Alegerea agentului frigorific

Unitatea de învăţare nr. 2

ALEGEREA AGENTULUI FRIGORIFIC

Cuprins Pagina

Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2 14

1 Amoniacul (NH3 – R717) 16
2 Freonii (RXYZ) 18
2.1. Clordifluormetan R22 (CHClF2) 21
2.2. R502 (0.488 R22+0.512 R115) 22
2.3. Tetrafluoretan R134a (CH2FCF3) 23
2.4. R404A (0.52 R143a + 0.44 R125 + 0.04 R134a) 24
2.5. R410A (0.5 R32 + 0.5 R125) 24
2.6. R507 (0.5 R143a + 0.5 R125) 25
2.7. R407 (R32 + R125 + R134a) 25
Test de autoevaluare – unitatea de învăţare nr. 2 26
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testul de autoevaluare nr.2 27
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 2 27

13
Instalaţii frigorifice navale – Curs şi aplicaţii
 Alegerea agentului frigorific

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 2

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 2 sunt:

La sfarsitul acestei unitati, cursantul va fi capabil sa:
 cunoasca criteriile de selectie a agentilor frigorifici;
 cunoasca avantajele si dezavantajele agentilor
frigorifici uzuali;
 cunoasca impactul agentilor frigorifici uzuali asupra
mediului.

Pentru a-şi realiza rolul în condiţii optime, agenţii frigorifici trebuie să îndeplinească o
serie de cerinţe termodinamice, termofizice, tehnologice, de securitate şi economice. Un
agent frigorific este o substanţă folosită ca agent de lucru in instalaţii frigorifice, ce sufera
reversibil schimbări de fază de la gaz la lichid, transportând astfel căldură de la un mediu la
altul.

A. Criterii termodinamice
Pentru a avea o aplicabilitate cât mai largă trebuie să poată fi utilizat pe un domeniu
de temperaturi cât mai extins. Astfel, punctul triplu şi punctul critic trebuie să fie cât mai
distanţate.
Temperatura normală de vaporizare, t 0N (la p=1 bar) trebuie să fie cât mai coborâtă.
Se evită funcţionarea sub presiunea atmosferică, caz în care pot avea loc infiltraţii de aer în
instalaţie, prin neetanşeităţi, conducând la înrăutăţirea transferului de căldură şi la creşterea
puterii de comprimare.
Presiunea de saturaţie corespunzătoare temperaturii de condensare, pc,
(asociată temperaturii mediului ambiant: 30...50 oC) trebuie să fie moderată. În caz contrar
puterea de comprimare creşte şi se scumpeşte instalaţia prin complicarea construcţiei,
consumul sporit de material, etanşarea suplimentară contra scăpărilor de agent frigorific.
pC
Raportul de compresie,   , trebuie să fie redus (2...10) pentru a putea utiliza o
p0
instalaţie cât mai simplă şi a avea un consum de lucru mecanic de comprimare cât mai
redus.
Puterea frigorifică masică, q0m, trebuie să fie mare, aceasta determinând debitul
masic de agent frigorific Qm care parcurge instalaţia, pentru o putere frigorifică Φ 0 dată:

0 0
Qm   (kg/s)
q0 m lV  c pl   tC  t0 

Rezultă că fluidul frigorific trebuie să dispună atât de o căldură masică de vaporizare

(lv) mare, cât şi de o căldură masică a lichidului (c pl) redusă, aceasta fiind în corespondenţă
cu panta curbei de saturaţie a lichidului.
Puterea frigorifică volumetrică, q0V , trebuie să fie cât mai mare, aceasta
determinând debitul volumic de agent frigorific Q V din instalaţie, deci diametrul conductelor şi
al utilajelor:

 0  0  va
QV    Qm  va (m3/s)
q0V q0 m

14
Instalaţii frigorifice navale – Curs şi aplicaţii
 Alegerea agentului frigorific

Rezultă că fluidul frigorific trebuie să aibă un volum masic al vaporilor aspiraţi de compresor
(va) mic.

Temperatura de supraîncălzire a vaporilor refulaţi de compresor, θSI, trebuie să

fie cât mai coborâtă, pentru o bună stabilitate chimică a agentului frigorific şi a uleiului de
ungere, în scopul unei utilizări îndelungate a compresorului. În caz contrar uleiul se
descompune formând reziduuri care provoacă creşterea temperaturii locale, diminuarea
rolului de lubrifiere, cu consecinţe neplăcute asupra compresorului. Pentru limitarea
cp
temperaturii gazului comprimat, indicele comprimării adiabatice ( k  ) trebuie să aibă
cV
valori reduse.

