euro, cea mai mare parte a
sumelor de 45 de milioane de euro așteptate de la G7 și de Comisia Europeană. Încă 20 de
milioane au fost așteptate de BERD în mai 2016. În total, Comisia Europeană a angajat până
în prezent aproximativ 730 de milioane de euro pentru proiectele de la Cernobîl în patru
moduri. În primul rând, 550 de milioane EUR pentru proiectele de asistență, din care 470 de
milioane au fost canalizate prin fonduri internaționale și 80 de milioane de euro au fost
implementate direct de Comisia Europeană. În al doilea rând, sprijinul pentru generarea de
energie este de 65 milioane EUR. În al treilea rând, 15 milioane de euro pentru proiecte
sociale. Și în sfârșit, 100 de milioane de euro pentru proiecte de cercetare.

Cernobîl a utilizat combustibil: ISF-1 și ISF-2

Combustibilul utilizat din unitățile 1-3 a fost depozitat în iazul de răcire al fiecărei unități
și într-un iaz intermediar pentru depozitarea combustibilului uzat (ISF-1). Câteva ansambluri
deteriorate au rămas în unitățile 1 și 2 în 2013, ultima fiind eliminată în iunie 2016. ISF-1
deține acum cea mai mare parte a combustibilului uzat din unitățile 1-3, permițând
dezafectarea acestor reactoare în condiții de licență mai puțin restrictive. Majoritatea
ansamblurilor de combustibil au fost ușor de manevrat, dar aproximativ 50 au fost deteriorate
și au necesitat manipularea specială. În 1999, a fost semnat un contract cu Framatome (acum
Areva) pentru construirea instalației de gestionare a deșeurilor radioactive ISF-2 pentru a
stoca 25.000 de ansambluri de combustibil din unitățile 1-3 și alte deșeuri operaționale pe
termen lung, precum și materialele de la unitățile de dezafectare 1-3 (care sunt primele unități
RBMK dezafectate oriunde). Cu toate acestea, după ce a fost construită o parte semnificativă
a instalației de depozitare uscată, au apărut deficiențe tehnice ale conceptului în 2003, iar
contractul a fost încheiat pe cale amiabilă în 2007. HOLTEC INTERNATIONAL a devenit
contractant în septembrie 2007 pentru noua instalație interimară de depozitare a
combustibilului nuclear uzat (ISF-2 sau SNF SF-2) pentru NPP Cernobil din stat. Aprobarea
proiectului și finanțarea din partea ANS au fost confirmate în octombrie 2010, iar costul final
de 87,5 milioane de euro, în valoare de 400 milioane EUR, a fost promis în aprilie 2016.
ISF-2 va fi cea mai mare instalație de depozitare a combustibilului uscat din lume și va
găzdui 21.217 ansambluri de combustibil RBMK în depozite uscate pentru o durată de viață

20
de cel puțin 100 de ani. Acesta a fost licențiat în martie 2013, permițând etapa a 2-a până în
2015, cu finalizarea așteptată în 2017. Lucrările sunt efectuate de companiile ucrainene
UTEM-Engineering (contractor principal) și Ukrtransbud. Proiectul include o instalație de
procesare, capabilă să taie ansamblurile de combustibil RBMK * și să pună materialul în
cutii cu pereți dubli, care vor fi umplute cu gaz inert și închis sudat. Acestea vor fi
transportate apoi la bolți de depozitare uscată, în care recipientele de combustibil vor fi
închise timp de până la 100 de ani. Această instalație, tratând 2500 de ansambluri de
combustibil pe an, este prima de acest fel pentru combustibilul RBMK.

Gestionarea deșeurilor

Complexul industrial pentru gestionarea deșeurilor radioactive (ICSRM): În aprilie 2009,

Nukem a înmânat acest centru de tratare a deșeurilor la sol pentru deșeuri radioactive solide.
În mai 2010, Comitetul de Stat pentru Reglementarea Nucleară a autorizat punerea în
funcțiune a acestei instalații, unde sunt condiționate deșeurile solide de nivel scăzut și
intermediar acumulate din operațiunile centralei și dezafectarea blocurilor 1 - 3 ale
reactoarelor. Deșeurile sunt procesate în trei etape. În primul rând, deșeurile radioactive
solide depozitate temporar în buncăre sunt îndepărtate pentru tratare. În etapa următoare,
aceste deșeuri, precum și cele din blocurile 1-3 ale reactorului de dezafectare, sunt prelucrate
într-o formă adecvată pentru eliminarea permanentă în condiții de siguranță. Deșeurile de
nivel scăzut și intermediar sunt separate în categorii combustibile, compactabile și
necompașabile. Acestea sunt apoi supuse la incinerare, compactare cu forță mare și respectiv
cimentare. În plus, deșeurile solide cu grad ridicat de radioactivitate și de durată lungă de
viață sunt sortate pentru depozitare temporară separată. În a treia etapă, materialele reziduale
solide condiționate sunt transferate în recipiente adecvate pentru depozitarea permanentă în
condiții de siguranță.
Ca parte a acestui proiect, la sfârșitul anului 2007, Nukem a înmânat o instalație de
depozitare a deșeurilor radioactive cu durată scurtă de viață după o condiționare prealabilă.
Este situat la 17 km distanță de centrala electrică, la complexul Vektor din zona de 30 km.
Zona de depozitare este proiectată să dețină 55.000 m3 de deșeuri tratate, care vor fi supuse
unei supravegheri radiologice timp de 300 de ani, până când radioactivitatea va fi degradată
într-o asemenea măsură încât monitorizarea nu mai este necesară. Un alt contract a fost
închiriat pentru un lichid radioactiv Instalația de tratare a deșeurilor (LRTP), pentru a
gestiona circa 35.000 de metri cubi de deșeuri lichide de nivel scăzut și intermediar la
amplasament. Aceasta va fi solidificată și eventual îngropată împreună cu deșeurile solide de
pe teren. Construcția uzinei a fost finalizată, iar începutul operațiunilor a avut loc până la
sfârșitul anului 2015. LRTP este finanțat și prin contul de securitate nucleară (NSA) al
BERD.

21
 EXPERTIZĂRI / CONSTATĂRI

20 de ani mai târziu, un raport al ONU oferă răspunsuri definitive și modalități de

reparare a vieții
5 SEPTEMBRIE 2005 GENEVA - Un total de până la 4000 de persoane ar putea muri în
cele din urmă de expunerea la radiații de la accidentul din centralele nucleare de la Cernobîl
(acum 20 de ani), a concluzionat o echipă internațională de peste 100 de oameni de știință.
Cu toate acestea, la mijlocul anului 2005, mai puțin de 50 de decese au fost atribuite
direct radiațiilor cauzate de dezastru, aproape toate fiind lucrători de salvare extrem de
expuși, mulți care au murit în câteva luni de la accident, iar alții au murit până în 2004.
Noile numere sunt prezentate într-un raport referitor la digestul "Legacy de la Cernobîl:
Impactul asupra sănătății, mediului și socio-economic", publicat de Forumul de la Cernobîl.
Digestul, bazat pe un raport în trei volume, de 600 de pagini, care încorporează activitatea a
sute de oameni de știință, economiști și experți în domeniul sănătății, evaluează impactul
celor mai mari 20 de ani ale celui mai mare accident nuclear din istorie. Forumul este alcătuit
din 8 agenții specializate ale ONU, printre care Agenția Internațională pentru Energie
Atomică (AIEA), Organizația Mondială a Sănătății (OMS), Programul Națiunilor Unite
pentru Dezvoltare (PNUD), Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO), Programul
Națiunilor Unite pentru Mediu ), Biroul Organizației Națiunilor Unite pentru Coordonarea
Afacerilor Umanitare (UN-OCHA), Comitetul științific al ONU pentru efectele radiației
atomice (UNSCEAR) și Banca Mondială, precum și guvernele Belarusului, Federației Ruse
și Ucrainei.
"Această compilație a celor mai recente cercetări poate contribui la soluționarea
problemelor restante legate de moartea, boala și efectele economice rezultate din accidentul
de la Cernobîl", explică dr. Burton Bennett, președintele Forumului de la Cernobîl și o
autoritate privind efectele radiațiilor. "Guvernele celor trei țări cele mai afectate și-au dat
seama că trebuie să găsească o cale clară și că progresul trebuie să se bazeze pe un consens
solid cu privire la consecințele ecologice, asupra sănătății și economice și asupra unor sfaturi
și sprijin bun din partea comunității internaționale. “Bennett a continuat: "Acesta a fost un
accident foarte grav, cu consecințe majore asupra sănătății, în special pentru mii de lucrători
expuși în primele zile care au primit doze foarte mari de radiații și pentru mii de pacienți cu
cancer tiroidian. În ansamblu, însă, nu am constatat efecte negative grave asupra sănătății
asupra restului populației din zonele înconjurătoare și nici nu am constatat o contaminare
extinsă care ar continua să reprezinte o amenințare substanțială pentru sănătatea umană, în
câteva zone excepționale, restrânse. “
Raportul Forumului vizează să ajute țările afectate să înțeleagă adevărata amploare a
consecințelor accidentelor și sugerează modalități prin care guvernele Belarusului, Federației
Ruse și Ucrainei ar putea aborda problemele economice și sociale majore care decurg din
accident. Membrii Forumului, inclusiv reprezentanții celor trei guverne, se vor întâlni la
Viena, la 6 și 7 septembrie, la o întrunire fără precedent a experților mondiali asupra

22
 Cernobîlului, a efectelor radiațiilor și a protecției, pentru a lua în considerare aceste
constatări și recomandări.
Constatări majore ale studiului
Zeci de constatări importante sunt incluse în raportul masiv:
 Aproximativ 1000 de angajați ai personalului din cadrul reactorului și lucrătorii de
urgență au fost puternic expuși radiațiilor la nivel înalt în prima zi a accidentului;
printre cei peste 200 000 de lucrători în operațiuni de urgență și recuperare expuși în
perioada 1986-1987, se estimează că aproximativ 2200 de decese cauzate de radiații
vor fi așteptate pe parcursul vieții.
 Se estimează că cinci milioane de persoane locuiesc în prezent în zonele din Belarus,
Rusia și Ucraina care sunt contaminate cu radionuclizi din cauza accidentului;
aproximativ 100 000 dintre aceștia trăiesc în zone clasificate în trecut de autoritățile
guvernamentale ca zone de "control strict".
 Aproximativ 4000 de cazuri de cancer tiroidian, în principal la copii și adolescenți în
momentul accidentului, au rezultat din contaminarea accidentului și cel puțin nouă
copii au murit de cancer tiroidian; cu toate acestea, rata de supraviețuire în rândul
acestor victime ale cancerului, judecând după experiența din Belarus, a fost de
aproape 99%.
 Cei mai mulți lucrători în situații de urgență și persoanele care locuiesc în zonele
contaminate au primit doze relativ scăzute de radiații corporale, comparabile cu
nivelurile de fond natural. În consecință, nu sa constatat nicio dovadă sau
probabilitate de scădere a fertilității în rândul populației afectate și nici nu s-au
evidențiat creșteri ale malformațiilor congenitale care pot fi atribuite expunerii la
radiații.
 Sărăcia, bolile "stilului de viață" care se acumulează în fosta Uniune Sovietică și
problemele de sănătate mintală reprezintă o amenințare mult mai mare pentru
comunitățile locale decât expunerea la radiații.
 Miturile persistente și percepțiile greșite privind amenințarea radiațiilor au dus la
"paralizarea fatalismului" în rândul locuitorilor din zonele afectate.
 Programele ambițioase de reabilitare și de asistență socială inițiate de fosta Uniune
Sovietică și continuate de Belarus, Rusia și Ucraina, necesită reformulare datorită
schimbărilor în condițiile radiațiilor, țintelor slabe și deficitului de finanțare.
 Elementele structurale ale sarcofagului construit pentru a conține reactorul deteriorat
au degradat, prezentând un risc de prăbușire și eliberare a prafului radioactiv;
 Un plan cuprinzător pentru eliminarea de tone de deșeuri radioactive la nivel înalt la
și în jurul amplasamentului centrului nuclear de la Cernobîl, în conformitate cu
standardele actuale de siguranță, nu a fost încă definit.
Alături de decesele și bolile induse de radiații, raportul etichetează impactul Chernobyl
asupra sănătății mintale ca fiind "cea mai mare problemă de sănătate publică creată de accident"
și atribuie parțial acest impact psihologic dăunător unei lipse de informații exacte. Aceste

