DEPUNERILE ÎN SCHIMBĂTOARELE DE CĂLDURĂ

NOŢIUNI FUNDAMENTALE

Depunerile, în forma cea mai generală, reprezintă acumularea unor

materiale solide pe o suprafaţă.

Depunerile pot fi clasificate după diferite criterii, însă cea mai utilizată
clasificare este făcută în funcţie de mecanismul lor de formare, putând
distinge:
- depuneri de particule;
- depuneri încrustate;
- depuneri prin coroziune;
- depuneri biologice;
- depuneri prin reacţii chimice;
- depuneri prin solidificare.
Depunerile de particule sunt datorate particulelor în suspensie transportate
de agenţii termici care, la trecerea prin aparat se depun pe suprafaţa de
schimb de căldură a acestuia. Aceste particule pot fi, de exemplu produse de
coroziune generate înainte de schimbătorul de căldură, cenuşă sau alte
particule solide din gazele de ardere.
Depunerile încrustate sunt formate în general din depozite de
materiale cristaline provenind din soluţii lichide.
Un exemplu tipic de depunere încrustată îl constituie carbonatul de
calciu din apa industrială. În apropierea suprafeţei de transfer de căldură cu
temperatură ridicată, lichidul devine suprasaturat în săruri şi acestea se depun
pe suprafaţă sub forma unei depuneri dure şi aderente.
Depunerile prin coroziune sunt rezultate ale unor reacţii chimice sau
electrochimice între suprafaţa de transfer de căldură şi agenţii termici care
circulă prin aparat.
Depunerile biologice sunt datorate dezvoltării microorganismelor
(bacterii, alge sau ciuperci) care formează un film la contactul cu
suprafaţa de schimb de căldură.
Depunerile prin reacţii chimice sunt obţinute în urma unor reacţii
chimice care au loc în apropierea suprafeţei de transfer de căldură,
produsele solide obţinute în urma reacţiilor depunându-se pe aceasta.
Domeniile caracteristice pentru acest tip de depuneri îl reprezintă
industria petro-chimică (cracarea termică a hidrocarburilor grele) sau
industria alimentară (pasteurizarea laptelui).
Depunerile prin solidificare apar în cazul formării unui strat de
gheaţă pe suprafaţa de schimb de căldură răcită sau a unui depozit a
unui component cu temperatură înaltă de topire dintr-un lichid în
contact cu o suprafaţă rece (depuneri de hidrocarburi parafinice).
EVOLUŢIA ÎN TIMP A DEPUNERILOR

Evoluţia în timp a depunerilor se poate desfăşura după una dintre

curbele din figura
 Evoluţia A este o dreaptă caracterizată de ecuaţia:
Rd  k  ,
unde: k este rata de creştere a rezistenţei depunerilor.
Acest tip de creştere caracterizează depunerile dure şi aderente, viteza de
formare a depunerilor D este constantă şi nu există reantrenare, (R = 0) sau diferenţa între
D şi R este constantă.
O serie de vaporizatoare pot avea o astfel de caracteristică de creştere a depunerilor,
mai ales în faza iniţială.
Evoluţia B este de tip exponenţial :
 