B. Criterii termofizice
Conductivitatea termică, λ şi coeficientul de convecţie termică α, la vaporizare,
condensare, încălzire, răcire trebuie să fie cât mai mari, conducând la un bun transfer de
căldură, aceasta determinând suprafeţe reduse ale schimbătoarelor de căldură.
Viscozitatea dinamică, η, trebuie să fie redusă, în caz contrar pierderile de presiune
cresc, cu consecinţe neplăcute asupra puterii de antrenare a fluidului. Asociată cu o
tensiune superficială convenabilă contribuie la diminuarea riscului de scăpări a fluidului
frigorific din instalaţie.

C. Comportamentul tehnologic
Trebuie avut în vedere comportamentul fizico-chimic al fluidului frigorific în prezenţa
uleiului, care este indispensabil pentru ungerea compresorului, sau la pătrunderea
accidentală a apei în instalaţie.
Este necesar să se cunoască stabilitatea şi agresivitatea fluidului faţă de materialele
metalice, plastice sau elastomerii ce intră în construcţia instalaţiei frigorifice sau a celei
electrice de acţionare (izolaţia electrică în cazul grupurilor ermetice sau semiermetice).
Trebuie să permită o detectare uşoară pentru a se evidenţia scăpările de fluid din
instalaţie.

D. Criterii de securitate
a) Protecţia globală a mediului
Agenţii frigorifici scăpaţi din instalaţie, în timpul funcţionării normale (umplere, golire)
sau accidentale (avarii) trebuie să fie inofensivi faţă de mediul ambiant. Ei nu trebuie să
contamineze aerul, apele sau solul (ploi acide). Cum multe fluide frigorifice sunt mai uşoare
ca aerul, scăpările din instalaţie se acumulează în cantităţi importante în zona înaltă a
atmosferei (stratosfera). Acolo, prin descompunere catalitică, unii agenţi frigorifici pot provoca
distrugerea parţială a stratului de ozon. Ozonul din stratosferă are un rol benefic deoarece
reţine o parte din radiaţiile solare ultraviolete, periculoase pentru vieţuitoarele şi plantele de
pe pământ.
În plus, agenţii frigorifici pot contribui la încălzirea atmosferei terestre, majoritatea fiind
gaze cu efect de seră (absorb radiaţiile infraroşii emise de soare).
Foarte stabile, unele substanţe utilizate ca agenţi frigorifici au o lungă durată de viaţă
atmosferică.
Astfel, agentul frigorific trebuie ales astfel încât să aibă:
 potenţialul de distrugere al ozonului stratosferic (ODP) nul;
 potenţialul global de încălzire a atmosferei (GWP) cât mai redus.

15
Instalaţii frigorifice navale – Curs şi aplicaţii
 Alegerea agentului frigorific

Agentul frigorific trebuie să fie perfect stabil la temperaturile la care este supus în
timpul unui ciclu normal sau accidental de funcţionare (manevră greşită, avarie).
Trebuie să nu fie inflamabil, exploxiv, toxic, să nu prezinte pericol biologic (să nu
provoace efecte cancerigene sau maladii profesionale) şi să fie inofensiv pentru produsele
răcite (alimente, aerul introdus în încăperile locuite).

E. Criterii economice
Fluidele trebuie să fie disponibile în cantităţile dorite, uşor transportabile, cu stocare
simplă şi ieftină şi să aibă un preţ scăzut.
Neexistând un fluid care să îndeplinească toate ceste cerinţe, alegerea raţională a lui
se face în funcţie de scopul instalaţiei, de condiţiile ei de lucru, de particularităţile ei
constructive şi în urma unor analize tehnico-economice a proprietăţilor oferite de diferitele
substanţe existente sau în curs de cercetare.

1. AMONIACUL (NH3 – R717)

În stare normală este un gaz incolor, cu un pronunţat miros înţepător, acru. El face
parte integrantă din ciclul azotului natural în biosferă, volumul total de amoniac produs
artificial reprezentând doar 3% din totalul existent în natură.
Utilizat iniţial ca agent frigorific pentru sistemele cu absorbţie în soluţie apă – amoniac
de Ferdinand Carre (1859), ulterior a fost introdus şi în sistemele cu compresie mecanică,
prima dată de David Boyle în 1873 (pentru fabricarea gheţii în Jefferson – Texas). Carl von
Linde i-a extins aplicaţiile în industrie (în 1876 realizează o instalaţie frigorifică la o fabrică de
bere în Triest). În 1984 producţia mondială de amoniac era de 120 milioane de tone din care
cca 5% era utilizat ca fluid frigorific. În prezent există tendinţa de creştere a aplicaţiilor lui
frigorifice.