23
probleme se manifestă ca auto-evaluări negative ale sănătății, credința în speranța de viață
redusă, lipsa de inițiativă și dependența de asistența statului.
"Două decenii după accidentul de la Cernobîl, locuitorii din zonele afectate încă nu
dispun de informațiile de care au nevoie pentru a conduce viața sănătoasă și productivă posibilă",
explică Louisa Vinton, punctul focal de la Cernobîl la PNUD. "Suntem consiliați guvernele
partenere că trebuie să ajungă la oameni cu informații exacte, nu numai despre cum să trăiască în
siguranță în regiunile cu nivel scăzut de contaminare, ci și despre un stil de viață sănătos care să
conducă și să creeze noi mijloace de trai".
Experții internaționali au estimat că radiațiile ar putea determina până la aproximativ
4000 de decese ulterioare în rândul populațiilor Cernobîlului cu expunere mai mare, adică a
lucrătorilor de urgență din 1986-1987, evacuați și rezidenții din zonele cele mai contaminate.
Acest număr conține atât decesele cauzate de radiații induse de cancer, cât și leucemia și o
predicție statistică bazată pe estimările dozelor de radiații primite de aceste populații. Deoarece
aproximativ un sfert de oameni mor din cauza cancerului spontan care nu este cauzat de radiația
de la Cernobîl, creșterea cu doar 3% va fi dificil de observat. Cu toate acestea, în cele mai expuse
cohorte de operațiuni de urgență și recuperare, sa observat deja o creștere a anumitor forme de
cancer (de exemplu, leucemie) în anumite perioade de timp. Predictiile folosesc sase decenii de
experienta stiintifica cu efectele acestor doze, a explicat Repacholi.
Estimarea raportului pentru eventualul număr de decese este cu mult mai mică decât
speculațiile anterioare și bine publicate potrivit cărora expunerea la radiații ar presupune zeci de
mii de vieți. Dar cifra 4000 nu este cu mult diferită de estimările făcute în 1986 de către oamenii
de știință sovietici, potrivit dr. Mikhail Balonov, expert în radiații la Agenția Internațională
pentru Energie Atomică de la Viena, care a fost om de știință în fosta Uniune Sovietică în
momentul accidentului .
În ceea ce privește impactul asupra mediului, rapoartele sunt, de asemenea, liniștitoare,
deoarece evaluările științifice arată că, cu excepția zonei de 30 de kilometri încă înconjurată și
extrem de contaminată, înconjurând reactorul și a unor lacuri închise și a pădurilor restrânse,
nivelurile de radiații au revenit la niveluri acceptabile. "În majoritatea zonelor, problemele sunt
economice și psihologice, nu sănătate sau mediu", afirmă Balonov, secretarul științific al
efortului Forumului de la Cernobîl, care a fost implicat în recuperarea de la Cernobîl de la
producerea dezastrului.

24
 EVALUĂRI EFECTUATE DE UNSCEAR ASUPRA EFECTELOR
RADIAȚIILOR

Eliberarea radionuclizilor

Accidentul de la reactorul de la Cernobîl a avut loc în timpul unui test experimental al

sistemului de control electric, deoarece reactorul a fost oprit pentru întreținere de rutină.
Operatorii, în încălcarea reglementărilor de siguranță, au oprit sistemele de control importante și
au permis reactorului, care a avut defecte de proiectare, să atingă condiții instabile și cu putere
redusă. O explozie bruscă de curent a provocat o explozie de abur care a rupt vasul reactorului,
permițând astfel și mai multă violență interacțiune combustibil-abur care a distrus miezul
reactorului și a afectat grav clădirea reactorului. Ulterior, un incendiu grafit intens a ars timp de
10 zile. În aceste condiții s-au produs eliberări mari de materiale radioactive.
Gazele radioactive și particulele eliberate în accident au fost inițial purtate de vânt în
direcțiile dinspre nord și nord. În zilele următoare, vântul vine din toate direcțiile. Depunerea
radionuclizilor a fost guvernată în primul rând de precipitațiile care au loc în timpul trecerii
norului radioactiv, ceea ce a dus la un model de expunere complex și variabil în întreaga regiune
afectată și, într-o măsură mai mică, în restul Europei.
Conform raportului UNSCEAR 2000 se pot observa zonele globale afectate de depunerea
radionuclizilor, după cum urmează:
 Depunerea la sol a cesiului-137 pe teritoriul Belarusului, Rusiei și Ucrainei:

Figura VI. Depunerea la sol a cesiului-137 eliberată în accidentul de la Cernobîl

25
  Depunerea la sol a cesiului-137 în Europa:

Figura XI. Depozitarea la sol a cesiului-137 eliberată în Europa după accidentul de la Cernobîl
[D13].
Expunerea persoanelor
Radionuclidele eliberate din reactor care au provocat expunerea persoanelor au fost, în
principal, iod-131, cesiu-134 și cesiu-137. Iodul-131 are o scurtă perioadă de înjumătățire
radioactivă (opt zile), dar poate fi transferat oamenilor relativ rapid din aer și prin consumul de
lapte și legume cu frunze contaminate. Iodul devine localizat în glanda tiroidă. Din motive legate
de consumul de lapte și de produse lactate de către sugari și copii, precum și de mărimea
glandelor tiroide și a metabolismului acestora, dozele de radiații sunt de obicei mai mari pentru
ei decât pentru adulți.
Izotopii cesiului au un timp de înjumătățire relativ mai lung (cesiul-134 are un timp de
înjumătățire de 2 ani, în timp ce cesiul-137 este de 30 de ani). Aceste radionuclizi determină
expuneri pe termen lung prin calea de ingestie și prin expunerea externă la depunerea pe teren.
Multe alte radionuclizi au fost asociate cu accidentul, care au fost, de asemenea, luate în
considerare în evaluările expunerii.
Doza medie efectivă pentru persoanele cele mai afectate de accident a fost estimată la
aproximativ 120 mSv pentru 530.000 de lucrători în operațiuni de recuperare, 30 mSv pentru
115.000 de persoane evacuate și 9 mSv în primele două decenii de la accident la cei care au
continuat să locuiască în zonele contaminate . (Pentru comparație, doza tipică dintr-o singură
scanare cu tomografie computerizată este de 9 mSv). Valorile individuale maxime ale dozei pot
fi un ordin de mărime și chiar mai mult. În afara Belarusului, Federației Ruse și Ucrainei, alte
țări europene au fost afectate de accident. Datele naționale medii au fost mai mici de 1 mSv în

26
primul an după accident, cu scădere progresivă a dozelor în anii următori. Doza medie pe
parcursul unei vieți în țările îndepărtate din Europa a fost estimată la aproximativ 1 mSv. Aceste
doze sunt comparabile cu o doză anuală de radiații de fond natural (media globală este de 2,4
mSv) și, prin urmare, prezintă o semnificație radiologică mică.
Expunerile au fost mult mai mari pentru cei implicați în atenuarea efectelor accidentului
și cei care locuiau în apropiere. Aceste expuneri sunt analizate în detaliu în evaluările
UNSCEAR.

Efectele sănătății

Accidentul de la Cernobîl a provocat foarte multe efecte radiații severe. Dintre cei 600 de
lucrători prezenți pe site în dimineața devreme de 26 aprilie 1986, 134 au primit doze mari (0,8-
16 Gy) și au suferit de boală prin radiații. Dintre acestea, 28 au decedat în primele trei luni și alte
19 au decedat în 1987-2004 de diverse cauze care nu au fost neapărat asociate cu expunerea la
radiații. În plus, conform raportului UNSCEAR 2008, majoritatea celor 530.000 de lucrători
recuperatori înregistrați au primit doze între 0,02 Gy și 0,5 Gy între 1986 și 1990. Această
cohorta este încă în pericol de consecințe târzii cum ar fi cancerul și alte boli și sănătatea lor va fi
urmărită îndeaproape.
Accidentul de la Cernobîl a condus, de asemenea, la o contaminare radioactivă răspândită
în zonele din Belarus, Federația Rusă și Ucraina, locuite de mai multe milioane de oameni. Pe
lângă faptul că a provocat expunerea la radiații, accidentul a provocat schimbări pe termen lung
în viața persoanelor care trăiesc în cartierele contaminate, deoarece măsurile destinate să limiteze
dozele de radiații includ reinstalarea, schimbările în aprovizionarea cu alimente și restricțiile
asupra activităților persoanelor și familiilor . Ulterior, aceste schimbări au fost însoțite de
schimbările majore economice, sociale și politice care au avut loc atunci când fosta Uniune
Sovietică sa desprins.
În ultimele două decenii, atenția sa concentrat pe investigarea asocierii dintre expunerea
cauzată de radionuclizii eliberați în accidentul de la Cernobîl și efectele târzii, în special a
cancerului tiroidian la copii. Dozele la tiroidă primite în primele luni după accident au fost
deosebit de ridicate la cei care au fost copii și adolescenți la acea vreme în Belarus, Ucraina și
cele mai afectate regiuni rusești și au băut lapte cu niveluri ridicate de iod radioactiv. Până în
2005, în acest grup au fost diagnosticate mai mult de 6.000 de cazuri de cancer tiroidian și este
foarte probabil ca o mare parte din aceste tipuri de cancer tiroidian să fie atribuite aportului de
iod radioactiv. Se așteaptă ca creșterea incidenței cancerului tiroidian din cauza accidentului de
la Cernobîl să continue pentru mulți ani, deși creșterea pe termen lung este dificil de cuantificat
cu precizie.
În rândul lucrătorilor ruși de recuperare care utilizează doze mai mari, există dovezi care
arată o creștere a incidenței leucemiei. Cu toate acestea, pe baza altor studii, incidența anuală a
leucemiei induse de radiații ar fi de așteptat să scadă în decurs de câteva decenii după expunere.

27
În plus, studiile recente ale lucrătorilor operațiunii de recuperare indică faptul că opacizările
lentilei oculare ar putea fi cauzate de dozele de radiație relativ scăzute.
Dintre cei 106 pacienți care au supraviețuit bolilor cauzate de radiații, normalizarea
completă a sănătății a durat câțiva ani. Mulți dintre acești pacienți au prezentat creșteri
semnificative din punct de vedere clinic, cauzate de radiații, în primii câțiva ani după accident. În
perioada 1987-2006, 19 supraviețuitori au murit din diferite motive; totuși, unele dintre aceste
decese s-au datorat cauzelor care nu sunt asociate cu expunerea la radiații.
În afară de creșterea dramatică a incidenței cancerului tiroidian în rândul celor expuși la o
vârstă fragedă și a indicării unei incidențe crescute a leucemiei și a cataractei în rândul
lucrătorilor, nu există o creștere evidentă a incidenței cancerului solid sau a leucemiei cauzate de
radiații în populațiile expuse. Nu există nici o dovadă a altor tulburări non-maligne care sunt
legate de radiațiile ionizante. Cu toate acestea, au fost răspândite reacții psihologice la accident,
care s-au datorat fricii de radiații, nu față de dozele actuale de radiații.
Există tendința de a atribui creșteri ale ratelor tuturor cancerelor de-a lungul timpului la
accidentul de la Cernobîl, dar trebuie remarcat faptul că au fost observate și creșteri înainte de
accident în zonele afectate. Mai mult, o creștere generală a mortalității a fost raportată în ultimele
decenii în majoritatea zonelor din fosta Uniune Sovietică, iar acest lucru trebuie luat în
considerare la interpretarea rezultatelor studiilor legate de accidente.
Actuala înțelegere a efectelor târzii ale expunerii prelungite la radiațiile ionizante este
limitată, deoarece evaluările doză-răspuns se bazează în mare măsură pe studiile privind
expunerea la doze mari și experimente pe animale. Studiile privind expunerea la accidente de la
Cernobîl ar putea lumina efectele târzii ale expunerii prelungite, dar având în vedere dozele mici
primite de majoritatea persoanelor expuse, orice creștere a incidenței sau mortalității cancerului
va fi dificil de detectat în studiile epidemiologice.

RECOMANDĂRI

Recomandările solicită concentrarea eforturilor de asistență asupra zonelor extrem de

contaminate și reproiectarea programelor guvernamentale pentru a ajuta persoanele care au
nevoie cu adevărat. Modificările sugerate ar schimba programele departe de cele care
promovează mentalitatea "dependenței" și a "victimei", înlocuindu-le cu inițiative care
încurajează oportunitatea, sprijină dezvoltarea locală și dau oamenilor încredere în viitorul lor.
În domeniul sănătății, raportul Forum solicită o monitorizare atentă a lucrătorilor care s-
au recuperat din sindromul de radiație acută (ARS) și al altor persoane de urgență extrem de
expuse. Raportul solicită, de asemenea, screening-ul concentrat al copiilor expuși la iod
radioactiv pentru cancerul tiroidian și a lucrătorilor de curățare cu expunere extremă pentru
cancerele non-tiroidiene. Cu toate acestea, programele de screening existente ar trebui evaluate
pentru eficacitatea costurilor, deoarece incidența cancerelor spontane tiroidiene crește în mod
semnificativ odată cu îmbătrânirea populației țintă. În plus, registrele de cancer de înaltă calitate
necesită sprijin guvernamental continuu.

