Capitolul I

Energia electrică. Producerea energiei electrice

1.1. Scurt Istoric. Proprietăţi
De-a lungul secolelor, omul a folosit – din rezervele de energie ale naturii – mai multe forme de energie, care îi
erau accesibile în funcţie de gradul de cunoştinţe tehnice pe care le poseda la un moment dat.
Dintre toate formele de energie, energia electrică are un rol de neînlocuit în dezvoltarea industrială, din
următoarele motive:
a) manevrabilitatea deosebită a energiei electrice în fazele de generare şi utilizare, reflectată de:
 posibilitatea de a fi generată economic din orice sursă de energie primară şi de a fi convertită –
cu randamente mari – în orice formă uzuală de energie;
 posibilitatea de a fi generată în centrale de puteri foarte mari şi transmisă economic la distanţe
de ordinul miilor de kilometri;
 faptul că utilizarea ei nu creează probleme pentru mediul ambiant;
 faptul că se poate doza precis;
 faptul că în multe aplicaţii este unica formă posibilă de energie.
b) reducerea investiţiilor specifice în centralele electrice;
c) descreşterea preţului energiei electrice, ca urmare a optimizării alegerii purtătorilor de energie
primară (căderi de apă şi combustibil nuclear, surse regenerabile), a creşterii eficienţei generării,
transportului şi distribuţiei;
d) extinderea consumului casnic ca urmare a necesităţilor determinate de progresul social-
economic;
e) avantajele utilizării ei în anumite cicluri de producţie faţă de alte forme de energie;
f) dezvoltarea tehnologică.
În generarea şi utilizarea energiei electrice în diferite domenii rămâne determinant preţul acesteia. Preţul este un
instrument economic ce determină atragerea unor noi surse de energie primară, reducerea cererii de electricitate
– în special în orele de vârf – şi creşterea randamentului receptoarelor de energie electrică, cu condiţia de a fi
folosit corespunzător, fără ingerinţe de conjunctură.

1.2. Energia. Energia electrică

Energia este:
- formă fundamentală de manifestare a materiei;
- capacitatea unui sistem fizic de a efectua lucru mecanic atunci când are loc o trecere (printr-o transformare)
dintr-o stare a sa, aleasă ca stare de referinţă într-o altă stare, despre care vorbim;
- funcţie de stare a sistemului fizic pe care-l caracterizează şi este precizată până la o constantă arbitrară. În
raport cu aceasta energia unui sistem poate fi pozitivă, nulă sau negativă.
Lucrul mecanic
- nu caracterizează sistemele fizice ci doar transformările lor, nefiind o formă de energie.
Ecuaţia lui A. Einstein stabileşte
2
E  mc ,
Masa nu este deci o formă specială de energie ci o mărime determinată de aceasta, care corespunde oricărei
forme de energie – în sensul că dacă un sistem fizic are o anumită energie are şi o masă inertă corespunzătoare,
şi reciproc.

Energia este denumită după sistemul fizic căreia îi aparţine (de exemplu: energie hidraulică, energia
combustibililor, energie eoliană, energie nucleară, energie de zăcământ etc.) sau după specificul stării
sistemului la care se referă (de exemplu energie de legătură chimică).
Sunt denumite:
Energie potenţială este acea parte din energia totală a unui sistem fizic în a cărei expresie intervin numai
mărimile care caracterizează configuraţia geometrică a corpurilor sistemului. Energia potenţială a unui sistem
fizic depinde de poziţiile relative ale corpurilor ce compun sistemul şi de poziţiile faţă de exterior ale acestora.
Energie internă (sau energia interioară) a unui sistem fizic este acea parte din energia sa totală care depinde
exclusiv de mărimile lui de stare internă.
Energie de legătură este energia care trebuie cedată unui sistem fizic spre a-l descompune în elementele sale
componente, separate între ele la infinit.
Energie cinetică este acea parte din energia totală a unui sistem fizic care depinde exclusiv de masele inerte ale
părţilor componente ale sistemului şi de vitezele lor faţă de un sistem de referinţă inerţial, raportată la starea în
care aceste viteze ar fi nule.
Entalpie este o funcţie de stare a unui corp, diferită de căldură, care reprezintă „conţinutul de căldură“ al
corpului. Ea caracterizează starea de dezordine a sistemului.
Energie electromagnetică este energia sistemelor fizice raportată la o stare de referinţă care diferă de starea
considerată numai prin valorile mărimilor de stare locală a câmpului electromagnetic. Starea de referinţă pentru
energia electromagnetică este caracterizată de obicei prin valori nule ale mărimilor de stare locală ale câmpului
electromagnetic.

