CLASIFICAREA BOLILOR PROFESIONALE

a) n funcie de natura factorului de risc care le-a generat, bolile profesionale se pot
clasifica
n
urmtoarele
grupe:
Intoxicaii, provocate de inhalare, ingerare sau contactul epidermei cu substane
toxice;

Pneumoconioze,
provocate
de
inhalarea
pulberilor
netoxice;

Boli
prin
expunere
la
energie
radiant;

Boli
prin
expunere
la
temperaturi
nalte
sau
sczute;

Boli
prin
expunere
la
zgomot
i
vibraii;

Boli prin expunere la presiune atmosferic ridicat sau sczut;

Alergii
profesionale;

Dermatoze
profesionale;

Cancerul
profesional;

Boli
infecioase
i
parazitare;

Boli
prin
suprasolicitare;

Alte
boli
(care
nu
intr
n
categoriile
anterioare).
b)

Dup

timpul

de

expunere

la

aciunea

factorului

de

risc,

exist:

A. Intoxicaii acute (se cerceteaz att ca boal profesional ct i ca accident de

munc), generate de o expunere de scurt durat la aciunea factorului de risc, dar la
doze
mari.
B. Intoxicaii cronice (se cerceteaz ca boli profesionale), provocate de regul, de
doze relativ mici, dar care acioneaz timp ndelungat asupra organismului;
A.

Intoxicaii

acute

Efectul
toxic
poate
fi
instantaneu
sau
imediat.
Efect toxic instantaneu: se manifest dup sau n timpul unei expuneri foarte scurte
(de la cateva secunde la 1 sau 2 minute) prin efecte acute funcionale i/sau lezionale
care pot antrena n special o pierdere de cunotin, o com sau un stop cardiorespirator. Acidul cianhidric, hidrogenul sulfurat, hidrogenul arsenic si hidrogenul fosforat
prezint
aceste
caracteristici
de
intoxicaie
fulgeratoare.
Efect toxic imediat: se manifest dup o expunere de scurt durat printr-o iritare
acut a mucoaselor respiratorii sau a pielii, printr-o narcoz care incumb o
inaptitudine
funcional,
printr-o
afectare
celular
ireversibila
Exemple de intoxicaii acute cercetate ca i accidente: arsuri, afeciuni respiratorii,
digestive,
oculare
etc.
Alergiile
In termeni europeni, prima etap este sensibilizarea i corespunde la o reacie
individual,
raspunsul
la
o
anumit
substan.
Exemple: Alergii cutanate (dermitele), astmul. Apar alergii la detergeni, la coafor
(persulfatul poate provoca astm), la ciment, la cauciuc, izocianaii din vopsele si
poliuretanii
pot
provoca
accidente
respiratorii.

A doua etap corespunde declanrii alergiei (de ex. produsele cosmetice au scris pe
etichet ca sunt hipoalergice ceea ce nseamna ca riscul este redus la maximumm dar
nu
e
totui
garantat).
Riscul ca o persoan s devin alergic la o substan care apare n mediul de
munc crete n cazul unei expuneri ridicate sau a unor expuneri repetate.
Printre substanele chimice care provoac alergii ale cilor respiratorii se numr
acrilaii (tratamentul stomatologic, industria de mase plastice), amidele (vopsele de pr),
di-izocianaii (lacuri, adezivi), colofoniul (lipire) i anhidridele acetice (vopsele pulbere,
industria electronic). n ceea ce privete lumea vegetal i animal, fina, latexul i
animalele
cu
blan
pot
cauza
alergii
respiratorii.
Un tip aparte de alergie pulmonar (alveolit sau reacie pulmonar alergic) apare n
cazul expunerii la microorganismele din paie, semine, fn mucegit etc.
n urma expunerii la crom, nichel, acrilat, rini epoxidice i anumite plante se pot
produce eczeme la nivelul minilor. Muncile care implic contactul minilor cu diferite
uleiuri sau contactul prelungit al minilor cu apa pot conduce de asemenea la apariia
unor
eczeme.
B.

