Curs EAA Extras

Master: Agricultură Durabilă
Facultatea de Agricultură
ENERGII ALTERNATIVE ÎN
AGRICULTURĂ
Conf.dr. Nicoleta-Alina UDROIU

USAMV București
Producerea energiei electrice
• Energia electrică este generată cu ajutorul generatoarelor electrice acționate de aburi produși din
arderea combustibililor fosili, sau de căldura eliberată prin reacții nucleare; sau din alte surse, cum ar
fi energia cinetică extrasă din vânt sau din apele curgătoare.
Sursa: https://www.lemoniteur.fr/
Master Agricultură durabilă-Anul I-Facultatea de Agricultură Conf.univ.dr. N.-A. Udroiu

Surse de energie
Forme de energie
• finală - la utilizator
• energie mecanică
• energie termică
• energie luminoasă
• energie pentru automatizări
• intermediară
• energie electrică
• energie hidraulică
• energie mecanică
• energie termică
• energie pneumatică
• primară
• energia chimică
• energie solară/eoiliană
Exemplu
energia chimică ----------------- energie termică -------------------- energie mecanică
(formă primară) (formă intermediară) (formă finală)
energia eoliană----------------- energie mecanică-------------------- energie electrică

(formă primară) (formă intermediară) (formă finală)
SURSE DE ENERGIE
Randamentul conversiei energiei

• reprezintă raportul între cantitatea de energie efectiv convertită (utilă) şi cantitatea de energie intrată
• diferenţa o reprezintă pierderile
Forma de energie convertită Mijloace tehnice folosite Randamentul conversiei

pentru conversie (%)
Energie chimică în Motoare cu ardere internă 18-40
energie mecanică Turbine 30-45
Energie mecanică în Generator 98
energie electrică
Energie electrică în Rezistenţe electrice de încălzire 98
energie termică
Energie electrică în Electromotor 80-90
energie mecanică

SURSE DE ENERGIE
Clasificarea surselor regenerabile de energie

1. Surse naturale
• Energia solară
• conversie fotovoltaică
• conversie termică
• Energia eoliană
• Energia geotermică
• Energia căderilor mici de apă
2. Biomasa
• Biocombustibili solizi
• materiale lemnoase combustibile: crengi, scoartă de copac, rumeguş, talaş, corzi de viţă
• reziduurile şi produse secundare din producţia agricolă: paie, coceni de porumb etc.
• plante energetice: Miscanthus giganteus, slacia energetica, Pawlonia
• Biocombustibili lichizi
• uleiuri vegetale: ulei de rapită, ulei de floarea soarelui, ulei de in, ulei de palmier, ulei de
camelină
• bioetanol
• Biogaz
3. Energie termică recuperată din procese din zootehnie
• Recuperarea directă a energiei termice
• schimbătoare de căldură
• Recuperarea regenerativă a energiei termice
• pompa termică (pompa de căldură)

1. ENERGIA SOLARĂ
Constanta solară
• mărimea ce caracterizează radiaţia solară
• este definită ca reprezentând fluxul solar media pe un plan perpendicular pe direcţia razelor, considerat în
afară atmosferei terestre
• valoarea medie luată în consideraţie în calcule este: Io=1353 W/m2
Radiaţia terestră globală

• reprezintă suma dintre radiaţia difuză şi radiaţia directă.
• Radiaţia directă reprezintă radiaţia solară care întâlneşte în drumul său Pământul fără a-şi modifica direcţia.
• Radiaţia difuză reprezintă radiaţia care îşi modifică direcţia prin reflexie şi dispersie la nivelul atmosferei.
Radiaţia difuză nu se poate concentra.
Energia solară poate fi utilizată în mod direct prin conversie fotovoltaică și conversie termică

32%
Master Agricultură durabilă-Anul I-Facultatea de Agricultură

A. Conversia fotovoltaică
Dispozitivul fotovoltaic reprezintă

dispozitivul care converteşte energia
luminoasă direct în energie electrică.
Un asemenea dispozitiv fotovoltaic care
debitează eficient energia electrică pe o
impedanţă adecvată poartă denumirea
de celulă solară
Eficienţa diferitelor tipuri de celule solare

în funcţie de materialul folosit şi de firma producătoare
(https://photovoltaiksolarstrom.com/)
Schema de funcţionare
şi alcătuirea unei celule solare

Materiale folosite în construcția dispozitivelor fotovoltaice

1. materiale semiconductoare
• siliciu sub diferite stări (26 % Si amorf; 35% Si multicristalin; 37 % Si monocristalin)
• telurură de cadmiu (CdTe) şi sulfură de cadmiu (CdS)
• cupru-indiu-diselenit (CuInSe2) – celule CIS
• arseniura de galiu (GaAs) – pentru aplicaţii speciale
• Aceste materiale se caracterizează printr-un coeficient ridicat de absorbţie optică la grosimi cuprinse între 1-
50 μm a stratului activ.
• Un material semiconductor cu o energie de stimulare de 1,5 eV are o eficienţă optimă pentru transformarea
energiei solare în energie electrică.
2. celule solare fotoelectrochimice

• funcţionarea se bazează pe apariţia efectului fotovoltaic la limita suprafeţei de contact dintre dioxidul de titan
(TiO2) şi pigmenţii fotosintetici. Acest tip de celulă, poartă numele de celulă „Grätzel”.
Criterii de alegere ale materialelor utilizate la fabricarea celulelor solare