AVANTAJE:
- are bune proprietăţi termodinamice şi de transfer de căldură
(t0N=–33.4oC, pC (+35oC)=13.5 bar, lv (0oC)=1261 kJ/kg,
v” (0oC)=289 l/kg, λ şi α mari);
- este inert faţă de uleiuri, oţeluri, materiale plastice;
- prezintă o mare solubilitate în apă (la 20 oC, 1 l de apă dizolvă 650 l de vapori de
amoniac), fiind puţin sensibil la prezenţa aerului umed sau a apei în instalaţie;
- permite detectarea uşoară a scăpărilor de fluid (este sesizat la 5 ppm);
- necesită, pentru producţia de frig, cea mai redusă energie primară comparativ cu
ceilalţi agenţi frigorifici existenţi;
- are preţul de cost cel mai scăzut (de 5 ori mai ieftin ca R22), fiind accesibil (produs în
ţară şi utilizat în industria îngrăşămintelor).

DEZAVANTAJE:
- se descompune la o temperatură de peste 450 oC; la concentraţii în aer de 15...30.2%
vol. (150000...302000 ppm) vaporii sunt inflamabili, dar cum temperatura minimă de
autoaprindere este 651oC, acest risc este redus;
- are un efect sufocant asupra omului (la 25...50 ppm) dar acesta dispare odată cu
reducerea cantitativă a emisiei; mirosul caracteristic produce panica şi la concentraţii
reduse; la concentraţii crescute (5000 ppm) provoacă dificultăţi respiratorii, tuse,
lăcrimare, dureri de cap, risc de edem pulmonar şi oprirea respiraţiei, doza mortală
fiind de 30000 ppm; STAS 12574-87 indică drept concentraţii maxime admisibile
(CMA) pentru amoniac:
0,3 mg/m3, pentru expuneri de scurtă durată (sub 30 minute),

16
Instalaţii frigorifice navale – Curs şi aplicaţii
 Alegerea agentului frigorific

0,1 mg/m3, pentru expuneri de lungă durată (24 de ore)

- căldura generată de dizolvarea în apă provoacă o fierbere violentă; în contact cu ochii,
gura, căile respiratorii produce iritaţii, încât se impune folosirea echipamentului de
protecţie (mănuşi, ochelari);
Din aceste motive, la instalaţiile care sunt în contact cu oameni, se impun condiţii de
securitate speciale sau se intercalează un agent intermediar, între vaporizatorul
instalaţiei frigorifice şi consumatorul de frig (răcire indirectă);
cp
- are un mare exponent adiabatic ( k   1.33 ), conducând la temperaturi ridicate de
cV
supraîncălzire a vaporilor comprimaţi şi la un lucru mecanic masic de comprimare
sporit;
- în prezenţa apei atacă cuprul şi aliajele acestuia (alama, bronzul). Cum aceste metale
sunt maleabile şi ductile, permit o prelucrare uşoară, chiar şi pentru conducte de
dimensiuni reduse; instalaţiile cu amoniac, utilizând conductele de oţel, vor fi utilizate
pentru puteri frigorifice mari.

ACŢIUNEA ASUPRA MEDIULUI

- vaporii de amonic sunt de 1.7 ori mai uşori ca aerul, astfel încât scăpările gazoase de
fluid din instalaţie se ridică rapid în atmosferă, unde se descompun în câteva zile (fig.
1);

Fig. 1. Evoluţia scăpărilor de amoniac vapori în atmosferă.

- scăpările de fluid în stare lichidă se evaporă instantaneu (fig. 2). Cum însă amoniacul
se dizolvă foarte uşor în apă, în caz de precipitaţii există riscul de contaminare a
solului, a apei freatice sau de suprafaţă;
- neconţinând clor sau brom nu atacă ozonul atmosferic;
- nu absoarbe radiaţiile infraroşii, deci nu este gaz cu efect de seră.

17
Instalaţii frigorifice navale – Curs şi aplicaţii
 Alegerea agentului frigorific

Fig. 2. Evoluţia scăpărilor de amoniac lichid în atmosferă.

2. FREONII (RXYZ)

Descoperiţi în 1930 de către chimiştii Midgley, Henne şi McNary, au fost utilizaţi ca

fluide propulsoare a aerosolilor, ca agenţi de gonflare a izolaţiilor, ca fluide decapante în
industria elecrotehnică şi ca agenţi frigorifici.
Sunt derivaţi halogenaţi ai hidrocarburilor aromatice saturate (cu formula chimică
CnH2n+2), obţinuţi prin înlocuirea, parţială sau totală, a atomilor de hidrogen cu atomi de clor,
fluor sau brom. În afara denumirii corespunzătoare formulei chimice, sunt cunoscuţi în
frigotehnie şi printr-un simbol specific, R, urmat de un grup de cifre obţinut conform figurii 3.

Fig. 3. Identificarea freonilor după formula chimică.