Intoxicaii

cronice

(boli

profesionale)

De regul efectele, adesea nespecifice toxicului, apar la mai multe zile, luni, chiar ani
dupa
expunere.
Expunerea trece de cele mai multe ori neobservat, mai ales daca produsul nu are
miros
sau
efect
iritant.
Prin urmare efectul toxic pe termen lung: se manifest dup expuneri prelungite,
repetate timp de mai multe sptmni; chiar ani, prin apariia cancerului, a efectelor
toxice asupra funciei de reproducere, a afeciunilor sistemului nervos, a reaciilor de
hipersensibilitate
ntrziat.
Cancerul
.
Perioada lung de laten a bolii (15-20 de ani de expunere la noxele respective, uneori
chiar mai mult) face, pe de o parte, ca persoanele n cauz s nu contientizeze imediat
pericolul, iar, pe de alta, frecvent declararea bolii se petrece dup pensionare i astfel,
in lipsa unei evidente clare, nu mai sunt analizate antecedentele profesionale ale
acestora.
c) Dup modul de aciune a factorului de risc asupra organismului exist:

Boli
cu
aciune
general,
care
afecteaz
ntregul
organism;
Boli cu aciune local, care afecteaz o parte a organismului, un aparat sau un
organ.
Servicii de inchiriere IT

Inchiriere1 zi/ 60zile de la 4 euro/zi. Laptopuri, sisteme, proiectoare, etc

www.pcmadd.com

Afla de ce cade parul

I.
INTRODUCERE
Dezvoltarea deosebita luata de industrie ridica probleme importante de
medicina muncii. Pentru o buna intelegere a riscurilor pe care le presupune
lucrul intr-un mediu cu nivel de toxicitate ridicat, s-au definit o serie de termeni
legati
de
acest
aspect.
TOXICUL este definit de catre Fabre si Truhaut ca fiind o substanta chimica
ce
poate patrunde in organism indiferent pe ce cale, fie ntr-o cantitate relativ
mare
n
doza
unica sau n doze repetate la intervale foarte scurte, fie n cantitati relativ mici
dar
repetate
in timp, provocand in mod tranzitoriu sau durabil, tulburari mai mult sau mai
putin grave a uneia sau a mai multor functii, putand provoca chiar moartea.
Toxicul profesional este o substanta chimica din mediul de munca, o noxa
profesionala,
care
poate
sa
deterioreze
sanatatea, sa provoace disconfort si sa scada capacitatea de munca.
INTOXICATIA este mbolnavirea provocata de un toxic. Dupa imprejurarile in
care
are loc, intoxicatia poate fi accidentala sau voluntara, neprofesionala sau
profesionala.
TOXICOLOGIA (din grecescul toxicon - otrava si logos - studiu), este o
ramura a medicinii, ce se ocupa cu studierea efectelor adverse, provocate de
diferite substante chimice sau agenti fizici asupra organismului sau, altfel
spus,
stiinta
otravurilor
si
a
toxinelor.
Aparuta initial din necesitati medico-legale pentru dovedirea crimei prin
otravire, toxicologia si-a extins treptat preocuparile n domeniile farmaceutic,
sanitar
(toxicele din aer, apa si alimente) si industrial. Toxicologia profesionala se
ocupa
cu
etiologia, patogenia, clinica, diagnosticul, tratamentul si profilaxia intoxicatiilor
profesionale. Principalele aspecte generale in toxicologia profesionala se
refera
3
mari
probleme: etiologia si patogenia intoxicatiilor; riscul toxic si evaluarea lui;
limitele
de
expunere.
Efectele adverse pot avea loc sub diverse forme, de la schimbari subtile in
organism, pana la moartea subita. Ele pot avea loc la diverse nivele ale
corpului, de exemplu doar un organ sau doar un tesut poate fi afectat.
Toxicologia industriala are, in preocuparile sale, ansamblul tehnologiei, mediul
de munca si oamenii angrenati in acest proces, in care noxa este numai un
element. In acest complex intervin aspecte diverse care pot interconditiona
(microclimat, nocivitati diferite, suprasolicitare fizica sau neuro-psihica,
zgomot, etc), astfel ca bioagresivitatea eventualului toxic nu este niciodata
individuala si nici nu se desfasoara totdeauna dupa scheme dinainte
cunoscute. Este necesar, cu referire la mediul profesional, sa se adauge in

