CAPITOLUL 5

Extractia lichid-lichid
 Extractia lichid-lichid
Extracţia – operaţia prin care unul/mai mulţi componenţi
(solut/soluţi -C) dintr-un flux lichid (purtător – S1) este reţinut
într-o fază lichidă numită solvent – S2.

Extracţia
 monocomponent
 multicomponent
 Exemple de procese industriale de extracţie (1/2)

Solut (C) Purtător (S1) Solvent (S2)

Acid acetic Apă Acetat de etil

Acid acetic Apă Acetat de izopropil

Aromatice Parafine MEC

Aromatice Parafine DEG, Tetra-EG

Aromatice Petrol SO2

Aromatice Parafine SO2

Asfaltene Ulei Furfurol

Acid benzoic Apă Benzen

Butadienă 1-Butenă Acetat amoniacal de

Cu
 Exemple de procese industriale de extracţie (2/2)

Solut (C) Purtător (S1) Solvent (S2)

Formaldehidă Apă Eter izopropilic

Acid formic Apă Tetrahidrofuran

Glicerină Apă Alcooli grei

MEC Apă Tricloretilenă

Fenol Apă Benzen

Fenol Apă IPB

Fenol Apă MTBE, TAME

Situaţii în care extracţia este preferată fracţionării:

 cazul substanţelor anorganice dizolvate sau complexate în soluţii organice

sau apoase;
 îndepărtarea componenţilor aflaţi în cantităţi mici;
 prezenţa componenţilor greu volatili în cantităţi mici în fluxuri reziduale;
evaporarea unor cantităţi mari este neeconomică;
 recuperarea substanţelor labile termic, soluţia fracţionării în vacuum fiind
mai puţin economică;
 separarea substanţelor cu puncte de fierbere sau de topire apropiate şi unde
diferenţele de solubilitate pot fi exploatate;
 cazul amestecurilor azeotrope;
 cazul amestecurilor unde activitatea diferită poate fi utilizată mai curând
decât diferenţa de volatilitate.
Echipamente industriale pentru extracţie

 Amestecător/agitator-separator

 Coloane cu pulverizare

 Coloane cu umplutură

 Coloane cu talere

 Coloane cu agitatoare mecanice

 Echipamente industriale pentru extracţie

Agitator-separator Tipuri de agitatoare

Echipamente industriale pentru extracţie

Coloane cu pulverizare
Echipamente industriale pentru extracţie

Coloană cu talere perforate

Circulaţia în contracurent a
celor fluxuri lichide prin
talerul perforat de extracţie
când nivelul interfeţei se
menţine la partea superioară a
coloanei
Coloană cu talere perforate

Circulaţia în contracurent a
celor fluxuri lichide prin
talerul perforat de extracţie
când nivelul interfeţei se
menţine la partea inferioară a
coloanei
Coloane cu agitatoare
mecanice (1/3):
(a) Coloană Scheibel I
(b) Coloană Scheibel II
(c) Coloană Scheibel III
(d) Coloană Oldshue-Rushton
Coloane cu agitatoare
mecanice (2/3):
(e) Coloană cu discuri rotative RDC
(f) Coloană cu discuri rotative asimetrice
ARD
(g) Secţiune coloană cu discuri rotative
(h) Coloană Kuhni
(i) Circulaţia în coloana Kuhni
Coloane cu agitatoare mecanice:
(j) Coloană Karr cu talere oscilante
(k) Extractor Graesser cu găleţi RTL
Avantaje-dezavantaje ale diferitelor echipamente de extracţie (1/2)

Tip echipament Avantaje Dezavantaje

Agitator-separator  Contact bun o Reţinere mare
 Raţii diverse o Putere ridicată
 Înălţime constructivă o Investiţie ridicată
mică o Spaţiu ocupat mare
 Eficacitate ridicată o Necesar de pompe
 Multiple trepte intermediare
disponibile
 Uşurinţă la mărire de
capacitate
Contactoare continui  Cost iniţial scăzut o Capacitate de trecere
în contracurent (fără  Cost de operare scăzut limitată cu diferenţă mică de
agitare mecanică)  Construcţie simplă densitate
o Raţii de fluid scăzute
o Înălţime constructivă mare
o Eficacitate uneori scăzută
o Mărire de capacitate
dificilă
Avantaje-dezavantaje ale diferitelor echipamente de extracţie (2/2)
Tip echipament Avantaje Dezaavantaje
Contactoare continui  Dispersie bună o Capacitate de trecere
în contracurent (cu  Cost de operare limitată cu diferenţă mică de
agitare mecanică) rezonabil densitate
 Multiple trepte o Raţii de fluid scăzute
disponibile o Nu poate opera cu sisteme
 Uşurinţă relativă la emulsifiabile
mărire de capacitate