Numărul atomilor de brom este evidenţiat în mod special, iar eventualii izomeri sunt
diferenţiaţi printr-o literă (ex. R134a, R142b).
Cei mai utilizaţi freoni sunt cei derivaţi (pe bază de clor şi fluor) din metan şi etan,
prezentaţi în figura 4. Se evidenţiază şi dependenţa toxicităţii şi a inflamabilităţii lor de
numărul atomilor de Cl, respectiv H.

18
Instalaţii frigorifice navale – Curs şi aplicaţii
 Alegerea agentului frigorific

Fig. 4. Compuşii fluorocloraţi derivaţi din metan şi etan.

19
Instalaţii frigorifice navale – Curs şi aplicaţii
 Alegerea agentului frigorific

Prin amestecare a doi sau trei freoni puri se obţin noi substanţe, mai bine adaptate
aplicaţiei frigorifice dorite, cu inflamabilitate şi toxicitate mai reduse. Aceste amestecuri pot
avea un comportament termodinamic identic cu un corp pur (schimbarea de fază este
izobară şi izotermă), sau prezintă o variaţie a temperaturii (glisare) în timpul schimbării de
fază (încălzire la vaporizare şi răcire la condensare). Primele amestecuri, numite azeotrope,
sunt notate R5_ _, iar celelalte, numite zeotrope sunt notate cu R4_ _. Unele amestecuri
zeotrope, care au o glisare redusă a temperaturii (<1 oC) sunt denumite cvasiazeotrope.
Componenţii pot varia cantitativ conducând la variantele R407A, R407B, R407C.

După acţiunea asupra ozonului stratosferic, freonii se clasifică în trei categorii: cei cu
efect distructiv pronunţat bazat pe prezenţa atomilor de Br sau Cl în moleculă (Cloro–Fluoro–
Carboni: CFC), cei cu o acţiune mai redusă, prin prezenţa hidrogenului în moleculă (Hidro–
Cloro–Fluoro–Carboni: HCFC) şi cei inofensivi, neavând nici Cl nici Br (Hidro–Fluoro–
Carboni: HFC).
Există o multitudine de substanţe, adaptate la condiţiile de lucru şi domeniile de
aplicabilitate foarte specializate. Proprietăţile lor fiind, evident, foarte diferite, se vor prezenta
cele generale şi câteva specifice.

AVANTAJE:
- mulţi au un regim de temperaturi şi presiuni convenabile (ex. la R22, t 0N=–40.8oC, pC
(+35oC)=13.5 bar);
- au volume masice reduse (pentru R22, v”(0 oC)=47.15 l/kg; pentru R134a v”(0 oC)=69.3
l/kg);
- sunt neutri chimic faţă de oţel, cupru şi materiale plastice;
- cei fără clor (HFC) nu sunt toxici;
- cei fără hidrogen (CFC) nu sunt inflamabili sau explozivi;
- au un exponent adiabatic mic, conducând la un lucru mecanic masic scăzut şi o
temperatură redusă de supraîncălzire a vaporilor comprimaţi;
- sunt incolori şi inodori.

DEZAVANTAJE:
- au o căldură latentă de vaporizare redusă conducând la debite masice mari;
- atacă magneziul şi aliajele aluminiului;
- detectarea scăpărilor se face cu aparate speciale;
- majoritatea (excepţie R22 şi R502) sunt miscibili cu uleiul (se dizolvă în ulei sau
dizolvă uleiul) făcând dificilă separarea uleiului şi reţinerea lui în carterul
compresorului. Freonii de tip HFC, mai higroscopici, impun uleiuri speciale, de sinteză
(esterice);
- au un comportament deranjant în contact cu apa; în prezenţa apei în instalaţie (peste
25 mg/kg) freonii cu hidrogen (HCFC, HFC)se descompun chimic, formând acizi foarte
corozivi (HCl, HF), care atacă garniturile; freonii fără hidrogen (CFC) nu permit
dizolvarea apei în ei, încât aceasta poate îngheţa (în zona instalaţiei cu temperaturi
negative), blocând circuitul şi producând spargerea conductei;
- au o viscozitate, atât în faza de lichid cât şi în faza de gaz, mai mare decât a
amoniacului conducând la pierderi mai mari de presiune;
- nu se produc în ţară şi sunt scumpi (mai ales cei de ultimă generaţie);
- au mase molare mari, generând pierderi de presiune mai mari şi conducte de
dimensiuni mai mari (Fig. 5).

20
Instalaţii frigorifice navale – Curs şi aplicaţii
 Alegerea agentului frigorific

Fig. 5. Comparaţia maselor moleculare ale unor freoni.