Energia electromagnetică a unui sistem fizic într-o anumită stare, care diferă de starea de referinţă, este egală cu
echivalentul în lucru mecanic al acţiunilor externe efectuate pentru a aduce sistemul din starea de referinţă în
starea considerată.
Energia electromagnetică se exprimă în general în doi termeni:
– energia electrică Ee care depinde numai de mărimi electrice;
– energia magnetică Em care depinde numai de mărimi magnetice.
Deci energia electrică a unui sistem fizic este partea din energia totală a acelui sistem în
a cărei expresie intervin numai mărimi electrice.
1.3. Surse de energie. Metode de producere a energiei electrice

Soarele
• este sursa primară fundamentală de energie;
• produce şi radiază o cantitate enormă de energie (10 34 J/an);
• spre Pământ este radiată o cantitate de energie de 2109 mai mică (circa 51024 J/an) sub o putere
specifică redusă (circa 1 kW/m 2). Sunt zone şi ore ale zilei când energia solară incidentă este mai mare
(1,4 kW/m2).

Purtătorii de energie:
* combustibilii solizi, lichizi şi gazoşi,
* căderile de apă, mareele şi curenţii marini,
* vântul,
* apele termale,
* combustibilii nucleari,
* radiaţia solară însăşi.

Sursele de energie sunt epuizabile dacă nu se mai formează sau se formează într-un ritm foarte scăzut
faţă de ritmul consumului (de exemplu combustibilii, apele termale).

Sursele de energie sunt inepuizabile – numite şi regenerabile sau neconvenţionale – dacă se regenerează
continuu (sursele de apă, mareele, curenţii marini, vântul).
În figura 1.1 este prezentată o structură generală a metodelor de producere a energiei electrice.

ENERGIE ELECTRICĂ

Convertoare Convertoare Generatoare Convertoare Convertoare Convertoare

fotovoltaice electrochimice electrice termoelectrice termoionice M HD

Energie
ENERGIE MECANICĂ
eoliană

ENERGIE TERMICĂ Plasmă

Energie Energie Apă Radioactivitate

Fisiune Fuziune
hidraulică chimică termală naturală

ENERGIE SOLARĂ ENERGIE NUCLEARĂ

Metode convenţionale.

Metode în studiu experimental avansat.

Metode în fază de cercetare.

Fig. 1.1
Metodele clasice
* asigură în prezent circa 98% din consumul mondial de energie electrică
* constă în aceea că sursele primare de energie (combustibil, apă etc.) cedează energia unor purtători
intermediari de energie (abur, mase în mişcare etc.) care – prin intermediul generatoarelor electrice – permit
în final obţinerea energiei electrice.

Metodele de conversie directă

* energia primară este transformată direct în energie electrică.

Producerea energiei electrice prin metode clasice are loc în centrale electrice, care – în funcţie de purtătorul de
energie primară – pot fi:
centrale termoelectrice;
centrale hidroelectrice;
centrale eolianoelectrice.

Producerea energiei electrice prin conversie (transformare) directă a energiei primare are loc în convertoare,
care – în funcţie de purtătorul de energie primară şi de fenomenul sau efectul utilizat – pot fi:
convertoare fotovoltaice (pile solare);
convertoare termoelectrice (pile termoelectrice);
convertoare termoionice (pile termoionice);
convertoare electrochimice (pile electrochimice);
convertoare magnetohidrodinamice (generatoare magnetohidrodinamice).
În figura 1.2 sunt redate costurile, în cenţi SUA, la nivel mondial pentru producerea unui kilowattoră în funcţie
de tipul de energie primară utilizat.

