Procese de transfer de masa

Cursul VI
 Distilarea extractiva (I)
• Principiul distilării extractive este acela al adăugării unui solvent la
amestecul de alimentare greu de separat (fie pentru ca are o
volatilitate relativă redusă, fie pentru că formează azeotrop).
Solventul trebuie sa fie complet miscibil cu amestecul de separat, să
nu formeze azeotrop cu niciunul dintre solvenţi şi să creeze o
puternică neidealitate în soluţie, astfel încât să crească volatilitatea
relativă a componentilor 1 si 2 măcar pe o anumită porţiune a curbei
de echilibru (a si b) sau să „spargă” azeotropul pe care îl formează
componenţii 1 si 2 (c).
y

x x x

a) Amestec binar ideal cu b) Amestec binar neideal c) Amestec binar care

volatilitate relativă scăzută formează azeotrop
 Distilarea extractiva (II)
• Se reaminteşte că, relaţia de definiţie a
volatilităţii relative într-un sistem binar ideal este:
• P1t

P2t
• iar într-un sistem binar neideal este :
 1 P1t
'
 2 P2t
• unde γ1 şi γ2 reprezintă coeficienţii de
activitate ai celor doi componenţi în soluţia
lichidă.
• Selectivitatea se defineste:
1 Cu cat γ1 > γ2 , cu atat selectivitatea solventului fa’[ de

2 componentul 1 este mai mare, iar separarea prin distilare
extractiva se face mai usor.
 Distilarea extractiva (III)
• Solvenţii sunt aleşi după criterii specifice: y
• solventul trebuie să fie selectiv, acesta fiind 75%
50%
criteriul principal la alegerea solventului.
Selectivitatea poate fi constatată numai 25%
experimental. Ea depinde de natura chimică a
componenţilor 1 si 2 si a solventului; 0%

• solventul trebuie sa aibă punctul de fierbere cu

30-500C mai mare decât a componentului
greu (componentul 2) şi să nu formeze x
azeotrop cu niciunul dintre componenţii
sistemului ;
• el trebuie să fie termostabil, să nu se
descompună chimic la temperaturile din Efectul concentraţiei
coloană ; solventului asupra
• să fie complet miscibil cu ceilalţi componenţi, volatilităţii relative a
astfelîncât pe talere să nu se formeze două componenţilor
faze lichide, ceea ce ar avea ca efect
micşorarea eficacităţii talerelor ;
• să nu fie toxic sau coroziv;
• să fie ieftin şi disponibil.
 Instalatia de distilare extractiva

• Se observă că o coloană de
distilare extractivă care are 3
zone de separare, fiind diferită
de coloana de distilare clasică cu
2 zone. Zona I este secţia de
separare a solventului de I C1
produsul de vârf (C1).; aici se S C2
separă urmele de solvent ce arC1+C2 II
putea impurifica produsul de
vârf. Zona II este secţia de
rectificare a coloanei iar zona III
este secţia de stripare. III

Fracţionarea propriu-zisă S
(separarea componentului C1 de
componentul C2) se face de fapt C2+S
în zonele II şi III
 Amenajări interioare ale coloanelor. Talere şi
umpluturi
• Talerele şi umplutura sunt amenajări interioare ale coloanelor care au rolul
de a mări suprafaţa interfacială A lichid-vapori în vederea creşterii debitului
de substanţă transferat între cele două faze, conform legii difuziei, a lui Fick:
N dc
 D 
A ds
• unde: - N este fluxul de masă transferată [kmoli/h]
• - A – aria interfacială de contact lichid-vapori [m2]
• - D – difuzivitatea [m2]
• - dc/ds – gradientul de concentraţie al substanţei ce difuzează pe
distanţa s .
• Totodată, prezenţa amenajărilor interioare în coloană determină o
traciectorie mai ocolită, mai lungă a vaporilor şi a lichidului prin coloană,
mărindu-se astfel timpul de şedere al fazelor în coloană şi prelungindu-se
astfel contactul lor, în vederea unui transfer de masă mai bun.
• Pe de altă parte, lungindu-se traiectoria, viteza liniară a fazelor creşte,
crescând şi turbulenţa, astfel că relaţia de mai sus devine:
Nt dc
  Dt 
A ds
 Talere
• Talerele sunt în principiu plăci circulare cu diametrul egal
cu al coloanei, prevăzute cu perforaţii. Talerele se
clasifică, după direcţia curgerii lichidului pe taler în:
• talere cu curgere transversală a lichidului (talere cu
deversoare); în acest caz, prin perforaţii circulă numai
vaporii în sens ascendent; lichidul se scurge de pe
talerul superior prin deversor, apoi curge transversal şi în
fine, se scurge printr-un alt deversor pe talerul inferior;
datorită existenţei unui zăgaz, pe taler se formează un
anumit nivel de lichid, prin care barbotează vaporii,
mărindu-se tipmul de contact lichid-vapori;
• talere cu curgerea lichidului în contracurent cu vaporii,
prin perforaţii (talere fără deversoare).
• Talerele cu deversoare sunt de trei tipuri principale:
 Talere cu deversoare. Talere cu clopotei
Talerul cu clopotei Talerul cu clopotei UNIFLUX