ACŢIUNEA ASUPRA MEDIULUI:

Toţi freonii au o acţiune poluantă asupra mediului: CFC şi HCFC distrug ozonul
stratosferic şi CFC, HCFC şi HFC contribuie la încălzirea atmosferei terestre (sunt gaze cu
efect de seră). Efectul freonilor asupra mediului este apreciat prin ODP (Potenţialul de
Distrugere al Ozonului) şi GWP (Potenţialul Global de Încălzire).
Pornind de la impactul nedorit al freonilor asupra mediului, reglementările
internaţionale (Protocolul de la Montreal şi amendamentele care i-au urmat, pentru ozonul
stratosferic şi Protocolul de la Kyoto, pentru efectul de seră) au condus la limitarea şi chiar
interzicerea producţiei şi a consumului acestor substanţe. Iniţial au fost vizaţi freonii de tip
CFC, ulterior şi cei de tip HCFC, pentru ca în prezent să se pună problema limitării utilizării
chiar şi a freonilor de tip HFC.
Astfel, cercetarea (bazându-se pe substanţele pure sau în amestec) va trebui să
conducă la găsirea unor substituenţi cât mai adecvaţi aplicaţiilor frigorifice, care să fie
ecologici (ODP=0, GWP redus), neinflamabili şi netoxici, dar şi cu proprietăţi termodinamice
avantajoase. Utilizarea fluidelor naturale: NH 3, CO2, hidrocarburile (propan, izobutan, etilenă,
propilenă) pentru aplicaţiile industriale, din climatizare sau din frigul alimentar şi casnic este o
posibilă soluţie.
În continuare sunt prezentaţi câţiva dintre freonii mai mult utilizaţi.

2.1. Clordifluormetan R22 (CHClF2)

Introdus ca fluid frigorific încă din 1935, în prezent este freonul cel mai utilizat, fiind şi
un înlocuitor al R12 alături de alte fluide de sinteză sau naturale, pe un domeniu larg de
temperaturi (congelare produse alimentare, procese industriale de răcire, climatizare aer).
La starea normală fizică se prezintă sub formă de gaz, incolor şi inodor.
Ca lichid prezintă un miros uşor eteric.

AVANTAJE:
- prezintă foarte bune proprietăţi termodinamice (t 0N=–40.8oC, putere frigorifică volumică
q0V=1991 kJ/m3, superioară R12 cu peste 60%, raport de compresie inferior
amoniacului);
- este neinflamabil şi neexploziv;
- este foarte stabil la temperaturile obişnuite de utilizare, nu este toxic (nu provoacă
tulburări grave decât la expuneri de peste 2 ore la concentraţii volumice în aer de cca.
10%);
- este neutru faţă de metalele şi aliajele utilizate frecvent în echipamentul frigorific;

21
Instalaţii frigorifice navale – Curs şi aplicaţii
 Alegerea agentului frigorific

- în stare lichidă dizolvă apa (de 10-12 ori mai mult ca R12), neexistând riscul blocării
circulaţiei prin formarea de dopuri de gheaţă;
- este foarte solubil cu uleiurile petroliere sau sintetice la temperaturi ridicate, dar parţial
solubil la temperaturi scăzute (cele două lichide se separă la o temperatură ce
depinde de concentraţia de ulei în amestec şi de caracteristicile uleiului).

DEZAVANTAJE:
- căldura masică de vaporizare scăzută, lv (0oC)=205.4 kJ.kg;
- transfer de căldură inferior amoniacului;
cp
- indicele de compresie izentropică ( k   1.18 ), temperatura vaporilor refulaţi şi
cV
regimul de presiuni sunt superioare R12;
- în prezenţa apei, se formează mici cantităţi de HCl existând riscul de a ataca
garniturile (klingherit);
- detectarea pierderilor se face cu dispozitive speciale (lampa haloidă, detectoare
electronice sau raze ultraviolete).

ACŢIUNEA ASUPRA MEDIULUI:

Este un freon de tip HCFC, fiind utilizat pe o perioadă de tranziţie, având impact
diminuat asupra mediului:
- participă la distrugerea ozonului stratosferic, dar are un potenţial redus (ODP=0.055);
- este un gaz cu efect de seră cu un potenţial moderat de încălzire a atmosferei
(GWPCO2=1700) şi o durată de viaţă atmosferică redusă (11,8 ani).

2.2. R502 (0.488 R22+0.512 R115)

Este un amestec azeotrop al fluidelor R22 şi R115, astfel încât prezintă proprietăţi ce
decurg de la cei doi componenţi.
Este utilizat în aplicaţiile frigorifice de joasă temperatură într-o treaptă, –25 oC...45oC
(tunele de congelare, camere de conservare a produselor congelate).
La starea normală fizică se prezintă sub formă de gaz, incolor şi inodor.
Ca lichid prezintă un miros uşor eteric.

