Identificarea barbituricelor din organismul

uman
Elena COJOCARU
E.P.C.A.M. II
Cuprins

• Definiția drogurilor
• Caracterizarea generală a barbituricelor
• Identificarea calitativă a barbituricelor prin MS
• Metoda colorimetrică pentru evaluarea
barbituricelor din țesuturile corpului
 naturală sau
artificială
solidă, lichidă legală sau
sau gazoasă ilegală

Definiție generală orice

substanță

apariția determină alterarea

natura funcționării
toleranței și
dependenței Drogul chimică unui organ (creierul și
sistemul nervos)
fizice/psihice

consumul determină
modificări ale:
comportame
percepției
ntului

imaginii stării de
asupra realității înco spirit
njurătoare
conștiinței
Caracterizarea generală a barbituricelor
Clasă de medicamente derivate din acidul barbituric,
fiind sedative hipnotice care deprimă activităţile SNC
(antidepresive)

Aspect: capsule roşii, albastre, galbene sau albe

Forme de administrare: orală și injectabilă (intravenos

sau intramuscular)

Metabolism: în ficat prin oxidarea catenei laterale, azot-

dealchilare şi/sau desulfurarea tiobarbituricelor

Prescripție medicală: reducerea tensiunii emoţionale,

inducerea somnului, reducerea crizelor convulsive de
epilepsie, anestezii etc.
 Efecte:
Tipuri de barbiturice:
- sedativ în doze mici;
- somnifer și hipnotic în doze mari;
- anticonvulsiv, anesteziant în doze tot mai
• Amobarbital (Amytal) mari.
• Pentobarbital (Nembutal)
• Fenobarbital (Luminal)
• Secobarbital (Seconal)
• Ciclobarbital
• Tiopental Abuz: tulburări de coordonare a mişcărilor,
tulburări mentale, alterări de percepţie.
Supradozarea poate induce colaps
respirator, comă şi deces.
În funcţie de durata de acţiune:

• Foarte scurtă Risc crescut: doza corectă pentru fiecare

• Scurtă (pentobarbital, secobarbital): excretate în urină ca metaboliţi caz este foarte greu de aproximat.
• Intermediară Chiar și o supradoză mică poate provoca
• Îndelungată (fenobarbital): apar nemodificate coma sau moartea, deoarece există
• *depistabile în urină timp de 4 - 6 zile de la utilizare (până la 30 de zile diferență foarte mică între doza sigură și
pentru fenobarbital), în sânge timp de 1- 2 zile și în păr până la 90 de zile doza letală.
• *Efectele durează între 4 și 16 ore sau mai mult, în funcție de caz.
 fenobarbital
secobarbital
amobarbital
tiobarbital

ACID BARBITURIC

ciclobarbital pentobarbital
 Identificarea calitativă a barbituricelor prin MS
• MS - identificare rapidă si calitativă a acizilor barbiturici, deoarece nu necesită
izolarea prealabilă a barbituratului dintr-o formă farmaceutică dozată
• Metode pentru determinarea prezenței derivaților de acid barbituric din preparate
medicamentoase, probe de urină și sânge - extracții, reacții specifice de culoare, TLC
sau GC și spectroscopia IR și UV
• Recunoașterea simptomelor clinice asociate intoxicării cu acid barbituric nu este
suficientă.
• MS - furnizează răspunsuri la probleme complexe  analiză rapidă, specifică și directă
a formelor medicamentoase
Partea experimentală
• Materiale:
– Barbiturice standard (fenobarbital, butabarbital, amobarbital, hexobarbital, alobarbital, acid
5-alil-5-izopropilbarbituric și acid 5-alil-5-fenilbarbituric);
– Preparate farmaceutice (fenobarbital, pentobarbital, secobarbital, amobarbital și talbutal), fie
izolate, fie împreună cu alte medicamente.

• Pregătirea probelor:
– Formele medicamentoase sub formă de pulbere au fost utilizate în analiza directă.
Barbituricele s-au izolat pentru comparație ulterioară.
– pulbere din preparat farmaceutic (5-10 mg) + apă (2 mL) + HCl concentrat (0,1 mL) + extractie
cu eter (2 x 5 mL)
– Extractele eterice au fost extrase de 2 ori cu soluție saturată de NaHCO3 (2 x 2 mL), spălate cu
apă (2 mL) și uscate (Na2S04). Soluția eterică a fost evaporată la sec, iar reziduul s-a utilizat
pentru determinarea spectrală în masă. Omogenitatea barbituratului a fost verificată prin
TLC.
• Echipamente:

- Spectrometru de masă CH-5 cu focalizare unică

Probele au ajuns la sursă printr-o sondă cu inserție directă, a cărei temperatură putea fi reglată cu
precizie între 10 și 500 °C. Creșterea treptată a temperaturii probei la 150 °C a condus la
volatilizarea acizilor barbiturici.