5
4,5
4
3,5
3 Exploatare
2,5
Întreţinere
2
Combustibil
1,5
1
0,5
0
Termocentrale Centrale Hidrocentrale Turbine cu gaz
nucleare

Fig. 1.2

Sursa: Human Development Indicators 2010

Puterea instalată în centralele electrice pentru întreaga planetă este prezentată în tabelul 1.1.
Nr.
Continentul Termică Hidro Nucleară Altele Total
crt.
1 America de Nord 662 176 110 17 965
2 America Centrală şi de Sud 68 115 3 3 189
3 Europa de Vest 360 147 128 14 649 Tabelul 1.1
Europa Centrală şi de Est şi
4 299 80 49 0 428 [mil. kW]
fosta U.R.S.S.
5 Orientul Mijlociu 97 4 0 0 101
6 Africa 82 20 2 0 104
7 Asia şi Oceania 683 171 70 5 929
TOTAL 2.251 713 362 39 3.365
Gradul de utilizare al
47 41,9 70,45 69,8 49
capacităţii de producţie [%]
Tabelul 1.2 cuprinde energia produsă în anul 2010 la nivel mondial, repartizată pe continente.
Nr.
Continentul Termică Hidro Nucleară Altele Total
crt.
1 America de Nord 2.997 657,6 830,4 99,0 4.584
2 America Centrală şi de Sud 204,1 545,0 10,9 17,4 777,4
3 Europa de Vest 1.365,4 557,5 849,4 74,7 2.847 Tabelul 1.2
Europa Centrală şi de Est –
4
fără fosta U.R.S.S.
1.043,7 253,5 265,8 3,9 1.566,9 [mld. kWh]
5 Orientul Mijlociu 425,3 13,8 0 0 439,1
6 Africa 333,7 69,8 13,0 0,4 416,9
7 Asiaşi Oceania 2.949,2 528,7 464,7 43,1 3.985,7
TOTAL 9.318,4 2.625,9 2.434,2 238,5 14.617
% 63,75 17,96 16,65 1,64 100

Tabelul 1.3 indică aceleaşi date pentru Franţa.

Nr.
Ţara Termică Hidro Nucleară Altele Total
crt. Tabelul 1.3
1 Franţa 46,8 66,2 394,4 3,7 511,1 [mld. kWh]
% 9,17 12,96 77,17 0,7 100
România
Producţia de energie electrică pentru ţara noastră în acelaşi interval este prezentată în tabelul 1.5.

Tabelul 1.5
[GWh]

Surse Grad de utilizare al

Anul Regenrabile Total
clasice puterii instalate [%]
GWh 39.639 17.509 57.148
2008 28,56
% 69,36 30,64 100
GWh 34.617 18.879 53.496
2009 27,07
% 64,71 35,29 100
GWh 32.423 18.290 50.713
2010 26,00
% 63,93 36,07 100
GWh 37.157 14.778 51.935
2011 27,00
% 71,55 28,45 100
1.3.1. Producerea energiei electrice prin metode clasice