• insuşirile fizice de bază:
• distanţa dintre banda energetică şi cea de conducţie
• dotarea semiconductorului sau conductivitatea extrinsecă
• posibilitatea de realizare a structurii celulei şi a purificării materialului;
• durata de viaţă;
• rezistenţa la condiţiile de mediu;
• costurile materialelor şi costurile de fabricaţie.
Parametri caracteristici ai unei celule fotovoltaice

• curentul de scurtcircuit, Isc – (A)
• tensiunea din circuitul deschis, Ucd- (V)
Capacitatea de lucru a unei celule solare se poate descrie cu ajutorul caracteristicei curent - tensiune (I-U).
Puterea generată de o celulă solară, respectiv de un generator solar la o anumită iradiere este dată de relaţia:
Pc  I a  U a (W)
în care:
Pc= puterea celulei, (W)
Ia= curentul în punctul de acţionare, (A)
Ua= tensiunea în punctul de acţionare, (V)
• Acest produs obţine la o anumită tensiune şi la un anumit curent, un maxim. Acest punct este reprezentat de
MPP – punctul puterii maxime (Maximal Power Point).
• Numărul de celule solare dintr-un modul (panou) este astfel calculat încât să asigure o tensiune directă de 12-
24 V (32-36 respectiv 64-72 de celule). Pentru obţinerea unor puteri de lucru ridicate se pot cupla mai multe
module (cuplarea în serie a tensiunii şi în paralel a curentului).

În funcţie de structura consumatorilor alimentaţi cu energia electrică obţinută, un sistem fotovoltaic poate
avea următoarele componente:
• generatorul fotovoltaic –transformă energia solară în energie electrică;
• încărcătorul - reglează procesul de încărcare şi descărcare a acumulatorilor;
• invertorul - transformă curentul continuu dezvoltat de către generatorul fotovoltaic în curent alternativ;
• acumulatorul - înmagazinează energia electrică produsă;
• alte componente electronice auxiliare şi cablaje.
Schema unui sistem fotovoltaic insular

PV-generator fotovoltaic; I-R-încărcător regulator; A-acumulator; I-invertor; C-consumator de curent alternativ

Dimensionarea unui sistem fotovoltaic trebuie să se

facă ţinându-se seama de următoarele cerinţe:
• Când trebuie să funcţioneze sistemul? Tot anul, timp

limitat, numai când soarele străluceşte sau numai
noaptea?
• Cât de ridicat este necesarul de energie în interiorul
unui anumit interval de timp (zi, săptămână, lună); care
este necesarul de energie pe consumator şi pe ciclu de
cuplare?
• Care este tensiunea dorită su necesară?
• Cât timp poate funcţiona sistemul pe vreme
nefavorabilă?
• Ce avantaje există în funcţie de pantă sau direcţia de
orientare?
Aplicaţii speciale ale conversiei fotovoltaice

• pentru acţionarea ventilatoarelor la instalaţiile de uscare
a fânului.
• pentru acţionarea gardului electric;
• pentru iluminatul aleilor pe timpul nopţii;
• pentru acţionarea morilor de capacitate mică;
• pentru acţionarea pompelor de apă şi a adăpătorilor la
păşune;
• pentru acţionarea automatelor de furajare;
• pentru acţionarea aeratoarelor din bazinele piscicole;
• pentru acţionarea pompelor aflate pe ambarcaţiuni;


B. Conversia termică
• reprezintă conversia energiei solare direct în energie termică, şi se realizează cu ajutorul sistemului fizic
denumit colector solar
• cele mai utilizate sunt colectoarele solare plane
• principiul de funcţionare a colectorului solar plan se bazează pe utilizarea efectului de corp negru (realizat
prin intermediul suprafeţei absorbante) conjugat cu efectul de seră.
Componentele unui colector solar plan sunt:

• suprafaţa transparentă - poate fi confecţionată din:
• folie de PE - rezistentă la temperaturi extreme şi radiaţie UV; costuri reduse;
• folie din PVC - prezintă avantaj în transmisivitatea radiaţiilor cu lungimea de undă mare;
• sticlă - se foloseşte pentru radiaţii cu lungime de undă mare, este casabilă; rezistentă la caldură;
are coeficient de expansiune termică scăzut;
• plexiglas ondulat.
• suprafaţa absorbantă – poate fi din:
• tablă de aluminiu sau cupru, acoperită cu un strat de vopsea neagră pentru o mai bună absorbţie
a radiaţiei;
• ţesătură poroasă din polipropilen înnegrit.
• mediul caloportor – poate fi:
• aer
• apă sau lichide criogene ce traversează suprafaţa absorbantă printr-un sistem de ţevi.
• izolaţia termică- poate fi confecţionată din:
• spumă poliuretanică;
• vată minerală.

