1.

Echilibrul lichid-vapori (legi de echilibru, obtinerea datelor de echilibru, importanta datelor de

echilibru). Particulariți în cazul sistemelor neideale.
Legi de echilibru

LegeaFazelor

L + F = C +2 L = C – F +2

C- nr.componenţi care coexistă în F faze.

L- nr. gradelor de libertate sau numarul de varilabile intensive care trebuie fixate pentru ca sistemul sa fie definit.
C=2, F=2 ,L=2

legea lui Raoult – presiunea parţială a unui component din faza de vapori, în echilibru cu faza lichidă, este egală cu
produsul dintre presiunea de vapori a componentului pur la temperatura de fierbere a amestecului şi fracţia molară a
componentului în faza lichidă

Obtinerea datelor de echilibru

Importanta datelor de echilibru
Cunoaşterea datelor de echilibru lichid-vapori are o importanţă deosebită la calculul şi proiectarea utilajelor de distilare şi
rectificare.
b. Amestecuri neideale
La aceste amestecuri, forţele intermoleculare în fază lichidă sunt mai mari sau mai mici decât în componenţii puri
astfel încât presiunile parţiale pi vor fi mai mici, respectiv mai mari decât cele calculate cu legea Raoult; abaterile sunt în
funcţie de concentraţie.

Pentru amestecuri neideale cu abateri relativ mici, presiunea parţială pi corespunzătoare fazei lichide în echilibru se
calculează cu legea lui Raoult completată cu coeficienţii de activitate, i , ale căror valori sunt mai mari sau mai mici
decât unitatea. Se obţin relaţiile:

Coeficienţii de activitate depind de natura componenţilor amestecului, de concentraţie şi presiune. De cele mai
multe ori valorile acestora se determină din date experimentale. În literatură există o serie de relaţii şi modele de calcul al
coeficienţilor de activitate

2. Antrenarea cu vapori (de ce se utilizează, aplicații, principiul metodei, agenți de antrenare,

aparatura pentru antrenare – elemente de bază, consum de antrenant).
Antrenarea cu vapori (hidrodistilare)

Este o tehnică de separare care se utilizează atunci când amestecul de separat are punctul de fierbere foarte
ridicat sau când prin distilare obişnuită la temperatura de fierbere a amestecului, componenţii din amestec se pot degrada
sau pot reacţiona. Separarea se bazează pe reducerea temperaturii de fierbere a amestecului prin creşterea presiunilor
parţiale cu ajutorul unui antrenant – abur supraîncălzit sau gaze (dioxid de carbon, azot etc.).
De regulă se utilizează vapori de apă, nemiscibili cu amestecul de separat, care de cele mai multe ori este un
lichid organic.
 3.Alegeți o metodă de separare a unui amestec binar omogen care are volatilitate mare și nu
necesita o separare avansata a componenților. Prezentați principiul metodei, schița instalației –
parți componente, funcționarea instalației.
4. Rectificarea continua a amestecurilor binare – principiul rectificării, instalația de rectificare
continuă – părți componente.
Rectificarea continuă a amestecurilor binare
 Rectificarea este o succesiune de vaporizări şi condensări rezultate din schimbul de căldură şi de masă
între faza vapori şi refluxul lichid care circulă în contracurent prin coloana de rectificare.
Rectificarea continuă este o operaţie în regim staţionar, amestecul care trebuie separat în componenţii săi
intrăîn coloana de rectificare cu debit constant, compoziţie şi temperatură constantă, iar cele două fracţiuni care
rezultă din coloană au de asemenea debite şi temperaturi constante.
La rectificare, prin contactarea în contracurent a celor două faze, se asigură o îmbogăţirea a fazei vapori în
componenţi uşor volatili, iar a fazei lichide în componenţi greu volatili. Un amestec binar poate fi separat în componenţii
săi într-o singură coloană de rectificare.
Coloane cu talere
Coloana propriu-zisă este o structură cilindrică în care sunt montate
la distanţe convenabile, echipamente de contactare numite talere.
Amestecul de separat este adus pe un taler, ales în funcţie de
compoziţia amestecului, numit taler de alimentare. Acest taler
împarte coloana în două zone: de concentrare – situată deasupra
talerului de alimentare şi de epuizare sau stripare – situată sub acesta.
Instalaţia mai este prevăzută cu un fierbător situat la partea inferioară şi
un condensator, la partea superioară. Vaporii produşi în fierbător
circulă ascendent, iar lichidul curge descendent, parcurgând
transversal fiecare taler. În urma contactării are loc un schimb de
căldură între vapori şi lichid, în urma căruia componentul volatil se
separă preponderent în faza vapori, iar componentul greu volatil trece
cu precădere în faza lichidă.
Vaporii care părăsesc coloana, bogaţi în component uşor
volatil, sunt condensaţi, o parte din lichidul rezultat fiind
returnată la vârful coloanei, ca reflux. Restul de lichid constituie distilatul sau produsul de vârf al coloanei.
Lichidul care părăseşte ultimul taler al coloanei, bogat în component greu volatil, este parţial vaporizat în
fierbător, vaporii reintroducându - se în coloană, iar restul lichidului fiind evacuat ca reziduu.