28
 În domeniul mediului, raportul solicită monitorizarea pe termen lung a radionuclizilor de
cesiu și stronțiu pentru a evalua expunerea umană și contaminarea produselor alimentare și
pentru a analiza impactul acțiunilor de remediere și al contramăsurilor de reducere a radiațiilor.
O atenție sporită trebuie furnizată publicului cu privire la persistența contaminării radioactive în
anumite produse alimentare și la metodele de preparare a alimentelor care reduc aportul de
radionuclizi. Restricțiile privind recoltarea anumitor produse alimentare sălbatice sunt încă
necesare în anumite domenii.
De asemenea, în domeniul protecției mediului, raportul solicită un "program integrat de
gestionare a deșeurilor pentru adăpost, amplasamentul centralei nucleare de la Cernobâl și zona
de excludere" pentru a asigura aplicarea unei gestionări și capacități consecvente pentru toate
tipurile de deșeuri radioactive. Depozitarea și eliminarea deșeurilor trebuie tratate în mod
cuprinzător în întreaga zonă de excludere, conform Raportului.
În zonele în care expunerea umană nu este ridicată, nu trebuie făcută nici o remediere,
subliniază Balonov. "Dacă nu ne așteptăm la efecte asupra sănătății sau asupra mediului, nu ar
trebui să pierdem resursele și efortul pe zonele cu grad scăzut de prioritate și contaminare
scăzută", explică el. "Trebuie să ne concentrăm eforturile și resursele pe probleme reale".
O recomandare cheie se referă la faptul că o mare parte a populației, în special în zonele
rurale, încă nu dispun de informații exacte și subliniază necesitatea de a găsi modalități mai bune
atât pentru a informa publicul, cât și pentru a depăși lipsa de credibilitate care a împiedicat
eforturile anterioare. Chiar dacă informații exacte au fost disponibile de ani de zile, fie că nu a
ajuns la cei care au nevoie de ea, fie că oamenii nu au încredere și nu acceptă informațiile și nu
acționează în conformitate cu Raportul.
Această recomandare solicită orientarea către anumite segmente de public, inclusiv liderii
comunității și lucrătorii din domeniul sănătății, împreună cu o strategie mai amplă care
promovează un stil de viață sănătos, precum și informații despre modul de reducere a expunerilor
la radiații interne și externe și abordarea principalelor cauze ale bolilor și mortalității.
În sfera socio-economică, raportul recomandă o nouă abordare a dezvoltării care îi ajută
pe indivizi să "preia controlul propriilor lor vieți și comunități pentru a-și controla propriul
viitor". Guvernele, conform raportului, trebuie să eficientizeze și să reorienteze programele de la
Cernobîl printr- beneficiile, eliminarea beneficiilor inutile pentru persoanele din zonele mai puțin
contaminate, îmbunătățirea asistenței medicale primare, sprijinirea tehnicilor de producție a
alimentelor sigure și încurajarea investițiilor și a dezvoltării sectorului privat, inclusiv a
întreprinderilor mici și mijlocii.
"Cea mai importantă nevoie este de a oferi informații exacte despre un stil de viață
sănătos, împreună cu o mai bună reglementare pentru a promova întreprinderile mici și rurale.
Sărăcia este pericolul real. Trebuie să luăm măsuri pentru a împuternici oamenii. ", afirmă
Vinton.

29
 CONCLUZII

Accidentul de la centrala nucleară de la Cernobâl din 1986 a fost un eveniment tragic

pentru victimele sale, iar cei mai afectați au suferit dificultăți majore.
Unii dintre cei care au tratat urgența și-au pierdut viața.
Deși cei expuși ca copii și muncitorii de urgență și recuperare prezintă un risc crescut de
efecte induse de radiații, marea majoritate a populației nu trebuie să trăiască din cauza fricii de
consecințe grave asupra sănătății datorate radiațiilor din accidentul de la Cernobîl.
În cea mai mare parte, ele au fost expuse la niveluri de radiații comparabile cu sau de
câteva ori mai mari decât nivelurile anuale de fundal natural, iar expunerile viitoare continuă să
scadă lent, pe măsură ce decăderea radionuclizilor.
Viețile au fost grav afectate de accidentul de la Cernobîl, însă, din punct de vedere
radiologic, ar trebui să prevaleze în general perspective pozitive pentru sănătatea viitoare a
majorității persoanelor.

http://www.unscear.org/unscear/en/chernobyl.html
(Materialul de pe această pagină a fost elaborat de secretariatul UNSCEAR pe baza
rapoartelor UNSCEAR publicate, inclusiv ultimul document UNSCEAR Efectele asupra
sănătății datorate radiațiilor din accidentul de la Cernobîl (anexa D din Raportul UNSCEAR din
2008). Ultima actualizare: luni, 16 iulie 2012)

NORMATIVE

 INSAG-7, Accidentul de la Cernobîl: Actualizarea INSAG-1, Raportul Grupului

consultativ pentru securitatea nucleară internațională, Agenția Internațională pentru
Energie Atomică, Seria de siguranță nr. 75-INSAG-7, 1992, ISBN: 9201046928;
 Cercul de la Cernobîl: Impactul Sănătății, Mediului și Socio-Economic și recomandările
adresate guvernelor Belarusului, Federației Ruse și Ucrainei, Forumul de la Cernobîl:
2003-2005, a doua versiune revizuită, Agenția Internațională pentru Energie Atomică,
IAEA / PI / A.87 Rev .2 / 06-09181 (aprilie 2006);
 Consecințele asupra mediului ale accidentului de la Cernobîl și remedierea acestora:
Douăzeci de ani de experiență, raportul Grupului de experți al Grupului de experți din
Cernobâl "Mediu", Agenția Internațională pentru Energie Atomică, 2006 (ISBN
9201147058);
 Efectele asupra sănătății ale programelor de accident de la Cernobîl și ale programelor
speciale de îngrijire a sănătății, Raport al Grupului de experți al ONU pentru Cernobîl
"Sănătate", Organizația Mondială a Sănătății, 2006 (ISBN: 9789241594172);

30
 Accidentul de la Cernobîl, evaluările UNSCEAR privind efectele radiațiilor asupra site-
ului radiațiilor UNSCEAR (Comitetul științific al Națiunilor Unite privind efectele
radiației atomice);
 Expunerile și efectele accidentului de la Cernobîl, anexa J la sursele și efectele radiației
ionizante, Raportul UNSCEAR 2000 către Adunarea Generală Vol. II;
 Zece ani după Cernobîl: ce știm cu adevărat? (pe baza lucrărilor Conferinței
Internaționale AIEA / OMS / CE, Viena, aprilie 1996), Agenția Internațională pentru
Energie Atomică;
 Cernobîl: Evaluarea impactului radiologic și asupra sănătății - Actualizarea Cernobîlului
din 2002: Zece ani în urmă, Agenția pentru Energie Nucleară a OCDE (2002);
 Zbigniew Jaworowski, lecții de la Cernobîl, cu referire în special la cancerul tiroidian,
Buletinul informativ nr. 30 al Asociației pentru protecția împotriva radiațiilor din
Australia (aprilie 2004). Același articol a apărut în Executive Intelligence Review (EIR),
volumul 31, numărul 18 (7 mai 2004). O versiune extinsă a acestei lucrări a fost publicată
sub numele de Radiation Force, Capitolul 4 al Mediului și Sănătății: Mituri și Realități,
Editura Kendra Okonski și Julian Morris, International Policy Press, iunie 2004 (ISBN
1905041004). A se vedea și Accidentul de la Cernobîl, apendicele 2: Impactul asupra
sănătății;
 Site-ul web chernobyl.info www.chernobyl.info;
Informații despre Forumul Cernobîl pe site-ul internet al AIEA;
 Mikhail Balonov, Forumul de la Cernobîl: Constatări și recomandări majore, prezentate
la reuniunea de schimb public de informații privind materialele care a avut loc la Viena,
Austria, în perioada 12-16 februarie 2006,
 Pagina de internet a GreenFacts privind faptele științifice privind accidentele nucleare de
la Cernobâl (www.greenfacts.org/en/chernobyl),
 Centrul european de siguranță tehnologică din Cernobîl (www.tesec-int.org/Cernobyl) și
pagina sa web despre sarcofag și dezafectarea centralei nucleare de la Cernobîl;
 David Mosey, Privind dincolo de operator, Nuclear Engineering International, 26
noiembrie 2014 Cercul de 25 de ani la Cernobâl, Întrebări frecvente, Organizația
Mondială a Sănătății (23 aprilie 2011),
 Raport de sinteză privind reuniunea de evaluare a post-accidentului privind accidentul de
la Cernobîl, raportul Grupului consultativ pentru securitatea nucleară internațională, seria
de siguranță nr. 75-INSAG-1, Agenția Internațională pentru Energie Atomică, 1986
(ISBN: 9201231865),
 Anatoly Diatlov, de ce INSAG a rămas greșit încă, Nuclear Engineering International
(septembrie 1995, republicată în aprilie 2006),


31
 BIBLIOGRAFIE

 https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/cernobil-povestea-dezastrului-din-
urss?fbclid=IwAR0RYL59vDscOQUzsqHknQBl5XyAKEviMd45pzlN7bgGTX0rVzajs
X02YI
 http://www.unitischimbam.ro/accidentul-nuclear-de-la-cernobil-26-aprilie-
1986/?fbclid=IwAR3LKYUGIsolJSlMH0lYxSQFkFPPYOs1cQd74dKHkQ6RNmTrAJl
oqr_nqzY
 https://www.greenpeace.org/romania/ro/campanii/schimbari-climatice-
energie/activitati/15-lucruri-pe-care-nu-le-stiai-despre-
cernobil/?fbclid=IwAR1cT57AAiHVfU7dl0lX5ZpptOkw2879sFVCY2BV3yrH1oCn2m
fza0WC-nI
 https://www1.agerpres.ro/flux-documentare/2016/04/26/documentar-accidentul-nuclear-
de-la-cernobil-pentru-uz-intern--08-03-
09?fbclid=IwAR0J_lvWw0vImAYl8801If_w8_1kuwGjnvd-
XG3qKW2slpS4VjnWgGI0eu8
 https://www.britannica.com/event/Chernobyl-disaster
 https://www.rferl.org/a/update-chernobyl-disaster-how-it-
happened/29193709.html?fbclid=IwAR0BmN_a8Sde-
IuvEoSQvv_D7HARu5E6uHnRFmeZA_KpH-HPXYHs8AxSsTM
 https://www.aljazeera.com/news/2018/04/chernobyl-happened-
180425140428491.html?fbclid=IwAR1cT57AAiHVfU7dl0lX5ZpptOkw2879sFVCY2B
V3yrH1oCn2mfza0WC-nI
 https://www.aljazeera.com/news/2018/04/chernobyl-happened-
180425140428491.html?fbclid=IwAR1cT57AAiHVfU7dl0lX5ZpptOkw2879sFVCY2B
V3yrH1oCn2mfza0WC-nI
 http://www.asm.md/administrator/fisiere/editii/f11.pdf
 http://www.sussex.ac.uk/internal/bulletin/staff/2016-2017/23092016/nuclear-accidents-
plausible
 http://www.euro.who.int/en/search?q=STATEMENTS+CERNOBIL
 http://www.euro.who.int/en/media-centre/sections/statements/2011/statement-at-the-
kyiv-summit-on-safe-and-innovative-use-of-nuclear-energy
 http://www.euro.who.int/en/about-us/regional-director/speeches-and-presentations-by-
year/speeches-and-presentations?root_node_selection=145221
 http://www.euro.who.int/en/about-us/regional-director/speeches-and-presentations-by-
year/speeches-and-presentations?root_node_selection=145221
 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3107017/#R3
 http://www.euro.who.int/en/about-us/regional-director/speeches-and-presentations-by-
year/2011/keynote-address-at-the-international-conference-25-years-after-the-chernobyl-
accident-safety-for-the-future

32
 http://www.world-nuclear.org/information-library/safety-and-security/safety-of-
plants/chernobyl-accident.aspx?fbclid=IwAR0BmN_a8Sde-
IuvEoSQvv_D7HARu5E6uHnRFmeZA_KpH-HPXYHs8AxSsTM#ECSArticleLink4
 http://www.world-nuclear.org/information-library/safety-and-security/safety-of-
plants/appendices/chernobyl-accident-appendix-1-sequence-of-events.aspx
 https://www.iaea.org/newscenter/focus/chernobyl/faqs
 https://www.nytimes.com/1986/05/15/world/excerpts-from-gorbachev-s-speech-on-
chernobyl-accident.html
 https://www.reuters.com/article/us-nuclear-chernobyl-facts/factbox-key-facts-on-
chernobyl-nuclear-accident-idUSTRE72E42U20110315
 https://www.thomsonreuters.com/en/about-us/trust-principles.html
 https://www.livescience.com/39961-chernobyl.html
 http://www.unscear.org/unscear/en/chernobyl.html
 http://maramedia.ro/experti-accidentul-nuclear-de-la-cernobil-produs-acum-30-de-ani-va-
genera-riscuri-inca-cel-putin-3-000-de-ani
 https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/substance/163801844#section=Top
 Bahnarel I., Contribuţii la evaluarea iradierii medicale în Republica Moldova şi
posibilităţile de reducere a dozei colective. Rezumatul tezei de doctorat. Iaşi, 1995, 47 p.
 Bahnarel I., Coreţchi L., Samotîia E., Moldovan M., Procedeu de evaluare a statutului
imun. Brevet de invenţie, nr. 2667 MD G2.
 Bahnarel I., Coreţchi L., Moldovanu M., Aspecte medico-biologice ale acţiunii
accidentului nuclear de la Cernobîl asupra populaţiei R.M., Chişinău, Ch.:Î.S.F.E.P.,
Tipografi a Centrală, 2005, 152 p.
 Bulbuc G., Corcimaru I., Bahnarel I. et al., The biological effects of low doses of ionizing
radiation: Chernobyl Nuclear accident and spreading of Hemoblastoses in Moldova //
Intrenational Conferince held in Seville. Spain, 1997, p.323-325.
 Cojocaru Oleg, Accidentele industriale care au reamintit de Hiroshima // Revista Bilant,
nr.17, 2006.
 Coreţchi L., Radiation induced instability and genetic risc // European radiation Research
(2005), The 34th Annual Meeting of the European Society for Radiation Biology (ESRB)
and The Annual Scientifi c Meeting of the Association for radiation Research, University
of Leicester, UK, 5th-8th September, 2005, p.163.
 Grygorii Ye., Gropa S., Bahnarel I. et al., Chernobyl accident consequences effects on
congenital malformations rate in Republic Modova // 2nd International Conferince:
Long-term Health consequences of the Chernobyl disaster, Ukraine, Kiev, 1998, p. 37.
 Olinici C., Vaida M., Metode de analiză cantitativă şi morfologică în biologie şi în
medicină. Bucureşti, Editura tehnică, 1997, 416 p.
 Opopol N., Bahnarel I., Pantea V., Sănătatea populaţiei - componentă prioritară şi
indispensabilă în dezvoltarea durabilă a societăţii // Buletinul AŞM., Chişinău, nr. 4,
2005, p.14-16.