judecarea unei patologii corelata cu nocivitati din tehnologia industriala,

elemente uneori esentiale, cum ar fi existenta unor impuritati in produsele
tehnice utilizate, degradarea unor toxice in substante mai agresive intr-un
mediu
umed,
etc.
In procesul tehnologic toxicele se pot gasi ca materie prima, intermediara,
accidentala
sau
finita.
Din punct de vedere al actiunii biologice, toxicele pot avea o actiune generala,
precum inhibarea unor functii fiziologice, denumita toxicitate fizica (efectul
narcotic), care nu este asociata unei interactiuni specifice cu receptorii
sistemelor
biologice.
Alte substante au o reactie chimica, rezultata din reactia specifica cu
receptorii sistemelor biologice. De cele mai multe ori, efectele sunt atat de tip
fizic (nespecifice), cat si de tip chimic (cu caracter specific).
Structura chimica a substantelor nocive are un rol important in stabilirea
gradului de toxicitate al acestora. Astfel, hidrocarburile alifatice saturate sunt
cu atat mai toxice, cu cat creste numarul de atomi de C (metan, etan-practic
inerte- apoi, propan, butan, pentan-anestezice generale-toxicitatea crescand
pentru hexan, heptan, octan). De asemenea, legaturile intre atomii de carbon
diferentiaza toxicitatea unor substante (acetilena cu legatura tripla este mai
toxica decat etilena, cu dubla legatura). Situatie similara se constata si la
hidrocarburile ciclice, astfel, efectul narcotic creste de la benzen la xilen, insa
intoxicatia cronica este mai marcata in cazul benzenului. Introducerea
halogenilor in molecula compusilor organici conduce aproape in toate cazurile
la
cresterea
toxicitatii
produsului.
Importanta deosebita pentru toxicitatea noxelor asupra organismului au caile
de patrundere in corp, circulatia in mediul intern, biotransformarea lor,
capacitatea organismului de blocare a efectelor toxice, depozitarea unora in
structurile organismului si eliminarea lor pe diferite cai. Unele toxice au
actiune agresiva chiar la limita de contact cu organismul, altele la nivel
cutanat, provocand dermatozele profesionale sau chiar unele stari
precanceroase (chelitele generate de contactul direct cu gudroanele).
II.INTOXICATII
PROFESIONALE
A.INTOXICATIA
CU
PLUMB
(SATURISMUL)
Zilnic, in organism patrund cantitati de 100-300 micrograme, prin alimente,
aerul contaminat,etc, ajungandu-se ca in corpul unui om adult sa se
gaseasca in permanenta cca 200 miligrame de plumb, fara ca acest fapt sa-i
afecteze
starea
de
sanatate.
Plumbul este un metal greu, dar moale, avand culoarea cenusie-albastruie.
Datele statistice arata ca plumbul si compusii sai se gasesc n sute de tipuri
de locuri de munca, iar expunerea la plumb se ntalneste n peste 150