Rd  R  1  e  ,
unde: R este valoarea asimptotică a rezistenţei depunerilor, în m2K/ W;
 - constantă ce depinde de proprietăţile sistemului.
În acest caz viteza de depunere D este constantă, iar cea de reantrenare R este
proporţională cu grosimea depunerilor. Evoluţia asimptotică caracterizează în general
depunerile "mari", fragile, care se desprind relativ uşor sub acţiunea vitezei fluidului.
Evoluţia C, în dinţi de fierăstrău, este cea mai apropiată de realitate, forma sa fiind datorată
desprinderii bruşte, în pachete, a unei părţi din depuneri.
 Mecanismul de formare al depunerilor poate fi descompus în cinci
faze cronologice:
- Faza iniţială reprezintă perioada funcţionării aparatului curat fără ca să se
observe apariţia depunerilor;
- Transferul de particule către perete sub acţiunea difuziei turbulente, forţelor
inerţiale şi câmpului termic.
- Adeziunea particulelor la suprafaţa de transfer de căldură datorită forţelor de
adeziune datorate atracţiei moleculare (forţele Van der Walls), forţelor electrice sau
capilare.
- Reantrenarea particulelor depuse este datorată în special forţelor de frecare
între fluidul în curgere şi stratul de depuneri. Dacă forţele aerodinamice sunt superioare
celor de adeziune reantrenarea se produce prin eroziune. Reantrenare unor pachete mai
mari de depuneri este datorată ruperilor datorită coeziunii insuficiente în stratul de
depuneri.
- Îmbătrânirea depunerilor are ca efect o schimbare de origine chimică sau
cristalină a compactităţii stratului de depuneri putându-se observa fie o consolidare, fie o
 PREVENIREA ŞI REDUCEREA DEPUNERILOR ÎN SCHIMBĂTOARELE DE
CĂLDURĂ
Faza
Faza de
construcţii- Faza de funcţionare Faza de oprire
dimensionare
montaj
Menţinerea
Asigurarea
Alegerea tipului de condiţiilor de Demontarea şi
calităţii de
schimbător funcţionare curăţarea manuală
fabricaţie
(temperaturi debite)
Alegerea Protecţia la
Curăţare mecanică
configuraţiei şi transport şi Penetrarea fluidelor
a depunerilor dure
geometriei stocare
Alegerea
condiţiilor de
Operaţii despălare
funcţionare Utilizarea de aditivi Curăţare hidraulică
şi pasivizare
(temperaturi
debite)
Punerea în
Curăţarea continuă Curăţare chimică
funcţiune
 INFLUENŢA DEPUNERILOR ASUPRA SCHIMBĂTOARELOR DE CĂLDURĂ
Raportul între coeficienţii globali de transfer de căldură pentru aparatul cu depuneri

k gl şi cel curat k gl este:

k gl 1
CH  

k gl 1  k gl

 Rd

În acest caz va rezulta o mărime a suprafeţei necesare de schimb de căldură:

Sd
 1  k gl0  Rd .
S0
(1.189)

Excesul de suprafaţă datorat depunerilor (figura 1.121) va fi:

Sd  S0 1  CH
CS   k gl0  Rd 
S0 CH
Valorile rezistenţei termice a depunerilor pentru apa (norme
TEMA).
APA R m2.K/W R m2.K/W
Temperatura
< 115 °C 115... 205 °C
fluidului primar
Temperatura < 50 °C > 50 °C
apei
Tipul de apă Viteza apei m/s Viteza apei m/s
 0.91 > 0.91  0.91 > 0.91
Apa de mare 0.00009 0.00009 0.00018 0.00018
Apa sălcie 0.00035 0.00018 0.00053 0.00035
Apa de turn
 tratată 0.00018 0.00018 0.00035 0.00035
 netratată 0.00053 0.00053 0.00088 0.00035
Apa de puţ sau 0.00018 0.00018 0.00035 0.00035
mari lacuri
Apa de râu
 minim 0.00035 0.00018 0.00053 0.00035
 mediu 0.00053 0.00035 0.00070 0.00053
Apa murdară, 0.00053 0.00035 0.00070 0.00053
de canalizare
Apa dură 0.00053 0.00053 0.00088 0.00088
Apa racire 0.00018 0.00018 0.00018 0.00018
motoare
Apă distilată 0.00009 0.00009 0.00009 0.00009
Apă tratată 0.00009 0.00009 0.00018 0.00018
pentru cazane
Purja cazanelor 0.00035 0.00035 0.00035 0.00035
Valorile orientative recomandate pentru coeficientul de exces de suprafaţă sunt
1.79:
CS = 10 % valoarea minimă;
CS =15 ...25 % valoarea uzuală;
CS =30...50 % valoarea extremă utilizabilă pentru cazuri dificile sau acolo
unde pot exista daune extreme dacă schimbătorul nu-şi atinge performanţele.