AVANTAJE:
- prezintă foarte bune proprietăţi termodinamice (t 0N=–45oC, putere frigorifică volumică
mare qV=2029 kJ/m3, raport de compresie inferior R12, R22, R717);
- neinflamabil şi neexploziv;
- foarte stabil termic;
cp
- indicele de compresie izentropică scăzut ( k   1.13 );
cV
- este neutru faţă de metalele şi aliajele utilizate frecvent în echipamentul frigorific. Are
un uşor efect asupra neoprenului şi este mai puţin inert comparativ cu R12 faţă de
izolaţia electrică;
- dizolvă apa (mai mult ca R12, dar mai puţin ca R22).

DEZAVANTAJELE:
- prezintă un regim de presiuni superior R22 şi mai ales R12;
- are masa molară mare (111,6 g/mol);

22
Instalaţii frigorifice navale – Curs şi aplicaţii
 Alegerea agentului frigorific

- este mai puţin miscibil cu uleiul (decât R22 şi mai ales R12), încât la temperaturi
scăzute prezintă zone de insolubilitate, cele două lichide stratificându-se;
- necesită aparate speciale de detectare a scăpărilor (lampa haloidă, detectoare
electronice sau cu raze ultraviolete).

ACŢIUNEA ASUPRA MEDIULUI:

Este un freon de tip CFC şi HCFC, fiind utilizat pe o perioadă scurtă, având impact
negativ asupra mediului:
- participă la distrugerea ozonului stratosferic, având un potenţial important
(ODP=0.3...0.34);
- este un gaz cu efect de seră cu un potenţial foarte important de încălzire a atmosferei
(GWPCO2=5600) şi o lungă durată de viaţă atmosferică (peste 100 ani).

2.3. Tetrafluoretan R134a (CH2FCF3)

Introdus ca fluid frigorific de substituţie, pentru o perioadă medie şi lungă de timp, a

R12 din anii 1990 şi mai recent a R22 (în instalaţiile noi), este utilizat în aplicaţiile frigorifice
casnice, comerciale, industriale şi în climatizarea aerului.
La starea normală fizică se prezintă sub formă de gaz, incolor şi inodor.
Ca lichid prezintă un miros uşor eteric.

AVANTAJE:
- prezintă bune proprietăţi termodinamice similare lui R12 în aplicaţiile frigorifice la
temperaturi medii (putere frigorifică volumică q V=1191 kJ/m3, regim de presiuni inferior
R22 şi chiar R12, conform figurii 3.12, t 0N=–26,4oC);

- este greu inflamabil (autoinflamabil peste 750 oC) şi neexploziv;

cp
- are un indice de compresie izentropică inferior lui R22 ( k   1.12 );
cV
- este foarte stabil chimic, nu este toxic;
- este neutru faţă de metalele şi aliajele utilizate frecvent în echipamentul frigorific. Este
mai puţin agresiv comparativ cu R12 faţă de elastomeri.

DEZAVANTAJELE:
- la temperaturi scăzute puterea frigorifică este inferioară net lui R12 (cu cca. 20% la –
30oC) şi R22;
- reacţionează cu metalele alcaline şi alcalino-pământoase;
- dizolvă puţin apa (solubilitatea apei în R134a este 0,1%, masic, la 25 oC) şi ţinând
seama de comportamentul higroscopic al uleiurilor utilizate la R134a, necesită o bună
uscare a circuitului frigorific (cu site moleculare cu dimensiunea porilor special
adaptată);
- având o polaritate relativ ridicată, nu este miscibil cu uleiurile minerale şi cele sintetice
clasice, neasigurând antrenarea uleiului spre compresor; necesită uleiuri speciale
(polyolester sau polyalkylenglycol);
- polaritatea ridicată a R134a şi a uleiului conduce la un fenomen intens de curăţire,
existând riscul antrenării impurităţilor detaşate în compresor şi în organele de reglare;
- necesită aparate speciale de detectare a scăpărilor (nu cu lampa haloidă). Se
foloseşte sistemul bazat pe raze ultraviolete sau cu detectoare electronice cu element
sensibil adaptat, scăpările fiind vizualizate prin fluorescenţă (procedeul spectroline).

23
Instalaţii frigorifice navale – Curs şi aplicaţii
 Alegerea agentului frigorific

ACŢIUNEA ASUPRA MEDIULUI:

Este un freon de tip HFC (ODP=0), având o contribuţie moderată la încălzirea
atmosferei (GWPCO2=1300). Durata de viaţă atmosferică este de 14...15,6 ani.