Curba de eficienţă - criteriu important în evaluarea performanţelor termice ale unui colector solar plan- este
influenţată de următorii factori:
1. factori meteorologici
• intensitatea radiaţiei
• raportul radiaţia directă/radiaţia difuză
• unghiul de iradiere
• temperatura mediului ambiant
• viteza aerului
• poziţia colectorului
• variaţia sezonieră
2. instalaţia
• modul de orientare
• masa schimbului de aer şi a transferului de căldură
3. materiale constructive
• suprafaţa absorbantă
• suprafaţa de acoperire
• izolaţia termică
Aplicaţii ale utilizării conversiei termice în zootehnie

• pentru obţinerea de apă caldă în scopuri menajere
• pentru obţinerea de aer cald în vederea încălzirii unor incinte
• pentru obţinerea de aer cald necesar în uscarea furajelor

1. Colectoare solare plane cu aer

• după modul de circulaţie a aerului se disting trei tipuri de colectoare plane cu aer:
• colectoare în care aerul circulă deasupra suprafeţei absorbante;
• colectoare în care aerul circulă sub suprafaţa absorbantă;
• colectoare în care aerul are circulaţie mixtă.
Modalităţi de circulaţiei a aerului la nivelul Temperaturile înregistrate la nivelul colectorului

colectoarelor solare cu aer în funcţie de tipul suprafeţei absorbante

2. Colectoare solare plane cu apă

După modul de circulaţie a apei deosebim:
• instalaţii cu circulaţia apei prin termosifon, fără pompă de apă - la acest tip de instalaţie apa incălzită
ajunge direct la un rezervor de stocare prevăzut cu termoizolaţie, de unde poate fi consumată în scopuri
menajere sau tehnologice
• instalaţii cu circuit intermediar, cu pompă de apă şi schimbător de căldură - cu circulaţie forţată
Instalaţie cu colector solar plan pentru obţinerea Instalaţie cu colector solar plan pentru
apei calde cu circulaţia apei prin termosifon obţinerea apei calde cu circulaţia forţată a apei

Instalație solară pentru încălzirea apei
Tipuri constructive de colectoare

solare plane cu apă
Dimensionarea optimă a unei instalaţii solare destinate să asigure apă caldă unui consumator dat depinde de:
• investiţiile cerute de instalatie;
• costul combustibililor convenţionali sau al energiei electrice;
• condiţiile climatice;
• orientarea captatorului ;
• temperatura la care este furnizată apa rece.
2. ENERGIA EOLIANĂ
• energia eoliană presupune utilizarea energiei cinetice conţinută în curenţii de aer,

reprezentând o modalitate de utilizare indirectă a energiei solare
• are importanţă crescută deoarece, ca sursă regenerabilă de energie, prezintă o serie de
avantaje economice şi ecologice
• se poate utiliza frecvent pentru obţinerea de energie electrică şi energie mecanică
• pentru o utilizare economică este necesară o medie anuală a vitezei vântului de 4m/s
Puterea masei de aer în mişcare este dată de relaţia:
P  1    F  v3
2
unde:
P- puterea masei de aer în mişcare (W/m2);
F- suprafaţa (m2);
v- viteza masei de aer (m/s);
ρ - densitatea (g/dm3)
• criteriul principal în alegerea unei instalaţii eoliene de putere mare este locul de
amplasare şi nu mărimea acesteia (puterea masei de aer creşte cu cubul vitezei vântului).

2. ENERGIA EOLIANĂ
Valorile caracteristice ale unei instalaţii eoliene sunt:

• pornire la 3m/s
• puterea optimă obţinută la 12 m/s
• limita de furtună la >25 m/s
Limitarea puterii instalaţiei pentru protecţia în caz de furtună se poate face prin:
• întoarcerea/ schimbarea direcţiei instalaţiei din direcţia vântului;
• reglarea prin modelarea profilului elicei care se obţine la o anumita viteză a vântului;
• reglarea prin modificarea unghiului elicei.
În caz de urgenţă se pot folosi elemente de protecţie cum ar fi:

• frâne pentru oprirea rotorului;
• pale cu vârf ascuţit;
• sensori de presiune şi vibraţii.
Instalaţiile eoliene de putere mare, prezintă şi o serie de dezavantaje, şi anume:

• poluare fonică;
• efecte luminoase datorate rotoarelor gigant;
• influenţa negativă asupra populaţiei de păsări sălbatice;
• modificarea peisajului natural.

2. ENERGIA EOLIANĂ
Tipuri de turbine eoline

• în funcţie de intensitatea vântului în zonele de
amplasare, şi de puterea de acţionare necesară a
utilajelor, deosebim:
1. turbine cu rotire lentă, care se caracterizează

prin următoarele:
• sunt folosite pentru acţionarea unor pompe de
apă (cu piston) sau a morilor de capacitate mică;
• au rotoare cu număr mare de pale;
• au moment de rotaţie mare;
Turbină eoliană Turbină eoliană cu
• sunt acţionate de viteze mici ale vântului.
cu rotire lentă rotire în plan vertical
2. turbine cu rotire rapidă - dintre care

deosebim:
• turbine cu rotire în plan vertical (cu ax orizontal) -
generatoare eoliene (turaţie relativ scăzută 20-50
rot/min). Turbinele cu ax orizontal au puteri
cuprinse între 30 kW şi 1,5 MW.
• turbine cu rotire în plan orizontal (cu ax vertical) –

turbine Darrieus şi turbine Savonius tip Darrieus tip Savonius
Turbine eoliene cu rotire în plan orizontal