Contactoare  Poate opera la o Cost iniţial ridicat

centrifugale diferenţe mici de o Cost de operare ridicat
densitate între faze o Cost întreţinere scăzut
 Reţinere mică
o Număr redus de trepte pe
 Timp de rezidenţă unitate
redus
 Necesar scăzut de
solvent
 Factorii care influenţează extracţia:

•debitul, compoziţia, temperatura şi presiunea alimentării;

 configuraţia (una sau două secţii);
 gradul de recuperare dorit al unuia sau altuia dintre soluţi
 alegerea solventului;
 temperatura de operare;
 presiunea de operare (mai mare decât punctul de fierbere);
 debitul minim de solvent şi debitul actual de solvent;
 numărul de echilibre;
 tendinţa de emulsificare şi spumare
 tensiune interfacială;
 diferenţă de densitate între faze;
 tipul de extractor;
 mărimea extractorului şi puterea cerută.
 Calitatile solventului de extractie ideal (1/2)

 selectivitate ridicată pentru solut faţă de purtător, astfel încât să se minimizeze

necesarul de recuperare a purtătorului din solvent;
 capacitate ridicată de dizolvare a solutului, astfel încât să se minimizeze raţia
solvent-alimentare;
 solubilitate minimă în purtător;
 volatilitate suficient de diferită de a solutului astfel încât recuperarea să se
realizeze prin fractionare; presiunea de vapori nu trebuie să fie atât de mare
deoarece presiunea pe extractor trebuie limitată, şi nu atât de joasă deoarece
temperatura necesară la recuperare nu trebuie să fie foarte ridicată;
 stabilitate pentru mărirea duratei de viaţă şi micşorarea necesarului de
completare;
 corozivitate redusă pentru a utiliza materiale de construcţie obişnuite;
 Calitatile solventului de extractie ideal (2/2)

 viscozitate redusă pentru uşurinţa separării fazelor, minimizării căderii de

presiune şi pentru realizării unei viteze ridicate la transferul de masă al solutului;
 netoxic şi neinflamabil pentru o utilizare sigură;
 disponibil şi ieftin;
 tensiune interfacială moderată pentru uşurinţa dispersiei şi promovarea
separării fazelor;
 diferenţă mare de densitate faţa de purtător pentru obţinerea unei capacităti
ridicate a extractorului;
 compatibilitate cu solutul şi purtătorul pentru evitarea contaminării;
 lipsa tendinţei de a forma crustă sau spumă la interfaţă;
 capacitate de uda dispozitivele interne ale extractorului.
 Relaţia de echilibru în extracţia lichid - lichid

Adăugarea solventului de extractie într-un amestec binar alcatuit din

solutul si solventul purtator poate duce la formarea a diferite tipuri de
amestecuri:

(a) o soluţie omogenă; solventul selectat nu este propriu extracţiei;

(b) noul solvent poate fi nemiscibil cu solventul iniţial;

(c) noul solvent poate fi parţial miscibil cu solventul iniţial, formând o

singură pereche de lichide parţial miscibile;

(c’) noul solvent poate fi parţial miscibil cu solventul iniţial, formând două
sau trei perechi de lichide parţial miscibile;
Relaţia de echilibru în extracţia lichid - lichid

Cel mai adesea datele de echilibru sunt obţinute pe cale experimentală, deoarece
prezenţa a două faze nemiscibile implică un mare grad de neidealitate, iar
prezenţa a cel puţin trei componenţi limitează posibilităţile de calcul teoretic a
echilibrelor de faze a unor astfel de sisteme.
 Variabile independente sunt: T, x şi y
în care x şi y reprezintă concentraţiile solutului în fazele separate (rafinat,
respectiv extract).
 Pentru o anumită temperatură T (constanta), relaţia de echilibru poate fi scrisă
astfel: x = f(y)
 Relaţia de echilibru în extracţia lichid - lichid

 In extractia lichid-lichid, conditia matematica de echilibru este data de egalitatea

activitatii solutului C in cele doua faze lichide la echilibru:
xCS 2  CS1
aCS1  aCS 2  xCS1   CS1  xCS 2   CS2  S1  S 2  K R
xC  C
Relatia de echilibru lichid-lichid
K este numită constantă de distribuţie sau de repartiţie.