2.4. R404A (0.52 R143a + 0.44 R125 + 0.04 R134a)

Este un amestec ternar qvasi-azeotrop (glisarea temperaturii 0.7 K) de tip HFC şi

utilizat ca înlocuitor al R22 şi R502 în instalaţiile noi.
AVANTAJE:
- deşi componentul majoritar (R143a) este inflamabil, prin amestec cu R125
inflamabilitatea este redusă. Toruşi, existând un component inflamabil în amestec, o
deplasare critică a limitei de inflamabilitate, fiind necesare măsuri care să evite
pătrunderea aerului în circuit. Probele de presiune se vor realiza cu azot (nu cu
amestec aer-freon);
- temperatura normală de vaporizare este scăzută (t 0N =–46,5oC);
- mărimea compresoarelor, evaporatoarelor, condensatoarelor şi conductelor aproape
identică cu cea de la R502;
cp
- indicele comprimării adiabatice este foarte scăzut ( k   1.116 ) conducând la o
cV
temperatură a vaporilor comprimaţi inferioară R502.

DEZAVANTAJE:
- ca amestec de HFC este puţin solubil cu uleiurile minerale, existând riscul colmatării
capilarelor, filtrelor, ventilelor de reglare şi al diminuării transferului de căldură în
vaporizator şi condensator. Se utilizează uleiuri speciale, esterice, care prezintă o
solubilitate suficientă, conservând bunele proprietăţi de lubrifiere, dar fiind
higroscopice necesită deshidratoare speciale şi indicatoare de umiditate. În plus
amestecul R404A – ulei esteric nu este miscibil pe întregul domeniu de temperaturi;
- prezintă un regim de presiuni superior R22 şi R502;
- transferul de căldură este inferior R22 cu 15...20%;
- se evită utilizarea zincului şi a aliajelor cu mai mult de 2% magneziu;
- prezintă o difuzie ridicată în elastomeri încât garniturile se realizează din materiale
speciale;
- necesită detectoare speciale ale scăpărilor, foarte sensibile.

ACŢIUNEA ASUPRA MEDIULUI:

Este un amestec HFC (ODP=0), având însă o contribuţie însemnată la încălzirea
atmosferei (GWPCO2=3260), dar inferioară fluidului substituit.

2.5. R410A (0.5 R32 + 0.5 R125)

Este un amestec qvasi-azeotrop (glisarea temperaturii 0,2 oC).

Este un posibil substituent al R22 şi R502.

AVANTAJE:
- temperatura de vaporizare normală scăzută (t 0N =–51,6oC/–51,5oC);
- transferul de căldură este bun, similar R22;
- puterea frigorifică volumică este mare (q 0V=2965 kJ/m3), conducând la dimensiuni mai
reduse ale compresoarelor;
24
Instalaţii frigorifice navale – Curs şi aplicaţii
 Alegerea agentului frigorific

- COP este similar (uşor inferior) R22.

DEZAVANTAJE:
- prezintă presiuni mai ridicate decât R22, (la t C=43oC, pC=26 bar), implicând modificări
importante în concepţia compresorului, condensatorului conductelor;
- are o temperatură de supraîncălzire a vaporilor comprimaţi ridicată;
cp
- are un indice al comprimării adiabatice destul de mare ( k   1.172 ).
cV

ACŢIUNEA ASUPRA MEDIULUI:

Este un amestec HFC (ODP=0), având o contribuţie moderată la încălzirea atmosferei
(GWPCO2=1725).

2.6. R507 (0.5 R143a + 0.5 R125)

Este un amestec binar azeotrop utilizat ca înlocuitor al R22 şi R502, faţă de care
prezintă performanţe similare, în instalaţiile noi pentru frigul comercial şi industrial
(supermagazine, depozite frigorifice, conservarea produselor congelate).
Prezintă multe caracteristici apropiate R404A (t0N =–47oC, q0V=2107 kJ/m3,
cp
k  1.129 , temperatura vaporilor comprimaţi, regimul de presiuni, Φ 0, COP, mărimea
cV
echipamentului, problemele referitoare la inflamabilitate, miscibilitate cu uleiurile minerale,
detectare scpări, GWPCO2=3300)

2.7. R407 (R32 + R125 + R134a)

Există 3 amestecuri zeotrope ternare de tip HFC cu concentraţii puţin diferite ale
compozanţilor: R407A, R407B şi R407C, cu influenţe asupra proprietăţilor (presiune, COP,
GWP) conform tabelului 1.

Tabelul 1. Caracteristicile amestecurilor R407

Glisarea
Amestecul Compoziţia t0N (oC) tempera- GWP
turii (oC)
R407A 0,2 R32 + 0,4 R125 + 0,4 R134a –45.7/–38.8 6.9 1770
R407B 0,1 R32 + 0,7 R125 + 0,2 R134a –47.3/–42.5 4.8 2285
R407C 0,23 R32 + 0,25 R125 + 0,52 R134a –44.2/–37 7.2 1525