3. BIOMASA
• Conform Directivei 28 a CE din 2009 biomasa este definită ca fiind „fracţiunea

biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi reziduurilor de origine biologică din
agricultură (inclusiv substanţe vegetale şi animale), silvicultură şi industriile
aferente, inclusiv pescuitul şi acvacultura, ca şi fracţiunea biodegradabilă a
deşeurilor industriale şi municipale”.
• Clasificarea biomasei
• O clasificare poate fi făcută din punct de vedere al reziduurilor (deşeurilor) primare,
secundare şi biomasa cultivată special pentru scopuri energetice:
– Reziduurile primare
– Reziduurile secundare
– Culturile cu scopuri energetice:
• Există un potenţial mare de biomasă ce poate fi şi mai mult mărit printr-o utilizare mai
bună a resurselor existente şi prin creşterea productivităţii culturilor.
• Culturile energetice constituie, în principal, materia de sinteză aleasă pentru
biocombustibili de transport, în timp ce biomasa lemnoasă şi producţia secundară din
agricultură este folosită, de regulă, pentru producţia de căldură şi electricitate.
• România are un potenţial mare de biomasă, provenind mai ales din producţia
secundară agricolă (60%) şi forestieră (20%). În acest moment, tehnologiile pe bază
de biomasă sunt cele tradiţionale şi sunt folosite doar pentru încălzire.

3. BIOMASA
• Exista trei clase de culturi energetice cunoscute a fi utilizate pentru producerea de

bioenergie:
• specii anuale, care sunt cultivate şi recoltate în fiecare an, de exemplu culturi
generatoare de venit precum porumbul, sfecla de zahăr, cerealele, plantele
oleaginoase şi plantele textile;
• specii perene, care sunt plantate o dată la fiecare 12-25 de ani şi recoltate anual, de
exemplu miscanthus sau iarba canarului
• specii forestiere cu ciclu scurt, care sunt plantate o dată la 20-30 de ani şi recoltate la
fiecare 2-10 ani, de exemplu răchita, plopul, salcâmul sau paulownia, cu un ritm de
recoltare peren.
• In funcție de natura materiei prime, biomasa poate fi valorificată energetic obținându-

se :
 biocombustibili solizi
 biocombustibili lichizi
 biogaz

3. BIOMASA
• Exceptând cazurile în care arderea directă este potrivită, biomasa brută necesită
transformarea în combustibili solizi, lichizi sau gazoşi care pot fi folosiţi pentru
producerea de căldură, electricitate sau combustibili pentru autovehicule.
• Această conversie se realizează prin procese mecanice, termice sau biologice.
 Procesele mecanice: sortarea şi compactarea deşeurilor, procesarea reziduurilor de
lemn, paie, coceni etc. în baloţi, pelete sau brichete, presarea seminţelor
oleaginoase.
 Procesele termice: arderea, gazeificarea şi piroliza. Ele produc, fie căldură, fie gaze
sau lichide.
 Procesele biologice: fermentaţia (digestia) aerobă sau anaerobă.

3. BIOMASA
BIOCOMBUSTIBILI SOLIZI
• sunt folosiți pentru furnizarea energiei termice rezultată prin ardere
• Lanţul valoric al biocombustibililor solizi reprezintă un exemplu de bune practici care a
fost implementat cu succes (materie de sinteză provenită din păduri). România are o
importantă sursă de biomasă forestieră.
• Lemn de foc, aşchii de lemn, pelete sau brichete pentru încălzire rezidenţială cu
boilere sau cuptoare;
 Aşchii de lemn sau scoarţă de copac pentru sisteme de termoficare comunală,
energie termoelectrică, ca şi pentru producţia de electricitate la scară medie şi
mare prin combustie (inclusiv prin co-ardere) în cazane cu abur convenţionale.
 Aşchii de lemn sau scoarţă pentru gazeificare termică şi pentru producţia de
energie termoelectrică;
 Pelete industriale de calitate pentru co-ardere în centrale electrice;
 Paie balotate pentru termoficare sau pentru centrale termoelectrice.

3. BIOMASA
• A doua sursă importantă de biomasă în România este reprezentatǎ de resturile

vegetale din agricultură
 Paiele de cereale sunt folosite în special pentru producerea energiei termice.

 Ciocǎlǎii de porumb, utilizaţi ca biocombustibili pentru obţinerea energiei
termice, au un conţinut energetic bun.
 Tulpinile de porumb (coceni), tulpinile de floarea soarelui, vrejii de soia au
conţinut energetic şi însuşiri de ardere asemǎnǎtoare cu cele ale paielor.
 Boabele de cereale sunt “ultima invenţie” în materie de biocombustibili utilizaţi
pentru producerea energiei termice.

3. BIOMASA
• Compoziţia chimică a biomasei solide este următoarea:

 lignină (C40H44O6) = 15¸30%;
 celuloză (C6H10O5) = 40¸45%;
 hemi-celuloză = 20¸35%.
• Dintre aceste componente lignina acţionează ca un liant ce ţine fibrele de celuloză
legate. Pentru fabricarea peletelor, conţinutul de lignină trebuie să fie cât mai mare.
• Pentru a mări densitatea combustibililor solizi din biomasă se foloseşte transformarea
biomasei în pelete sau brichete, realizând atât o utilizare superioară a deşeurilor
forestiere şi agricole, cât şi protejarea naturii de poluarea cu aceste produse
secundare.