1.3.1.1. Centrale termoelectrice

Asigură baza curbei de sarcină.
Se clasifică în:
– centrale termoelectrice cu combustibili clasici, care, după natura purtătorului intermediar de energie sunt:
- centrale termoelectrice cu abur:
– cu turbine cu abur;
– cu maşini cu abur cu piston;
- centrale termoelectrice cu instalaţii de ardere internă:
– cu motoare cu ardere internă;
– cu turbine cu gaz;
- centrale termoelectrice cu cicluri combinate (cu abur şi cu ardere internă).
– centrale nuclearoelectrice, care, din punct de vedere tehnologic, sunt:
- LWR - Light Water Reactor (cu subtipurile BWR şi PWR)
- HWR (sau PHWR - Pressurized Heavy Water moderated and cooled Reactor - reactor moderat şi răcit cu apă
grea sub presiune).
– centrale geotermoelectrice, care sunt:
- cu admisia vaporilor subterani direct în turbină şi cu evacuare directă în atmosferă (sau captare pentru uzine
chimice);
- cu admisia vaporilor subterani direct în turbină şi cu evacuare prin condensator;
- cu alimentarea turbinei cu abur secundar provenit din aburi de extracţie, după eliminarea substanţelor chimice
şi a gazelor.
– centrale helioelectrice, care, în funcţie de tipul captatorului, sunt:
- cu captatoare fără concentrare optică;
- cu captatoare cu concentrare optică.
 Centrale termoelectrice cu abur,
care, în funcţie de modul de expandare al aburului se clasifică în:
- CTE - centrale termoelectrice de condensaţie, în care aburul se expandează până la presiunea
din condensator (inferioară presiunii atmosferice) şi care furnizează numai energie electrică;
- CET - centrale de termoficare, în care aburul se expandează până la presiunea de utilizare în
instalaţiile de încălzire (superioară presiunii atmosferice).
p=125-350 barr, T1=520-650°C, T2=15°C, tf=5000-7000 h/an
c
a – combustibil;
6 b – cenuşă şi zgură;
a d k l
1 2 5
c – gaze de ardere;
Q2 Fig. 1.3
b j d – abur viu;
 1 – cazan);
i e e – abur expandat;
Q 1+ Q 2
2 – turbină (motor termic); f, g – apă de răcire;
h Q1 g
4 3 3 – condensator; h – condensat;
4 – preîncălzitor; i – abur de priză pentru preîncălzire;
f
5 – generator electric; j – apă de alimentare;
6 - transformator ridicător de k – energie mecanică;
tensiune;
l – energie electrică;
Q1, Q2 – debitele celor două cicluri;  – consumul intern de energie electrică
Randamentul producerii energiei
Recorduri de putere: electrice
- în România: 330 MW / grup - Turceni (6 grupuri); e   t  c  cd   td   m  g ,
- în lume: 930 MW / grup - Niederaussen, Germania. (e0,270  0,485)
Aport în producţia de energie electrică: gl  e  si   tr ,
- la nivel mondial: 63,75%
- în Europa de vest: 47,95% (fără Franţa - 9,17% în CT clasice) (gl=0,2340,457)
- în Europa de est: 66,61% Biomasă
- în România 71,75% (în anul 2000)
 Centrale termoelectrice cu turbine cu gaz,
au ca motoare primare turbine cu gaz, care pot fi:
- cu compresoare;
- cu generatoare de gaz cu pistoane libere.
p=150-250 barr, T1=cca 650°C, tf=1500-3000 h/an

c Fig. 1.4 a – aer la presiunea atmosferică;

g d 1 – compresor; b, c – aer comprimat;
2 3
2 – schimbător de căldură (recuperator); d – combustibil;
3 – cameră de ardere; e – gaze de ardere sub presiune;
b f e
4 – turbină cu gaze; f – gaze expandate fierbinţi;
h 5 – generator electric; g – gaze reci;
1 4 5 6 h – energie electrică.

6 – motor electric.
a

Acoperă vârfurile curbei de sarcină sau constituie rezervă.

În mod obişnuit: 25-40 MW / grup
Recorduri de putere:
- în lume: 380 MW / grup - Various Mainz, 580 MW / grup - Bayer Dormagen, Germania.
Centrale nuclearoelectrice,
sunt
- cu reactoare nereproducătoare - LWR şi HWR (U-235)
- cu reactoare reproducătoare - LWR şi HWR (U-238 - Pu-239 şi Th-232 - U-233)
funcţionează cu combustibil nuclear, care poate fi:
- combustibil fisionabil natural - izotopul Uraniu-235; 0,7% în minereul de uraniu;
- combustibil nuclear fertil - izotopul U-238 şi izotopul Thoriu-232; (de exemplu, Uraniu-238
în proporţie de 99,2% în minereul de uraniu);
- combustibil fisionabil secundar (artificial) - izotopul U-233, rezultat din izotopul Th-232 şi
izotopul Pu-239, obţinut din U-238.

abur

abur

combustibil combustibil
generator Fig. 1.5
de abur
reactor reactor a) reactor cu apă în fierbere - BWR;
apã apã b) reactor cu apă sub presiune - PWR..

pompã

apã
a) b)

Recorduri:
- puterea instalată pe glob: 362 GWe în 2000 / 24 GWe în 1970
- 2.434 GWh
- 374 grupuri în 1985 / 440 grupuri în 2000
- în construcţie centrale nucleare cu putere instalată peste 4.700 MWe
 Reacţii nucleare în reactoarele reproducătoare

T im p d e în ju m ă- T im p d e în ju m ă-
tăţire 2 3 ' tăţire 2 ,3 5 zile
U- U- Np- Pu -
n
238 239 239 239
  E n erg ie
Izotop cin etică Fig. 1.6
fertil
Izotop Prod u se d e Transformarea izotopului fertil
fisiu n e
fision abil U-238 în izotopul fisionabil Pu-239.