- Sursa de electroni a fost ajustată la o energie a fasciculului de electroni de 70 eV și o tensiune de

accelerare de 3000 V.
Rezultate
– MS cu ionizare chimică pentru identificarea barbituricelor - metodă superioară din punct de vedere
al rapidității executării analizei.
– Pentru formulări combinate de medicamente, s-au obținut determinări îmbunătățite prin
compararea spectrelor obținute la diferite temperaturi.

• Analiza directă a unei forme medicamentoase

(pentobarbital de sodiu), în comparație cu
standardul autentic (pentobarbital). 1A =
pentobarbital, 25 °C și 1B = pentobarbital de
sodiu, 30 mg, 50 °C
• Determinarea pentobarbitalului într-o formulă combinată.
Prezența barbituratului arată difuzarea probei la diferite t°; la t°
mai ridicate, spectrul devine foarte similar cu spectrul
pentobarbitalului izolat: 2A - 25°; 2B - 50°; 2C - 75°; 2D - 100°;
2E - 150°.
 Metoda colorimetrică pentru evaluarea
barbituricelor din țesuturile corpului
• Principiu: reacția barbituricelor cu nitratul de cobalt și pirolidină în etanol
• Metoda este utilă pentru identificarea barbituricelor extrase din țesut, atunci când
metodele UV nu dau rezultate, din cauza interferenței cu substanțele endogene formate
în timpul unei eventuale putrefacții.

Pirolidina – lichid limpede incolor

Partea experimentală

• Alegerea agentului de alcalinizare în testul de identificare a barbituricelor:

săruri de cobalt, NaOH, Ba(OH)2, LiOH, izo-propilamină, dietilamină.

Utilizând o soluție etanolică de butabarbital, ce conține Co(NO3)2 și ca agent de

alcalinizare, pirolidina, se constată obținerea de culori mai intense și mai stabile.
În soluția de butabarbital și Co(NO3)2, s-au adăugat diferiți agenți alcalini, apoi s-a
citit densitatea optică a fiecărui amestec, la 564 nm.
Eficiența agenților de alcalinizare, în ordinea descrescătoare a intensității culorii:
pirolidină > piperidină > izo-butilamină > morfolină > dietilamină > piridină (fără reacție).
• Pregătirea soluțiilor:
- Reactivul de cobalt: se dizolvă 0,085 g Co(NO3)2 în 100 mL etanol, apoi soluția se
diluează de 5 ori cu etanol, pentru a se obține o conc. de 0,017% g/v Co(NO3)2.
- Agentul de alcalizare: Pirolidina (2 mL) amestecată cu etanol (8 mL).

• Mod de lucru:
- Părți divizoare din fiecare soluție standard de barbiturat, cuprinse între 0,05 mL și 0,5
mL, se amestecă cu reactiv de cobalt (4,5 mL) și se completează cu etanol până la 5
mL.
- La fiecare 5 mL de amestec preparat, se adaugă reactiv de alcalinizare (0,05 mL) sub
agitare și se citește densitatea optică a fiecărui amestec, la 564 nm, față de o referință
de etanol, folosind o scală de la 0 până la 0,2 a unui Spectrometru SP8000 Unicam.
- S-a preferat utilizarea etanolului ca referință, față de un „blanc” datorită riscului mic
de turbiditate.
- Intervalul de calibrare a fost cuprins între 20 μg/mL și 200 μg/mL.
Descrierea metodei pentru analiza țesuturilor

• Deproteinizarea probelor de ficat (2 bucăți de 20g - 30g fiecare), ce conțineau barbiturice

(amilobarbital);
• Evaporarea extractelor eterice din fiecare probă, până la uscare, într-un tub cu dop;
• Adăugarea de etanol (0,5 mL) și reactiv de cobalt (4,5 mL) la reziduuri și agitarea
amestecului obținut;
• Adăugarea soluției de pirolidină (0,05 mL) sub agitare și citirea densității optice a
amestecului la 564 nm;
• Efectuarea testelor de culoare în duplicat, însoțite de o singură analiză UV, pe cele 9
probe de ficat
Rezultate

• Compararea metodei cu cobalt cu metoda UV pentru analiza barbituricelor din

probele în cauză (toate valorile sunt exprimate în barbiturice totale)
 Concluzii
• Rezultatele testelor pentru barbiturice indică faptul că metoda
colorimetrică, deși mai puțin sensibilă decât metoda UV, ar putea fi
utilizată ca o procedură analitică alternativă, mai ales dacă a început
putrefacția țesuturilor.
Bibliografie

• James D. McChesney, Deanna K. Beal, Richard M. Fox, ” Rapid qualitative identification of

barbiturates by mass spectrometry”, Journal of Pharmaceutical Sciences, vol. 61, no. 2, 1972
• H. M. Stevens, ”A colorimetric method for estimating barbiturates in body tissues”, 1979

• http://noventis.ro/test-rapid-pentru-depistarea-prezentei-a-12-tipuri-de-droguri-in-urina/
• https://antidrog.jimdo.com/tipuri-de-droguri/
• http://www.scientia.ro/biologie/corpul-omenesc/3836-barbituricele-efectele-asupra-
organismului.html
Vă mulțumesc
pentru atenție!