3. BIOMASA

3. BIOMASA
Categorii
a. Deșeuri de lemn: lemn de foc, scoarță de copac, crengi uscate/tocate, corzi de viță de
vie, rumeguș, talaș
Aceste deșeuri se pot folosi în stare brută (neprelucrată) sau pot fi presate sub formă de
peleți/pelete.
Peletele se obţin prin mărunțirea crengilor sau cojilor de copac, aşchilor şi a rumeguşului
de lemn, mărunţirea tulpinilor de cereale etc. şi presarea tocăturii obținute într-o matrită.
În urma frecării materialului rezultă căldură care înmoaie lignina.
Prin răcire ea leagă praful obținut din biomasă. Deoarece nu se foloseşte nici un liant
pentru fabricarea peletelor, conținutul în lignină al biomasei utilizate este foarte
important, de aceea din compoziția peletelor nu trebuie să lipsească deşeurile de
răşinoase.
Pelete/peleți -caracteristici
• au diametrul de φ=6-8 mm și o lungime de Lmax= φx5 mm
• au conținut energetic de 16,9-18 MJ/kg (4,7-5 kWh/kg)
• au umiditate cuprinsă între U=8-12%
• echivalent energetic
• 2,5 t peleți ≈ 1t combustibil lichid
• 2,1 t peleți ≈ 1000 l combustibil lichid

3. BIOMASA
b. Reziduuri și produse secundare de la producția agricolă vegetală: paie de cereale,

coceni și ciocălăi de porumb, tulpini de floarea soarelui, vreji de fasole sau soia etc
• conținutul energetic variază în funcție de natura și umiditatea materiei prime, astfel:
• paie cu U=15% - conținut energetic 14,5 MJ/kg
• paie cu U=35% - conținut energetic 10,8 MJ/kg
• ciocălăi porumb - conținut energetic 18,5 MJ/kg (cu limite între 15,3-21,7 MJ/kg)
• echivalent energetic
• 2,5 kg paie ≈ 1 kg combustibil lichid de încălzire
• Paiele de, grâu, secară, orz, ovăz, orez, constituie o importantă sursă de materie primă
pentru producția de biocombustibili, fiind cunoscută neutralitatea acestor materiale la emisia
gazelor cu efect de seră. Paiele nu se găsesc în cantităţi mari într-un singur loc, astfel încat
pentru a fi utilizate trebuiesc mai întâi să fie balotate, pentru a fi manipulate şi depozitate
înainte de utilizare.
• O caracteristică specifică paielor din cereale este conţinutul ridicat de siliciu, funcţie de tipul
de material, după cum urmeaza:
• orez – 9-10%
• grâu – 5-7%
• ovăz – 4-7%

3. BIOMASA
• Brichetele sunt rezultatul unui proces de comprimare a

materialului lemnos cu dimensiuni mici.
Utilizarea brichetelor ca material combustibil are o serie
de avantaje, printre care amintim:
 îmbunătățește caracteristicile fizice ale

combustibilului;
 se micșorează volumul de stocare al
combustibilului de 10 - 12 ori ;
 puterea calorifică este mai mare cu 38 - 60 % decât
cea a lemnului de foc ;
 crește volumul de energie în raport cu consumul de
material lemnos ;
 îmbunătățește și protejează performanțele
sistemului termic;
 se obțin resturi mai puține dupa ardere, conținutul
de cenuşă fiind de 0, 5 %, cuptorul de ardere este
cu mult mai curat;
 se asigură usurință în manipulare și transport.

3. BIOMASA
Fluxul tehnologic pentru producţia de pelete sau brichete

• Procesarea tulpinilor de cereale (paie, coceni, vreji etc.) și a altor produse
secundare din producția agricolă, pentru transformarea lor în pelete sau
brichete (biocombustibili solizi regenerabili) urmareşte în general acelaşi flux
tehnologic ca şi cel pentru materialele lemnoase.
• Pentru producţia şi utilizarea de pelete sau brichete, fluxul de fabricaţie şi
distribuţie la consumator, porneşte de la biomasa vegetală ca materie primă
şi parcurge mai multe faze până la distribuirea şi utilizarea acestor
combustibili de către consumatorul final.

3. BIOMASA
• Pregătirea materialelor constă în sortarea şi măcinarea materialelor umede.

• Uscarea materialelor granulare lemnoase, se realizează cu uscătoare speciale.
• Măcinarea materialelor granulare lemnoase este o operaţie necesară pentru obţinerea
unei anumite dimensiuni constante si omogene .
• Peletizarea şi brichetarea reprezintă transformarea în combustibil a materialelor
special pregătite de echipamentele componente ale fluxului tehnologic de fabricaţie.
 Peletizarea se realizează prin extrudare, adică prin trecerea forţată si în mod
continuu a unei cantităţi foarte mari de material printr-un orificiu foarte mic.
 Brichetarea se realizează prin presare într-un cilindru cu ajutorul unui piston ce
poate fi acţionat hidraulic sau mecanic de unde rezultă si denumirea de brichetare
hidraulică sau mecanică.
• Răcirea, este operaţia obligatorie după operaţia de peletizare, în fluxul tehnologic de fabricaţie datorită
temperaturii ridicate a produsului finit la iesirea din matriţa de extrudare.
• Ambalarea produsului finit se realizează în saci de plastic cu greutatea începând de la 10-15 kg şi până
la 25 kg funcţie de necesitate.
• Depozitarea este operaţia necesară în special pentru clientul final, înainte ca peleţi să fie utilizaţi pentru
alimentarea centralelor termice respective.
• Consumatorul final este reprezentat de utilizatorul de centrale termice pentru producţia de apă caldă sau
de aer cald.

