Constituția din 1866 este actul juridic și politic fundamental al României adoptat

după Unirea Principatelor Române.

Premisele adoptării Constituției din 1866

După abdicarea la 11 februarie 1866 a lui Alexandru Ioan Cuza, atât liberalii, cât și
conservatorii înclinau, majoritatea, pentru aducerea unui prinț dintr-o dinastie străină pe tronul
României, fapt ce ar fi garantat siguranța stabilității politice și sociale.
Astfel, s-a perfectat aducerea în țară a lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care era văr
din partea mamei cu Napoleon al III-lea și înrudit și cu regele Prusiei. Carol a acceptat
propunerea la 25 aprilie 1866, obține acordul tatălui său, al regelui Prusiei și al cancelarului
Bismarck pentru plecarea către România. Prințul a călătorit până la Turnu Severin folosind un
pașaport fals, din cauza conflictului dintre Austria și Prusia. El a fost însoțit pe parcursul
călătoriei sale de Ion C. Brătianu. La 10 mai 1866, Carol I a intrat în București, fiind
proclamat domn de către Adunarea Legislativa, în clădirea Mitropoliei. Cu o lună înaintea
venirii lui Carol I, fusese aleasă Adunarea Legislativă, care s-a transformat după venirea
acestuia în Adunare Constituantă. Această Adunare Constituantă avea rolul de a discuta și a
vota proiectul unei Constituții. Noua lege fundamentală a fost promulgată de domn la 1 iulie
1866.
Constituția din 1866 este prima constituție propriu-zisă a României, adoptată după modelul
Constituției Belgiei din 1831. Constituția a fost adoptată în timpul regelui Carol I , fiind cea
mai longevivă constituție (1866-1923) și cea mai importantă realizare a regimului lui Carol I.
Ea transforma România în monarhie constituțională ereditară (în linie coborâtoare directă și
legitimă a măriei sale principelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, din bărbat în bărbat.
prin ordinul de primogenitură și cu exclusiunea perpetuă a femeilor și coborâtorilor lor - Art.
82) și prevedea principii democratice precum: separarea puterilor în stat, responsabilitate
ministerială, drepturi și libertăți cetățenești, dar menținea totodată votul cenzitar (persoanele
puteau vota pe baza unei sume de bani, astfel cei care votau erau adesea marii proprietari de
pământuri, în majoritate conservatori).
A fost prima constituție elaborată fără concurs străin și fără aprobare externă, devenind un act
de manifestare a independenței, făcând abstracție de suzeranitatea otomană și garanția
colectivă a celor 7 mari puteri, oferind totodată cadrul pentru evoluția statului român pe baze
moderne și democratice.
Constituția din 1866 și-a încetat aplicabilitatea la data intrării în vigoare a Constituției din
1923.
 Caracteristicile Constituției din 1866
 este prima constituție internă românească
 a fost promulgată fără a se cere acordul Marilor Puteri
 a fost elaborată după modelul Constituției Belgiene din 1831
 este un act de factură liberală
 proclama suveranitatea națională
 guvernarea era reprezentativă și responsabilă
 se instituia principiul separării puterilor în stat
 monarhia reprezenta forma de guvernământ în stat și era ereditară
 stabilea libertăți și drepturi cetățenești
 includea un nou sistem electoral, bazat pe votul cenzitar
 este prima realizare a lui Carol I
 a fost considerată una din cele mai democratice constituții din Europa
 cuprinde 8 titluri și mai multe articole
 instituțiile centrale ale statului erau:
 Monarhia era ereditară, în familie pe linie bărbătească, moștenitorii tronului urmând să fie
crescuți în religia ortodoxă
 Guvernul reprezinta puterea executivă și era condus de primul ministru; împarte puterea
executivă cu monarhul. Avea ca sarcini prezentarea proiectelor legii Parlamentului și punerea
în practică a legilor votate de Parlament
 Parlamentul reprezinta puterea legislativă și era format din Senat și Camera Deputaților
structura bicamerala ce fusese introdusa pentru prima oara de A.I.Cuza in 1864 prin "Statutul
dezvoltator al Conventiei de la Paris"
Modificări aduse Constituției din 1866
 1879: modificarea Art. 7 ce condiționa cetățenia română de apartenența la rituri creștine
 1884: numărul colegiilor electorale se reducea de la 4 la 3 pentru Adunarea Deputatilor si de
la 3 la 2 pentru Senat, astfel lărgindu-se dreptul de vot insa nu semnificativ
 1917: se renunță la articolul ce declara proprietatea sacră și inviolabilă, se modifică art. 57
și 67 pentru a se putea realiza reforma electorală (1918) și agrară (1918-1921) ce prevedea
împroprietărirea soldaților pe baza promisiunilor din 1917
Principiul separării puterilor în stat
Puterea executivă (domn și guvern)
Prerogativele Domnului:
 numește și revocă miniștrii
 are drept de grațiere și de amnistie politică, însă acesta nu se aplică în cazul miniștrilor
 numește și confirmă în toate funcțiile publice
 are drept de a bate monedă
 este liderul suprem al armatei
 are dreptul de a dizolva Parlamentul
 dispune de dreptul de veto
 acordă distincții și decorații
are dreptul la judecata
Puterea legislativă (Adunarea Deputaților și Senatul)
Parlamentul:
 cu o structura bicamerala:senatori si adunarea deputatilor
 are drept de interpelare a miniștrilor ( de a cere socoteală în privința anumitor decizii, etc.)
 are drept de inițiativă și sancțiune (aprobare) a legilor
 Adunarea Deputaților discută și votează bugetul de stat
Domnitorul:
 sancționează și promulgă legile
 are drept de vot absolut
Puterea judecătorească
Este exercitată prin Curți de judecată , Tribunale si prin instanta suprema:Inalta Curte de
Justitie si Casatie.
 hotărârile și sentințele lor se pronunță în virtutea legii și se execută în numele domnului.
Drepturi și libertăți cetățenești prevăzute în Constituția din 1866
 libertatea conștiinței
 libertatea învățământului
 libertatea presei
 libertatea întrunirilor și asocierilor