Se disting mai multe cazuri:

-Sistemul este ideal in ambele faze

 CS1   CS 2  1  K R  1 
xCS 2 Cazuri foarte rare
S1
1
xC
Relaţia de echilibru în extracţia lichid - lichid

-Sistemul este neideal in ambele faze

xCS 2  CS1
  K R  xC
S2
 K R  xC
S1

xC  C
S1 S2
Legea lui Nernst
KR  1
Notatii:

kg solut C kg solut C
x S2
C  Y; Y  x  X; X 
S1
C
kg solvent S 2 kg solvent S1
xCS 2  Y Legea lui Nernst este ecuatia unei drepte
Y  KR  X
Pentru soluţii foarte diluate relaţia
de echilibru este liniară, iar sistemul
lichid-lichid ascultă de legea lui Nernst
xCS 1  X (cazuri rare).
Relaţia de echilibru în extracţia lichid - lichid

-În cele mai multe sisteme, relatia de echilibru este neliniara:

Y  KR  X n Legea lui Nernst- Şilov

n reprezintă o constantă (valoare specifica) pentru un sistem dat, la o anumită

temperatură.

Y
Legea lui Nernst- Şilov este ecuatia unei
curbe oarecare

X
Evident, valoarea numerică a lui K depinde de unităţile în care sunt
exprimate concentraţiile X şi Y (mol /mol, mol/l, kg/kg, kg/l etc.).
Relaţia de echilibru în extracţia lichid - lichid

 Pentru a obţine pe cale experimentală curba de echilibru Y = f (X) pentru un

sistem practic nemiscibil, se va introduce în mai multe pâlnii de separare aceeaşi
cantitate de soluţie purtătoare de solut şi cantităţi diferite de solvent.
 La temperatură constantă, după ce le vom agita, solutul se va repartiza între cele
două faze. Dacă se iau probe, din fiecare pâlnie, din ambele faze şi printr-o
metodă adecvată se determină concentraţia solutului în cele două faze se obţin
diferite puncte ale curbei de echilibru.
Y , raport masic solut in extract

, raport masic solut in rafinat

 Relaţia de echilibru în extracţia lichid - lichid

 se constată că, în domeniul concentraţiilor mici (soluţii diluate), orice sistem lichid-
lichid ascultă de legea lui Nernst, iar în domeniul concentraţiilor mai mari, variaţia
este neliniară, iar sistemul ascultă, posibil, de legea lui Nernst-Şilov. Acest lucru se
verifică astfel:
 se logaritmează legea lui Nernst-Silov şi se obţine ecuaţia unei drepte cu panta
egală cu n şi cu ordonata la origine egală cu ln K:
ln Y  n ln X  ln K R
 se scrie ecuaţia de mai sus pentru toate punctele experimentale şi se reprezintă grafic
lnY în funcţie de ln X . ln Y

ln K
ln X
dacă punctele experimentale se aşează pe o dreaptă (în limita unei erori stabilite), atunci
sistemul lichid-lichid ascultă de legea lui Nernst Şilov.
Se obţin apoi valorile K şi n, specifice sistemului respectiv.
Extractia cu portiuni proaspete de solvent

 In extractia cu porţiuni proaspete de solvent, soluţia impurificată este

introdusă în extractor împreună cu solventul de extracţie corespunzător.
 După agitare şi separare a fazelor extract şi rafinat, acestea se analizează.
 Dacă în rafinat, solutul (impuritatea) are concentraţia impusă de utilizarea sa
ulterioră, atunci operaţia de extracţie s-a finalizat într-o singură treaptă de
extracţie.
 De obicei, o singură treaptă de extracţie nu este suficientă şi atunci se
introduce rafinatul într-un alt extractor cu o nouă porţiune, proaspata, din
solventul respectiv. Operaţia poate continua până la atingerea concentraţiei
impuse.
 Calculul extracţiei cu porţiuni proaspete de solvent presupune fie calculul
numărului de extracţii (de trepte de extracţii) necesar obţinerii concentraţiei
finale impuse, fie determinarea concentraţiei remanente dupa “n” extracţii.
Extractia cu portiuni proaspete de solvent
S2, Y0=0 S2, Y0=0