3. BIOMASA
Avantajele și dezavantajele surselor regenerabile de energie
Avantaje Dezavantaje
Mediu • aproape circuit închis al CO2, O2, S și al • lipsa unui stimulent pentru reducerea folosirii
mineralelor materialelor
• reducerea efectului de seră
• folosirea surselor regenerabile ca fiind gratuite
• scurtarea căilor de transport
• degradabilitate biologică
• siguranță toxicologică
• vulnerabilitate redusă
Agricultură • posibilitatea folosirii alternative a suprafețelor • crearea unei concurențe pentru producția de
agricole, care nu mai sunt folosite la cultivarea alimente
plantelor destinate consumului uman sau animal • riscuri economice prin starea si starea
• sarcini zonale noi și surse noi de venit pentru culturilor
agricultură- prevenirea migrației în zonele rurale • necesar de suprafațe
• avantaje agronomice prin extinderea spectrului de
plante cultivate-extinderea rotației culturilor
Industrie • crearea de structuri descentralizate în • prețuri mari
aprovizionarea cu energie • probleme de acceptare la utilizatori și
• securitatea aprovizionării, grad înalt de consumatori
independență • fluctuații ale calității și cantității materiei prime
• crearea de noi locuri de muncă • eforturi mari pentru cercetare
• creșteri reduse de prețuri comparativ cu cel al • costuri mari - necesar de subvenții
surselor fosile

3. BIOMASA
Tipuri de instalații de ardere și sisteme de alimentare cu peleți

3. BIOMASA
Schema instalației de ardere pentru baloți cilindrici

3. BIOMASA
Tipuri de instalații pentru arderea rumegușului

3. BIOMASA
Master Agricultură durabilă-Anul I-Facultatea de Agricultură

3. BIOMASA
B. BIOCOMBUSTIBILI LICHIZI
• sunt utilizați pentru alimentarea motoarelor cu ardere internă (motoare Diesel sau Otto)
• se obțin prin prelucrarea plantelor cultivate în acest scop (plante energetice)
Categorii
a. Uleiuri vegetale: ulei de rapiță, ulei de floarea soarelui, ulei de palmier
Uleiul de rapiță
• se folosește ca și biocombustibil la acționarea motoarelor cu aprindere prin comprimare - motoare Diesel
• are același conținut energetic ca și motorina- 37-40 MJ/kg
• se obține prin presarea semințelor de rapiță
• se poate utiliza în formă brută sau esterificat sub formă de RME- Raps Metil Ester
• avantaje: biodegradabil, asigură circuitul închis al CO2 în natură
Circuitul în natură al CO2

obţinut prin arderea
biocombustibililor
Rapiță
conținut de ulei - 40-45%

3. BIOMASA
Utilizarea Biodiselului
Avantaje Biodieselul este un combustibil ecologic, alternativ;

• Nu sunt necesare modificări ale sistemului de alimentare al motorului;
• Conţinut mare de oxigen;
• Este lipsit de sulf;
• Este biodegradabil şi netoxic;
• Amestecurile biodiesel - motorină au conţinut de sulf mai mic decât motorina iniţială;
• Reducerea considerabilă a emisiilor poluante.
Dezavantaje
• Viscozitate mai mare decât la combustibilul clasic;
• Probleme la pornirea motorului la temperaturi mai scazute;
• Consum mai ridicat;
• Procent mai ridicat al emisiilor de oxizi de azot (NOx);
• Puterea mai mica a motorului cu 5% comparativ cu dieselul clasic;
• Depunerile de la nivelul injectorului;
• Grad de uzura mai ridicat al motorului.

3. BIOMASA
b. Bioetanol
• este etanol (C2H5OH) produs prin fermentarea
biologică a carbohidratelor derivate din materii
vegetale
C6H12O6 2C2H5OH + 2CO2

glucoză etanol
• se obține din fermentarea diferitelor produse

agricole, și anume:
• materii prime direct fermentescibile: sfecla
de zahar şi diferite produse intermediare ale
fabricării zahărului (melasa), trestia de zahăr,
topinambur etc.
• materii prime amidonoase şi celulozice:
cartofi, porumb, grâu, orz, sorg zaharat etc.
• se folosește ca și combustibil la motoarele cu Obţinerea biobenzinelor din culturi
aprindere prin scânteie - motoare Otto de putere zaharoase, amidonoase şi
mică lignocelulozice
• la noi în țară bioetanolul se obține din melasă
• are un echivalent energetic de 1,5 l etanol ≈ 1 l
benzină

3. BIOMASA
Avantajele utilizării bioetanolului:
• se obţine din materii prime regenerabile şi nu din produse finite cum este etanolul sintetic;
• emisia de gaze este mult mai mică comparativ cu emisiile de gaze rezultate la utilizarea benzinei din petrol
(emisia de fum, hidrocarburi, monoxid de carbon şi dioxid de carbon sunt reduse);
• reducerea însemnată a emisiei de dioxid de carbon (chiar atunci când se utilizează în procent de 10% - E10)- cu
până la 70%
• bioetanolul are o cifră octanică ridicată fapt ce previne detonaţiile şi elimină necesitatea utilizării tetraetil
plumbului pentru mărirea cifrei octanice;
• comparativ cu combustibilul fosil, bioetanolul este biodegradabil şi nu este toxic;
• utilizarea bioetanolului în benzină într-un procent de 5-10% nu necesită modificări ale motoarelor
autovehiculelor; adaptarea corespunzătoare a motorului este necesară numai pentru combustibilul E85 (85%
bioetanol şi 15% benzină) şi E100;
• este amestecat şi distribuit la staţiile de benzină cu mijloacele clasice utilizate pentru produsele petroliere;
Dezavantajele utilizării bioetanolului:

• bioetanolul nu poate fi utilizat în aviaţie, bărci cu motor şi nave maritime
• alcoolul de 96% concentraţie nu este miscibil cu benzina; în consecinţă, trebuie avut grijă că excesul de apă din
rezervorul de combustibil poate face ca etanolul să se separe de benzină, iar aceast lucru impune folosirea
bioetanolului de 99.5% concentraţie;
• combustibilii pe bază de etanol nu sunt compatibili cu anumite componente din motor; astfel poate ataca
componentele feroase, determinând coroziunea acestora şi formarea de depozite de săruri;
• la utilizarea bioetanolului pentru prima dată este necesară curăţirea rezervorului de combustibili de impurităţi,
etanolul putând desprinde chiar porţiuni de cauciuc de pe suprafaţa acestuia.

C.BIOGAZ
Biogazul se obține din fermentarea anaerobă a substanțelor organice (dejecții) și a reziduurilor de la fabricile
de bere sau de zahăr (borhot).
• se poate obține și din fermentarea plantelor cu potențial energetic, special cultivate în acest scop (de ex.
porumb pentru siloz)
• puterea calorică este de 25…34 MJ/m3 (gazele naturale au 37,3 MJ/m3).
• fermentarea este produsă de bacterii anaerobe, metanogene.
• bacterii mezofile - 32°C
• bacterii termofile - 55°C
CH3COOH CO2+CH4
Avantaje:
CO2+4H2 CH4+2H2O
• neutralizarea dejecțiilor (mirosuri și agenți patogeni)
• limitarea poluării mediului
Utilizare:
• obținerea de energie termică prin ardere
• pentru încălzire
• pentru prepararea apei calde menajere
• obținere de energie electrică
Etapele obținerii biogazului
hidroliză acidogeneză acetogeneză metanogeneză

C. BIOGAZ
Materii prime și producțiile

de biogaz obținute
Biogazul conține:
• metan (CH4): 60 - 70 %
• dioxid de carbon (CO2): 25-30%
• monoxid de carbon, azot, hidrogen
sulfurat, alte hidrocarburi, hidrogen şi
vapori de apă.
Producția de biogaz obținută în 24h:

• de la 10 porci – 2 m3
• de la 2 bovine – 2,5…3,8 m3
• de la 100 de păsări – 1,5 m3

C. BIOGAZ

C. BIOGAZ

Biometan

4. ENERGIE TERMICĂ RECUPERATĂ
Cerințele schimbătoarelor de căldură

• trebuiesc protejate împotriva coroziunii (vapori de apă, CO2, NH3, H2S)
• capacitate bună de conductivitate termică
• posibilitatea de autocurățare prin îndepărtarea prafului
• investiție scăzută
• posibilitate de montare la sistemele de ventilație
Tipuri de schimbătoare de căldură

a. tip ”aer-aer”
• sunt folosite frecvent la recuperarea căldurii degajate de animale care se găsește în aerul din
adăposturi și servește la încălzirea aerului introdus în alte circuite (de ex. la instalațiile de uscare, etc.)
• cele mai folosite tipuri constructive sunt schimbătoarele cu plăci
b. tip ”sol-aer”
• se folosesc la încălzirea aerului cu ajutorul căldurii recuperate din sol
c. tip ”apă-aer”
• se folosesc la încălzirea aerului din adăposturi
d. tip ”aer-apă”
• se folosesc în industria alimentară , de ex. la încălzirea și răcirea laptelui
e. tip ”apă-apă”
• se folosesc la încălzirea apei menajere

b. Recuperarea regenerativă a energiei termice

• caracteristică: temperatura mediului încălzit este mai mare decât temperatura mediului care cedează căldura
• se realizează cu ajutorul pompei termice (pompe de căldură)
• mediul care cedează căldura: aer, lapte, carne tfp>> tic
unde:
• mediul care primește căldura: aer, apă t - temperatura finală primită
fp
tic- temperatura inițială cedată
Tipuri de pompe termice
a. Pompe de căldură pe sursă de aer (extrag căldura din aerul din exterior)
• pompe tip ”aer-aer” – transferă energia termică aerului din interior
• pompe tip ”aer-apă” – transferă energia termică la un rezervor de apă
b. Pompe de căldură geotermale (extrag căldura din sol)
• pompe de căldură ”geotermale-aer”- transferă căldura către aerul din interior
• tip ”sol-aer”
• tip ”rocă-aer”
• tip ”apă-aer”
• pompe de căldură ”geotermale-apă”- transferă căldura la un rezervor de apă
• tip ”sol-apă”
• tip ”rocă-apă”
• tip ”apă-apă”

Instalație cu pompă termică

• circuit etanș al agentului frigorific- freon, clorură de metil,
amoniac
Indicele de putere
Pt

Pe
unde:
Pt - puterea termică obținută
Pe - puterea electrică
ε = 2...6 (3...4)
Ex:
• lapte 38°C --- răcire la 4°C
• apă 13-15 °C --- încălzire la 40 °C