33
 Samotîia E., Belev N., Sofroni M., Factori imunologici şi imunogenetici ai riscului major
de declanşare a tumorilor maligne // Conferinţa Naţionala de oncologie, 23-24 noiembrie,
2001, v. 26, Bucureşti, 2001.
 The World Health Report. Reducing Riscks, promoting healthy life. WHO. Geneva,
2002, p. 248.
 UNSCEAR 2000 Report, United Nations, New York, 2000, p.542.
 www.iaea.org / appraisals/murafong.htm.

34
 ANEXE

DECLARAȚII

Declarație la Summit-ul de la Kiev privind utilizarea în condiții de siguranță și inovatoare a

energiei nucleare

Excelențe, distinși oaspeți, doamnelor si domnilor,

Sunt foarte onorat că am ocazia să vă adresez astăzi cu ocazia acestui important summit și să îl
reprezenta pe directorul general al OMS, Margaret Chan, care, din păcate, nu poate fi astăzi aici.
În calitate de agenție specializată pentru sănătate a Organizației Națiunilor Unite, OMS continuă
să examineze dovezile științifice privind efectele asupra sănătății expunerii la radiațiile ionizante, astfel
încât deciziile și acțiunile politice să poată fi luate pe baza unor date și științe solide.
Dezastrul de la Cernobîl din 1986, a cărui a 25-a aniversare suntem aici pentru a comemora, a
fost o tragedie umană care a dus la moartea, deplasarea pe scară largă a populațiilor, contaminarea zonelor
întinse de pământ și pierderea mijloacelor de subzistență.
Mă aflu aici pentru a aduce un omagiu și pentru a exprima cea mai profundă simpatie și respect
din partea întregului personal al OMS tuturor victimelor și oamenilor afectați: 600 000 de lucrători de
salvare a căror eforturi generoase în urma imediată a accidentului și în construirea unui adăpost în jurul
zonei afectate reactorul a cruțat milioane de alte persoane și efecte mai grave din cauza eliberării masive
de material radioactiv; cei 6000 de copii și adolescenți care au primit cancer tiroidian; mai mult de 330
000 de persoane care trebuiau să fie evacuate din orașele și satele locale; și mulți alții care au suferit
consecințe directe și indirecte din accident.
În ultimii 25 de ani, au fost realizate numeroase studii privind populațiile afectate de Cernobîl.
Acestea au îmbunătățit considerabil înțelegerea efectelor accidentelor asupra sănătății și a expunerii la
radiații ionizante în termeni mai generali. Cu toate acestea, continuarea cercetării, extinderea și schimbul
bazei de cunoștințe ar oferi informații suplimentare care ar trebui utilizate în elaborarea politicilor și în
protejarea sănătății cetățenilor.

Excelențe, doamnelor și domnilor,

Recentele cutremure și tsunami din Japonia și urgența ulterioară a radiațiilor în zona din jurul
centralei nucleare de la Fukushima reafirmă necesitatea și importanța respectării celor mai înalte
standarde de siguranță atunci când se ocupă de energia nucleară pentru a proteja sănătatea populațiilor. De
asemenea, acest lucru evidențiază în mod explicit necesitatea de a spori capacitatea națională de a se
pregăti și de a răspunde în mod eficient la posibilele accidente, atât în țările cu centrale nucleare, cât și în
alte țări. Accidentele nucleare și dezastrele nu cunosc frontierele și ar trebui să utilizăm pe deplin
instrumentele pe care le-am dezvoltat în comun pentru a aborda evenimente cu efecte transfrontaliere
asupra sănătății.
OMS va continua să sprijine statele sale membre prin furnizarea de dovezi științifice, evaluări ale
impactului asupra sănătății și facilitând monitorizarea și schimbul de cunoștințe și experiență în vederea
protejării și promovării sănătății populației.

35
Vă mulțumim pentru atenție.

Notă: Din cauza constrângerilor de timp, declarația a fost transmisă Secretariatului Summitului în scris.

36
Adresă principală la Conferința Internațională de 25 de ani de la Accidentul de la Cernobîl:
Siguranța pentru viitor

Domnul presedinte, Excelențe, Dragi colegi, Doamnelor si domnilor,

Pentru mine, este o mare onoare să fiu astăzi aici pentru a reprezenta pe directorul general al
OMS Margareta Chan și să vă transmit salutul și mesajul.
Acum douăzeci și cinci de ani, accidentul de la Cernobîl, cel mai grav accident nuclear civil din
istoria omenirii, a lovit inima Europei, generând alarmă și îngrijorare pe întregul continent pentru
consecințele sale asupra sănătății, mediului și sociale.
Mărimea efectelor accidentului, în special a efectelor asupra sănătății, a fost supusă unor
dezbateri și controverse extinse în comunitatea științifică și de decizie.
Într-adevăr, incertitudinea privind efectele asupra sănătății a contribuit la creșterea alarmării în
comunitățile afectate, precum și la senzația de speranță față de o amenințare la adresa sănătății, care a fost
percepută ca fiind incontrolabilă, amenințând generațiile actuale și viitoare. În multe cazuri, Cernobîl a
devenit "explicația" pentru mai multe probleme, care se datorează într-adevăr cauzelor generale de
sănătate publică și agravate de tranziția politică, economică și socială dificilă pe care țările afectate au
experimentat-o în ultimii ani.
OMS a colaborat cu mulți parteneri la nivel național și internațional pentru a construi o bază de
date solidă și comună cu privire la efectele accidentelor asupra sănătății. Datele sunt rezumate în două
rapoarte de referință publicate de Forumul Națiunilor Unite pentru Cernobâl în 2006 și, recent, de
Comitetul Științific al Națiunilor Unite privind efectele radiației atomice, care a revizuit ultimele
informații disponibile. Aceste două evaluări sunt, în esență, consecvente și rezultă dintr-o evaluare
cuprinzătoare a dovezilor științifice existente, bazate pe studii naționale și internaționale. Trebuie să
mulțumim astăzi mii de oameni de știință și autorități publice din țări, precum și organizații internaționale
care au făcut posibilă aceste evaluări de-a lungul anilor prin eforturile lor zilnice: colectarea datelor,
tratarea pacienților și acumularea cunoștințelor necesare pentru a se îndepărta de mituri și percepții.
În concluzie, în cele mai grav afectate țări, aproximativ 6000 de persoane care au fost copii și
adolescenți în aprilie 1986 au fost diagnosticate cu cancer tiroidian până în prezent. Noi cazuri de cancer
tiroidian sunt de așteptat în următoarele decenii printre cei expuși în 1986, deși amploarea riscurilor și
numărul de cazuri viitoare sunt dificil de cuantificat.
Probabil numărul excesiv de decese provocate de accidentul de la Cernobîl, care au avut loc în
timpul vieții lucrătorilor de curățenie, evacuați și locuitorii regiunilor foarte contaminate și mai puțin grav
contaminate din Belarus, Federația Rusă și Ucraina (aproximativ 6 milioane de persoane) estimat a fi de
9000, cu aproximativ 1% din decesele cauzate de cancer, mai mult decât numărul (aproximativ 1 milion)
așteptat la aceste populații. Dintre aceste 9000, 4000 cazuri de deces in caz de cancer sunt asteptate in
randul celor 600 000 de persoane cele mai sever expuse, corespunzatoare unei cresteri de 3,5% fata de
rata mortalitatii de cancer de fond.
S-a afirmat în ultimii ani și chiar foarte recent că aceste numere sunt mult mai mici decât cele
anticipate anterior. Acest lucru este adevărat și trebuie luate câteva considerente. În primul rând,
evaluarea noastră a amplorii efectelor se bazează pe dovezi științifice solide generate de studii bine
concepute, bine realizate și bine analizate. În plus, considerăm că unele dintre efectele accidentului ar fi
putut fi atenuate de acțiunea promptă a lichidatorilor, de evacuarea rapidă a persoanelor din zonele
afectate și de distribuția comprimatelor de iod stabile, ceea ce a redus în mod substanțial absorbția de

37
substanțe radioactive iod în unele zone. Cu toate acestea, aceste numere nu înseamnă că efectele Cernobîl
asupra sănătății au fost ușoare sau acceptabile. Mii de cazuri de cancer cauzate de accident sunt un preț
inacceptabil plătit de comunitățile afectate în încercarea de a realiza o dezvoltare economică. O catastrofă
ecologică a acestei dimensiuni nu devine mai acceptabilă dacă, în loc de sute de mii, mii de oameni
dezvoltă o boală sau mor.
Pe lângă aceste decese și boli, cel mai mare efect cantitativ asupra sănătății din cauza accidentului
de la Cernobîl, în ceea ce privește numărul de persoane afectate, este de sănătate mintală. Populațiile
expuse au nivele de anxietate care au fost de două ori mai mari decât cele controlate și au fost de 3-4 ori
mai multe șanse de a raporta multiple simptome fizice inexplicabile și o stare de sănătate subiectivă
precară decât grupurile de control neafectate. Aceste efecte au fost atribuite în principal unei lipse de
informații exacte la momentul accidentului și ulterior.
În cadrul acestui cadru general, OMS a contribuit în mod activ la Rețeaua Internațională de Cercetare și
Informare pentru Cernobîl (ICRIN). ICRIN a tras concluziile Forumului Națiunilor Unite pentru Cernobâl
pentru a disemina informațiile științifice în limba pe care le pot înțelege cei care nu sunt specialiști, iar
mai multe proiecte și activități au fost orientate către sprijinirea comunităților afectate de a-și controla
viața și a pune accidenta în spatele lor . Punerea riscurilor de radiații într-o perspectivă adecvată ar
permite autorităților din domeniul sănătății publice și cetățenilor să direcționeze resursele către
problemele de sănătate publică mai urgente ale acestor comunități.
Cu toate acestea, nevoile specifice de sănătate ale populațiilor afectate vor continua să necesite
atenție și monitorizare, cum ar fi asistența medicală pentru lucrătorii care s-au recuperat din sindromul de
radiație acută și alți lucrători de urgență extrem de expuși. Subgrupele populației cunoscute ca fiind
deosebit de sensibile (cum ar fi copii expuși la cantități semnificative de iod radioactiv sau care au locuit
în 1986 în zonele cu efecte radioactive) ar trebui luate în considerare pentru examinarea rezultatelor
specifice, cum ar fi cancerul tiroidian, ținând cont de costul și beneficiile din fiecare program. Sănătatea
populației ar trebui să fie în continuare monitorizată prin intermediul registrelor de cancer și al studiilor
de urmărire pentru a descrie tendințele și prioritățile de abordare.

Dle președinte, doamnelor și domnilor,

Efectele accidentului de la Cernobîl asupra sănătății au fost dramatice și diferite de cele
preconizate în anumite aspecte importante. Accidentul a reprezentat o imensă forță socială și economică
asupra țărilor afectate.
Suntem convinși că Sistemul Națiunilor Unite și statele membre își vor continua eforturile pentru
a se asigura că toate părțile interesate întreprind acțiuni în vederea reconstrucției, dezvoltării și sănătății
mai bune. OMS continuă să fie gata și dispusă să sprijine aceste eforturi.