Pu -
n n
239

n
m ai m u lt d e u n n eu tron

T im p d e în ju m ă- T im p d e în ju m ă-
tăţire 2 2 ' tăţire 2 7 d e zile
Th- Th- Pa- U-
n
232 233 233 233
 
Izotop
fertil Fig. 1.7
Prod u se d e
fisiu n e Transformarea izotopului fertil
Th-232 în izotopul fisionabil U-233.
U-
n n
233

n
m ai m u lt d e u n n eu tron

* Nu se pot “răci” cu apă

* Se utilizează săruri topite, metale lichide (sodiu), gaze (heliul)
Centrale nuclearoelectrice CANDU (CANada Deuterium Uranium)
- sunt de tip PHWR (Pressurized Heavy Water Reactor)
- asigură baza curbei de sarcină tf=5000-7000 h/an
- 7-10% din emergia produsă este utilizată pentru servicii proprii

L1
220 kV

G2

L2
220 kV circuit de evacuare a puterii
TB Fig. 1.8
servicii proprii Schema electrică simplificată pentru un grup.
întreruptor închis în regim normal

TSPG TSPS întreruptor închis în regim normal

G1
6 kV

Generatorul sincron al CNE CANDU Cernavodă are următoarele caracteristici:

* S=800 MVA
* U=24 kV * construcţie etanşă
* n=1.500 rot./min. * înfăşurările staorului răcite cu apă
* cos=0,9 * alte părţi răcite cu hidrogen
* IEx=3.562 A * autoexcitat cu compundaj
* curentul de excitaţie asigurat de sistemul Gennerex-CPS
* UEx=465 V
* excitaţia iniţială - sursă separată monofazată c.a. 480 V
* PEx=2,3% Pn
Centrale geotermoelectrice
• Purtătorul de energie primară:
- vapori la presiuni şi temperaturi înalte (345 bari şi 140240C)
- componenţă vapori: 95% abur,
gaze sau substanţe chimice (dioxid de carbon, hidrogen sulfurat, azot, amoniac,
acid boric).
- se obţin prin foraje la adâncimi de 1501.000 m
• Pot fi construite pentru a furniza energie electrică şi uneori căldură, constituind şi surse de substanţe chimice.

Fig. 1.9
Centrală geotermoelectrică cu admisia vaporilor
direct în turbină şi cu evacuare în atmosferă:
1 - instalaţii de captare a vaporilor;
2 - reductor de presiune;
3 - turbină; Ţări care deţin asemenea
4 - generator electric. centrale: Islanda, Italia, Mexic,
Noua Zeelandă, Japonia, Costa
Rica
Fig. 1.10
Centrală geotermoelectrică cu condensator: Record de putere:
1 – instalaţie de captare a vaporilor; - 144 MW în Costa Rica, la
2 – reductor de presiune; poalele vulcanului Miravalles;
3 – turbină; are trei grupuri energetice
4 – generator electric;
5 – condensator de amestec; Sursa: World Organisation of
Volcanic Observatoris –
6 – pompă de vid;
www.wovo.org
7 – turn de răcire;
8 – pompă de circulaţie.
Centrale helioelectrice (solar-electrice)
• Purtătorul de energie primară:
- radiaţiile solare, cu dezavantajele:
- distribuţie neuniformă
- dependenţă de
starea atmosferică
altitudine
succesiunea zi-noapte
- putere electrică obţinută: 0,1-0,2 kW/m 2
Există centrale:
•cu cuptoare solare, T>3000°C
•cu căldări solare (ce produc vapori), T=100-500°C
Captatoarele pot fi:
• cu concentrare optică
• fără concentrare optică

Fig. 1.12
3 Captator Francia:
1 – receptor;
1 Fig. 1.11 2
2 – fascicul de tuburi de sticlă;
Captator Mouchot:
2 1 3 – panou de sticlă.
1 – cilindru conic-oglindă;
3
2 – manşon de sticlă;
3 – suprafaţă neagră.
E 2 E
1
2E
E
Realizează o concentrare de 10-20 de ori.
3E E Fig. 1.13
Captator cu efect de seră.
1