clopoţel
fante

zăgaz

Coş Deversor

•talere cu clopoţei; clopoţeii

sunt aşezaţi cu gura în jos, în
capătul unor coşuri sudate la
fiecare perforaţie; forma lor şi
fantele practicate în ei, fac din
clopoţei nişte dispozitive ce
servesc drept barbotoare
deosebit de eficiente;
 Talere cu deversoare. Talere tip sita

Au deversoare, lichidul curge transversal

peste taler şi NU prin orificii, fiind
suspendat datorită forţei ascensionale a
vaporilor.
Există talere sita cu orificii circulare dar şi
forme mai elaborate de talere, cum ar fi
talerele JET care direcţionează jetul de
vapori în direcţie de curgere a lichidului
pe taler, în scopul reducerii amestecării
pe taler.
• AVANTAJE:
• sunt de 2-3 ori mai ieftine decât talerele
cu clopoţei.
• Sunt mai uşoare, nu solicită prea mult
fundaţia coloanei.
• DEZAVANTAJE:
• nu sunt atât de eficiente ca talerele cu
clopoţei.
• Nu sunt flexibile.
• Au toleranţe de montaj foarte mici.
 Talere cu deversoare. Talere cu supapape
• Aceste talere au secţiune de trecere a vaporilor variabilă. Aceasta
variază cu viteza vaporilor care va determina deschiderea în mai
mică sau mai mare măsură a supapelor. Se obţine în felul acesta o
viteză liniară a vaporilor constantă.
• Supapele sunt nişte plăcuţe (clapeţi ) care acoperă orificiile
apăsându-le cu propria greutate. În absenţa curgerii vaporilor
supapele închid orificiile. În prezenţa vaporilor se ridică mai mult sau
mai puţin ( în funcţie de forţa de presiune a vaporilor). Există mai
multe subgrupe, cele clasice sunt talerele cu supape plutitoare.
opritor
supapa

In pozitia limita:
 Talere fără deversoare
Avantaje:
Sunt cele mai ieftine
Se pot construi din material ceramic (pentru medii corozive)
Sunt recomandabile la lichide care au suspensii, gume-se curăţă uşor
Dezavantaje:
Flexibilitate mică
Eficacitate slabă
 Umpluturile pentru coloane

Tipuri clasice de umpluturi (Strătulă, 1986): 1-

Inel Rashig; 2- Inel Lessing; 3- Inel cu pereţi
despărţitori; 4- Şa Berl; 5- Şa Intalox; 6- Inel Sus: umplutura structurata Sulzer
Pall
Jos: inele Sulzer
 DIMENSIONAREA COLOANELOR CU TALERE
• Dimensionarea unei coloane constă în principal din
calculul înălţimii şi al diametrului . Cele două se
calculează independent, înălţimea depinzând de
numărul de talere şi distanţa dintre ele, iar diametrul de
capacitatea coloanei ( de debitele volumetrice) .
În general paşii dimensionării sunt următorii, dar aceasta
nu este singura ordine posibilă:
• calculul numărului de talere teoretice
• calculul numărului de talere practice
• calculul înălţimii
• calculul diametrului
• verificarea hidraulică a talerelor ( verificarea corectitudinii
alegerii distanţei dintre talere)
• proiectul mecanic
 CALCULUL DIAMETRULUI COLOANELOR
• Se face diferit în funcţie de tipul de talere, dar în toate cazurile se ţine cont
de vitezele liniare ale celor două faze în coloană şi anume în secţiunea
transversală liberă (în spaţiul dintre talere).
• Formula de bază este ecuaţia continuităţii curgerii:

Qv  A  w
In ecuaţia particularizată pentru curgerea vaporilor :
w- viteza liniară admisibilă a vaporilor, m/s
A- aria secţiunii trasversale libere a coloanei

  DC2
A
4
De unde rezultă Dc- diametrul coloanei
In ecuaţia particularizată pentru curgerea lichidului, w este viteza liniară
admisibilă a lichidului iar A este aria secţiunii de curgere: pentru talerele cu
deversor A este aria trasversalăa deversorului,iar la cele fără deversor, A
este aria transversală liberă a coloanei.
w= wmax .FF
unde FF- factor de inecare (subunitar)
 CALCULUL DIAMETRULUI COLOANELOR.
Viteza admisibilă a vaporilor şi lichidului

Viteza admisibilă a vaporilor şi lichidului trebuie sa se încadreze între

nişte limite pentru a evita:
• Fenomenul de spumare (se petrece la sistemele spumante-ex.apa-
glicoli, la viteze prea mari ale vaporilor)
• Fenomenul de antrenare a lichidului de către vapori (se petrece la
toate tipurile de sisteme dar cu precadere la cele spumante, la
depasirea limitei maxime admisibile pentru viteza vaporilor: lichidul
de pe un taler ajunge pe talerul superior, stricand calitatea acestuia)
• Fenomenul de “plângere” (picurare)- se petrece la valori prea mici
ale vitezei vaporilor- lichidul, in loc sa curga prin deversor pe talerul
inferior, o ia prin orificii; in mod normal lichidul de pe taler este
suspendat deaupra orificiilor prin forta de presiune a vaporilor)
• Fenomenul de înecare- se petrece la depasirea debitului (si deci, a
vitezei admisibile a lichidului in coloana); deversoarele nu mai pot
prelua intreg debitul de lichid si incepe sa se umple cu lichid spatiul
dintre talere.
 Dimensionarea coloanelor cu talere. Calculul
inaltimii (I)
Inaltimea coloanei cu talere se calculeaza in functie de numarul de
talere practice , distanta dintre talere si anumite distante care trebuie
respectate in varful si in blazul coloanei, ca si in alimentare sau in
zonele de colectare a fractiilor, pentru a asigura corespunzator
spatiul de curgere a vaporilor si lichidului:

Icol= (NTP-1)s + Iv + Ib+….

s- distanta dintre talere (0.5m-1.1 m)

Iv- distanta de la ultimul taler din varf pana la iesirea vaporilor din
coloana( 0.75-1m)
Ib-distanta de la ultimul taler de jos pana la punctul cel mai de jos al
blazului (1-1.5m)
NTP- numarul de talere practice: depinde de numarul de talere teoretice
(Ntt) si de eficacitatea medie a talerelor (Em).

NTP= NTT/Em
 Dimensionarea coloanelor cu talere. Calculul inaltimii (II)
NTT- Numarul de talere teoretice se determina prin una din metodele de
calcul studiate anterior, care se preteaza la sistemul dat
Em- eficacitatea medie a talerelor este un numar subunitar care arata cat de
mult se apropie talerul practic de echilibrul perfect; talerele au eficacitate
diferita; in general, talerele din zona de stripare sunt mai putin
eficiente;de asemenea, eficacitatea talerelor de alimentare sau de
introducere a refluxului este afectata de aceste fluxuri de lichid care
stationeaza prea putin timp pe taler. Pentru simplificare,se considera o
eficactitate medie a talerelor, la temperatura si presiunea medie din
coloana
Emdepinde de viscozitatea si de tensiunea superficiala a lichiduluidepe
taler. Relatii de calcul si un grafic gasiti in cursul tiparit