38
ALTE CERCETĂRI – EFECTE MEDICO-BIOLOGICE IMUNOLOGICE,
CITOLOGICE ȘI EPIMIOLOGICE ALE ACCIDENTULUI

Accidentul de la Cernobîl - o perspectivă epidemiologică (E. Cardis1 și M. Hatch2)

Abstract
Au trecut douăzeci și cinci de ani de la eliberarea radioactivă din accidentul nuclear de la
Cernobâl a condus la expunerea a milioane de oameni în Europa. Studiile privind populațiile
afectate au furnizat date importante despre legăturile dintre radiații și cancer - în special riscul de
apariție a tumorilor tiroidiene prin expunerea la izotopi de iod - care sunt importante nu numai
pentru o înțelegere științifică mai completă a efectelor radiațiilor, dar și pentru protecția
împotriva radiațiilor.
În prezent, este bine documentat faptul că copiii și adolescenții expuși la iod radioactiv de
la impactul de la Cernobâl au o creștere considerabilă a dozei în cazul cancerului tiroidian, cu
risc mai mare la cei mai mici la expunere și cu sugestia că deficitul de iod stabil poate crește
riscul. Datele privind riscurile de cancer tiroidian la alte grupe de vârstă sunt oarecum mai puțin
definitive. În plus, s-au raportat creșteri ale incidenței și mortalității din cazurile de cancer non-
tiroidian și de cele non-canceroase. Deși unele studii sunt dificil de interpretat din cauza
limitărilor metodologice, investigațiile recente ale lucrătorilor de la Cernobîl ("lichidatorii") au
furnizat dovezi ale riscului crescut de leucemie și alte malignități hematologice și de cataractă și
sugestii privind creșterea riscului cardiovascular boli, în urma unor doze mici și a ratelor scăzute
de radiații.
Urmărirea mai atentă a acestor populații, inclusiv stabilirea și susținerea pe termen lung a
cohortelor de studiu pe durata vieții, ar putea furniza informații importante suplimentare pentru
cuantificarea riscurilor de radiații și protecția persoanelor expuse la doze mici de radiații.

Introducere
În ultimii 25 de ani, au fost efectuate mai multe studii privind efectele radiațiilor din
accidentul de la Cernobîl asupra sănătății, în special în cele trei state cele mai afectate din
Belarus, Federația Rusă și Ucraina (1; 2).
Aceste studii au furnizat informații foarte importante despre legăturile dintre radiații și
cancer care au ramificații pentru protecția împotriva radiațiilor, în special în ceea ce privește
riscul de apariție a tumorilor tiroidiene prin expunerea la izotopi de iod. Studiile recente
efectuate în rândul lichidatorilor de la Cernobîl au oferit, de asemenea, unele dovezi ale creșterii
riscului de leucemie și alte malignități hematologice și de cataractă și sugestii de creștere a
riscului de boli cardiovasculare în urma unor doze mici și a unor doze mici de radiații.
Lucrarea actuală analizează dovezile epidemiologice până în prezent privind rezultatele
privind cancerul și non-cancerul publicate în literatura internațională revizuită de colegi și

39
discută despre informațiile importante pe care studiile bine structurate ale populațiilor expuse
specifice pot asigura cuantificarea riscurilor de radiații și protecția persoanelor expuse la doze
mici de radiații.

Efectele cancerului

Cancer tiroidian - Radiații și cancerul tiroidian înainte de accidentul de la Cernobîl

Cancerul tiroidian, o malignitate rară a sistemului endocrin, a fost mai întâi legat de
expunerea la radiații externe într-un studiu din 1969 al supraviețuitorilor cu bombă atomică
(ABS) (3). Desi incidenta a atins un maxim de 25 de ani de la bombardamente (4) si a scazut in
timp, riscul de cancer tiroidian continua sa fie semnificativ crescut in aceasta cohorta 60 de ani
mai tarziu (5). Atât studiile privind ABS cât și cele ale pacienților care au primit radioterapie
externă pentru o serie de afecțiuni maligne și benigne prezintă o relație lineară doză-răspuns și
un risc mai mare pentru cei expuși la vârsta <10-15 ani (6; 7). Excesul de risc relativ pentru
cancerul tiroidian indus de radiațiile externe este, în general, mai ridicat la femei decât la bărbați,
iar cancerul tiroidian radiogenic este predominant de tip histologic papilar, mai degrabă decât
folicular, medular sau anaplazic (8).
Înainte de Cernobîl, sa considerat că radiațiile interne au un potențial relativ scăzut sau
nu, bazat în primul rând pe rezultatele studiilor adulților expuși la doze de diagnostic sau
terapeutice de iod radioactiv (9-11). Deși informațiile disponibile erau puține la copiii tratați,
prezumția că nu s-au produs efecte adverse a fost deseori extinsă la această grupă de vârstă, în
ciuda faptului că expunerea copiilor la doze relativ mici de radiații externe a fost cunoscută
pentru a crește riscul de tumori tiroidiene.

Radiații și cancer tiroidian post-Cernobîl

Primii ani după accidentul de la Cernobîl au fost remarcabili pentru câteva observații
epidemiologice izbitoare. În primul rând, au fost raportate creșteri semnificative ale numărului de
cazuri de cancer tiroidian pediatric în cele două țări care au fost cele mai contaminate cu
eliberarea de iod radioactiv din reactorul nuclear - Ucraina, locul fabricii de la Cernobîl (12) și
Belarus direct la nord (13; 14 ). Creșteri ale cancerului tiroidian au fost deosebit de pronunțate
printre cei mai tineri la momentul expunerii (0-4 ani) și nu s-au observat creșteri la adulți. Deși
cazurile au fost relativ puține, creșterile au fost foarte mari în comparație cu anii anteriori, iar
incidența excesivă a fost detectabilă statistic încă din primele 3 până la 4 ani după accident.
Majoritatea cazurilor au provenit din Gomel, Belarus, regiunea expusă cel mai puternic,
sugerând că iodul-131 (I-131), componenta principală a caderii accidentului (15) și un izotop
rapid absorbit de glanda tiroidă, a cancerului tiroidian post-Cernobîl la copii.
În afara acestor caracteristici epidemiologice, primele cazuri de cancer tiroidian pediatric
au prezentat caracteristici clinice și patologice distinctive. Acestea au fost descrise ca fiind
tumori slab diferențiate, agresive, care au fost invazive și metastatice (16-19), în ciuda cărora
supraviețuirea a fost excelentă (1). Dintre cazurile post-Cernobîl, cel mai frecvent tip histologic a

40
fost cancerul tiroidian papillar (PTC), iar cazurile au fost mai des de subtipul solid / folicular
decât cel tipic papilar caracterizat prin comportamentul clinic mai puțin agresiv. La cancerul
tiroidian precoce post-Cernobîl, au existat multe tumori cu rearanjări RET / PTC 3, care au fost
asociate cu varianta solidă a cancerului papilar tiroidian (20).

1. Expunerea copiilor
În deceniul care a urmat accidentului, mai multe studii ecologice (adică studiile bazate pe
date mai degrabă pentru grupuri decât pentru persoane fizice) au găsit riscuri semnificativ mai
ridicate pentru cancerul tiroidian la copiii din cele trei țări cele mai afectate (acestea sunt
revizuite în (1)). Două studii recente, una în Ucraina (21) și alta în Belarus și Ucraina (22), au
raportat Exces Riscuri Relative / Gray (ERR / Gy) de 8,0 (Interval de încredere 95%: 4.6, 15) și
19 95% CI: 11, 27). Un studiu ecologic din regiunea Bryansk din Rusia (23) a furnizat datele
inițiale - bazate pe un număr mic de cazuri de cancer tiroidian - indicând faptul că deficitul de
iod (ID) și doza de radiații de la Chernobyl fallout au acționat împreună, zonele cu ID severă în
comparație cu zonele suficiente cu iod, așa cum este indicat de nivelele de excreție a iodului
urinar.
Primul studiu analitic al cancerului tiroidian și Cernobîl emanatii (24), bazat pe 107 de
pacienti tineri cu cancer tiroidian din Belarus și două grupuri de control potrivite, a estimat cote
un raport (OR) pentru cancer tiroidian in randul celor expuse la medie pe bază de decontări doze
tiroidiene ≥ 1,0 Gy care a fost de cinci ori mai mare comparativ cu cei cu doze estimate de <0,3
Gy. Ulterior, un studiu mai mic în Rusia de persoane de 19 ani sau mai tineri, la momentul
expunerii (26 de cazuri si 52 de controale potrivite) cu tiroida I-131 doze estimate pentru fiecare
subiect dintr-un model semi-empiric, a raportat un risc semnificativ crescut similare
magnitudinea (OR / Gy = 5,2) (25). Un studiu amplu privind controlul cazurilor copiilor
bieloruși și ruși mai mici de 15 ani la momentul accidentului (276 de cazuri, în majoritate din
Belarus și 1300 de controale asociate) a găsit un REN / Gy de 5,6 în rândul subiecților cu doze
estimate mai mici de 1 Gy (26) .Mai recent, rezultatele analizelor de prevalență a cancerului au
fost raportate de la două studii de cohorta paralele care implica bienale examene de screening
tiroidian de aproximativ 25.000 de tineri expuși în nordul Ucrainei și Belarus 10-15 ani după
accident (27; 28). Ambele studii - colaborări cu Institutul Național de Cancer din S.U.A. - au
implicat examinări clinice profunde ale glandei tiroide. Proiecțiile în serie, inclusiv palparea,
ultrasunetele și măsurarea hormonilor și anticorpilor tiroidieni, au fost standardizate și
administrate tuturor participanților, indiferent de doză, împreună cu o serie de interviuri
structurate. Natura designului a evitat orice efect al intensității de screening diferențiat și toate
cazurile de cancer detectate la examen au fost confirmate independent de către grupurile
internaționale de experți. Estimările individuale ale I-131 au fost elaborate în mod sistematic pe
baza testelor tiroidiene efectuate pe toți membrii cohortei în două luni de la producerea acestora,
împreună cu modelele de transfer de mediu și date de interviu privind istoricul rezidențial al
subiecților și consumul alimentelor contaminate. Concentrațiile de iod stabil au fost măsurate în
urină la momentul screening-ului.

41
 Analiza a 45 de cazuri predominante de la primul ciclu de screening din Ucraina (1998-
2000) a arătat o puternică relație doză liniară între răspunsul I-131 și cancerul tiroidian, cu un
EOR / Gy de 5,25 (95% CI 1,7, 27,5) ca tendințe sugestive în direcția așteptată, cu sex (exces
feminin) și vârstă la expunere (cel mai mare risc la vârstele cele mai tinere) (27). Analiza
prevalenței cancerului în cohorta din Belarus (28) a arătat că, pentru subiecții cu doze tiroidiene
<5 Gy (n = 85 cazuri), răspunsul la doză a fost liniar, riscul fiind mai mic la doze mai mari. EOR
/ Gy pentru grupul <Gy Gy este 2,15, 95% CI 0,81, 5,47, o estimare mai mică în magnitudine,
dar statistic compatibilă cu estimarea din brațul ucrainean al studiului și cu estimările din studiile
anterioare de control al cazurilor.
Designul prospectiv și măsurile repetate ale structurii și funcției tiroidiene în rândul
subiecților tineri expuși în studiile ucraineano-americane și Belarus-americane oferă posibilitatea
de a examina tendințele în timp și predicțiile de sprijinire a viitorului nivel de risc. Rezultatele
unei analize a incidentei legate de radiații a cancerului tiroidian în cohorta ucraineană sunt în
prezent în presă (29). Au fost identificate șaizeci și cinci de tipuri de cancer tiroidian în cursul a
trei examinări ulterioare screening-ului inițial, reprezentând aproximativ 73.000 de persoane-ani
de observație. Răspunsul la doză a fost în concordanță cu liniaritatea, așa cum sa observat în
studiile anterioare privind ecologia și controlul cazurilor. Estimarea ERR / Gy estimată pentru
incidentul de cancer tiroidian la două decenii după expunere a fost de 1,91 (IÎ 95%: 0,43, 6,34).
Acest lucru este mai mică decât ceea ce a fost raportate anterior pentru cancer tiroidian
predominante in acest grup (EOR / Gy = 5,25, 95% CI: 1.7-27.5) precum și pentru riscul de
cancer tiroidian la copii expusi la radiatii externe (ERR / Gy dintr-un grupată analiza a șapte
studii: 7,7 (IC 95%: 2,1-28,7)), dar statistic estimările sunt compatibile. Nu a existat nicio
dovadă pentru o scădere a riscului pe Gy în întreaga perioadă de observație disponibilă.
Monitorizarea continuă, inclusiv utilizarea registrelor naționale de cancer ca o resursă, va
fi necesară pentru a clarifica dacă excesul de cancer tiroidian papilar la copii expuși a plafonat
sau începe să scadă, și dacă creșterile legate de radiații ar putea începe să apară în un tip
histologic diferit.