S1, X0 1 2

S2, Y1 S2, Y2

extract extract

S1, X1 Xn
rafinat S1, X2

S2 reprezintă debitul de solvent proaspăt de extracţie, de concentraţie iniţială

Y0=0;
S1 - debitul de solvent purtător, de concentraţie iniţială X0;
Y1, Y2 – concentraţiile solutului în extract după prima, respectiv a doua
extracţie;
X1, X2 – concentraţiile solutului în rafinat după prima, respectiv a doua
extracţie.
 Extractia cu portiuni proaspete de solvent

Cazul 1: sistemul asculta de legea lui Nernst (relatia de echilibru este liniara). Y  KX
Calculul se face analitic:

1. 1. Ecuaţia de bilanţ material pe prima extracţie (amestecare şi separare) este:

2. Considerând că sistemul lichid-lichid ascultă de legea lui Nernst

şi introducând în ecuaţia de BM, se obţine:

S1 X 0  S 2 Y0  S1 X 1  S 2 Y1

Y1  K  X 1

S1 X 0  S1 X 1  S 2  K  X 1  S1 X 0  X 1 ( S1  S 2  K )
S1 X 0 1
 X1  : S1  X1  X 0
S1  S 2  K S
1 2  K
S1
 Extractia cu portiuni proaspete de solvent

1. 3. Ecuaţia de bilanţ material pe a doua extracţie (amestecare şi separare) este:

4. Considerând că sistemul lichid-lichid ascultă de legea lui Nernst

şi introducând în ecuaţia de BM, s e obţine:

S1 X 1  S 2 Y0  S1 X 2  S 2 Y2

Y2  K  X 2

S1 X 1  S1 X 2  S 2  K  X 2  S1 X 1  X 2 ( S1  S 2  K )
S1 X 1 1 1
 X2  : S1  X 2  X 1  X2  X0
S1  S 2  K S  S2 
2
1 2  K 1   K 
S1
 S1 
5. Pentru n extractii:
1
Xn  X0 n
 S2  S1
1  K  Sau Xn  X0
 S1   S1  S 2 K  n
Extractia cu portiuni proaspete de solvent

Rezolvarea cazului 1:
 Se cunoaste X0, S1 si S2
 Se fixeaza (sau se calculeza) ratia de solvent:

 Se fixeaza gradul de extractie sau direct valoarea lui Xn

S2
 Se calculeaza n: numarul de extractii necesare pentru obtinerea concentratiei Xn. . OBS: pentru obtinerea lui n, ecuatia se logaritmeaza!

S1

X0  Xn
e   Xn
X0

sau
S2
 Se fixeaza (sau se calculeza) ratia de solvent:
S1
 Se fixeaza numarul de extractii n
 Se calculeaza concentratia Xn
 Extractia cu portiuni proaspete de solvent
Cazul 2: sistemele L-L cu relatie de echilibru neliniara (NU asculta de legea lui Nernst) –
metoda grafica
Cunoscând curba de echilibru pentru sistemul lichid-lichid respectiv şi concentraţia
iniţială a solutului în solventul purtător (X0), pentru determinarea numărului “n” de
extracţii prin metoda grafică se procedează astfel:
1. Se face BM pe extractorul 1:
S1 X 0  S 2 Y0  S1 X 1  S 2 Y1

2. Sistemul lichid-lichid NU ascultă de legea lui NernstY  K  X1

1
3. Ecuatia de BM se foloseste astfel:
Y1 S
S1 ( X 0  X 1 )  S 2 Y1   1
X 0  X1 S2
S1
Unde: este inversul ratiei de solvent, dar si tangenta unghiului  . Cunoscand
S2 inversul ratiei de solvent se poate calcula tangenta si apoi valoarea
unghiului.
4. din punctul de concentraţie X0 se trasează o oblică care face cu axa X unghiul
 Extractia cu portiuni proaspete de solvent
Cazul 2: sistemele L-L cu relatie de echilibru neliniara (NU asculta de legea lui Nernst) –
metoda grafica

Din proiecţia pe axe a punctului de

intersecţie a oblicei cu curba de echilibru
se citesc valorile concentraţiilor X1 şi Y1;
Din punctul de concentraţie X1 se duce o
Y1
nouă oblică sub acelaşi unghi (paralelă cu
Y2 prima oblică) care intersectează curba de
echilibru într-un punct din a cărei proiecţie
se citesc concentraţiile X2 şi Y2;

Dacă concentraţia X2 are valoarea

beta impusă de destinaţia rafinatului, atunci
se conchide că numărul de trepte de
Xn extracţie este 2.
X2 X1 X0
Dacă nu, se continuă în aceeaşi manieră
X, Raport masic solut in rafinat până la obţinerea valorii Xn.

