Universitatea Petrol-Gaze din Ploiesti 2020

Referat

Tema:”Acoperiri
organice
–metode de protectie
anticoroziva”
Universitatea Petrol-Gaze din Ploiesti 2020

Aspecte Generale
 

Protecţia împotriva coroziunii reprezintă totalitatea măsurilor care se iau pentru a proteja
materialele metalice de acţiunea distructivă a mediului ambiant.

O clasificare a metodelor de protecţie anticorozivă are în vedere factorul asupra căruia se

acţionează şi astfel se pot identifica:

1 protecţie anticorozivă prin tratarea mediului;

2 protecţie anticorozivă prin modificarea compoziţiei şi structurii materialului metalic;

3 protecţie anticorozivă prin acoperirea suprafeţelor;

4 protecţie anticorozivă prin metode electrochimice;

5 prevenirea coroziunii prin proiectare

Acoperirile organice sunt metoda cea mai aplicată pe scară largă pentru protecția la

coroziune a materialelor metalice - exemple comune sunt în transporturi (de exemplu,

automobile, aeronave, nave etc.) și infrastructură (de exemplu conducte, poduri, clădiri etc.).

Acoperirile organice de protecție sunt produse complexe constând din diverși aditivi funcționali

discontinui, cunoscuți în mod obișnuit ca „pigmenți” care sunt conținuți într-o fază polimerică

continuă cunoscută sub numele de „liant”. Pigmenții contribuie la funcționalitatea acoperirii într-

o serie de moduri care nu sunt întotdeauna dovedite experimental dincolo de orice îndoială. De

exemplu: inhibarea coroziunii prin specii solubile puțin scurse din pigmenți (pentru care există

un suport bun) și un efect de barieră a pigmentului care exclude mediul extern (pentru care există

dovezi mai limitate). Liantul polimeric este, de asemenea, important și se presupune că

contribuie la adeziunea acoperirii la substrat[1]

Universitatea Petrol-Gaze din Ploiesti 2020

Nanocompozite polimer-argiloase pentru protecția la coroziune

Nanocompozitele sunt nanoparticule de silicate minerale stratificate. În funcție de
compoziția chimică și morfologia nanoparticulelor, nanocompozitele sunt organizate în mai
multe clase, cum ar fi montmorillonit, bentonită, kaolinite, hectorit și halloizit
Nanocompozitele au evocat o atenție deosebită în ultima perioadă pentru pregătirea de noi
materiale nanocompozite pentru mai multe aplicații .Acest lucru este atribuit structurilor lor
lamelare, care se disting prin faptul că au o rezistență mare și o rigiditate în plan, precum și un
raport de aspect înalt. Nanocompozitele au inhibat avantajul proprietăților de barieră a gazelor
și a apei în comparație cu polimerii curati. Astfel de progrese joacă un rol major în
îmbunătățirea industriei de acoperire, în special pentru protecția împotriva coroziunii.
Unul dintre factorii principali care se atribuie eșecului de acoperire este incapacitatea de a
menține permeabilitatea scăzută a apei și a oxigenului, gândit la viața sa de
serviciu.Pătrunderea acestor elemente prin acoperire duce la inițierea coroziunii sub acoperire.
Adăugarea de argilă la acoperirea polimerică are un potențial mare de a îmbunătăți
performanțele de protecție la coroziune ale acoperirilor.Acest referat va prezenta progresul
recent în prepararea și utilizarea nanocompozitelor de lut ca acoperiri îmbunătățite pentru
protecția împotriva coroziunii.
Coroziunea este definită drept oxidarea treptată a materialelor metalice, prin transformarea
lor la starea lor originală de oxid, sulfură, carbonat sau alte săruri stabile în mediul ambiant.
Reducerea oxigenului are loc de obicei în soluție și constituie adesea reacția catodică.
Reacțiile catodice și anodice formează un circuit electric, care este completat prin conducerea
electronilor în metal și prin conducta ionică prin electrolit. Există diferite forme de coroziune
care pot avea loc în funcție de mediul înconjurător și de proiectarea echipamentului care suferă
coroziune