2. În expunerea la Utero
Deoarece tiroida este extrem de sensibilă la iod radioactiv în copilăria timpurie, datorată
în parte mărimii mici a glandei, se poate aștepta ca și fătul să fie vulnerabil. Mai mult, activitatea
proliferativă a celulelor tiroide fetale este ridicată comparativ cu cea la copii sau adulți (30). Pana
in prezent, cu toate acestea, informatiile despre riscurile de cancer tiroidian asociate cu
expunerea in utero la efectele Chernobyl sunt foarte limitate. În anul 2000, un studiu de
screening cu ultrasunete al copiilor școlare din Belarus care trăiau în 150 km de uzina de la
Cernobîl (31) a examinat ratele de cancer tiroidian printre cei expuși.

3. Expunerea la adulți
Datele privind riscul de cancer tiroidian după expunerea adulților la radiații externe sunt
rare. Pentru tratamentul cu radioterapie, au fost raportate riscuri excesive de cancer tiroidian la

42
femei (6; 34), în timp ce în cazul operatorilor cu raze X a fost raportat un risc dublu față de
populația generală (35). Într-o analiză recentă a supraviețuitorilor cu bombă atomică> 20 de ani
la expunere (36), efectele au variat în funcție de sex. În cazul femelelor (n = 241 de cazuri),
riscul de cancer tiroidian a fost crescut (ERR / Sv = 0,7, P = 0,01), deși magnitudinea excesului
legat de radiații a fost mult mai mică decât pentru copii și a scăzut odată cu expunerea. În rândul
bărbaților, raportul estimat doză-răspuns a fost negativ (ERR / Sv = -0,25, P = 0,31).
Există, de asemenea, relativ puține rapoarte privind adulții expuși la I-131 din urma
accidentelor de la Cernobîl. Două studii descriptive ale incidenței cancerului tiroidian în Ucraina
și Federația Rusă, coordonate prin inițiativa franceză-germană pentru Cernobîl, au înregistrat
creșteri semnificative în perioada 1986-1999 în populațiile din zonele mai contaminate (37; 38).
Ratele incidenței cancerului tiroidian în Belarus în rândul persoanelor cu vîrsta peste 19 ani la
momentul accidentului au fost raportate a fi mai mari decât se aștepta începând cu 1991 până la
sfârșitul urmăririi în 2002 (39). Cu toate acestea, un studiu în regiunea Bryansk din Rusia, care
utilizează doze individuale estimate dintr-un registru al populației, și nu indicatori precum
tendințele de timp sau contaminarea solului, nu a identificat nicio asociere cu riscul de cancer
tiroidian (37).
Dintre adulți, cei care au participat la curățarea post-accident au susținut cea mai mare
expunere la radiații după Cernobîl. Deși au fost raportate mai multe studii ale acestui grup în
mare parte de sex masculin (40-42), rezultatele au fost inconsecvente, iar investigațiile au avut
limite metodologice, cum ar fi comparații cu ratele populației generale pentru care supravegherea
medicală și raportarea sunt mai puțin complete decât pentru cele curate (43). O analiză a
răspunsului la doză bazată pe comparații interne între lichidatorii ruși nu a evidențiat o
dependență semnificativă de doză față de radiațiile externe; într-adevăr, estimarea centrală a fost
efectiv negativă (40). Cu toate acestea, un studiu efectuat de aceiași investigatori care sa axat pe
lichidatorii timpurii care au fost potențial expuși la radiații interne ca rezultat al eliberărilor
inițiale de iod radioactiv din reactor au raportat o creștere semnificativă a riscului de cancer
tiroidian (44). Într-o recentă studiere a cazului-control al cancerului tiroidian în rândul femeilor
și bărbaților din Belarus, Rusia și țările baltice, au fost reconstruite doze individuale de radiații
interne și externe pentru 107 tipuri de cancer tiroidian și 423 controale potrivite (45). Doza ERR
/ Gy pentru doza totală a fost de 0,38 (95% CI: 0,10, 1,09) - mai mare decât ERR / Sv de 0,7
pentru adulții expuși la supraviețuitorii cu bombe atomice. În plus față de doza globală, estimarea
riscului a fost, de asemenea, semnificativă statistic pentru doza de la I-131, datorată în primul
rând ingestiei alimentelor contaminate în rândul lucrătorilor care călătoresc să lucreze din casele
din zonele afectate, deși estimările de risc pentru doza externă și doza internă de magnitudine
similară. Atât doza mediană cât și ERR / 100mGy au fost mai mari la femei decât la bărbați.
Rezultatele obținute până în prezent de la studiile privind riscul de cancer tiroidian la
rezidenții adulți din regiunile contaminate nu permit concluzii gata și întrebările importante
rămân fără răspuns: Există un risc excesiv de cancer tiroidian la adulții expuși? Riscul variază în
funcție de sex? Pentru cei mai expuși lichidatori de la Cernobîl, datele sunt mai sugestive, dar

43
vor fi necesare cercetări suplimentare pentru a stabili dacă există un risc de cancer tiroidian în
acest grup și dacă riscul este diferit pentru radiațiile externe și interne.

Leucemie - Expuneri în copilărie și in utero

Leucemia a fost prima malignitate legată de expunerea la radiații în rândul
supraviețuitorilor cu bombe atomice (54) și are cel mai mare risc relativ legat de radiații pentru
toate cancerele, în special după expunerea în copilărie. Un risc crescut a fost observat în
numeroase studii epidemiologice, riscurile devenind aparente relativ scurt după expunere (2-5
ani) (4).
Mai multe studii ecologice au examinat, prin urmare, asocierea dintre riscul de leucemie
și expunerea la radiații din accidentul de la Cernobîl din copilărie, inclusiv Studiul european
privind leucemia și limfomul copilariei (ECLIS), un studiu de colaborare pe scară largă bazat pe
registrele existente de cancer în Europa (55; 56) și studii de incidență la nivel național în Belarus
(57; 58) și Rusia (59; 60). Acestea sunt analizate în detaliu în (1). ECLIS nu a găsit nici o dovadă
a unei creșteri a incidenței leucemiei cauzate de radiații în Europa în primele cinci ani de după
accident. Studiile naționale nu oferă, în general, dovezi pentru o creștere a incidenței leucemiei
copiilor, deși nici una nu a fost suficient de sensibilă pentru a detecta mici modificări ale
incidenței unei astfel de boli rare și toate sunt supuse unor probleme metodologice care ar putea
limita interpretarea constatări. Mai multe studii de caz de control al leucemiei copilariei au fost
efectuate, de asemenea, în regiunile cele mai contaminate din Belarus, Federația Rusă și Ucraina.
O asociere între riscul leucemiei și doza de radiații a fost găsită în Ucraina (61-63), evidentă (dar
nu semnificativă din punct de vedere statistic) în Belarus și care nu se găsește în Federația Rusă
(62). Cu toate acestea, rezultatele sunt dificil de interpretat din cauza problemelor legate de
selectarea și comparabilitatea controalelor în Ucraina.
O creștere a leucemiei infantile în rândul celor care au fost in utero la momentul
accidentului de la Cernobîl a fost raportată de Petridou et al. într-un studiu ecologic din Grecia
(64). Constatările s-au bazat pe un număr mic de subiecți (12 cazuri expuse și 31 cazuri
neexpuse). Au fost efectuate mai multe studii ecologice, inclusiv în zonele mai contaminate din
Belarus, cu rezultate incoerente (1). Problema expunerii in utero nu a putut fi abordată în studiul
ECLIS, deoarece un număr de registre de cancer nu colectează în mod curent data exactă a
nașterii.
Datorită populațiilor mari expuse in utero și în copilăria timpurie în zonele cele mai
contaminate de accidentul de la Cernobîl, un studiu atent are potențialul de a furniza informații
importante pentru protecția împotriva radiațiilor cu privire la riscurile asociate unor doze mici în
această grupă de vârstă deosebit de vulnerabilă.

Expunerea la adulți
Micul material nou privind riscul de leucemie după expunerea mediului înconjurător
pentru adulți în zonele cele mai contaminate a fost publicat de la cea de-a 20-a aniversare a

44
Cernobîlului. Rezultatele studiilor disponibile la acel moment sunt discutate în detaliu în (1) și s-
au dovedit a fi neconcludente (65).
De atunci, au fost publicate două studii de caz-control cu reconstrucție detaliată a dozei
individuale. Unul a fost îmbrăcat în cohorta de lichidatori din Belarus, Federația Rusă și țările
baltice (66), iar cealaltă în cohorta ucraineană a lichidatorilor (67). Ambele studii au utilizat o
abordare elaborată în comun pentru reconstrucția dozei individuale (68) pe baza unor informații
detaliate colectate prin chestionar privind locul, timpul și condițiile de lucru ale lichidatorilor din
zona Cernobîlului. Această informație, care a fost revizuită și interpretată de dosimetriști experți
familiarizați cu organizarea muncii și măsurilor de protecție împotriva radiațiilor după accident,
a fost legată de o bază de date cu rate mari de expunere și tehnici sofisticate de interpolare care
pot fi utilizate pentru calcularea ratelor de expunere în locurile în care locuiau lichidatorii și a
lucrat. Ambele studii au găsit rezultate similare, cu ERR de 4,8 / Gy (90% CI: nd - 33,1) pentru
toate leucemiile din țara baltică / studiul Belarus / Rusia și 3,44 / Gy (95% CI: 0,47 - 9,78).
Studiu ucrainean. Ambele studii au constatat, de asemenea, estimări similare pentru leucemia
limfocitară cronică (CLL - un tip malign hematologic considerat în general a nu fi legat de
expunerea la radiații) și pentru leucemia non-CLL: ERRs au fost de 4,7 / Gy (90% CI: nd - 76,1 )
pentru CLL și 5,0 / Gy (90% CI: <0 - 57,0) pentru leucemia non-CLL în studiul țării baltice /
Bielorusia și rusă și 4,09 (IÎ 95%: < <0 - 13.5), respectiv în studiul ucrainean. Deși RER / Gy
pentru CLL nu sunt statistic semnificativ crescuți, această constatare merită studiu suplimentar.

Alte tipuri de cancer

Deși sa demonstrat că radiațiile ionizante cresc riscul de apariție a cancerului la mai
multe locații, date din Cernobîl privind cancerele altele decât cancerul tiroidian sunt foarte rare
(2), iar puține studii au fost publicate de la 20 de ani de la Cernobîl. Raportul Forumului de la
Cernobâl (1) a revizuit aceste studii în detaliu. Deși au fost raportate creșteri ale ratelor unui
număr de tipuri de cancer, acestea se pot datora altor factori, inclusiv îmbunătățiri în înregistrare,
raportare și diagnosticare (65). Cu toate acestea, deoarece studiile sunt puține și au limitări
metodologice, este prematur să se concluzioneze că radiația din accidentul de la Cernobîl nu a
avut un efect asupra incidenței acestor tumori. Mai mult, datorită perioadei lungi de inducție
pentru majoritatea cazurilor de cancer, este prea devreme pentru a evalua impactul radiologic
complet al accidentului. Este necesară monitorizarea continuă a tendințelor privind cancerul în
țările cele mai afectate, prin utilizarea și îmbunătățirea registrelor de cancer pe bază de populație.
De interes deosebit în rândul ratelor crescute de cancer raportate până în prezent sunt cele
pentru cancerul de sân în zonele cele mai contaminate din Belarus și Ucraina. Un studiu
epidemiologic ecologic detaliat, realizat pentru a descrie tendințele spațiale și temporale ale
incidenței cancerului de sân în Belarus și Ucraina, a indicat o creștere accentuată a incidenței
cancerului de sân în toate zonele Belarusului și Ucrainei, reflectând îmbunătățirile diagnosticului
și înregistrării cancerului. În plus, în perioada 1997-2001 sa observat o creștere semnificativă a
riscului, pe baza unui număr relativ mic de cazuri, în districtele cu cele mai mari doze medii

45
comparativ cu districtele cel mai puțin expuse, în special în rândul femeilor care au fost cei mai
tineri la momentul accidentului, sugerând un posibil risc indus de radiații (69).
De atunci, în Belarus (70) a fost efectuat un studiu de caz de control al cazurilor de
cancer mamar și ovarian, care a investigat efectul mutațiilor fondatoare în gena BRCA1 și
expunerea la radiații asupra riscului de cancer mamar. Studiul a inclus 1945 de cazuri de cancer
mamar, 201 de cazuri de cancer ovarian și 1019 controale. Subiecții au fost stratificați după
regiunea de origine și au fost clasificați ca trăind în zone contaminate și necontaminate. Pacienții
din zonele contaminate (Gomel, Mogilev) au avut tendința de a avea o vârstă mediană mai mică
la diagnosticare (45 vs 50 ani, p = 0.00001) și o proporție mai mare de antecedente familiale ale
cancerului de sân (OR = 1.71, CI = 2.19) decât cei care au trăit în regiuni mai puțin contaminate.
Frecvențele transportorilor pentru cele trei mutații BRCA1 bazate pe fondator nu au fost
semnificativ diferite între regiuni (5,2% față de 3,8%, OR = 1,31, 95% CI = 0,85-2,02, p = 0,2).
Mai mult, în timp ce efectul purtării unei mutații BRCA1 asupra vârstei la diagnostic a fost
foarte pronunțat în zonele necontaminate (vârsta mediană 46 vs 50 ani, p <0,00001), aceasta
părea a fi mai puțin proeminentă în zonele contaminate (42 vs 45 ani, p = 0,08). Deși
participanții la studiu din zonele contaminate au fost stratificați cu un nivel mediu de doză bazat
pe clasificarea ecologică în (69), nu a fost raportată nici o analiză a interacțiunii dintre nivelul
dozei și mutația fondatorului sau istoricul familiei.
Acest studiu adaugă dovezilor în creștere că femeile care poartă mutații sau variante în
genele de reparații ale ADN-ului și de recunoaștere a daunelor pot avea un risc crescut de cancer
de sân în urma expunerii la radiații ionizante chiar și la doze mici (71) și subliniază rolul
important pe care studiile ulterioare cancerul de sân în zonele cele mai contaminate de accidentul
de la Cernobîl poate juca în înțelegerea mecanismelor radiațiilor și în îmbunătățirea protecției
împotriva radiațiilor și a sănătății publice.