Record de putere:
- centrală electrică cu oglinzi de 100 MW -
Energia incidentă cade sub un unghi solid mic (7·10 -5 str) şi
Arizona, SUA
ar putea disipa energie sub unghiul de 2 str.
Captatoarele din Fig. 1.12 şi 1.13 reduc pierderile.
1.3.1.2. Centrale hidroelectrice
Ansamblul de construcţii şi instalaţii în care energia hidraulică este transformată în energie electrică.
În anul 2000:
• la nivel mondial:
- puterea instalată era de 713 GW (21% din capacitatea instalată totală);
- energia produsă a fost de 2625,9 TWh (17,96% din energia electrică produsă pe plan mondial);
• în România:
- puterea instalată era de 6.120 MW (27,98% din capacitatea instalată totală);
- energia produsă a fost de 14.778 GWh (28,45% din totalul energiei electrice produse)

După modul de amplasare al centralelor faţă de sursa de apă există:

• centrale pe firul apei
• centrale cu acumulare: Fig. 1.14 Hidrocentrală:
– cu acumulare săptămânală 1 – lacul de acumulare;
– cu acumulare sezonieră 2 – baraj;
– cu acumulare anuală 3 – conducte forţate;
• centrale cu pompare-acumulare 4 – centrala hidroelectrică;
5 – turbină hidraulică.

Puterea electrică disponibilă a unei centrale hidroelectrice [kW],

dacă Q în [m3/s] şi H în [m], este
1.000  Q  H
P  t  g ,
102
1.3.1.3. Centrale eolianoelectrice
Componenţă:
- motorul eolian, instalat pe un stâlp sau un turn înalt;
- generatorul electric cuplat cu motorul eolian direct sau prin intermediul unei transmisiuni
mecanice;
- instalaţia de orientare faţă de vânt şi de protecţie contra ambalării la vânt violent;
- instalaţia de reglare a tensiunii;
- bateria de acumulatoare tampon (în cazul generatoarelor de curent continuu).

Motorul eolian folosit la viteze ale vântului de 6-30 m/s este de tip elice cu 24 pale profilate,
cu unghi de atac reglabil.
Generatorul electric poate fi de curent continuu pentru puteri până la circa 10 kW şi de curent
alternativ la puteri cuprinse între 10 şi 100 kW. Pentru puteri mai mari de 100 kW generatorul trebuie
să fie de curent alternativ, asincron sau sincron.

În general, centrale eoliene se pot construi în regiuni cu vânturi regulate ca intensitate şi

durată. În Europa centrale eoliene – a căror putere unitară instalată depăşeşte 1 MW – sunt grupate în
zone cu vânturi relativ regulate, într-un grup putând fi peste 20 de unităţi. În statul Iowa este în
proiect realizarea până în anul 2006 a celui mai mare grup de turbine eoliene (180–200 unităţi).

Modalităţi de producere a energiei electrice în centralele eoliene

Centralele eoliene convertesc energia curenţilor de aer în electricitate. La centralele moderne
poziţia palelor elicei este ajustată automat. Cuplul de rotaţie al turbinei este transmis direct sau prin
intermediul unui reductor generatorului electric, care produce curent continuu sau alternativ.
După puterea instalată a generatoarelor ce le echipează, centralele eoliene se pot clasifica în:
microcentrale eoliene – cu puteri de până la 30 kW c.c.
centrale eoliene medii – cu puteri între 30 şi 100 kW c.a.
generatoare mari – cu capacităţi de peste 100 kW c.a.

După poziţia axului rotorului, turbinele eoliene se pot clasifica în 2 tipuri:

cu ax orizontal, în cea mai mare parte a instalaţiilor
cu ax vertical, în anumite cazuri

Majoritatea turbinelor eoliene cu axul rotorului orizontal au 3 pale, dar există şi cu două pale.

Un grup de centrale eoliene aflate în aceeaşi locaţie constituie un aşa-zis parc eolian.

Cea mai mare putere instalată a unui generator eolian este de 5.000 kW
Sursa: www.seas.sk

Recorduri
În statul Iowa este în proiect realizarea până în anul 2006 a celui mai mare grup de turbine eoliene
(180–200 unităţi).