Intoxicatia medicamentoasa este imbolnavirea organismului cauzata de medicamente

luate in cantitate mai mare decat cea prescrisa de medic. Ea reprezinta o cauza relativ
frecventa de mortalitate, care afecteaza toate varstele.
In functie de modul de producere, intoxicatiile medicamentoase se clasifica in intoxicatii
accidentale (90 %) si voluntare (10 %). Cele mai multe toxice patrund in organism pe
cale digestiva (80 %), urmate fiind de patrunderea prin piele (6-7 %), prin respiratie si la
nivelul ochilor (5-6 % fiecare).
Din punctul de vedere al substantei care produce intoxicatia, aceasta se poate incadra
in urmatoarele categorii medicamentoase (cu smptomatologia si tratamentul specific):
1. Benzodiazepine: Diazepam, Oxazepam, Nitrazepam, Midazolam, Clordiazepoxid,
Medazepam, Clorazepat etc. Semne: somnolenta, vedere dubla, vorbire dificila, iar
daca doza inghitita a fost mare, coma. Tratament specific: administrare de Flumazenil
0,3 mg intravenos, repetata la 3-5 minute, fara a depasi in total 2 mg (1 fiola: 0,5 mg).
2. Barbiturice: Ciclobarbital, Fenobarbital, Amobarbital etc. Manifestari: tulburari de
vorbire, cefalee, ameteli, iar in cazurile grave, coma de profunzime variabila. Pupila
initial este mica (mioza), iar ulterior devine mare (midriaza). Pot aparea depresie
respiratorie, hipertensiune arteriala, tahicardie, hipotermie si flictene in punctele de
presiune. Tratamentul specific: stimularea diurezei (in cazul fenobarbitalului) prin
medicamente cu efect diuretic (Furosemid 3 x 1 fiola/zi intravenos). Carcaterul mai
prelungit al comei si posibilitatea aparitiei insuficientei respiratorii poate solicita ventilatia
mecanica a bolnavului pana la metabolizarea completa a barbituricelor.
3. Antidepresive: Imipramina, Clopiramin, Amitriptilina, Maprotilin, Doxepin, Litiu etc.
Manifestari: tulburari cardiovasculare (puls 120/minut, hipotensiune, tulburari de ritm
cardiac, stop cardiac), depresie respiratorie, hipotermie, dezorientare, convulsii.
Totodata pot aparea midriaza, tulburari de vedere, retentie de urina, constipatie,
uscarea tegumentelor. Dozele mari duc la coma. Tratamentul specific urmareste
prevenirea semnelor grave. Acidoza metabolica se combate prin administrarea in
perfuzie de bicarbonate de sodiu. Tulburarile de ritm cardiac se trateaza cu Feniton sau
Xilina intravenous. Convulsiile se trateaza cu Diazepam intravenous sau cu barbiturice.
Insuficienta respiratorie necesita ventilatie mecanica.
4. Neuroleptice: Clorpromazina, Levomeprozina, Promazina, Tioridazin, Haloperidol,
Droperiodol etc. Manifestari: tulburari cardiovasculare, neurologice (de vorbire,
convulsii, coma), de vedere, hipersalivatie, retentie de urina. Tratamentul specific:
similar intoxicatiei cu benzodiazepine. Nu are antidote specific.
5. Betablocante: Propranolol, Oxprenolol, Timolol, Atenolol, Labetalol. Manifestari:
semne cardiace (hipotensiune arteriala, bradicardia, tulburari de conducere
intracardiaca), depresie respiratorie, midriaza, spasmul bronsic si coma.Tratamentul
specific: in cazul suspiciunii unei intoxicatii la care frecventa cardiaca este sub 60/minut,
se administreaza, dupa montarea unei perfuzii, 0,5-1 g Atropina intravenos, repetata

inca o data la 3-5 minute, daca frecventa cardiaca creste. In absenta oricarui raspuns
cardiac, se administreaza 1-3 mg Glucagon intravenos si se continua cu 1-3 mg/ora.
Daca acesta nu este disponibil sau nu are efect, se administreaza Izoprenalina 0,5
mg/ora in perfuzie sau Adrenalina 1 mg/ora, crescand pana la 10 mg/ora (daca nu
creste frecventa cardiaca. Daca nici acestea nu sunt eficiente, este indicata montarea
unui stimulator cardiac intern (pacemaker). Acest tip de intoxicatie se trateaza numai in
clinicile de terapie intensiva.
6. Salicilati: Acidul acetilsalicilic (Aspirina). Semne: cresterea frecventei respiratiei,
greturi, dureri abdominale, varsaturi cu sange, cefalee, ameteli, tulburari de constienta,
care pot merge pana la coma, tahicardie, hipertermie, deshitratare, transpiratii.
Tratamentul specific necesita hidratarea rapid ape cale intravenoasa (perfuzie cu ser
fiziologic sau solutie Ringer) precum si cu glucoza (previne aparitia hipoglicemiei).
Pentru combaterea acidozei, se va administra bicarbonat de sodiu. Hipocalcemia se va
corecta administrand calciu gluconic (5-10 ml intravenous). Daca apar convulsii, se va
administra Diazepam sau barbiturice. In situatii grave este necesara eliminarea
salicitatilor prin utilizarea rinichiului artificial (hemodializa).
7. Paracetamol. Intoxicatia cu acest medicament se manifesta prin afectarea ficatului si
a miocardului. Initial apar greturi, varsaturi, lipsa poftei de mancare, apoi icterul,
sangerarile, agitatie, confuzie si, in final, coma cu moartea posibila in 2-3 saptamani.
Tratamentul specific este reprezentat de antidotul numit N-acetilcisteina, administrate
pe cale bucala, daca bolnavul este constient, initial 140 mg/kg greutate corporala, apoi
70 mg/kg corp, timp de trei zile. Daca bolnavul nu poate inghiti, se poate administra si
pe cale intravenoasa. Ca purgativ, se recomanda utilizarea sulfatului de sodiu.
Tratamentul general urmareste protejarea ficatului si a stomacului si prevenirea
complicatiilor cerebrale. In starile grave, este necesara utilizarea rinichiului artificial
pentru hemodializa.
Avertizare! Grija de a nu lasa la indemana copiilor sau persoanelor al caror
discernamant poate fi temporar sau definitiv afectat a oricaror medicamente va poate
feri de situatii neplacute sau chiar tragice.