Efectele non-canceroase
Au fost raportate mai multe puncte de vedere non-cancer la populațiile expuse la radiații
din accidentul de la Cernobîl. Acestea sunt revizuite în (1). Există puține studii în care au fost
reconstruite estimările individuale ale dozei și, prin urmare, interpretarea rezultatelor este
complexă. Deosebit de importante sunt studiile asupra bolilor cardiovasculare și a cataractei în
rândul lichidatorilor, care pot avea implicații importante pentru protecția împotriva radiațiilor.

Boli cardiovasculare
Până în prezent, cancerul a fost principalul efect indus de radiații, luat în considerare
pentru protecția împotriva radiațiilor, în urma expunerilor prelungite ale dozei. Cu toate acestea,
la doze mari (terapeutice), creșterea riscului de apariție a altor boli, în special bolile
cardiovasculare, a fost demonstrată în mod consecvent (72; 73). În ultimii ani, au apărut și
dovezi care sugerează că dozele moderate de radiații ionizante pot contribui la excesul de riscuri
pentru bolile cardiovasculare (74; 75). În absența unei înțelegeri corecte a mecanismului biologic
care ar conduce la un risc asociat radiațiilor la doze mici, nu este posibil în prezent să se tragă

46
concluzii cu privire la implicațiile asupra riscului (dacă există) la doze mici. Cu toate acestea,
dacă există un risc, impactul în ceea ce privește protecția împotriva radiațiilor și sănătatea
publică ar fi important datorită sarcinii deja semnificative din cauza bolilor legate de sistemul
circulator.
Dovezile privind riscul bolilor cardiovasculare asociate cu expunerea la radiațiile emise
de accidentul de la Cernobîl sunt în prezent limitate. O analiză a incidenței non-cancerului și a
ratelor mortalității în diferite grupuri înregistrate în Registrul Cernobîlului din statul ucrainean
(USCR) - incluzând lucrătorii, evacuați și locuitorii zonelor contaminate - a constatat o scădere a
incidenței bolilor non-canceroase în rândul lucrătorilor din operațiunile de recuperare de la 2000
(76). Cu toate acestea, articolul nu dispune de informații despre metodologia utilizată în
estimarea ratelor de îmbolnăvire și nu a fost disponibilă nicio informație privind dozele pentru
subiecți specifici.
Un studiu din Federația Rusă sa axat pe incidența cardiovasculară în rândul cohortei
lucrătorilor operațiunilor de recuperare din Rusia. Aproximativ 60.000 de bărbați cu o doză
medie de 109 mGy au fost urmăriți din 1986 până în 2000. Un risc semnificativ crescut din punct
de vedere al dozei de boală cardiacă ischemică (ERR = 0,41, CI 95%, 0,05-0,78) și boli
cerebrovasculare (ERR = 0,45, 95% CI, 0,11-0,80) a fost găsit (77). Rezultatele ar trebui totuși
interpretate cu prudență, deoarece studiul nu conține informații despre alți factori de risc pentru
aceste boli (inclusiv fumatul și alți factori de stil de viață).
În prezent, există o mare incertitudine în ceea ce privește efectele dozelor scăzute până la
moderate asupra riscurilor de boli cardiovasculare. Populațiile de lichidatori de la Cernobîl sunt
deosebit de potrivite pentru a soluționa această diferență de cunoștințe datorită mărimii lor mari
și nivelurilor relativ mai mari ale dozei (prin urmare, puterea statistică mai mare) decât alte
populații cu doză scăzută.

Obiectivul ochiului a fost mult timp considerat un țesut radiosensibil (4; 78), deși
inducerea cataractei sa considerat a fi determinantă în natură, cu un prag de doză de 0,5-2,0 Gy
pentru expunerea acută și de 5,0 Gy pentru expunerea prelungită sau fracționată (79).
Studiile epidemiologice recente, totuși, au ridicat întrebări cu privire la relația dintre
radiații în cataractogeneză (3). A fost creată o cohorta de 8607 de lichidatori din Ucraina de la
Cernobîl pentru a revedea această problemă. Subiecții studiului au fost examinați pentru
cataractă la 12 și 14 ani după expunere. Doza beta-particulelor la lentilă a fost estimată printr-un
algoritm conceput pentru a ține cont de natura și locația lucrării de la Cernobîl, de timpul de la
accident și de măsurile de protecție luate. Doza dozei mediane în cohorta a fost de 0,12 Gy. Un
răspuns statistic semnificativ la doză a fost observat pentru cataractele din stadiul 1 și, în mod
specific, pentru cataractă posterioară subcapsulară (80). Atunci când au fost analizate diferite
puncte de captare pentru pragurile de doză, intervalele de încredere toate valorile excluse
depășesc 700 mGy, furnizând astfel un risc pentru "opacități detectabile" din expunerile
prelungite la doze substanțial mai mici decât cele pe care se bazează orientările actuale de
protecție împotriva radiațiilor (81).

47
 Această cohortă de lichidatori cu estimări individuale ale dozei oferă o oportunitate unică
de a evalua riscul cataractelor induse de radiații, de a estima magnitudinea unui astfel de risc, de
a evalua rata de progresie de la leziunea lentilei precoce la cele mai avansate leziuni vizuale, să
evalueze pragul posibil după administrarea dozelor la lentilele din gama mică până la cea medie.

Cancer tiroidian
Fără îndoială, cea mai importantă lecție științifică învățată de la Cernobîl este că
expunerea la radiațiile interne în copilărie și adolescență determină o creștere a cancerului
papilar tiroidian. Propunerea din studiile descriptive timpurii a fost confirmată în studii analitice
cu doze estimate și date privind variabilele de confuzie și modificare. Deși există unele diferențe,
amploarea riscurilor excesive de cancer tiroidian și constatările privind modificarea efectelor
după vârstă la expunere și sexul de la acest al doilea val de investigații sunt, în general,
compatibile cu datele privind radiațiile externe. Forma curbei doză-răspuns este în principiu
liniară, cu sugestia unei scăderi la doze mai mari. Douazeci si cinci de ani dupa accident, riscul
de cancer tiroidian la tinerii expusi continua sa fie semnificativ ridicat.
După cum sa menționat mai sus, durata și amploarea riscului de cancer tiroidian post-
Cernobîl rămâne în curs de stabilire. Deși riscurile excesive raportate până acum de la studiile
ecologice, de control al cazurilor și de cohorta ale tinerilor expuși sunt compatibile statistic unul
cu celălalt, precum și cu date privind radiațiile externe, estimările centrale ale ERR / Gy din
unele studii recente (28; 29) par a fi oarecum mai mici decât cele raportate mai devreme (21; 22;
25-27). Continuarea urmăririi populației expuse va fi esențială pentru o descriere exactă a
dinamicii epidemiei și a predicției riscului viitor. Riscurile pentru cei expuși la făt sau la adulți
rămân incerte din cauza limitărilor din studiile efectuate până în prezent, atât în număr cât și în
calitate. Efectele posibile ale expunerii preconcepției sunt, de asemenea, de interes, mai ales
acum că cei expuși la începutul vieții au atins vârsta de reproducere.
O atenție considerabilă sa concentrat recent asupra modului în care incertitudinile din
dozimetrie pot afecta estimările cancerului tiroidian legat de radiații (82). Doar un singur studiu
publicat până în prezent a încercat să contabilizeze incertitudinea dozei (83). Până când o
incertitudine privind dozele a fost luată în considerare mai sistematic, estimările de risc raportate
ar trebui considerate preliminare.
În cele din urmă, după cum sa discutat în detaliu în altă parte în această problemă, sunt
necesare și cercetări suplimentare privind caracteristicile clinice, histologice și moleculare ale
viitoarelor tipuri de cancer tiroidian post-Cernobîl.
Monitorizarea tendințelor bolilor
Deși principalul efect al sănătății radiațiilor din accidentul de la Cernobîl, observat până în
prezent, este creșterea dramatică a numărului de cazuri de cancer tiroidian la persoanele expuse
la vârste tinere, au fost raportate și creșteri ale incidenței altor tipuri de cancer, în special
cancerul de sân, dar nu au fost raportate a fost conjugat în mod concludent cu radiația din
accident (1). Supravegherea continuă a tendințelor privind incidența cancerului, inclusiv a
cancerului tiroidian, este o prioritate importantă pentru evaluarea impactului accidentului asupra

48
sănătății publice și ar trebui să continue până când povara completă a bolii legate de Cernobîl a
fost pe deplin caracterizată.
Un domeniu în care Cernobîl poate furniza informații deosebit de importante este
evaluarea riscului de leucemie din copilarie la expunerea in utero și a copilăriei.
Alte studii analitice privind riscul de cancer mamar în zonele cele mai contaminate, cu analize
ale interacțiunilor genă-radiație, sunt de asemenea de o importanță deosebită pentru aprofundarea
înțelegerii mecanismelor de radiație și îmbunătățirea practicii de protecție a radiațiilor, atât în
cazul accidentelor viitoare, cât și pentru protecția pacienților cu expuneri medicale.

Concluzii
Au trecut douăzeci și cinci de ani de la accidentul de la Cernobîl, care a condus la
expunerea a milioane de oameni în Europa. Studiile populațiilor expuse au furnizat informații
semnificative noi privind riscurile legate de radiații, în special în ceea ce privește tumorile
tiroidiene după expunerea la izotopi de iod. Studiile recente efectuate în rândul lichidatorilor de
la Cernobîl au furnizat, de asemenea, dovezi ale creșterii riscului de leucemie și alte malignități
hematologice și ale cataractei și sugestii de creștere a riscului de boli cardiovasculare, în urma
unor doze mici și a unor doze mici de radiații.
Urmărirea mai atentă a acestor populații și stabilirea și susținerea pe termen lung a
cohortelor de studiu pe durata vieții pot continua să furnizeze informații importante pentru
cuantificarea riscurilor de radiații și protecția persoanelor expuse la doze mici de radiații.
Această cercetare a fost susținută în parte de programul de cercetare Intramural al Institutului
Național al Cancerului din S.U.A., NIH, DHHS.

Referinte bibliografice
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3107017/#R3
Autorii doresc să recunoască toți oamenii din Europa - în special în cele mai afectate state din
Belarus, Rusia și Ucraina - precum și în Japonia și America de Nord care au lucrat neobosit în
ultimii 25 de ani pentru a evalua impactul asupra sănătății Cernobîlului accident și să tragă
învățăminte din această catastrofă pentru a îmbunătăți sănătatea populațiilor afectate, pentru a
înțelege mai bine riscurile legate de radiații și pentru a îmbunătăți baza pentru protecția
radiologică a populațiilor. O notă specială este făcută despre contribuțiile neprețuite ale tânărului
Geoffrey Howe (Universitatea Columbia) și Elaine Ron (US National Cancer Institute).