Link www.ewea.org - Link Chukotka Link WindTecknik -

Wind Power Russia Geiger
Technology
1.3.2. Producerea energiei electrice prin conversie directă
Se realizează transformarea energiei primare în energie electrică direct, fără trecerea prin stadii intermediare.
1.3.2.1. Convertoare fotovoltaice
- transformă energia solară direct în energie electrică
- au apărut ca răspuns la necesitatea asigurării alimentării cu energie electrică a sateliţilor cosmici
- la baza funcţionării lor stă efectul fotovoltaic, descoperit de fizicianul A. E. Becquerel în anul 1839.

n p

n p
Fig. 1.26 a) celulã fotovoltaicã; 
b) joncþiunea p-n a unei celule
fotovoltaice.
+
Ei

n - semiconductor dopat cu sarcini negative

p - semiconductor dopat cu sarcini pozitive
R - sarcina
R  - flux luminos incident

a) b)
 Celulă fotovoltaică cu joncţiune PN.

O celulă fotovoltaică este realizată din Siliciu dopat adică o joncţiune PN

semiconductoare.
Când celula este expusă la razele solare fotonii de diverse energii în funcţie de
lungimea de undă a acestora transmit energia lor atomilor din joncţiune, această
energie este capabilă să transforme un electron legat în electron liber, generându-se
astfel o sarcină electronică (încărcare N) şi o sarcină constituită de atomii rămaşi cu
sarcină pozitivă (încărcare P). Aceste sarcini se “deplasează” sub acţiunea câmpului
electric de barieră Ei: electronii către zona N - transmiter ( ce constituie borna -- a
sursei) iar golurile către zona P - comutator (care constituie borna + a sursei).

Figura 1.27. Ilustraţia a unei celule fotovoltaice cu Joncţiune PN

Istoric. Proprietăţi.
- efectul fotovoltaic a fost descoperit de fizicianul A. E. Becquerel în anul 1839.
- primul convertor fotovoltaic (PV) a fost realizat la 25 aprilie 1954, în laboratoarele Bell din Illinois.
- materialul de bază în realizarea PV este Siliciu (al doilea ca abundenţă pe Pământ - după oxigen)
Randamentul de conversie în funcţie de tipul semiconductorului este :
- 12-16 % pentru semiconductorul monocristalin
- 11-13 % pentru semiconductorul policristalin
- 8-10 % pentru semiconductorul amorf

O celulă PV de 50W produce 90kWh pe an, reprezentând 2700 kWh pe durata vieţii sale (30 ani).
Această energie reprezintă echivalentul a :
- 48 barili de petrol
- 1255 kg cărbune
- 1814 kg de CO2
sursa: Solar power renewable energy
Module PV bifaciale:
- inventate pentru industria spaţială
- partea din spate a modulului poate produce suplimentar energie datorită reflexiei atmosferice de pe
Pământ
- tehnologia recentă a redus preţul de cost făcându-le utilizabile şi în alicaţii casnice