Contrar amestecurilor azeotrope (R502, R507) care se comportă ca un fluid frigorific

monocomponent în transformările de fază (proces izobar şi izoterm) la amestecurile zeotrope
transformarea de fază este însoţită de o modificare a temperaturii (creşte la vaporizare şi
scade la condensare). Reglarea supraîncălzirii vaporilor în aspiraţie, evaluarea subrăcirii
lichidului condensat necesită cunoaşterea exactă a corespondentei presiune/temperatură în
faza de vapori sau lichid. Cei care întreţin instalaţia frigorifică trebuie să posede tabele cu
presiunea vaporilor şi a lichidului. Când glisarea temperaturii este importantă (R407A,
R407C) nu se recomandă vaporizatoare înecate, putând apărea modificări ale concentraţiei
componenţilor prin stratificare. În plus apare riscul de modificare a concentraţiilor

25
Instalaţii frigorifice navale – Curs şi aplicaţii
 Alegerea agentului frigorific

componenţilor în caz de scăpări, pentru zona bifazică (în condensator sau după ventilul de
reglare, în vaporizator). Din acest motiv umplerea cu fluid se va face numai în faza lichidă.
Sunt utilizate pentru înlocuirea R22 şi R502 în aplicaţiile frigorifice de temperatură
medie şi scăzută.

AVANTAJE:
- prezintă un regim de presiuni apropiat de R22 (mai coborât chiar la temperaturi
scăzute);
- performanţele R407C obţinute cu compresoare semiermetice (puterea frigorifică,
COP) sunt apropiate R22;
- dimensiunile compresoarelor, condensatoarelor, vaporizatoarelor şi a conductelor
pentru R407B sunt apropiate de cele pentru R502.

DEZAVANTAJE:
- prezintă aceleaşi probleme de inflamabilitate ca R407A, având un component
inflamabil (R32);
- performanţele R407A şi R407B, obţinute cu compresoare semiermetice, sunt
inferioare R502;
- transferul de căldură este inferior R22 (cu 20...40%, chiar mai mult în funcţie de
debitul masic din condensator sau vaporizator). Prin utilizarea ţevilor cu micronervuri
interne se poate ameliora acest transfer de căldură de 2...5 ori;
- necesită măsuri speciale de uscare a circuitului frigorific.

Agenţii intermediari
- sunt folosiţi la navele care utilizează NH 3, pentru a se evita împrăştierea lui în alte
compartimente ale navei (magazii,cambuze,climatizatoare);
- sunt purtători de căldură între spaţiul răcit şi vaporizator;
- la bordul navei agentul intermediar(saramura): CaCl 2;
- principala lor caracteristica: punctul de congelare;
- punctul de congelare se alege cu (8-10) oC mai scăzut decât temperatura de vaporizare a
agentului frigorific.

Test de autoevaluare la Unitatea de învăţare nr. 2

O IFCMV ermetica ,cu o încărcătura de 7,5 kg R134a consumă

o putere electrică medie 3,775 kW,la o funcţionare anuală de 5000 h
într-o perioadă n=15 ani.
Sa se determine impactul total echivalent de încălzire a
atmosferei, TEWI, datorat acestei instalaţii; care este raportul între
efectul direct şi indirect la încălzirea atmosferei?

Răspunsuri şi comentarii la aplicaţia din testul de

autoevaluare nr.2
Problema

26
Instalaţii frigorifice navale – Curs şi aplicaţii
 Alegerea agentului frigorific

TEWI=(GWP )+GWP m
l-rata anuala de pierdere din instalatie (kg)
n-numarul de ani de functionare al instalatiei(10-15 ani)
-energia de actionare a instalatiei consumata anual (kW/h)

-puterea consumata de compresoarele instalatiei

-numarul annual de ore de functionare

-factor de recuperare a agentului frigorific(0,75-0,95)

a) Efectul datorat pierderilor de fluid frigorific in atmosfera in timpul

functionarii

echivalent kg de

b) Efectul datorat pierderilor de fluid frigorific in atmosfera in timpul

recuperarii acestuia, la epuizarea duratei de functionare a instalatiei

echivalent kg de

c) Efectul datorat emisiilor de in atmosfera la producerea energiei

de actionare a instalatiei ( =0,6 kg /kWh- emisia medie )

echivalent kg

Impactul total echivalent de incalzire :

TEWI=186937,6 echivalent kg

27
Instalaţii frigorifice navale – Curs şi aplicaţii
 Alegerea agentului frigorific

Bibliografie
1. Drughean L. - “Sisteme frigorifice nepoluante”, Ed MatrixRom, Bucuresti,
2005;
2. Hera D. – “Instalatii frigorifice” / vol III / “Echipamente frigorifice”, Ed
MatrixRom, Bucuresti, 2009;
3. Harbach J. A. – “Marine refrigeration and air-conditioning”, Cornell Maritime
Press, 2005;
4. Memet F., Chiriac Fl. – “Sisteme si echipamente pentru instalatii frigorifice
navale”, Ed.Starr Tipp 2000.

28
Instalaţii frigorifice navale – Curs şi aplicaţii