Proprietăți anticorozive ale nanocompozitelor de silicat stratificat

Este bine cunoscut faptul că acoperirile polimerice nu sunt permanent impenetrabile,
deoarece prezența defectelor în acoperiri va duce la formarea căilor pentru ca speciile corozive
să ajungă și să atace suprafața metalică, iar o coroziune localizată va fi inițiată.Diferite materiale
de umplutură, cum ar fi argilele, au fost încorporate în acoperirea polimerică pentru a
îmbunătăți proprietățile lor de barieră, prin reducerea permeabilității lor și a lungimii căilor de
difuzie pentru speciile de oxigen și apă. Într-adevăr, adăugarea argilei ca umplutură creează un
labirint care împiedică difuzarea moleculelor corozive, așa cum este ilustrat în fig. 1
Utilizarea argilei ca pigmenți pare a fi una dintre soluțiile promițătoare pentru îmbunătățirea
performanței la coroziune a nanocompozitelor. Această secțiune prezintă o imagine de
Universitatea Petrol-Gaze din Ploiesti 2020

ansamblu asupra avantajului recent al utilizării nanocompozitelor polimerice-argiloase pentru

protecția la coroziune.

Figura 1. Diferența dintre compositul convențional și nanocompozite

Diferite tipuri de polimeri au fost folosiți pentru a pregăti acoperiri nanocompozite, cum ar fi
polimeri conjugati și polimeri termoplastici. Folosind polimerizarea termică in situ, Yeh și colegii
lui au pregătit o serie de nanocompozite cu acoperire polimerică prin dispersarea argilei
stratificate, montmorillonit e (MMT) într-o matrice organica poli (metacrilat).
În primul rând, monomerii de metacrilat de metil au fost intercalați în montmorillonitul care
a fost exfoliat prin reacția de schimb de cationi cu cationi de alchilamoniu cuaternar sau cationi
de alchilfosfoniu, urmată de o polimerizare tipică cu radicali liberi. Analiza TEM a relevat faptul
că, după dispertiunea argilei, nanocompozitul preparat a afișat o geomorfologie mixtă cu
straturi de silicat bine exfoliate în matricea polimerică. Măsurătorile electrochimice folosind
rezistența la polarizare, curentul la coroziune și spectroscopie de impedanță au relevat faptul că
acoperirea nanocompozitelor cu încărcături scăzute de argilă a prezentat o protecție
anticorozivă mai buna pentru oțel în comparație cu poli pur (metacrilat de metil). Într-un studiu
independent, același grup a mai proiectat mai multe materiale nanocompozite care conțin
polianilină și argilă montmorillonită stratificată și au investigat performanțele lor de coroziune
pentru oțel laminat la rece. În primul rând, montmorillonitul organofil a fost preparat prin
reacție de schimb de cationi cu cocamidă-propilhidrodroxisultaină înainte de a fi amestecat cu
monomeri de anilină în acid clorhidric diluat, urmată de o polimerizare oxidativă cu un singur
pas. iar straturile de silicat s-au dovedit a fi bine dispersate în matricea polianilinei.
Măsurătorile electrochimice ale potențiodinamicii unei serii de nanocompozite polianiline cu
încărcarea diferită a argilei la temperatura camerei sunt ilustrate în Tabelul 1. Valorile
curentului de coroziune chimic al nanocompozitelor polianiline s-au dovedit a scădea progresiv,
odată cu creșterea suplimentară a încărcării cu argilă. Produsele de coroziune au evidențiat
prezența stratului de oxid format peste nanocompozite de polianilină, care prezintă o
performanță mai bună la coroziune.
Universitatea Petrol-Gaze din Ploiesti 2020