Numărul de oblice trasate până la obţinerea concentraţiei finale

reprezintă numărul de trepte necesare extracţiei respective.
 Extractia lichid-lichid in contracurent

Extracţia în contracurent prezintă anumite avantaje:

 pentru acelaşi număr de trepte de extracţie necesare realizării unui grad de extracţie impus
cantitatea necesară de solvent va fi mai mică,
sau:
 utilizând aceeaşi cantitate de solvent ca la extracţia în trepte, numărul necesar de trepte
teoretice de extracţie va fi mai mic, pentru acelaşi grad de extracţie.

Extracţia în contracurent se execută în aparate de tip coloană de diverse tipuri, dar se pot lega în
contracurent şi sistemele amestecător – decantor.

 De obicei circulaţia fluxurilor este asigurată pe baza diferenţei de densitate.

 Fluxul cu densitate mare se introduce la partea superioară (si se numeste faza continua),
iar cel cu densitate mică la partea inferioară a coloanei (si se numeste faza dispersa).
Schema principială a procesului de extractie in contracurent

S2, Ye

Extract
S1, Xi 1
Solvent
purtator

S2, Yi n
Solvent
de extractie

Rafinat
S1, Xe
Determinarea numarului de trepte de
extractie prin metoda grafica simplificata
 Pentru determinarea numărului de trepte de extracţie din coloana de
extracţie operată în contracurent se poate aplica metoda grafică.
 Să presupunem că solventul purtator are densitate mai mare, deci pentru a
asigura contactarea în contracurent aceasta se va introduce pe sus. Solventul
de extractie se va introduce pe la partea inferioara.
 Un bilanţ material în jurul coloanei ne furnizează expresia dreptei de
operare: S X S Y S X S Y
1 i 2 i 1 e 2 e

S2 X i  X e
din care rezultă: 
S1 Ye  Yi
S2
sau: Y  X  X i   Ye
S1
este ecuaţia dreaptei de operare care trece prin punctele A (Xi , Y e) şi B (Xe , Yi)
si sunt reprezentate în figura urmatoare.
Determinarea numarului de trepte de
extractie prin metoda grafica simplificata
Cazul 1: Cazul 2:
solvent de extractie cu densitate mica solvent de extractie cu densitate mare
CE

A DO
CE
Ye
DO

Yi
Xe
Xi
X, raport masic solut in purtator

Se observă că pentru solvenţi cu densitate mare dreapta de operare se

situează deasupra curbei de echilibru, iar pentru solvenţi cu densitate mica
sub curba de echilibru.
 Determinarea numarului de trepte de
extractie prin metoda grafica simplificata

Coordonatele punctelor A şi B se determină astfel:

 concentraţia Xi este cunoscută, fiind concentraţia solutului în solventul purtător
(în soluţie);
 concentraţia Xe, a solutului în rafinat, fie se fixează în funcţie de destinaţia
acestui flux, fie se impune gradul de extracţie care este definit prin relaţia:
1. Xi  Xe
e   Xe
Xi

 concentraţia Yi este cunoscută, fiind concentraţia solutului în solventul de

extracţie. Valoarea lui Yi este de dorit să fie cât mai mică, dar depinde de
performanţele de separare şi consumurile energetice de la coloana de regenerare;
 concentraţia Ye (concentraţia solutului în extract) se fixează astfel încât să rezulte
un număr rezonabil de echilibre de extracţie, sau se calculează din bilanţul
material în jurul coloanei de extracţie pentru o raţie de solvent dată.
Realizarea industriala a extractiei in contracurent

Extract

Solutie apoasa
de fenol

Benzen

Solvent
de extractie
(de ex: benzen) Fenol

Rafinat (apa spre epurare)

Determinarea diametrului coloanelor de extracţie cu umplutură
m2
a 3
m
m3
 3
m
dyn

cm
kg
 ,   3
m

kg

ms
m
vid , vic 
h