Bolile profesionale sunt afeciuni determinate de factori nocivi fizici, chimici, biologici, existeni n procesele
de munc, i de suprasolicitarea diferitelor organe, aparate i sisteme ale organismului, n ndeplinirea
sarcinilor de serviciu. Sunt de asemenea considerate boli profesionale, afeciunile suferite de elevi, studeni
i ucenici n timpul efecturii practicii profesionale, produse n condiii enunate mai sus.

Indicatorii de expunere
Prezena toxicelor n organism (pentru toxicele care nu se metabolizeaz sau se metabolizeaz lent):
plumbul n snge (Pb-S), plumbul n urin (Pb-U), mercurul n snge (Hg-S), mercurul n urina (Hg-U),etc.
Prezena produilor de biotransformare a toxicelor (n special cele ce aparin chimiei organice) n organism:

determinarea fenolilor n urin pentru toxicele cu nucleu benzenic (benzen, nitro i aminoderivaii aminelor
aromatice), acidul tricloracetic n urin pentru tricloretilen etc.
Indicatori de efect biologic:
- Modificri de constante biochimice sau hematologice, produse sub aciunea toxicelor: anemie (benzen,
plumb etc.), hematii cu granulaii bazofile (plumb), hematii cu corpusculi Heinz (nitro i aminoderivaii
benzenului), alterarea nucleului limfocitelor (radiaii ionizante) etc.; modificri ale unor sisteme enzimatice
(scderea activitii acetil-colinesterazei n intoxicaia cu paration, inhibarea ALAdehidrazei n intoxicaia cu
plumb) etc.;
- Modificri radiologice: pulmonare (pentru pneumoconioze), osoase (pentru trepidaii, fluor) etc.;
- Modificri ale funciei unor aparate, sisteme i analizatori; determinate prin audiometrie, probe funcionale
respiratorii, electromiografie etc., n cazul expunerii profesionale la respectiv: zgomot, pulberi silicogene,
sulfur de carbon etc.

Tratament
n caz de intoxicaie (mbolnvire) acut prin:

scoaterea rapid din mediul nociv (n cazul ptrunderii toxicului pe cale respiratorie);
dezbrcarea i splarea (decontaminarea) tegumentelor i mucoaselor (n cazul ptrunderii toxicului
pe cale cutanat);

provocare de vrsturi i spltur gastric (n cazul ptrunderii toxicului pe cale digestiv)

n caz de intoxicaie (mbolnvire) cronic prin:

schimbarea temporar a locului de munc;

concediu medical;

spitalizare.

PROFILAXIE
Msuri tehnico-organizatorice
eliminarea noxei profesionale din procesul tehnologic, prin nlocuirea substanelor nocive sau a
tehnologiilor nocive cu altele mai puin nocive sau inofensive.

Dac nu se poate realiza:

izolarea aparaturii generatoare de noxe sau separarea proceselor tehnologice nocive de locul unde
lucreaz muncitorii (automatizare, cabine speciale, termoizolare, fonoizolare etc.)
Dac nu se poate realiza total:
mpiedicarea ptrunderii noxei n aerul locurilor de munc (ermetizare, procedee umede pentru pulberi,
ventilaie local etc.)
Dac nu se poate realiza total:

 diminuarea concentraiilor (intensitilor) noxelor profesionale la locul de munc sub concentraiile

(limit) admisibile (ventilaie general, fonoabsorbie etc.)

Dac nu se poate realiza total:

mpiedicarea aciunii noxei profesionale asupra muncitorilor sau diminuarea acestei aciuni prin:

reducerea efortului fizic (musculo-osteo-articular) i/sau a efortului neuro-psiho-senzorial.

reducerea durate zilei de munc;

regim de munc corespunztor;

condiii adecvate de odihn n timpul pauzelor;

folosirea echipamentului individual de protecie (mti, mnui, ochelari, antifoane etc.)

realizarea i buna ntreinere i funcionare a anexelor igienico-sanitare (duuri, bi, vestiare,

camere de igien intim a femeii etc.);

asigurarea alimentaiei de protecie i consumarea ei n ntreprindere.

instructaj de protecia muncii.