Este foarte important de subliniat faptul că încorporarea montmorillonitului în matricea

polianilinei a dus la o scădere a forței mecanice și a temperaturii de descompunere termică.
Aceasta poate fi atribuită greutății moleculare in scadere semnificativ a polianilinelor formate în
montmorillonită. Același grup de cercetare a evaluat efectul adăugării de lut organo-modificat
asupra performanței de protecție la coroziune a polimerului conducător / silicatului stratificat,
cum ar fi poli (o-metoxianilină) și poli (3-hexiltiofen). Rezultatele experimentale au relevat că
polimerul conducător / straturile s-au găsit nanocompozite de silicat cu încărcătură scăzută de
argilă, care prezintă proprietăți anticorozive mai bune în comparație cu polimerul conducător
pur.[2]

Compoun Feed composition(wt. Inorganic content Electrochemical corrosion measurements

d code %) found in the
product (wt%)
PANI MMT Ecorr R p ¿Ωcm 2) I corr∗10
−6 Rcorr
BARE - - - -0.641 0.8 44.4 86.1
PANI 100 0 0 -0.590 3.4 12.0 23.3
CLAN0.25 99.75 0.25 0.70 -0.581 13.7 2.9 5.6
CLAN0.5 99.25 0.50 1.50 -0.568 15.4 2.7 5.2
CLAN0.75 99.00 0.75 3.80 -0.555 20.0 2.4 4.5
CLAN1 99.00 1.00 4.70 -0.551 36.2 1.1 2.1
CLAN3 97.00 3.00 7.10 -0.543 57.9 0.5 1.0

Tabel 3. Relațiile compoziției polianilinei (PANI) -MMT materiale nanocompozite de argilă cu

Ecorr, Rp, Icorr și Rcorr măsurate prin metode electrochimice
Universitatea Petrol-Gaze din Ploiesti 2020

CONCLUZII

În concluzie, în ultimii ani s-a raportat un progres impresionant în ceea ce privește prepararea
și utilizarea nanocompozitelor polimero-argiloase pentru protecția la coroziune. Aceste
materiale prezintă o serie de avantaje, precum o stabilitate mecanică și termică excelentă și
accesibilitate largă a argilei. Proprietățile de protecție la coroziune ale acestor materiale au
fost găsite influențate de tipul de argilă și agenții de întărire folosiți pentru prelucrarea
nanocompozitelor. În ciuda progresului semnificativ al eforturilor de cercetare, o serie de
provocări rămân neatinse pentru a înțelege structura complexă din nanocompozitele pe bază
de argilă. De exemplu, exfolierea straturilor de argilă în matrice de polimeri este încă ambiguă
de înțeles.Acest lucru este foarte critic pentru a pregăti noi nanocompozite cu proprietăți de
coroziune îmbunătățite. O exfoliere extrem de mare a argilei în interiorul matricei polimerice
este de obicei dificil de obținut. În plus, cele mai multe lucrări raportate în literatura de
specialitate au relevat absența unei relații directe între structurile nanocompozite și
proprietățile lor anticorozive finale cel mai probabil, datorită neglijenței proprietăților de
interfață pentru determinarea performanței anticorozive finale. Pentru a proiecta un înveliș
ideal este necesară o înțelegere aprofundată a efectului morfologiei argilelor asupra
performanței la coroziune a nanocompozitelor. Cu aceste provocări actuale, combinate cu
interesul emergent în utilizarea nanocompozitelor polimerice-argiloase pentru protecția
împotriva coroziunii, este sigur că acest domeniu va continua să fie o temă rapidă de cercetare
pentru următorii câțiva ani.
Universitatea Petrol-Gaze din Ploiesti 2020

Bibliografie

1. https://www.scritub.com/tehnica-mecanica/COROZIUNE-PROTECTIE-ANTICOROZI34731.php
2. https://www.researchgate.net/publication/327625550_Polymer-
Clay_Nanocomposites_for_Corrosion_Protection
3.https://www.researchgate.net/publication/221912200_Advanced_Anticorrosive_Coatings_Pr
epared_from_Polymer-Clay_Nanocomposite_Materials
4. https://www.hindawi.com/journals/ijc/2018/4749501/