Alte efecte medico-biologice

Evaluarea acţiunii consecinţelor genetice ale infl uenţei factorilor radioactivi şi a celor
chimici asupra sănătăţii populaţiei Republicii Moldova a permis depistarea a 8509 cazuri de
malformaţii congenitale la copiii nou-născuţi în perioada 1989-1996. În calitate de indicatori ai
procesului de mutageneză şi de teratogeneză au fost folosite 11 “forme-model”, conform
Registrului Internaţional de malformaţii congenitale. O frecvenţă sporită a numărului tuturor
anomaliilor, inclusiv a sindromului Daun, a defectelor membrelor şi a herniei embrionare, a fost

49
constatată la populaţia din zona de sud a Republicii Moldova. În această zonă nivelul fondului
radiaţiei gama a fost mai mic, însă s-a depistat o cantitate mai sporită de pesticide, folosite în
agricultură, în comparaţie cu zona de nord. Frecvenţa depistării dereglărilor sistemului nervos a
fost identică atât în partea de nord, cât şi în partea de sud a Republicii Moldova, în zona de nord
fi ind predominat depistate encefalopatiile [7].
În baza analizării detaliate a rezultatelor investigaţiilor sus-numite, putem conchide că rolul
primordial în procesele de declanşare a mutagenezei şi a teratogenezei în condiţiile Republicii
Moldova îl au factorii chimici de poluare a mediului înconjurător. Concomitent atât acţiunea
dozelor mici de iradiere ionizantă, survenite în urma ANC, cât şi efectul combinat al dozelor
mici de iradiere ionizante şi al factorilor chimici de poluare ale mediului înconjurător nu pot fi
excluse din factorii de acţiune asupra etiopatogenezei defectelor sistemului nervos.
Pentru o evaluare exactă a infl uenţei dozelor mici de radiaţie ionizantă asupra populaţiei
Republicii Moldova, în special, a PDCANC. a fost necesară efectuarea unui studiu mai amplu al
efectelor medico-biologice tardive la aceşti pacienţi, ceea ce a constituit dezideratul cercetărilor
noastre [3]. Pentru protecţia socială, inclusiv a sănătăţii cetăţenilor, expuşi acţiunii radiaţiei
ionizante în urma ANC şi a altor accidente sau incidente radiologice, Parlamentul Republicii
Moldova a adoptat la 16 martie 1995 o hotărâre, ce ratifi că Acordul privind protecţia socială a
cetăţenilor, care au fost supuşi acţiunii radiaţiei ionizante în urma ANC şi a altor accidente
(incidente) radiologice, precum şi a experienţelor nucleare, semnat la Moscova la 9 septembrie
1994.
La 23 iunie 1997, Guvernul Republicii Moldova a emis o dispoziţie în scopul sporirii
protecţiei sociale a sinistraţilor de pe urma accidentului nuclear de la Cernobâl, în care se aprobă
măsurile pentru soluţionarea unor probleme de protecţie socială a cetăţenilor, afectaţi de acţiunile
consecinţelor acestui accident. Realizarea în termenele stabilite a măsurilor aprobate prin sus-
numita dispoziţie este asigurată de ministerele, de departamentele şi de organele administraţiei
publice locale.
Scopul lucrării a fost depistarea particularităţilor clinice, imunologice şi citogenetice la
PDCANC, locuitori ai Republicii Moldova şi la copiii lor.
Materiale şi metode. S-a efectuat o evaluare amplă a stării sănătăţii la 850 de PDCANC,
care au fost implicaţi în diminuarea consecinţelor ANC în anii 1986-1989, expuşi la radiaţii
ionizante (5,7-24,8 R), afl aţi la evidenţă de dispensar în instituţiile medico-sanitare publice din
mun. Chişinău. Investigaţiile clinice şi paraclinice s-au efectuat conform – [8]. În respectarea
principiilor pentru identifi carea aberaţiilor cromozomiale ne-am condus de – /14,15/. Cercetările
imunologice au inclus un studiu multilateral. S-a efectuat imunofenotiparea limfocitelor sângelui
periferic prin metoda colorării în două trepte. S-au utilizat anticorpi monoclonali faţă de
determinantele CD şi FITC [2]. Microscopia a fost efectuată cu ajutorul microscopului LOMO
cu ajustaj luminiscent, binocular. Au fost folosiţi anticorpii CD19, CD3, CD4, CD8, CD16,
CDHLA DR produşi de OOO „Sorbent”, Moscova. Rezultate şi discuţii. Studiul clinic al
structurii morbidităţii generale a PDCANC a depistat dereglări ale sistemului cardiovascular
(hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, cardiomiopatie), patologii ale tractului digestiv

50
(maladie ulceroasă, gastrită cronică, hepatopatii, colecistopatie cronică, ciroză hepatică) şi
patologii psihoneurologice (distonii neurocirculatorii) cu evidenţierea predominării maladiilor
sistemelor psihoneurologic, gastrointestinal şi cardiovascular (fi g.1.).

Coroborarea rezultatelor investigaţiilor efectuate cu datele selectate din fişele medicale

ale PDCANC, până la participarea la diminuarea acţiunii consecinţelor ANC, a relevat o sporire
a morbidităţii generale de 3-4 ori (fi g.2.).

Analiza imunologică prin metodele clasice de formare a rozetelor a elucidat dereglări în

statutul imun al PDCANC, exprimate prin diminuarea numărului de limfocite T-total şi a
limfocitelor Bcomplementare, în comparaţie cu lotul martor, sporirea numărului
imunoglobulinelor IgG şi IgA, în comparaţie cu normele optime. Analiza corelaţională şi cea
regresională a indicatorilor imunologici şi a nivelului dozei de iradiere a evidenţiat o dependenţă
liniară negativă dintre numărul de limfocite B-complementare şi nivelul dozei de iradiere (r = -

51
0.54). Analiza coraportului nivelului expresării antigenilor CD4+ , CD8+ şi CD3+ a permis
depistarea a 3 tipuri de reacţii imunologice: insufi cient, balansat şi tensionat. Primul tip de
reacţii imunologice, manifestat prin expresarea incompletă a antigenilor CD4+ şi CD8+ , a
corelat cu preponderenţa depistării ulcerului stomacal şi a celui duodenal la PDCANC. În acest
grup fenotipul HLA incomplet a avut o frecvenţă mai sporită. Pentru al doilea tip de
imunoreacţii, manifestat prin sporirea T-limfocitelor circulatorii, coexpresând CD4+ şi CD8+ , a
fost mai caracteristică patologia cronică, în primul rănd, hepatitele. Al treilea tip de imunoreacţii
s-a manifestat prin expresarea balansată, dar cu preponderenţa nivelului expresării CD4+ , CD8+
şi CD3+ , diminuat faţă de normă. Determinantele HLA pe membranele limfocitelor în acest
grup de PDCANC s-au manifestat într-o stare mai completă, dar mai inferior, faţă de normă.
Rezultatele investigaţiilor citogenetice denotă o sporire a frecvenţei mutaţiilor genomice
şi a aberaţiilor cromozomiale la PDCANC, în comparaţie cu lotul martor. La PDCANC, în
spectrul aberaţiilor predominau aberaţiile de tip cromozomial, pe când la pacienţii din lotul
martor am constatat existenţa unui echilibru între aberaţiile cromatidiene şi cele cromozomiale
(fi g. 3),

În cadrul investigaţiilor cariotipului descedenţilor PDCANC au fost incluşi 23 de băieţi şi

fete, născuţi în anii 1989-1992. Numărul total de metafaze investigate a constituit 2300. Conform
rezultatelor prezentate în fi g.4, se poate conchide că în celulele copiilor PDCANC persistă
mutaţii genomice şi aberaţii cromozomiale.

52
 Astfel, analizarea citogenetică a descendenţilor PDCANC a depistat deteriorarea
aparatului cromozomial. Rezultatele denotă că frecvenţa medie a celulelor poliploide şi
hiperploide la populaţia descendenţilor a depăşit respectiv de 2,8 şi de 3 ori frecvenţa acestora la
pacienţii din lotul martor.
Lacunele cromatidiene şi fragmentele solitare au fost depistate respectiv cu o frecvenţă de
2 ori şi de 4,7 ori mai sporită, faţă de pacienţii din lotul martor. În populaţiile celulelor
limfocitare studiate au fost depistate celule limfocitare cu 2 dicentrici şi unele anomalii
congenitale: displazia coxofemurală bilaterală, hernie inghinală congenitală şi dismorfi e facială.
Riscul asociat radiaţiilor ionizante necesită studierea permanentă a efectelor medico-biologice,
inclusiv a factorilor ereditari şi a evoluţiei mutaţiilor somatice. În prezent, unii autori din
Belarus, Ucraina şi Federaţia Rusă au demonstrat că pentru perioada tardivă de după Cernobâl
este caracteristică dezvoltarea sindroamelor de dezadaptare şi a celor imunopatologice cu
transformarea dereglărilor funcţionale în procese patologice cronice.
Este confirmat faptul că perioada de 10-15 ani după ANC poate fi considerată ca latentă
în ceea ce priveşte posibilitatea apariţiei şi a dezvoltării tumorilor maligne somatice cu sporirea
frecvenţei maladiilor cancerigene în dinamică. Evaluările medico-biologice ale consecinţelor
acţiunii dozelor mici de iradiere ionizantă capătă amploare largă în ultimul timp. Cercetările
ştiinţifi ce preliminare, efectuate în Secţia Oncogenetică a Institutului de Oncologie a R.M., au
depistat unii markeri genetici şi imunologici ai predispunerii organismului uman către maladiile
cancerigene. Astfel, screeningul familiilor oncologic grevate a permis evidenţierea persoanelor
cu risc oncologic majorat /10/. Analiza oncologică a PDCANC a elucidat mai multe tipuri de
cancer, incidenţa lor având o tendinţă de creştere în dinamică. Astfel, în 1992 au fost depistaţi 2
pacienţi cu cancer (cancer la plămâni şi cancer al pielii); în 1993 - un caz de cancer al glandei
mamare; în 1996 – 3 cazuri (cancer la fi cat (1), cancer la plămâni (2); în 1997 – 4 cazuri (cancer
la plămâni (1), cancer la intestinul gros (1) , cancerul glandei mamare (1), adenom hipofi zar);
1998 – 4 cazuri (cancerul intestinului gros (1), melonom al pielii (2), cancerul glandei
suprarenale (1)); în 1999 – 6 cazuri (cancer la stomac (1), cancerul pancreasului (1), adenom al
hipofi zei (1), seminom al testiculelor (1), bazaliom al pielii (1), adenom al intestinului gros (1) );
în 2000 – un caz (polip la esofag). În 2001 – 2 cazuri (cancer la pancreas (1), cancerul cavităţii
bucale (1)); în 2002 – 2 cazuri (cancerul rectului (1), cancerul intestinului gros (1)); în 2003 – 5
cazuri (cancer la plămâni (1), cancer la fi cat (1), cancer la rinichi (1), cancerul intestinului gros
(1), limfoma Hadgkin); în 2004 – 5 cazuri (cancerul intestinului gros (1), cancerul glandei
mamare (1), cancer la stomac (1), cancer la vezica urinară (1), cancer uterin (1)) (tab.1). Din
numărul total de pacienţi cu oncomaladii, 9 au decedat.
În grupul PDCANC cu predespunere oncologică ereditară, frecvenţa afectărilor organice
ale stomacului şi ale duodenului a depăşit de 3 ori frecvenţa acestor afecţiuni în grupul general al
participanţilor, depistându-se dereglări esenţiale ale aparatului imun.

53
 Concluzii
Studiul clinic al structurii morbidităţii generale a PDCANC a permis evidenţierea
predominării maladiilor sistemelor psihoneurologic, gastrointestinal şi cardiovascular. Am
relevat o sporire de 3-4 ori a incidenţei dereglărilor sistemelor menţionate la participanţi, în
comparaţie cu perioada de până la accident.
Analizarea imunologică prin metodele clasice de formare a rozetelor a elucidat dereglări
în statutul imun al PDCANC, exprimate prin diminuarea numărului de limfocite T-total şi a
limfocitelor B-complementare, în comparaţie cu lotul martor, sporirea numărului
imunoglobulinelor IgG şi IgA, în comparaţie cu normele optime. Analizarea corelaţională şi cea
regresională a indicatorilor imunologici şi a nivelului dozei de iradiere a evidenţiat o dependenţă
liniară negativă dintre numărul de limfocite B-complementare şi nivelul dozei de iradiere (r = -
0.54).
Analizarea coraportului nivelului expresării antigenilor CD4+ , CD8+ şi CD3+ a permis
depistarea a 3 tipuri de reacţii imunologice: insufi cient, balansat şi tensionat, care au corelat cu
manifestările clinice.
Investigaţiile citogenetice ale populaţiilor limfocitare au depistat deteriorarea aparatului
ereditar la PDCANC, exprimată prin sporirea frecvenţei aberaţiilor la nivelul genomului, al
cromozomilor şi al cromatidelor, cu predominarea celor de tip cromozomial.
Analiza citogenetică a descendenţilor PDCANC a depistat deteriorarea aparatului
cromozomial. Astfel, frecvenţa medie a celulelor poliploide şi hiperploide la populaţia
descendenţilor a depăşit respectiv de 2,8 şi de 3 ori frecvenţa acestora la pacienţii din lotul
martor. Lacunele cromatidiene şi fragmentele solitare au fost depistate respectiv cu o frecvenţă
de 2 ori şi de 4,7 ori mai sporită, faţă de pacienţii din lotul martor. În populaţiile celulelor
54
limfocitare studiate au fost depistate celule limfocitare cu 2 dicentrici şi unele anomalii
congenitale: displazia coxofemurală bilaterală, hernie inghinală congenitală şi dismorfi e facială.
Analiza oncologică a PDCANC a elucidat mai multe tipuri de cancer, incidenţa lor având
o tendinţă de creştere în dinamică. În grupul PDCANC cu predespunere oncologică ereditară,
frecvenţa afectărilor organice ale stomacului şi ale duodenului a depăşit de 3 ori frecvenţa
acestor afecţiuni în grupul general al participanţilor, depistându-se dereglări esenţiale ale
aparatului imun.

55