Avantaje:
- eficienţă mai mare (170 W/m): produc cu10%-50% mai multă energie decât modulelele monofaciale
de aceeaşi dimensiune
- lucrează la temperaturi mai joase (cu cca 5-9 grade celsius) acest lucru duce la o creştere de energie
de 5 – 10 %
- asocierea cu “solar trackers” şi concentratoare solare duce la avantaje maxime
- în timp de 20 ani reducerea de putere este de 5 – 7 % la cel bifacial faţă de reducerea de 15 – 20 %
în cazul modulului monofacial
- garanţia este de 25 ani
•Fig. 2 Ponderea energiilor regenerabile în anul 2009 [5]
•Energia solară - utilizează panourile de celule fotovoltaice
 energia razelor de soare nu are preţ de cost şi este nepoluantă
 este doar o soluţie de viitor, datorită în principal costului ridicat al
panourilor de celule fotovoltaice
 preţul kWh furnizat este de până la 10 ori preţul unui kWh produs prin
tehnologii convenţionale
 puteri relativ scăzute pe care le poate furniza, în condiţia în care
suprafaţa lor este rezonabilă
 potenţialul energetic solar din ţara noastră se referă la un timp de
strălucire a soarelui de 2500 h/an, putere de 800 - 1200 W/m 2 şi energie de
1500 kWh/m2/an de suprafaţă expusă soarelui şi randament de conversie
de 6 - 10 %.
•Energia hidro
este singura sursă de energie regenerabilă care se utilizează încă
de la începuturile electricităţii
 s-a constituit într-o tehnologie clasică de conversie a energiei
 centralele hidroelectrice furnizează în prezent în jur de 10 % din
energie electrică la nivel mondial
•Notă: dacă în apropierea unei staţii electrice există un potenţial hidro
şi el este valorificat, atunci centrala hidroelectrică poate constitui o
sursă de alimentare a serviciilor proprii ale staţiei.
•Energia eoliană (a vântului) are unele avantaje:
 tehnologii mature de conversie în energie electrică
 preţ de cost relativ comparabil cu centralele clasice
 este nepoluantă
•Dezavantaje:
 potenţialul eolian depinde în mod hotărâtor de condiţiile locale
 are un caracter fluctuant (volatil)
•Notă: potenţialul eolian al ţării noastre este relativ redus şi neuniform
distribuit – zona Dobrogea, sudul Banatului, Bărăganul şi zona
subcarpatică. Ca aspect pozitiv - staţiile electrice dispun de terenul
necesar instalării unor centrale eoliene.
•Energia geotermală
 este scumpă fiind legată de investiţiile mari necesare captării
ei (foraje)
 apa şi vaporii extraşi din pământ sunt foarte corozivi,
conducând la o scurtare considerabilă a duratei de viaţă a
instalaţiilor
 se apreciază că această sursă regenerabilă de energie, nu
poate fi aplicată în condiţii rezonabile în staţiile electrice.
•Energia biomasei (biogazului)
 biomasa se foloseste cel mai mult pentru încălzire în mediul
rural, sunt şi câteva centrale termice urbane care folosesc biomasa
 gunoiului menajer, care este o resursă aflată din abundenţă în
preajma marilor aglomerări urbane, necesită investiţii substanţiale
pentru a fi ars în centrale, implicând tehnologii de ardere performante
(pe pat fluidizat)
 activitatea de producere a energiei electrice din biomasă sau
deşeuri, este mult diferită de ceea ce se petrece într-o staţie electrică
de transformare, care, în perspectivă va fi lipsită de personal de
exploatare, fiind monitorizată şi condusă de la distanţă.
•Conversia electrochimică (pile de combustie) - constă în oxido-
reducerea combustibilului pentru producerea directă a electricităţii.
Avantajele acestei tehnologii:
 robusteţea şi siguranţa funcţionării pilei de combustie
 în cazul folosirii hidrogenului ca şi combustibil, emisiile poluante
ale pilei sunt zero.
•Notă: această tehnologie se găseşte în faza penetrării pieţei, a
acumulării de experienţă în abordarea aplicaţiilor concrete.
•Folosirea în locul grupului electrogen a pilelor de combustie (fuel
cells), este o alternativă benefică, justificată prin proprietăţile lor
deosebite:
 nu produc emisii poluante
 funcţionează fără zgomot
 prezintă randament ridicat în producerea energiei electrice,
datorită conversiei directe, fără procese intermediare în care să
participe energii termice şi/sau mecanice
 nu au piese în mişcare şi ca urmare, prezintă fiabilitate şi
mentenanţă foarte ridicate
•faţă de pilele galvanice clasice, care “se descarcă” în timp prin
consumarea reacţiilor chimice energetice, pila de combustie
funcţionează cât timp este alimentată cu combustibil şi oxidant
 produc şi energie termică (apă caldă), care poate fi utilizată pentru
încălzirea spaţiilor din blocul de comandă al staţiei electrice
•Funcţie de puterea sa, pila de combustie, poate îndeplini atât rolul
sursei de siguranţă, cât şi cel al sursei normale, conducând la
creşterea siguranţei alimentării serviciilor proprii ale staţiei.
•Principalele probleme legate de folosirea pilelor de combustie:
 alegerea tipului de combustibil
 alegerea tipului de celulă
 alegerea modului cum se obţine şi stochează combustibilul
 încadrarea pilei de combustie într-un sistem complex, care să
furnizeze simultan mai multe forme de energie (electricitate, căldură,
lucru mecanic).
• 5.3. Concluzii finale

 în prezent se consideră ca deosebit de oportună realizare

unor instalaţii pilot cu care să se evalueze concluziile studiilor
actuale
 deşi pila de combustie (pila cu combustibil) nu are
componente supuse uzurii mecanice, este imperios necesară
câştigarea unei experienţe de exploatare, posibilă numai cu
ajutorul instalaţiilor pilot
 după o evaluare a experienţei de câţiva ani câştigate cu
instalaţiile pilot, se va putea trece la faza de extindere, dar
numai după revizuirea normativelor existente şi elaborarea
unor noi normative specifice domeniului.