5. Elemente de proiectare a coloanei de rectificare (calculul diametrului, calculul înălțimii coloanei

(fara determinarea nr. de talere)

Diametrul coloanelor de rectificare se determină în funcţie de debitul maxim de vapori şi de

viteza maximă admisibilă a vaporilor

Înălţimea coloanei depindede număru lreal de talere şi de distanţa dintre talere. Numărul real de talere se
calculează ca raportul dintre numărul de talere teoretice şi eficacitatea globală mediea coloanei(Em).

6. Adsorbția dinamică, principiul, forma unei curbe de strapungere, importanța informațiilor

oferite de curba de strapungere.
 Adsorbţia dinamică - fluidul care conţine solutul străbate un strat
granular fix, mobil sau fluidizat de adsorbant.

Un ciclu de adsorbţie este compus din următoarele etape adsorbţia

propriu zisă, desorbţia, regenerarea adsorbantului şi răcirea
adsorbantului În timpul adsorbţiei gazul străbate stratul de
adsorbant în sens ascendent sau descendent

Această fază se încheie fie atunci când în efluent apar urme de solut
(punct critic sau punct de străpungere), fie atunci când în efluent
concentraţia atinge o valoare impusă

7. Absorbția – definirea operației, aplicatii, echilibrul la absorbtie.

Este operaţia de separare a unui component sau a unui flux de componenţi dintr-un amestec gazos sau
dintr-o soluţie prin reţinerea acestora pe suprafaţa unui solid (numit adsorbant).
Procesele de separare prin adsorbţie au largi aplicaţii în rafinarea petrolului, industria petrochimică, industria
chimică, industria alimentară, protecția mediului
Dacă un adsorbant este adus în contact cu fluid de o anumită concentraţie, are loc adsorbţia şi după un timp suficient
de lung, între adsorbant şi fluid se stabileşte echilibrul

8. Intocmiți bilanțul de materiale pentru o coloană de absorbție și arătați modul de calcul al

consumului de absorbant (interpretați variantele).
 9. Echilibrul la adsorbție poate fi descris utilizând garfice sau ecuații.
Definiți operația de adsorbție, prezentați pe scurt modul de obținerea a datelor de echilibru,
desenați forma unei curbe de echilibru și precizați informații privind utilitatea datelor de
echilibru.
10. Prezentati schita unui utilaj utilaje de adsorbție, partile componente, functionarea, o posibila
aplicatie
.
Adsorber vertical cu strat
inelar de adsorbant- utilizează ca
adsorbant cărbune activ aşezat între doi
cilindri perforaţi 1. Amestecul aer-vapori
este trimis pe la partea superioară
(racordul 2) şi străbate radial stratul
de adsorbant. Gazul purificat este
evacuat prin racordul (3). Agentul
de desorbţie şi regenerare circulă
prin racordurile (4) şi (5)
11. Coloana cu umplutura (detalii constructive, funcționare, elemente de proiectare – diametrul
coloanei, înălțimea umpluturii).

Diametrul coloanei cu umplutura

Înălțimea coloanelor cu umplutura

H = nT x HETT
 12. Asemanari si diferente intre rectificarea extractiva si rectificarea azeotropa.

RECTIFICARE
EXTRACTIVA

- Caractristica de bază a rectificării extractive este accea că prin adăugarea unui solvent cu un punct de fierbere
ridicat (agent de extracţie) are loc o modificare semnificativă a volatilităţii relative a amestecului de separat.
- Prezenţa acestui solvent determină o neidealitate a amestecului sau modifică neidealitatea existentă
iniţial, făcând posibilă modificarea coeficienţilor de activitate ai celor doi componenţi din amestecul iniţial.
Volatilitatea relativă va creşte dacă dizolvantul modifică preferenţial cei doi coeficienţi de activitate în sensul
reşterii mai rapide a lui 1 faţă de 2 ar fi ca 1 să crească şi 2 să scadă.
- În majoritatea cazurilor dizolvanţii acţionează în acelaşi sens asupra ambilor coeficienţi de activitate. Măsura în
care are loc creşterea coeficienţilor de activitate, respectiv a volatilităţii relative, depinde atât de
natura dizolvantului cât şi de concentraţia lui. Pentru a mări volatilitatea relativă solventul trebuie să se comporte
diferit faţă de cei doi componenţi din amestec. Capacitatea de comportare diferită a solventului în sensul creşterii
mai rapide a coeficientului de activitate 1 în raport cu 2 se numeşte selectivitate.