Curs EAA Extras

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs EAA Extras

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Master: Agricultură Durabilă

Conf.dr. Nicoleta-Alina UDROIU

Master Agricultură durabilă-Anul I-Facultatea de Agricultură Conf.univ.dr. N.-A. Udroiu

energia eoliană----------------- energie mecanică-------------------- energie electrică

Randamentul conversiei energiei

Forma de energie convertită Mijloace tehnice folosite Randamentul conversiei

Master Agricultură durabilă-Anul I-Facultatea de Agricultură Conf.univ.dr. N.-A. Udroiu

Clasificarea surselor regenerabile de energie

Master Agricultură durabilă-Anul I-Facultatea de Agricultură Conf.univ.dr. N.-A. Udroiu

Radiaţia terestră globală

Master Agricultură durabilă-Anul I-Facultatea de Agricultură Conf.univ.dr. N.-A. Udroiu

Master Agricultură durabilă-Anul I-Facultatea de Agricultură

Dispozitivul fotovoltaic reprezintă

Eficienţa diferitelor tipuri de celule solare

Master Agricultură durabilă-Anul I-Facultatea de Agricultură Conf.univ.dr. N.-A. Udroiu

Materiale folosite în construcția dispozitivelor fotovoltaice

2. celule solare fotoelectrochimice

Criterii de alegere ale materialelor utilizate la fabricarea celulelor solare

Parametri caracteristici ai unei celule fotovoltaice

Master Agricultură durabilă-Anul I-Facultatea de Agricultură Conf.univ.dr. N.-A. Udroiu

Schema unui sistem fotovoltaic insular

Master Agricultură durabilă-Anul I-Facultatea de Agricultură Conf.univ.dr. N.-A. Udroiu

Dimensionarea unui sistem fotovoltaic trebuie să se

• Când trebuie să funcţioneze sistemul? Tot anul, timp

Aplicaţii speciale ale conversiei fotovoltaice

Master Agricultură durabilă-Anul I-Facultatea de Agricultură Conf.univ.dr. N.-A. Udroiu

Master Agricultură durabilă-Anul I-Facultatea de Agricultură Conf.univ.dr. N.-A. Udroiu

Componentele unui colector solar plan sunt:

Master Agricultură durabilă-Anul I-Facultatea de Agricultură Conf.univ.dr. N.-A. Udroiu

Aplicaţii ale utilizării conversiei termice în zootehnie

Master Agricultură durabilă-Anul I-Facultatea de Agricultură Conf.univ.dr. N.-A. Udroiu

1. Colectoare solare plane cu aer

Modalităţi de circulaţiei a aerului la nivelul Temperaturile înregistrate la nivelul colectorului

Master Agricultură durabilă-Anul I-Facultatea de Agricultură Conf.univ.dr. N.-A. Udroiu

2. Colectoare solare plane cu apă

Master Agricultură durabilă-Anul I-Facultatea de Agricultură Conf.univ.dr. N.-A. Udroiu

Instalație solară pentru încălzirea apei

Tipuri constructive de colectoare

• energia eoliană presupune utilizarea energiei cinetice conţinută în curenţii de aer,

Puterea masei de aer în mişcare este dată de relaţia:

Master Agricultură durabilă-Anul I-Facultatea de Agricultură Conf.univ.dr. N.-A. Udroiu

Valorile caracteristice ale unei instalaţii eoliene sunt:

În caz de urgenţă se pot folosi elemente de protecţie cum ar fi:

Instalaţiile eoliene de putere mare, prezintă şi o serie de dezavantaje, şi anume:

Master Agricultură durabilă-Anul I-Facultatea de Agricultură Conf.univ.dr. N.-A. Udroiu

Tipuri de turbine eoline

1. turbine cu rotire lentă, care se caracterizează

2. turbine cu rotire rapidă - dintre care

• turbine cu rotire în plan orizontal (cu ax vertical) –

Turbine eoliene cu rotire în plan orizontal

Master Agricultură durabilă-Anul I-Facultatea de Agricultură Conf.univ.dr. N.-A. Udroiu

• Conform Directivei 28 a CE din 2009 biomasa este definită ca fiind „fracţiunea

Master Agricultură durabilă-Anul I-Facultatea de Agricultură Conf.univ.dr. N.-A. Udroiu

• Exista trei clase de culturi energetice cunoscute a fi utilizate pentru producerea de

• In funcție de natura materiei prime, biomasa poate fi valorificată energetic obținându-

Master Agricultură durabilă-Anul I-Facultatea de Agricultură Conf.univ.dr. N.-A. Udroiu

Master Agricultură durabilă-Anul I-Facultatea de Agricultură Conf.univ.dr. N.-A. Udroiu

Master Agricultură durabilă-Anul I-Facultatea de Agricultură Conf.univ.dr. N.-A. Udroiu

• A doua sursă importantă de biomasă în România este reprezentatǎ de resturile

 Paiele de cereale sunt folosite în special pentru producerea energiei termice.

Master Agricultură durabilă-Anul I-Facultatea de Agricultură Conf.univ.dr. N.-A. Udroiu

• Compoziţia chimică a biomasei solide este următoarea:

Master Agricultură durabilă-Anul I-Facultatea de Agricultură Conf.univ.dr. N.-A. Udroiu